Francezi versus englezi în epoca interbelică (GALSWORTHY 1933)

<
(...)
- Trăiesc din plin momentul prezent, nu-i așa? spuse deodată Adrian.
- Da, tocmai asta gîndeam și eu.
- Francezii fac o artă din a trăi. Noi, în schimb, avem speranțe în ce privește viitorul și regrete în ce privește trecutul. Pentru englezi ”prezentul” există în prea mică măsură.
- De ce sînt ei atît de diferiți?
- Mai puțin sînge nordic și mai mult vin și ulei în vine, capetele lor sînt mai rotunde decît ale noastre, trupurile mai îndesate, ochii, în cea mai mare parte, cafenii.
- Oricum, acestea sînt trăsături care nu pot fi alterate.
- Francezii sînt esențialmente oamenii căii de mijloc. Au ridicat echilibrul la cel mai înalt punct. Au realizat balanța dintre simțuri și intelect.
- Dar se îngrașă, unchiule.
- Da, dar în mod egal, cînd stau în picioare, nici o parte a trupului nu-ți sare în ochi. Bineînțeles, eu unul prefer să fiu englez, dar dacă n-aș fi, aș alege să fiu francez.
- Nu cumva legat de dorința de a fi altceva decît ești?
- Ah! Ai observat, Dinny, că atunci cînd noi spunem: ”Fii bun”, ei spun Soyez sage!? (1) E un lucru foarte grăitor. I-am auzit pe unii francezi punînd răceala noastră pe seama tradiției puritane. Dar asta înseamnă să confunzi efectul cu cauza, să iei simptomele drept rădăcini. Admit că noi simțim un îndemn către pămîntul făgăduinței, dar puritanismul nostru e o parte a acestui îndemn, ca și dorul nostru de ducă, sau ca și colonialismul nostru; ori ca protestantismul. Sîngele scandinav, marea și climatul. Nici unul dintre aceste elemente nu ne ajută în arta de a trăi. Privește puțin industrialismul nostru, fețele noastre bătrîne, maniile, umanitarismele, poezia noastră! În fiecare direcție, sărim în ochi. Nu știu dacă avem una sau două înalte instituții nivelatoare, școlile publice, cricketul în variatele lui forme, ca popor însă, plesnim de extremism. Britanicul demijloc constituie o excepție, și sub oroarea lui de a se face remarcat se ascunde de fapt mîndria lui pentru acest lucru. Unde, pe întreg întinsul globului, ai să întîlnești alcătuiri osoase mai diverse decît în Anglia, și fiecare dintre ele caracteristică? Facem tot ce putem ca să ne nivelăm, dar, pentru Dumnezeul meu, tot sărim în ochi! (...)

(1) Fii cuminte (fr.)
>

SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell*, trad. A. Ralian, vol. II (Dincolo de rîu), ed. Miron, 1992, pp. 254-255.

NOTĂ M. T.
* ed. Miron - Clasici vechi și noi - Iubirile lui Dinny Cherrell 2 vol (http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol)

Secretar de ministru în România interbelică (ARGHEZI)

<
Devenisem în tinerețe secretarul de încredere al unui ministru. Eram destul de inteligent, elastic și activ și mă pricepeam să scap insensibil pe patron de relațiile inutile. Numesc relații inutile toate aceel contacte și încercări de care niciun om de guvern nu este scutit, interpretate la rubrica intereselor noastre politice cu o cifră de neant. Zic intereselor noastre, pentru că activitatea mi se identificase cu necesitățile marelui bărbat, pe care îl serveam, și în inima mea vibrau, ca într-o centrală cu numere infinite, toate soneriile partidului respectiv.
Buna mea creștere constituie un tampon între plictiselile, cîteodată violent erupte, ale ministrului și vizitatorul eliminat. Învățasem prudența de a îndulci, în ceea ce privea pe solicitator, rigorile provizorii. Mi s-au întîmplat să fiu brusc delegat să caut pe un cetățean, care, după hotărîrea momentană a ministrului, trebuia înlăturat cu doi ani mai înainte, și de mai multe ori patronul s-a văzut întemeiat să mulțumească succeselor mele de tact. După observații la sursă, politica nu consistă în a emite și a respecta idei, principii și programe, ci în a cultiva un echilibru. Uneori cel din urmă dintre proști se transformă, în mîinile bărbatului politic, în calitate concretă.
Așa de pildă, la fereastra ministerelor gravitează pîlcuri de sateliți, de-o formație, într-altfel inexplicabilă, tineri precoci, personalități de berărie, similirevoluționari, intelectuali. Să nu-i supărărm niciodată! Politica păstrează oamenii de tot calibrul, ca bunul gospodar cuiele ruginite și sfoara. În politică există meșteșugul bucătarului de a întrebuința pentru o trufanda recentă rămășițele și curățiturile de pe zgîrciuri și unelte, și numai în dependințele teatrului se mai văd personagiile stranii și complicate din subsolul cîrmuitorului de oameni. Insul, asemănător cîinelui pribeag, evoluează, prin labirintul Statului, cu chelie și chică de jurîmprejur, și cu ghiozdan, alături de tinerețea guturală și sclipitoare, sosită din Paris. Costumul de import, cu umerii perpendiculari pe guler și de trei ori mai lați decît șoldul, încheiat în triunghi, ca un zmeu, stă de vorbă cu pantalonul fără nasturi, cu blana jerpelită, cu pardesiul bolnav, schimbînd opinii, impresii și fumuri de țigare.
De altfel, panașul țigării este emblematic și ține de psihologie. Un solicitator care vine să ceară parale pentru o lucrare politică, socială, națională, de cea mai mare însemnătate, apare încălțat într-o copită scîlcie nămoloasă și își golește accelerat nasul sau tamponează laptele ochilor, covăsit în colțuri, cu o batistă de contraste, cocoloșită ghem, ca un sfert de ziar. Dacă aprinde o țigare, luată de la un vecin, în anticamera ministrului, populată cu provincie și capitală, el arborează un prestigiu compatibil cu conștiința de sineș integrală, și pe făptura lui insignifiantă și orgolioasă lipește un afiș, un prospect, o declarație de superioare egalități. Pe mine, care nu am fumat niciodată, acest fum ieftin și al solicitatorilor conștienți și valoroși m-a sufocat, însă am surîs întotdeauna, ca și cum păstram exclusiv plăcerea, pentru mine, de a fuma din nou și colectiv vapoarea de nicotină trecută prin gîtlejul lor puturos. Mai mult, vizitatorilor noștri le distribuiam cadouri indirecte, cutii de chibrituri, presărate, în dezordine printre hîrtii pe biurouri. Ei aprindeau, șterpelind cîte o cutie. Astfel, în buzunarul audienților noștri, noi introduceam un obiect care nu le aparținea, plătit de noi, căpătînd, în baza rezervei mintale și a speculațiunii asupra lucrului în sine, noțiunea compensativă că dacă nu vom izbuti să-i satisfacem - regulă aproape generală - le-am dat în schimb ceva, un motiv, o cutie de chibrituri nu mai multe. Unii solicitatori ne vizitau, cu asiduitate și fără să dezarmeze, cîte nouăzeci de zile în șir, luîndu-ne, prin urmare, cîte nouăzeci de cutii de chibrirturi, cel puțin. Față de aceștia regretul nostru nu mai putea să funcționeze: cererea lor rămînea satisfăcută mental, pentru noi, printr-o echivalență, măcar în număr dacă nu în volum.
Dar miniștri sînt uneori abuzivi. Politețea mea îl îndreptățise pe al meu să-mi impuie servicii neconforme. Le-am executat totuș cu aceeași neutralitate și decență cu care îl obișnuisem în chestiunile de Stat. (...) Drept vorbind, omul politic și secretarii acționează complect, ca o mașină de cusut, și în vreme ce acul fin parcurge muselina nouă, cureaua și angrenajul sînt năclăite de unsoare: una fără alta nu poate să meargă.
(...)
>

SURSA
Tudor Arghezi, <<Domnule ministru!...>>: Tudor Arhezi, Subiecte, ed. Minerva / seria Arcade, București, 1990, p. 62-64.

Economia neoclasică (GUERRIEN 1989)

Bernard Guerrien, Economia neoclasică, trad. D. Neguș (Paris, 1989), Humanitas/Repere-Economie-7, București, 1993, 207 p. 

9 Introducere
Concepția neoclasică despre societate
Piața ca mijloc de coordonare
Principiul de raționalitate
Importanța modelului concurenței perfecte
Economia neoclasică povestită adulților
Critică logică și critică empirică

Câteva repere istorice 

I.Unitățile de decizie: gospodării ale populației și întreprinzători

22 1.Gospodăria familială (sau consumatorul)
Relația de preferință a gospodăriei. Clase de echivalență și curbe de indiferență. Noțiunea de rată de substituire. Rată marginală de substituire. Funcții de utilitate ce reprezintă o relație de preferință. Resursele gospodăriei. Rata marginală de substituție și utilitățile marginale

32 2.Întreprinderea (sau producătorul) 
Productivități marginale și randamente de scară 

II. Oferte și cereri pe piețe concurențiale

38 1.Organizarea piețelor în modelul de referință
Ipoteza concurenței perfecte. Ipoteza unui sistem complet de piețe.

42 2. Ofertele și cererile concurențiale
Opțiunea gospodăriei familiale. Oferta concurențială de muncă. Opțiunea întreprinderii. Randamentele dimensionale și concurență perfectă. Funcția de cost și funcția de ofertă 

III. Echilibrul concurențial

Metode de abordare a stării de echilibru parțial sau general?

1.Condiții de existență ale unui echilibru general
Ipotezele Arrow-Debreu. Importanța modelului Arrow-Debreu

2.Stabilitatea modelului concurențial
Tatonarea walrasiană. Forma cererilor nete în echilibrul general: teorema Sonnenchein-Mantel-Debreu. Proprietăți ce caracterizează cererile nete: lipsa iluziei monetare și legea lui Walras. Flexxibilitate și stabilitate a tatonării

IV. Echilibru, optimizare și repartiție

75 1. Compararea diverselor alocări ale resurselor societății. Piețe și dreptate socială
Criteriul și optimurile lui Pareto. Cutia lu Edgeworth, nucleu și curbă de contract. Echilibru concurențial și optimizarea paretiană. Piață, dreptate socială și eficacitate

87 2. Limitele pieței: bunuri colective și efecte externe
Bunurile colective. Efectele externe. „Alinierea” efectelor externe la o activitate concurențială și „internalizarea” lor. Teorema optimului secund (second best). Statutul intervenției statale. Concluzie asupra modelului de concurență perfectă 

100 V. Stări de echilibru în condiții de raționare
Schimburi în situație  de dezechilibru, scheme de raționare și efecte de raportare
Oferte și cereri noționale sau efective. Tranzacții
Stări de echilibru la prețuri fixe
O tipologie a stărilor de echilibru la prețuri fixe
Renunțare la ipoteza prețurilor fixe 
Flexibilitatea prețurilor, conjecturi și stări de echilibru conjecturale
Concluzie 

115 VI. Moneda și piețe incomplete
Moneda ca unitate de calcul 
Moneda ca mijloc de schimb
Economia secvențială și moneda ca mijloc de rezervă
Stările de echilibru temporare 

125 VII. Macroeconomia și teoria neoclasică

1.Macroeconomia înainte de Keynes
Legea lui Say. Teoria cantitativă a banilor

2.Keynes
Incertitudinea și rolul întreprinzătorilor. Funcția de consum. Motivația pentru investiție. Politica economică propusă de Keynes. Keynes și ajustărilor realizate prin prețuri 

3. Modelul IS-LM și „sinteza neoclasică”
Modelul IS-LM. IS-LM și piața forței de muncă

150 VIII. Polemica dintre keynesieni și monetariști

1.Cauzele șomajului pentru „keynesienii” sintezei: rigiditatea prețurilor și iluzia monetară
„Monetariștii”. Polemica în jurul curbei lui Phillips. „Noii clasici” și anticipațiile raționale. Importanța modelului noilor clasici. Valoarea conceptului de echilibru cu anticipații raționale 

2. Cercetarea bazelor microeconomice ale macroeconomiei  

170 IX. Concurența imperfectă

1. Monopolul 
Comportamentul monopolului. Monopol și optimizare. Costuri fixe și randamente crescătoare. Randamentele crescătoare și tarifarea la costul marginal

2. Oligopolul 
Echilibrul Cournot-Nash. Existența unor stări de echilibru Cournot-Nash. Oligopolul și concurența prin prețuri: demersul de tip Bertrand

Concluzie asupra teoriei concurenței imperfecte 

193 Concluzie generală

205 Bibliografie 

coperta IV

Care sunt supozițiile, ipotezele, demersurile și structura logică ale teoriei neoclasice? Demonstrează această teorie cu adevărat că mecanismele concurenței perfecte conduc la un echilibru economic general? „Sinteza neoclasică” permite integrarea modului keynesian de abordare într-un demers neoclasic? Care este natura dezacordurilor dintre keynesieni și monetariști?

Bernard Guerrin, economist, doctor în matematici și în științe economice, este conferențiar la Universitatea din Paris (Pantheon-Sorbonne), unde predă analiză economică și matematici. 

„Complexul atomic” (GOLDSCHMIDT 1980)

 Bertrand Goldschmidt, Complexul atomic. O istorie politică a energiei nucleare, trad. R. Chiculescu & V. Goian (Paris, 1980), Editura Politică, București, 1985

8 Cuvânt înainte

9 Partea întâi: Explozia

13 Actul întâi: Alianța, 1919-1945
13 1.Decizia supremă
30 2.Pionierii
39 3.O tovărășie ciudată

63 Actul al doilea: Clubul. 1945-1964
63 1.Ultima șansă
75 2.Pierderea monopolului
87 3.Superbomba 

102 4.Franța, Europa și Alianța atlantică

130 5.Experiențele chinezești

131 Actul al treilea: Renunțările. 1963-1981
131 1.Limitarea testelor nucleare
150 2.Abținerea de la armă
179 3.Echilibrul terorii

Partea a doua: Energia

201 Actul întâi: Speranța. 1945-1954

215 Actul doi: Euforia. 1954-1964
217 1.Progresul tehnologic
234 2.Controlul asupra energiei nucleare
244 3.Colaborarea europeană și Euroatomul
256 4.Comerțul cu reactori

266 Actul al treilea: Expansiunea industrială. 1964-1974
268 1.Evoluția tehnologică
276 2.Electricitatea nucleară
300 3.Ciclul combustibilului
316 4.Organizațiile internaționale

327 Actul al patrulea: Confuzia. 1974-1981
329 1.Conflictul plutoniului
354 2.Dezbaterea nucleară
378 3.Anii 80 - perioadă crucială pentru energia nucleară
394 4.Încheiere