A. Michnik, K. Karol și V. Tănase despre Europa postcomunistă în 1990 („Tomis” 1990)

<
(...)

ADAM MICHNIK*:
- Sursa diviziunilor ideologice într-o țară post-totalitară rezidă, după părerea mea, în conflictul dintre două mari viziuni ideologice: o viziune europeană, democratică, liberală, pluralistă pe de o parte, iar pe de alta, viziunea unui stat puternic, independent, național autoritar, cu o ideologie naționalistă șovină.
Caricatura viziunii europene e reprezentată azi de modelul francez în Polonia, în vreme ce caricatura statului puternic e lepenismul** din Europa centrală: Rusia rușilor, Polonia polonezilor, Bulgaria bulgarilor...
În ceea ce mă privește, cred că evoluția va fi foarte violentă. Azerbaidjanul e Afganistanul intern al Uniunii Sovietice, conflictele din Bulgaria reprezintă primi pași spre un mare conflict etnic în Balcani.

K. S. KAROL***:
- Văzînd violența urii dintre armeni și azeri, mulți își închipuie că e vorba de un conflict arhaic, ținînd de Evul Mediu. În realitate, e vorba de popoare moderne, cu tineri școlarizați și elite cultivate. Și cu toate astea, pentru un petic de pămînt acești oameni descoperă că sînt gata să sacrifice totul. Alt exemplu: Georgia era un tărîm binecuvîntat, o Mediterană Sovietică, o țară a bunăstării. Și cu toate acestea, georgienii refuză să-i accepte pe meșkeți care sînt tot georgieni, frați de același sînge cu ei, dar de religie musulmană. Ei vor să-i alunge și pe oseți care sînt creștini ca și ei dar de alt neam. Acestea sînt niște lucruri îngrozitoare. Se mai pot da și alte exemple: în Lituania există un conflict feroce între lituanieni și minoritatea poloneză cu toate că și unii și alții sînt catolici. Și să nu se uite că e vorba de oameni civilizați, printre care nu se află un singur analfabet. Neputînd găsi idei care să-i unească, cad pradă cu toții unor nebunii. Aceste lucruri de vor repeta în întreaga Europă de Est dacă se va încerca să se vîndă acestor popoare un proiect politic care seamănă cu ceea ce la noi se numește austeritate și dacă întreagă povară a crizei va fi aruncată pe umerii celor defavorizați. Trebuie să căutăm împreună un tip de societate efectiv democratică, un stat de drept întemeiat pe libertate, egalitate, fraternitate. Libertatea și egalitatea trebuie să ducă la fraternitate, căci dacă se elimină ultima parte a devizei riscăm ca faimoasa lozincă „Proletari din toate țările, uniți-vă!” să fie înlocuită cu „Triburi din lumea întreagă, masacrați-vă!”

VIRGIL TĂNASE****:
- Au existat perioade în care relațiile dintre români și comunitatea maghiară din România au fost foarte conflictuale. Mentalitățile s-au schimbat și la tineri se observă o atenuare a sentimentului naționalist. Probleme naționale dispar pe măsură ce cultura democratică cîștigă spiritele. Îndrăznesc să cred că în țările din Est, și chiar și în Uniunea Sovietică, tradiția democrației va dezamorsa problema națională. Democrit***** spunea că nefericirea înțelepțește popoarele: în răstimpul celor cîteva zile pe care le-am petrecut în România am simțit, în mijlocul tuturor acelor oameni care au trăit cincizeci de ani de nefericire, o reală putere de regenerare.
>

SURSA
***, Cinci capcane pentru cealaltă Europa, „Tomis”, Constanța, ?.06.1990, pp. 1,8, ?.

NOTE
*
**
***
****
*****

„Religious intelligence” (HASSNER 2011)

 

Ron Hassner, Religious intelligence, „Terrorism and political violence”, Taylor and Franics Group, 2011, 23, 684-710

Department of Political Science, University of California, Berkeley,

Berkeley, California, USA

Keywords:  conflict, culture, holy, intelligence, religion, sacred

Religion and conflict

The Religious Intelligence Challenge

Prominence

Centrality

Salience

Impact

 

Three Issues Areas

Table 1. Case studies, variables, and outcomes

1973 War – Phenomenon: Sacred time – Prominence: Low - Correct assessment of Centrality: Y - Correct assessment of Salience: Y - Correct assessment of Impact: N – Result: Mixed

Amritsar 1984 – Phenomenon: Sacred space - Prominence: Medium - Correct assessment of Centrality:Y - Correct assessment of Salience: N - Correct assessment of Impact: N – Result: Failure

Amritsar 1988 - Phenomenon: Sacred space - Prominence: Medium - Correct assessment of Centrality: Y- Correct assessment of Salience: Y - Correct assessment of Impact: Y – Result: Success -

Iranian Revolution – Phenomenon: Sacred authority - Prominence: High - Correct assessment of Centrality: N - Correct assessment of Salience: N - Correct assessment of Impact: N – Result: Failure

 

Sacred Time: The 1973 War

Sacred Space: Operations Blue Star (1984) and Black Thunder (1988)

Sacred Authority: The Iranian Revolution

 

Conclusion: Assigning the Task

Relațiile Est-Vest 1945-1991 (BONIFACE 1996)

 Pascal Boniface, Relațiile Est-Vest 1945-1991, trad. L. Săruleanu (fr. 1996), Institutul European/Memo-14- Istorie, Iași, 1998, 80 p. 

4 1. Lumea în 1945
A. Slăbirea Europei
a. Europa devastată
b. Imperii coloniale șubrezite și amenințate
c. Un continent depreciat
d. Conferința de la Yalta
B. URSS-Statele Unite, noii stăpâni ai lumii
a. URSS
b. Statele Unite 

9 2. Divizarea Europei
A. Construirea unui bloc sovietic
a. Expansiunea sovietică
b. „Cortina de fier”
c. Lovitura de la Praga
d. Eșecul în Iugoslavia și Finlanda
e. Doctrina Jdanov
B. Reacțiile occidentale
a. Doctrina Truman
b. „Îndiguirea”
c. Planul Marshall
C. Crearea alianțelor militare
a.NATO
b. Pactul de la Varșovia

16 3. Divizarea Germaniei
A. Germania, o miză între URSS și Statele Unite
a. Situația după război
b. Blocada de la Berlin
c. Sfârșitul blocadei
B. Cele două state germane
a. Împărțirea oficială
b. Integrarea RFG în tabăra occidentală

20 4. Conflictele războiului rece
A. Noțiunea de Război Rece
B. Războiul din Coreea
a. Originile războiului
b. Războiul
c. Lecțiile conflictului
C. Războiul Suez-ului (1956) 
a. Naționalizarea canalului
b. Operațiunile militare
c. Bilanțul

27 5.  Descurajarea nucleară
A. Apariția evenimentului nuclear
a. Planul Manhattan
b. Bombardarea orașelor Hiroshima și Nagasaki
B. Conceptul de descurajare nucleară
a. Bombardamentele strategice
b. O strategie de non-război
c. Cursa înarmărilor
C. Strategiile nucleare
a. Represalii masive
b. Riposta graduală
c. Strategia franceză

33 6. Criza din Cuba
A. Originea crizei
a. Castro la putere
b. Rachetele din Cuba
B. Desfășurarea crizei
a. Înfruntarea verbală
b. Negocierea secretă
c. Acordul sovieto-american

37 7. Destinderea 
A. Motivațiile destinderii
a. Pentru Statele Unite
b. Pentru URSS
c. „Realpolitik”
B. Bilanțul destinderii
a. Destinderea limitează rivalitatea
b. Ea nu pune capăt competiției

42 8. Controlul armamentelor 
A. Noțiunea de control al armamentelor
B. Tratatele multilaterale
a. Tratatul de interzicere parțiale a testelor nucleare
b. Tratatul de non-proliferare a armelor nucleare (TNP)
c. Celelalte tratate multilaterale
C. Acordurile SALT
a. Motivațiile 
b. Tratatul SALT I
c. Tratatul SALT II

47 9. Conflictele și crizele internaționale
A. Războiul din Vietnam
a. Angajamentul american
b. Un război criticat
c. Pacea
B. Războiul Kippourului 
C. Războiul din Afganistan
a. Intervenția sovietică
b. Eșecul sovietic
D. Bătălia eurorachetelor
a. Rachetele SS-20
b. Dubla decizie
c. Victoria occidentală 

52 10. Dificultățile statu-quo-ului în Europa 
A. Sciziunile din Est
a. Budapesta 1956
b. Primăvara de la Praga
c. Vara de la Gdansk
B. Ieșirea Franței din NATO
C. Ostpolitik și CSCE
a. Zidul Berlinului
b. Ospolitik
c. Acordurile de la Helsinki

58 11. Perestroika 
A. Slăbiciunile URSS
a. Izolarea diplomatică
b. Greutățile economice
B. Reformele lui Gorbaciov
a. Perestroika și Glasnost
b. Încântarea internațională

63 12. Sfârșitul imperiului sovietic
A. Sfârșitul imperiului internațional
a. Retragerea din lumea a treia
b. Eliberarea Europei de Est
c. Prăbușirea regimurilor comuniste
B. Sfârșitul Uniunii Sovietice
a. Eșecul lui Gorbaciov
b. Lovitura de stat din august 1991
c. Sfârșitul URSS

68 13. Reunificarea Germaniei
A. Marșul spre reunificare
B. Noua Germanie

71 14. Dezarmarea
A. Dezarmarea bilaterală
a. Tratatul asupra forțelor nucleare de rază medie
b. Acordurile START
B. Dezarmarea multilaterală
a. Limitarea armelor clasice
b. Dezarmarea chimică

74 Cronologie

77 Bibliografie
Boniface Pascal, Atlas des relations internationales, Iris, Dunod, 1993.
Colard Daniel, Les relations internationales de 1945 a nos jours, Masson, 1993.
Moreau-Defarges Phillippe, La Politique internationale, Hachette, 1990.
Nouschi Marc, Le XXe siecle, Armand Colin, 1995.
Vaisse Maurice, Les Relations internationales depuis 1945, Armand Colin, 1995.
Zorghibe Charles, Histoire des relations internationales, Hachette / Pluriel-Reference, 1994, t. III.
Fontaine Andre, Histoire de la guerre froide, Seuil / Points Histoire, 1983, t. I-II.
(...)
Funk Arthur, 1945, de Yalta a Potsdam: des illusions a la guerre froide, Complexe / La memoire du siecle, 1995.
Laloy Jean, Yalta aujourd hui, demain, Robert Laffont, 1988
Marcou Lilly, 1947, la guerre froide, l engrenage, Complexe, 1987.
Badie Bertrand & Smouts MArie-Claude, Le Retorunement du monde: sociologie de la scene internationale, Dalloz / Amphitheatre, 1992.
Delmas Phillippe, Le Bel Avenir de la guerre, Gallimard / NRF Essais, 1995.
Grosser PIerre, Les Temps de la guerre froide, Complexe, 1995.
Laidi ZAiki, Un monde prive de sens, Fayard, 1994.
Lellouche Pierre, Le Nouveau Monde: de l ordre de Yalta au desordre des nations, Gasset, 1992.
Levseque Jacques, La fin de l Empire, Presses de la FSNP, 1995.
Parmentier Guillaume, Le Retour d el histoire: strategie et relations internationales pendant et apres la guerre froide, Complexe / Questions au XXe siecle, 1993

79 Bibliografia editorului

Berg Eugene, Chronologie internationale 1945-1977, Paris, Presses Universitaires de France, 1979, 127 p.

Bogdan Corneliu & Preda E., Sferele de influență, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1986, 324 p.

(...)
Campus Eliza, State mici și mijlocii din centrul și sud-estul Europei în relațiile internaționale, București, Editura Politică, 1988, 328 p.
(...)
Dobrinescu Valeriu, România și organizarea postbelică a lumii 1945-1947, Editura Academiei RSR, 1988, 267 p.
(...)
Fischer-Galați Stephen, Europa de Est și Războiul Rece. Percepții și perspective, trad. L. Pârvu, D. Popescu și F. Tecuceanu, Institutul European, Iași, 1996, 139 p. 
(...) 

Jouve Edmond, Relations internationales, Presses Universitaires de France, 1992, 478 p.

Martens Wilfried, O Europă și cealaltă. Discursuri europene 1990-1994, prefață H. Kohl, București, Metropol, 1995, 241 p.
Loth Wilfried, Împărțirea lumii: istoria războiului rece 1941-1955, trad. din lb. germ. de A. M. Josup, Saecolum I. O., București, 1997, 316 p.
Organizația Tratatului de la Varșovia. 1955-1975. Documente, Editura Politică, București, 1976, 264 p.

„Codul onoarei (II)” (RUSU)

 Titus Rusu, Codul onoarei (II), „Tomis”, Constanța

În conflictele de onoare erau implicați intelectuali care se fereau de publicitate. Se dorea ca rezolvarea acestor conflicte să se facă cu discreție, departe de ochii lumii, dar mai ales de presă. Cei care participau la rezolvarea conflictelor de onoare pe cale armelor - sabie, spadă sau pistol era obligatoriu să fie considerați onești și să nu aibă conștiința pătată. În escaladarea conflictului mi se pare interesantă așa numita aplicare de palme morale, când una dintre părți se adresa celeilalte: „să vă considerați pălmuit”.

Codul Onoarei privind rezolvarea conflictelor pe calea armelor, întocmit de maiorul Iosif Drăghici din Regimentul 6 Vânători, a fost avizat de Ministerul Apărării Naționale cu nr. 117/1928. Conducerea armatei a recomandat acest cod pentru „tranșarea conflictelor de onoare” dintre ofițeri. Acest cod, dar mai ales cel întocmit de avocatul Ion Nedelescu, despre care am scris anterior, au fost aplicate în conflictele de onoare dintre intelectuali.

Cea mai gravă ofensă era considerată „pângărirea familiei”. Mai există în codul Drăghici o prevedere care se referă la „individul care a încălcat în picioare sanctuarul unei familii”.

Ofensatorul era obligat să dea satisfacția cuvenită, dacă dorea să fie considerat om de onoare. Fiecare om de onoare era obligat să repare din proprie inițiativă dauna pricinuită ofensatului. Dacă vina era reciprocă, deși nu egală, atunci ambii adversari trebuiau să arate simț cavaleresc și, prin cedare reciprocă, „să facă posibilă dezlegarea pașnică și onorabilă”. „Damele se consideră improprii duelului”, iar „ofensarea unei dame nu atinge persoana ei, ci protectorul ei natural și acest are dreptul să ceară socoteală ofensatorului”. Nu se cuvine ca „gentilomul să riște un duel pentru o concubină sau o damă cu renume dubios”.

Interesantă prevederea din Codul Onoarei din armata Marii Britanii, potrivit căreia un ofițer care promite unei femei că o ia de soție și, în baza acestei promisiuni, întreține cu ea raporturi intime, dacă nu se ține de cuvânt și se face o reclamație împotriva lui, este îndepărtat din funcție. Se consideră că și-a pierdut onoarea prin încălcarea promisiunii de căsătorie. Domnișoara sau doamna este crezută pe cuvânt. Ofițerii recunosc cele reclamate și acceptă să plece din armată.

Înaintea duelului, Codul Onoarei recomand ca beligeranții să facă o baie. Aceasta mi-a amintit că în Evul Mediu, în Franța, judecătorii plecau de acasă dimineața, pe întuneric, călări, precedați de un bărbat care  ținea în mână o torță pentru a lumina calea, iar înainte de începerea proceselor asistau la oficierea unui serviciu divin. Cred că în ambele cazuri ne aflăm în fața unui act de purificare, de katharsis. Participanții la duel erau obligați să se dezbrace până la cămașă. Înainte de începerea duelului, beligeranții erau obligați să se salute. În caz de ofensă foarte gravă, nu se salută.

O prevedere specială a Codului Onoarei o reprezintă interzicerea duelului rusesc, „la distanța unei batiste, cu un pistol încărcat și cu celălalt gol, trăgând la sorți cine să aleagă mai întâi arma”. Ca într-un film de Nikita Mihalkov...

Nu au dreptul la satisfacție cavalerească, printre alții, „cine-și însușește titluri sau demnități pe care nu le posedă, escrocul și trișorul”.

În Codul Drăghici se apreciază că ofensele de presă sunt cel mai grave, ele fiind premeditate și temeinic chibzuite. Presa este cel mai detestabil mijloc pentru a defăima o persoană, a-i diminua stima și autoritatea în public” (...) prin atacuri lașe și scelerate. Cel care a ofensat este obligat să dea satisfacția cavalerească cuvenită, dacă dorește să fie considerat un om de onoare. Scuzele cerute după lupta din teren onorează în cel mai înalt grad.

O prevedere specială se referă la deputați și procurori, care nu pot fi trași la răspundere pentru frazele violente întrebuințate în exercițiul funcțiunii, dacă ofensa nu a fost intenționată și personală. Opiniem că o asemenea prevedere ar fi trebuit să se aplice și avocaților.

Procedura de alegere a armelor are procedee complicate, ce trebuiau respectate riguros. În duelul cu sabia sau spada, lamele trebuiau să fie ascuțite, fără rugină sau știrbituri. Sunt preferate săbii care nu au mai fost întrebuințate la duel, afară de cazul când au fost nichelate din nou. Duelul fiind o chestiune privată, nu este permis accesul curioșilor. Este interzis a se lovi adversarul căzut, dezarmat sau alunecat. Cine comitea o astfel de faptă era scos din rândul oamenilor de onoare, iar „pentru fapta sa mișelească” era deferit justiției ca un simplu ucigaș.

Ca urmare a unei ofense în presă, Grigore Gafencu, viitor ministru de externe, l-a promovat la duel pe Emanuel Ciomac, viitor muzicolog important autor al unor monografii despre Wagner și Enescu și a câtorva volume de critică muzicală și beletristică. Duelul nu am ai avut loc ca urmare a medierii unor prieteni.

Șerban Cioculescu a scris despre conflictul dinte I. L. Caragiale și Ion Ghica, directorul teatrelor naționale. Ghica,din pudoare, fără acordul autorului, a tăiat ultimele replici din partea finală a spectacolului „O noapte furtunoasă”, referitoare la „legătura” lui Chiriac găsită pe patul Vetei de către Dumitrache. După discuții violente în biroul directorial al Teatrului Național din București, Caragiale a trimis o scrisoare lui Ghica în care arăta: „Vârsta dvs. mă împiedică de a da din partea mea acestui incident urmarea obișnuită în societate. Mă mărginesc prin a menține prin scrisoarea de față ofensa ce v-am adus-o oral”.

Astăzi oamenii nu se mai duelează. În locul codurilor de onoare există coduri deontologice pentru anumite profesii. Ne vom ocupa, în cunoștință de cauză, de cele care privesc judecătorii, procurorii și avocații.

„Război și anti-război” (TOFFLER 1993)

 Alvin și Heidi Toffler, Război și anti-război, trad. M. Columbeanu, Antet, București, 1995 (1993 SUA), 351 p.  

1 Alvin și Heidi Toffler sunt autorii best-seller-urilor Șocul viitorului, Al treilea val și Powershift - Puterea în mișcare. Soții Toffler susțin conferințe pe scară largă. Ei locuiesc în Los Angeles.
„Extraordinar.. o fascinantă întrezărire a realității viitoare” - Washington Post
„Se va cere citită, neîndoielnic, de către majoritatea politicienilor lumii... soții Toffler ne-au provocat încă o dată să lepădăm cămașa de forță pe care ne-a fabricat-o status-quo-ul.”  - Gen. mr. (ret.) Lewis MacKenzie, Comandant al Forțelor ONU din Bosnia
„De mare actualitate... o pătrundere nealterată în corelația dintre economie și război, pe de o parte, și noțiuni intangibile ca morala și cultura, pe de altă parte.” - Manfred Worner, Secretar general al NATO

7 S-ar putea să nu te intereseze războiul, dar tu îl interesezi pe el. - Troțki 

9 Cuprins

15 Introducere

19 Partea Întâi: CONFLICT

20 1.Întâlnire neașteptată
De la forța brută la forța creierului
Dincolo de banda desenată 

25 2. Sfârșitul extazului
Premiul de un trilion de dolari
Sclavie și dueluri
Concurența apasă pe trăgaci

31 3. O ciocnire de civilizații
Conflictul principal
O lume bisecționată
O lume trisecționată
Decuplarea săracilor
Fenomenul supei de rață
Poeții globalismului

41 Partea a Doua: TRAIECTORIE

42 4. Premisa revoluționară
O convergență ucigătoare
După finalul de partidă

46 5. Războiul din primul val
Ritualuri, muzică și frivolitate
O ocupație sezonieră
Absența lefurilor

51 6. Războiul din al doilea val
Baionete și bumbăcării
Un baraj de memorii
Moartea pe banda de montaj
Dincolo de absolut
Ucigătorul doppelganger

57 7. Lupta aero-terestră
Trauma junglei
Djinn-ul închis în sticlă
Un bilet pentru Tel Aviv
Surpriză la Kuneitra
Apărarea activă
Să schimbi Pentagonul

72 8. Modul în care făurim avuție
1.Factorii de producție
2.Valorile intangibile
3.De-masificarea
4.Munca
5.Inovația
6.Scara
7.Organizarea
8.Integrarea sistemelor
9.Infrastructura
10.Accelerarea

81 9. Războiul din al treilea val
Tehnofobia
Războiul dual
Frontul care dispare
1.Factorii de distrugere
2.Valorile intangibile
3.De-masificarea
4.Munca
5.Inovația
6.Scara
7.Organizarea
8.Integrarea sistemelor
9.Infrastructura
10.Accelerarea

102 10. O coliziune a formelor de război
Mitraliere versus sulițe
Samurai și soldat

109 Partea a Treia: EXPLORARE

110 11. Războaie de nișă
Râsete în Info-Sferă
Lobby pentru L.I.C.
Doctori-docenți cu rucsac
Spre telepatia militară 

120 12. Războaie spațiale
A patra dimensiune
Din Iran în Israel
Asigurând lumea împotriva rachetelor
O bombă atomică pentru Richmond
Uciderea prin soft a sateliților
Găuri negre și trape
Vatra din spațiu

132 13. Războaie robotice
Târguială pe câmpul de luptă
Protecția pentru echipa A
Roboți peste deșert
Retrageți arțarul
Prădalnicul 
Robo-teroarea
Anti-roboticienii

144 14. Visurile lui da Vinci
Costumul hollywood-ian
O infestare cu furnici
Super-molime

152 15. Război fără sânge?
Laboratoare ultra-secrete
Zidul invizibil
Seniori ai drogurilor amețiți
Politica non-letalității
Când diplomația eșuează...

165 Partea a Patra: CUNOAȘTERE

166 16. Războinicii cunoașterii
Secretul Văii de Silicon
Soldații software
Ascultă Unchiul Sam?
Dezvățare și re-învățare
Mâna retezată
Info-teroarea

182 17. Viitorul spionului
Prostituate și mașini sport
Problema G. M.
Piețe noi
Factorul uman
Criza calității
Prăvălia rivală

196 18. Accentul
Medalia germană
Șase pârghii pentru sucit mințile
Neo-naziști și efecte speciale
Mijloacele de informare pe post de „vedetă”
Mesajul din centrul țintei
Reportaje în timp real
Timpul real ireal
Video la video 

209 Partea a Cincea: PERICOL

210 19. Din brăzdare, spade
Buget fără strategie
Neguțători ai morții
Civilizația războiului
„Lucruri” cu două fețe
Servicii de consum pentru război
Armate „deștepte” versus armate „deșteptate”
Mariajul dintre război și pace 

Componente prin fax 

223 20. Djinn-ul descătușat
Antiteza mortală
Următorul Cernobâl
Lacăte și Pershinguri
Inspectorii trași pe sfoară
Controlorii de pui
Pornografie și heroină
Wall Street-ul și seniorii războiului
Stăvilarul spart
Premise pulverizate
Flex-tech-uri 
Libertate de informare (pentru făuritorii de bombe)

238 21. Zona iluziei
O topire a banilor
Spargerea hotarelor
Guvernarea mediatică
Desuetudinea internațională
Amenințarea interdependenței

248 22. O lume trisecționată
Sindromul chinez
Bogații vor afară
Provocarea asiatică
Chibritul aprins
Întoarcerea din morți
Revoluția de nestăpânit

257 Partea a Șasea: PACE

258 23. Despre formele de pace

262 24. Următoarea formă de pace
Diplo-frăsuire
Peace, Inc.
Ceruri deschise și minți deschise
Urmărind tehnologia
Crimele nerezolvate de mâine
Trade-in cu arme 
Cum să începi (și să nu oprești) un război

278 25. Sistemul global al secolului XXI
A acuza sfârșitul Războiului Rece
Ascensiunea statului cu margini moi
Arhipeleagul high-tech  
Patroni, călugări și mullahi
De la jucătorii de golf la metalurgiști
Hiper-conexiuni
Viteze de ceas globale
Necesități de supraviețuire
Sfârșitul echilibrului (dar nu și al istoriei) 

291 Mulțumiri

293 Note

315 Bibliografie

335 Index

coperta IV
Alvin și Heidi Toffler, autori ai unor celebre best-seller-uri, ajung la concluzii uluitoare privind viitorul războiului din timpurile noastre.
Conflictele violente au jucat întotdeauna un rol în evoluția Omului: din cele mai vechi timpuri disputele s-au rezolvat, dar și exacerbat, prin chemarea sub arme. În această remarcabilă și stimulatoare  noua operă, doi dintre principalii futurologi și gânditori sociali ai lumea abordează natura sistemului de război din secolul viitor, expunând o incitantă analiză a războaielor din trecut și concluzii neașteptate despre conflictele militare actuale.   
Viziunea prezentată în această carte este alarmantă și optimistă în același timp, descriind realitățile înfricoșătoare ale războiului viitor, autorii ne ajută să concepem fascinante strategii pentru pacea de mâine.
 „Recomand citirea imediată a lucrării” - New Scientist
„Încărcat de idei ingenioase, fiecare capitol se constituie într-o carte și șocantă” - Observer

„Diplomația secretă” (DUCULESCU 1992)

 Victor Duculescu, Diplomația secretă, Casa Europeană, București, 1992, 344 p, ISBN 973-9018-05-X

Cuprins

Partea I
5 Introducere. Diplomația „oficială” și diplomația „secretă”. Similitudini și diferențieri

Partea II Diplomația secretă și politica de dominație. Forme „tradiționale”, clasice, ale diplomației secrete
24 Acordurile secrete; împărțirea lumii în zone și sfere de influență
38 Intervențiile și imixtiunile
47 Terorismul
60 Spionajul
75 Războiul; proliferarea conflictelor

Partea III Aspecte „moderne” ale diplomației secrete
94 Atragerea în zone controlate de marile puteri
106 Stimularea cercurilor iredentiste, revanșarde, naționaliste
117 Comerțul cu arme. Șantajul militar
124 Creșterea rolului organelor de informații și contrainformații
136 Acțiuni de dezinformare
151 Societăți secrete

Partea IV Cum au folosit marile puteri diplomația secretă
163 Originile diplomației secrete. Marile imperii, expansiunea spre alte continente și diplomația
190 Diplomația secretă în timpul primului război mondial și al perioadei interbelice

Partea V Diplomația secretă în timpul celui de-al doilea război mondial și al perioadei postbelice
223 Al doilea război mondial și diplomația secretă
266 Elemente contemporane ale diplomației secrete

290 Partea VI Diplomația românească și promovarea intereselor naționale

313 Partea VII Diplomația secretă „Epocii de aur”
316 a) Condiții specifice ale desfășurării activității diplomatice (deschise, dar și secrete) după al doilea război mondial
322 b) Forme și metode ale diplomației secrete practicate de Nicolae Ceaușescu
337 c) Revoluția din Decembrie 1989 și perspectivele luptei împotriva diplomației secrete

„Complexul atomic” (GOLDSCHMIDT 1980)

 Bertrand Goldschmidt, Complexul atomic. O istorie politică a energiei nucleare, trad. R. Chiculescu & V. Goian (Paris, 1980), Editura Politică, București, 1985

8 Cuvânt înainte

9 Partea întâi: Explozia

13 Actul întâi: Alianța, 1919-1945
13 1.Decizia supremă
30 2.Pionierii
39 3.O tovărășie ciudată

63 Actul al doilea: Clubul. 1945-1964
63 1.Ultima șansă
75 2.Pierderea monopolului
87 3.Superbomba 

102 4.Franța, Europa și Alianța atlantică

130 5.Experiențele chinezești

131 Actul al treilea: Renunțările. 1963-1981
131 1.Limitarea testelor nucleare
150 2.Abținerea de la armă
179 3.Echilibrul terorii

Partea a doua: Energia

201 Actul întâi: Speranța. 1945-1954

215 Actul doi: Euforia. 1954-1964
217 1.Progresul tehnologic
234 2.Controlul asupra energiei nucleare
244 3.Colaborarea europeană și Euroatomul
256 4.Comerțul cu reactori

266 Actul al treilea: Expansiunea industrială. 1964-1974
268 1.Evoluția tehnologică
276 2.Electricitatea nucleară
300 3.Ciclul combustibilului
316 4.Organizațiile internaționale

327 Actul al patrulea: Confuzia. 1974-1981
329 1.Conflictul plutoniului
354 2.Dezbaterea nucleară
378 3.Anii 80 - perioadă crucială pentru energia nucleară
394 4.Încheiere

Interviu cu Ion Lăncrănjan (ARION 1982)

 George Arion, Interviuri, Albatros, București, 1982

G. A. - Care este crezul dvs. artistic?

I. L - (...) Filonul tragic, Filonul popular, Romanul politic și Nevoia de adevăr (...)

- (...) Am tins și tind spre ceea ce este revelator și fundamental în viață, spre abordarea unor conflicte cruciale fără a considera, nici măcar în treacăt (precizarea aceasta vizează pe mărunțitorii de literatură, criticii literari, pe toți iorguleștii și pe toți culcerii actualității), că această simplă abordarde rezolvă totul, automat.

- (...) Aș mai spune, delimitîndu-mă astfel de anumite „opinii critice”, că nu trebuie să se facă nici un fel de confuzie între tragism și negativism, cum se mai întâmplă uneori.

- E vorba de termeni din sfere diferite, tragismul ținînd de estetică, negativismul fiind un termen curent, din sfera mai largă a limbajului politic. Tragismul nu poate fi înțeles decît prin întruchiparea artistică pe care o capătă un anumit conflict, ținînd, așadar, de reflectare, în timp ce negativismul ține de numeroase lucruri, de declarație, de etichetă. Aș reliefa, în ce privește tragismul, fără a încerca o redefinire, caracterul său profund regenerator, limpezitor și optimist. E de-a dreptul ciudată spaima celor care cred că dacă eroii unei scrieri literare pier, piere lumea, nu mai avem nici o perspectivă în fața noastră – „ce ne facem, unde e progresul?” De-a lungul celor 8 ani, cît a trecut de la data la care am predat unei edituri Drumul cîinelui și pînă cînd a văzut lumina tiparului, mi s-a spus, în toate felurile, cu blîndețe sau mai abrupt, că această scriere nu are nici o perspectivă.

G. A. - (…) Din scrierile dvs. , după unii, transpare regretul față de trecerea țărănimii într-o altă clasă socială. Proces istoric firește implacabil, (…).

I. L: - (…) (Cordovanii este romanul cooperativizării și e de mirare că nu a fost observat acest lucru), (…). (…) Mărturisesc că atunci cînd am scris Cordovanii am scris întreaga carte ca un țăran care trebuie să intre în colectivă. Rîzînd cu un ochi și plîngînd cu altul. Îmbrățișînd o nouă formă de conviețuire socială, regetînd-o pe cealaltă, ceea ce e omenște să se întîmple.

- (…) Sper să nu fiu catalogat neosemănătorist dacă voi spune că țăranul a fost, veacuri la rînd, om al muncii, principe și filosof, în același timp.

- (…) Romanul Fiul secetei sintetizează, sper, aceste preocupare. În centrul acestui roman se află un revoluționar de azi, din România socialistă, un erou pozitiv, ceea ce nu înseamnă că acest erou va fi „total”. (…) Fiindcă noi am făcut și mai facem aceeași greșeală, considerînd eroul pozitiv ca o sumă de trăsături aprioric fixate.

- Popor român s-a păstrat în istorie printr-o dorință extraordinară, dusă dincolo de orice limită, de a fi și de a dăinui. (…) L-a păstrat în istorie și-l va păstra în veci bunătatea lui extraordinar de mare, care nu trebui confundată cu lipsa de demnitate.

-(…) Literatura nu poate și nu trebuie să fie o simplă lozincă. (…) Ea trebuie să cunoască neliniștea întrebărilor, nu trebuie să se ferească însă nici de fermitatea răspunsurilor. Trebuie să afirme, dar și să nege. Prin conflict, nu prin afirmații, (…). Iar conflictul se află în miezul luptei dintre nou și vechi – e fratele contradicției, cum se zice.

- (…) Noi, ca scriitori, nu trebuie să ne sfiim să spunem deschis și franc că sîntem scriitori comuniști.

G. A. - Poate un scriitor să nu trăiască potrivit idealurilor pe care le propagă în cărțile sale?

I. L. - (…) Cred că un scriitor nu poate realiza o operă dacă nu se realizează pe sine ca om, ca personalitate.

- (…) Sînt partizanul unui eticism superior și convingător, de extracție transilvană, fiind totodată dușmanul didacticismului și al „demagogiei artistice”.

„Politică pentru Occident” (RAȚIU 1957)

 Ion Rațiu, Politică pentru Occident, Progresul Românesc, 1992 (orig. eng. Londra 1957), 238 p.

I Prefața Editurii Harvill la ediția originală

II Ion Rațiu, Prefață la ediția în limba română

Cuprins

Partea întîi Occidentul în pericol
1 I.Problema
3 II.Mareea roșie
24 III.Astuparea breșelor
34 IV.Atitudini occidentale
49 V.„Istoria decretează”
56 VI.Planuri și căi de preluare a puterii
62 VII.Exigențele sînt mari
66 VIII.Responsabilitatea Occidentului
70 IX. Politica externă
79 X.Baza însăși a democrației
84 XI. Obiectivele comuniste
103 XII. Sloganele 

Partea a doua Către o politică occidentală pozitivă
107 I.Puterea occidentală
111 II.Coexistența
119 III.Organizația Națiunilor Unite
142 IV.Naționalism
152 V.Colonialism și imperialism
165 VI.Sisteme defensive
176 VII.Neutralitate
184 VIII.Contradicții actuale
191 IX.Esența conflictului
195 X.O politică pozitivă
198 XI.Unitate
202 XII.Ralierea forțelor democratice
207 XIII. „Pace, libertate, prosperitate”
232 XIV.Concluzie