Problemele economice ale Scoției independente imaginate în 1973 (SINCLAIR 1973)

<
(...) Pentru moment, le-am lăsat* la o parte și am scos documentul menționat de Guthrie, un memorandum voluminos adresat mie de colegul meu Matthews, Ministrul Comerțului. M-a îngrijorat mai ales faptul că în timp ce schema economică pe termen scurt nu arăta prea rău, tendințele și orientările pe termen lung nici pe departe nu se profilau în roz. Din cuprinsul memorandumului reieșeau că și funcționari superiori permanenți din Ministerul Comerțului și Dezvoltării Industriale erau de asemena îngrijorați. Am luat act de o mulțime de dovezi atestînd creșterea îngrijorării cu cu privire nu numai la ritmul în care sporeau dificultățile de echilibrare a balanței plăților, dar și la cel în care firmele noastre  mai mari și industriile erau treptat înghițite de societăți străine cu sediul în țara noastră. La prima vedere, părea firesc ca, în situația precară în care se aflau proprietarii scoțieni, să vândă pe bani gheață oricui le-ar face oferte. Nu sînt nici pe departe un naționalist cu vederi înguste și pun preț pe faptul că întreprinderile internaționale au înflorit mult și vor continua să prospere.
Nici o țară nu mai poate să fie vreodată cu desăvîrșire independentă din punct de vedere economic și financiar. Toate profețiile de tip Cassandra (1) și toate îngrijorările de tip De Gaulle** în privința dominației economice străine nu vor avea niciodată efect mare asupra economiei țările din vest, în care banul merge totdeauna într-acolo unde se poate obține cel  mai mare beneficiu. Totuși, lăsînd la o parte considerațiile de asemenea soi, am avut sentimentul că fluxul acesta neobișnuit năvălea și inunda mai repede decît ar fi fost firesc; de aceea rugasem pe Matthews și ministerul său să-mi trimită o situație cu analiza tuturor societăților cu capital străin. Și îmi fusee trimis memorandumul de față. Ca economist calificat mi-am îndreptat atenția înainte de toate la statisticile din anexe. Statisticile ușor pot fi făcute să mintă, dar nu chiar atît de ușor precum concluziile trase din ele.
Presupun că înțelesesem asemena lucru, dar cu uimire, ca să nu spun cu groază, am luat aminte cît de justificate erau suspiciunile mele privind numărul copleșitor al industriilor noastre de bază aflate acum în principal sub control sau apartenență americană. Astea veneau să se adauge la interesul transatlantic bine susținut în cea mai mare parte a presei din întreaga noastră țară și la relațiile excelente, de o factură foarte unilaterală, dintre anumite întreprinderi financiare americane și cele două bănci comerciale scoțiene mai importante.
Nu erau o noutate asemenea investiții americane în Scoția și ne fuseseră de un ajutor copleșitor în trecut. Sînt primul să recunosc că fără acest ajutor, fără imboldul pe care ni l-a dat acea enormă afluență de dolari, n-am fi avut niciodată nici tăria și nici puterea să ne folosim de prilejul de a ne cîștiga independența. Dar ajutorul și încrederea acordată nouă ca o zonă de potențială dezvoltare e una, și dolarii, care ne cumpărau cu ridicata acum cînd ajunsesem la sapă de lemn, e cu totul alta.
Am petrecut aproape o oră studiind documentul respectiv, lăsînd concluziile la urmă; și concluziile m-au liniștit oarecum. Cifrele erau alarmante, dar concluziile subliniau împrejurările contextuale și erau în același timp precuate și încurajatoare.
(...)

(1) Aluzie la personajul Cassandra, din mitologia greacă, ale cărei preziceri de viitor nu se adevereau.
>

SURSA
Michael Sinclair***, Pactul dolarului****, trad. C. Popa, ed. Univers / col. Enigma, București, 1974, pp. 87-89.

NOTE M. T.
* Malcolm Mockingham, ministrul de interne al Scoției independente, personajul principal al romanului futurologic, scris la persoana întâi.
** Charles de Gaulle (1890-1970) = General francez. Conducătorul Forțelor Franceze Libere din Marea Britanie (1940-1944), după capitularea Franței în fața Germaniei în iunie 1940. Prim-ministru în 1944-1946 și 1958-1959. Președinte în 1959-1969. În timpul Războiului Rece, a fost promotor al politicii de suveranitate a Franței, în cadrul blocului occidental condus de superputerea nord-americană. (https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/vizita-generalului-de-gaulle-la-bucuresti)
*** Michael Shea (pseudonim literar Sinclair) (1938-2009) = Scot who served as 'spin doctor' to the Queen, „Scotsman”,19 october 2009 (http://www.scotsman.com/news/obituaries/michael-shea-1-779536)
***** „Kirkus Reviews” (https://www.kirkusreviews.com/book-reviews/michael-sinclair/the-dollar-covenant/)

A. Michnik, K. Karol și V. Tănase despre Europa postcomunistă în 1990 („Tomis” 1990)

<
(...)

ADAM MICHNIK*:
- Sursa diviziunilor ideologice într-o țară post-totalitară rezidă, după părerea mea, în conflictul dintre două mari viziuni ideologice: o viziune europeană, democratică, liberală, pluralistă pe de o parte, iar pe de alta, viziunea unui stat puternic, independent, național autoritar, cu o ideologie naționalistă șovină.
Caricatura viziunii europene e reprezentată azi de modelul francez în Polonia, în vreme ce caricatura statului puternic e lepenismul** din Europa centrală: Rusia rușilor, Polonia polonezilor, Bulgaria bulgarilor...
În ceea ce mă privește, cred că evoluția va fi foarte violentă. Azerbaidjanul e Afganistanul intern al Uniunii Sovietice, conflictele din Bulgaria reprezintă primi pași spre un mare conflict etnic în Balcani.

K. S. KAROL***:
- Văzînd violența urii dintre armeni și azeri, mulți își închipuie că e vorba de un conflict arhaic, ținînd de Evul Mediu. În realitate, e vorba de popoare moderne, cu tineri școlarizați și elite cultivate. Și cu toate astea, pentru un petic de pămînt acești oameni descoperă că sînt gata să sacrifice totul. Alt exemplu: Georgia era un tărîm binecuvîntat, o Mediterană Sovietică, o țară a bunăstării. Și cu toate acestea, georgienii refuză să-i accepte pe meșkeți care sînt tot georgieni, frați de același sînge cu ei, dar de religie musulmană. Ei vor să-i alunge și pe oseți care sînt creștini ca și ei dar de alt neam. Acestea sînt niște lucruri îngrozitoare. Se mai pot da și alte exemple: în Lituania există un conflict feroce între lituanieni și minoritatea poloneză cu toate că și unii și alții sînt catolici. Și să nu se uite că e vorba de oameni civilizați, printre care nu se află un singur analfabet. Neputînd găsi idei care să-i unească, cad pradă cu toții unor nebunii. Aceste lucruri de vor repeta în întreaga Europă de Est dacă se va încerca să se vîndă acestor popoare un proiect politic care seamănă cu ceea ce la noi se numește austeritate și dacă întreagă povară a crizei va fi aruncată pe umerii celor defavorizați. Trebuie să căutăm împreună un tip de societate efectiv democratică, un stat de drept întemeiat pe libertate, egalitate, fraternitate. Libertatea și egalitatea trebuie să ducă la fraternitate, căci dacă se elimină ultima parte a devizei riscăm ca faimoasa lozincă „Proletari din toate țările, uniți-vă!” să fie înlocuită cu „Triburi din lumea întreagă, masacrați-vă!”

VIRGIL TĂNASE****:
- Au existat perioade în care relațiile dintre români și comunitatea maghiară din România au fost foarte conflictuale. Mentalitățile s-au schimbat și la tineri se observă o atenuare a sentimentului naționalist. Probleme naționale dispar pe măsură ce cultura democratică cîștigă spiritele. Îndrăznesc să cred că în țările din Est, și chiar și în Uniunea Sovietică, tradiția democrației va dezamorsa problema națională. Democrit***** spunea că nefericirea înțelepțește popoarele: în răstimpul celor cîteva zile pe care le-am petrecut în România am simțit, în mijlocul tuturor acelor oameni care au trăit cincizeci de ani de nefericire, o reală putere de regenerare.
>

SURSA
***, Cinci capcane pentru cealaltă Europa, „Tomis”, Constanța, ?.06.1990, pp. 1,8, ?.

NOTE
*
**
***
****
*****

„Diplomația secretă” (DUCULESCU 1992)

 Victor Duculescu, Diplomația secretă, Casa Europeană, București, 1992, 344 p, ISBN 973-9018-05-X

Cuprins

Partea I
5 Introducere. Diplomația „oficială” și diplomația „secretă”. Similitudini și diferențieri

Partea II Diplomația secretă și politica de dominație. Forme „tradiționale”, clasice, ale diplomației secrete
24 Acordurile secrete; împărțirea lumii în zone și sfere de influență
38 Intervențiile și imixtiunile
47 Terorismul
60 Spionajul
75 Războiul; proliferarea conflictelor

Partea III Aspecte „moderne” ale diplomației secrete
94 Atragerea în zone controlate de marile puteri
106 Stimularea cercurilor iredentiste, revanșarde, naționaliste
117 Comerțul cu arme. Șantajul militar
124 Creșterea rolului organelor de informații și contrainformații
136 Acțiuni de dezinformare
151 Societăți secrete

Partea IV Cum au folosit marile puteri diplomația secretă
163 Originile diplomației secrete. Marile imperii, expansiunea spre alte continente și diplomația
190 Diplomația secretă în timpul primului război mondial și al perioadei interbelice

Partea V Diplomația secretă în timpul celui de-al doilea război mondial și al perioadei postbelice
223 Al doilea război mondial și diplomația secretă
266 Elemente contemporane ale diplomației secrete

290 Partea VI Diplomația românească și promovarea intereselor naționale

313 Partea VII Diplomația secretă „Epocii de aur”
316 a) Condiții specifice ale desfășurării activității diplomatice (deschise, dar și secrete) după al doilea război mondial
322 b) Forme și metode ale diplomației secrete practicate de Nicolae Ceaușescu
337 c) Revoluția din Decembrie 1989 și perspectivele luptei împotriva diplomației secrete