Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta externă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta externă. Afișați toate postările

vineri, 14 februarie 2025

Alegeri „corecte” sub semnul continuității (MARIUS TEJA)

În prima zi de mandat a președintelui interimar Ilie Bolojan, la 12 februarie 2025, președintele interimar al Senatului, liberalul Mircea Abrudean, ne asigura la Prima TV, referindu-se la anularea alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024: „Aici cred că e problema şi aici sunt convins că domnul Bolojan, având la dispoziţie mult mai multe informaţii va analiza şi va încerca să facă lumină în acest subiect”.

Dar, chiar a doua zi, în mesajul către țară, președintele interimar nu făcea nici cea mai vagă referire la anularea alegerilor din 2024, asigurându-ne doar că, în mai 2025, vom avea alegeri „corecte”. Nici măcar declarația din 14 februarie 2025 a vicepreședintelui american Vance, la Conferința de securitate de la Munchen, referitoare la presiunea externă pentru anularea alegerilor din România, nu l-a făcut să reacționeze pe Bolojan pe acest subiect.

 Apoi prima decizie luată de președintele interimar Ilie Bolojan, la 13 februarie 2025, a fost numirea în funcția de consilier prezidențial a Luminiței Odobescu. Aceasta deținuse funcția și în  echipa lui Klaus Iohannis (noiembrie 2021-iunie 2023), în ale cărui mandate politica externă românească reactivă s-a remarcat prin pasivitate și votare în rând cu lumea a propunerilor altor parteneri europeni și aliați euroatlantici, în comparație cu politica externă proactivă a Poloniei și a statelor baltice.

Acest simbol al continuității ne amintește că tot prin alegeri „corecte” a ajuns președinte al României și politrucul kaghebist de 3 (trei) ori: în 1990, 1992 și 2000.

marți, 30 octombrie 2012

Umor

Politologul american Henry Kissinger (n. 1923), fost consilier prezidențial în politică externă în 1969-1975, s-a adresat astfel invitaților la un dineu:
-Diplomații să fie atenți la tot ce spun, deoarece sunt înconjurați de ziariști, iar ziariștii să nu ia în serios tot ce aud, deoarece sunt înconjurați de diplomați!




SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, ”Rebus”, București 2102.



vineri, 20 februarie 2009

„Politica Europeană de Vecinătate” (BALABAN 2009)

Constantin Gheorghe Balaban, Politica Europeană de Vecinătate. Note de curs, Editura Universitară, București, 2009


7 Obiectivele didactice ale cursului

8 Abrevieri

9 Cuvânt înainte

11 Tema 1.Politica Europeană de Vecinătate - Scop, principii, obiective, conținut. Delimitări conceptuale
Secțiunea I.Politica Europeană de Vecinătate - o politică care încurajează prosperitatea, stabilitatea și securitatea în țările vecine UE, în interes comun
Secțiunea II.Politica Europeană de Vecinătate - Scopuri, principii, obiective, conținut.
Secțiunea III.Politica Europeană de Vecinătate - Documente de lucru
Secțiunea IV.Politica Europeană de Vecinătate în Raportul general 2007 și alte Comunicate ale Comisie

28 Tema 2.Politica Europeană de Vecinătate - Dimensiune geopolitică. Varietatea și intensitatea relațiilor UE cu noua sa vecinătate
Secțiunea I.Dimensiunea geopolitică
Secțiunea II.Varietatea și intensitatea relațiilor UE cu noua sa vecinătate

32 Tema 3.Cum intenționează UE să pună în aplicare ENP/PEV? Dimensiunea bilaterală a relațiilor externe ale UE cu vecinii săi
Secțiunea I.Strategia PEV
Secțiunea II.Dimensiunea bilaterală a relațiilor externe ale UE cu noii săi vecini
Secțiunea III.Cum se implementează PEV?

39 Tema 4.Relațiile între UE și statele din zona Europei de Est: Republica Moldova, Ucraina și Belarus
Secțiunea I.Statele din noua vecinătate răsăriteană a UE
Secțiunea II.Relațiile dintre UE și Ucraina
Secțiunea III.Relațiile dintre UE și Republica Moldova
Secțiunea IV.Relațiile dintre UE și Belarus

53 Tema 5.Relațiile între UE și statele din Caucazul de Sud: Armenia, Azerbaidjan și Georgia
Secțiunea I.Zona transcaucaziană - o zonă a competiției, ce conferă statelor în cauză un spațiul larg de manevră
Secțiunea II.Includerea statelor transcaucaziene - Armeniei, Azerbaidjanului și a Georgiei în PEV/ENP - un pas înainte în relațiile UE cu statele din Caucazul de Sud
Secțiunea III.Relațiile dintre UE și Georgia
Secțiunea IV.Relațiile dintre UE și Azerbaidjan
Secțiunea V.Relațiile dintre UE și Armenia

62 Tema 6. Cooperarea cu Rusia în cadrul Parteneriatului Strategic
Secțiunea I.Obiective ale PEV în relația cu Rusia
Secțiunea II.Patru spații comune de cooperare între UE și Rusia
Secțiunea III.Evoluții ale cooperării UE-Rusia în cadrul Acordului de Parteneriat și Cooperare
Secțiunea IV.Parlamentul European despre relația dintre UE și Rusia
Secțiunea V.Rusia- partener strategic important pentru UE
Secțiunea VI.Un nou Acord de Parteneriat și Cooperare UE-Rusia

73 Tema 7. Relațiile UE în zona mediteraneană. Introducerea graduală a statelor mediteraneene în politicile UE
Secțiunea I.Regiunea Mediteraneană - zonă de importanță strategică pentru UE , identificată drept o prioritate în relațiile externe
Secțiunea II.Parteneriatul euro-mediteranean
Secțiunea III.Perspective asupra Summit-ului Euromed de la Barcelona
Secțiunea IV.Uniunea Mediteraneană - o nouă formă de asociere în zona Mării Mediterane

83 Tema 8.Responsabilitatea României față de Politica Europeană de Vecinătate, ca parte integrantă a Politicii Externe Comune a UE
Secțiunea I.România apreciază pozitiv configurația finală a noii politici stabilită de European Neighbourhood Strategy Paper
Secțiunea II.Responsabilitatea României față de PEV ca parte integrantă a politicii externe comune a UE

86 Concluzii

89 Anexe (21)

120 Bibliografie 

joi, 1 februarie 2001

„Un mister încă nedezlegat după șaizeci de ani: moartea lui Nicolae Titulescu” (POPESCU 2001)

 Florentin Popescu, Un mister încă nedezlegat după șaizeci de ani: moartea lui Nicolae Titulescu, „Tomis”, Constanța, 2001

Despre rolul fundamental avut de Nicolae Titulescu (1882-1941) în diplomația și politica externă a României într-o perioadă în care țara s-a aflat la mari răscruci ale istoriei, prinsă în jocul de interese ale marilor puteri, s-a scris relativ mult. S-a scris atât în timpul vieții marelui om de stat, cât și după moartea lui. Și totuși - pentru tinerele generații, mai puțin cunoscătoare ale mersului evenimentelor istorice - s-a făcut puțin.

Viața și opera lui T. sunt, din păcate, insuficient cunoscute în ciuda aparențelor care lasă impresia că s-a cam spus și s-a scris totul, ori poate totul. Momente politice (și în egală măsură biografice) au rămas cvasi-necunoscute, comentate în treacăt ori chiar ignorate de către cei care s-au apropiat până acum de această mare personalitate, cunoscută și apreciată pe toate meridianele lumii. Îndeosebi „secvența” mazilirii lui T. din fruntea Ministerului Afacerilor Străine și moartea acestuia (pusă de către doi medici pe seama unei absconse otrăviri a lui de către adversarii străini ai politicii de pace duse de el) n-au fost elucidate pe deplin, un văl de ceață acoperind - încă! - și azi faptele.

George G. Potra, un mai vechi admirator al lui T. și ambițios și scrupulos cercetător al vieții și operei lui, a tipărit de curând o interesantă carte: Titulescu - Spre Țara Drepților (apărută la Editura Fundației „Universitatea pentru toți” din Slatina, cu ajutorul Inspectoratului pentru Cultură și Culte Olt și cofinanțată de Consiliul Județean Olt prin Muzeul Județean de Istorie și Artă a Fundației căreia îi aparține editura). Volumul (apărut într-un tiraj mic și trecând neobservat) ne-a reținut atenția din mai multe motive, pe care le considerăm suficient de serioase pentru a le face publice.

Pe scurt, motivația lecturii și a semnalării cărții constă în unghiul, cu totul nou, din care autorul valorifică documente inedite (însemnări memorialistice, un jurnal aflat în arhiva Ministerului de Externe ș. a.) titulesciene, legate de momentul 1936, când marele diplomat a fost înlăturat printr-o „mazilire perfidă”, interesele oculte ale marilor puteri europene fiind în contradicție cu politica de pace dusă cu toate puterile și inteligența de T.

Cu multă probitate, meticulos, „gospodărește” am zice, G. P. încearcă (și în cea mai mare parte reușește!) să contureze o „ramă”, un cadru politic internațional în care a avut loc debarcarea lui T., apoi aduce, în tot locul, argumente ale ideilor furnizate de varii surse: presa vremii, declarații ale unor personalități din țară și peste hotare, măturii ale unor oameni care s-au aflat atunci în preajma „personajului” cărții etc. Rezultanta „punerii în pagină” a tuturor acestora nu este un simplu colaj, un mozaic de texte mai mult sau mai puțin revelatoare, ci o carte vie, dinamică, un volum în care pulsează viața, iar în prim planul ei se află un om cu toate meandrele gândirii și trăirilor lui, adesea dramatice.

Învăluită în mister și astăzi, după șase decenii, moartea lui T. (asupra îmbolnăvirii lui pronunțându-se diferit mari medici ai lumii; însuși T. era convins  că a fost otrăvit într-un vagon restaurant, printr-o subtilă administrare a otrăvii într-o peliculă invizibilă așternută pe veselă și pe tacâmuri, astfel încât ea să-l conducă încet și sigur către un sfârșit inevitabil) formează un alt aspect al biografiei marelui om, aspect asupra căruia P. se oprește îndelung, recompunând un „dosar” cu multe necunoscute, dar tocmai de aceea incitant pentru cititor.

Iar dacă autorul cărții nu se poate pronunța categoric în favoarea uneia sau alteia dintre ipotezele privind sfârșitul personajului său, n-o face tocmai pentru că , respectând documentele, nu-și poate permite nici o clipă să divagheze ori să se hazardeze în emiterea unor idei speculative, cu totul în afara realității. De aceea (și nu numai de aceea), volumul se citește cu interes și rămâne de referință pentru viitorii biografi ai acestei personalități de talie universală.

 

miercuri, 27 decembrie 1995

Istoria Uniunii Sovietice de la Hrușciov la Gorbaciov (WERTH 1995)

 Nicolas Werth, Istoria Uniunii Sovietice de la Hrușciov la Gorbaciov, trad., note și postfață F. Constantiniu (Paris, ed. XIV, 1998), Corint/Istorie universală-Microsinteze-12, București, 2000, 136 p.

5 Introducere


Partea întâi Anii lui Hrușciov (1953-1964)

8 Capitolul I Luptele pentru succesiune și apariția proiectului hrușciovist (1953-1957)
I. Reorganizarea puterilor
II. Dezbaterile economice și sociale: apariția proiectului hrușciovist
III. Schimbări în politica externă
IV. Congresul al XX lea: începuturile unei destalinizări controlate
V. De la Congresul al XX lea la eliminarea grupului antipartinic (februarie 1956 - iunie 1957)

32 Capitolul II Limitele și derapajele proiectului hrușciovist (1958-1964)
I. Campanii, mobilizări, reforme și liberalizări
II. Limitele dezghețului cultural
III. De la derapajele economice la mitul comunismului 
IV. Congresul al XXII lea și urmările sale
V. O politică externă voluntaristă
VI. O înlăturare instituțională

Parte a doua 

62 Capitolul III Vârsta de aur a nomenclaturii și „statul întregului popor”
I. Conservatorismul politic și reforma economică
II. Consens și divergențe
III. Personalizarea puterii, compromis și pluralism instituțional
IV. „Statul întregului popor”

77 Capitolul IV Criza „socialismului dezvoltat”
I. Alunecarea spre conservatorism și împotmolirea reformelor
II. Dificultățile unei agriculturi asistate și ineficace
III. Criza organizării muncii

89 Capitolul V Mutațiile sociale în „era stagnării”
I. Mutațiile demografice
II. Urbanizarea și consecințele ei
III. O participare solicitată, o unanimitate de fațadă
IV. Formele dezacordului și excluderii

106 Capitolul VI URSS și lumea
I. URSS și lagărul socialist
II. „Destinderea” și limitele ei
III. Sfârșitul „destinderii”

121 Capitolul VII Interregnul Andropov-Cernenko
I. Permanența problemelor interne
II. Exacerbarea tensiunilor Est-Vest

126 Concluzii

128 Bibliografie selectivă


132 Postfață


coperta IV 

Cel de-al doilea volum al Istoriei Uniunii Sovietice, avându-l drept autor pe cunoscutul sovietolog francez Nicholas Werth, urmărește perioada cuprinsă între moartea lui Stalin și alegerea lu Mihail Gorbaciov ca secretar general al PCUS. Volumul prezintă aceleași calități remarcabile de documentare și interpretare ca și primul, apărut nu demult, în această colecție, și în traducere românească.

Pentru cititorii din fostele țări comuniste, care au cunoscut un șir de fenomene descrise și analizate de Nicholas Werth, cartea sa constituie o radiografie care le permite să înțeleagă ceea ce mulți dintre ei au văzut și simțit, fără să poată stabili însă legăturile necesare de cauzalitate

sâmbătă, 27 februarie 1971

„Politică pentru Occident” (RAȚIU 1957)

 Ion Rațiu, Politică pentru Occident, Progresul Românesc, 1992 (orig. eng. Londra 1957), 238 p.

I Prefața Editurii Harvill la ediția originală

II Ion Rațiu, Prefață la ediția în limba română

Cuprins

Partea întîi Occidentul în pericol
1 I.Problema
3 II.Mareea roșie
24 III.Astuparea breșelor
34 IV.Atitudini occidentale
49 V.„Istoria decretează”
56 VI.Planuri și căi de preluare a puterii
62 VII.Exigențele sînt mari
66 VIII.Responsabilitatea Occidentului
70 IX. Politica externă
79 X.Baza însăși a democrației
84 XI. Obiectivele comuniste
103 XII. Sloganele 


Partea a doua Către o politică occidentală pozitivă
107 I.Puterea occidentală
111 II.Coexistența
119 III.Organizația Națiunilor Unite
142 IV.Naționalism
152 V.Colonialism și imperialism
165 VI.Sisteme defensive
176 VII.Neutralitate
184 VIII.Contradicții actuale
191 IX.Esența conflictului
195 X.O politică pozitivă
198 XI.Unitate
202 XII.Ralierea forțelor democratice
207 XIII. „Pace, libertate, prosperitate”
232 XIV.Concluzie