Umor

Regele francez Ludovic XIV acorda favorurile cu mare zgârcenie
-Când numesc pe cineva într-o funcție, reușesc să fac 99 de nemulțumiți și un nerecunoscător.

SURSA
Anecdote cu și despre oameni celebri, ''Rebus'', Bucureşti, martie 2013

Umor

- Unde te duci? în întrebă romancierul francez Jules Janin (1804-1874) pe un prieten.
- La operă. Mergi și tu?
- Nu.
- De ce?
- Fiindcă eu sforăi și-i împiedic și pe ceilați să doarmă...

SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, ”Rebus”, București, februarie 2013

Umor

Gânditorul și scriitorul iluminist francez Voltaire (1694-1778) privea pe doi șahiști jucînd. Cineva îl întreabă ce părere are despre acest joc.
- Este prea mult joc pentru a fi un lucru serios și prea serios pentru a fi un joc.


SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, ”Rebus”, București, februarie 2013.

Umor

În fața compozitorului italian Giocchi Rossini (1792-1868) se vorbea despre o primadonă.
- Cântă cu pasiune- spune cineva. Are dicțieune și e neîntrecută în note ridicate.
- Sunt de acord - spune Rossini - dacă vă referiți la notele... croitoresei!

SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, ”Rebus”, București, februarie 2013.

Umor

Subtilul scriitor francez Alfred de Musset (1810-1857) aprecia, ca atâţi alţi oameni iluştri, cam peste măsură absintul, o băutură alcoolică tare.
Invitat la o recepţie fu aşteptat zadarnic. Scriitorul Alexandru Dumas, întrebat a doua zi de o doamnă dacă Musset venise în ajun, răspunse:
- Nu, doamnă... A absint-at...

SURSA
Gheorghe Braşoveanu, Anecdote cu şi despre oameni celebri, ``Rebus``, Bucureşti, februarie 2013

Umor

În Franţa se hotărâse imortalizarea filosofului Victor Cousin (1792-1867). Dar organele de resort oscilau să-i poarte numele o stradă, o piaţă sau un post de asitenţă publică şi medicală? În cele din urmă numele lui Victor Cousin fu dat unei străzi.
Filosoful se duse la palat* să mulţumească.
- E foarte bine - spuse un academician - că Victor Cousin se duce la palat pentru o stradă şi nu pentru un post...


SURSA
Gheorghe Braşoveanu, Anecdote cu şi despre oameni celebri, ”Rebus”, Bucureşti, februarie 2013

NOTĂ M.T.
* Probabil la împăratul Napoleon III (1852-1870).

Umor

- Poţi să spui ce vrei, dar să ştii că am întâlnit un om care m-a preţuit - îi spune o tânără actriţă actorului şi dramaturgului Sacha Guitry (1885-1957), care refuza s-o angajeze.
Acesta îi mângâie gulerul de vizon al hainei de blană şi întrebă cu glas mieros:
- Era un specialist în... blănuri!

SURSA
Gheorghe Braşoveanu, Anecdote cu şi despre oameni celebri, ”Rebus”, Buucreşti, februarie 2013

Umor

La un restaurant actorul francez Harry Baur (1880-1943) comandase o supă. Chelnerul veni cu farfuria plină.
- Nu! strigă actorul când chelnerul se afla încî departe. Nu e destul de caldă!
Chelnerul se retrase şi, după un moment, reapăru cu altă farfurie de supă.
- Nu! repetă Baur. Nu e destul de caldă.
Chestia se repetă de trei ori. În cele din urmă, exasperat, chelnerul protestă:
- În definitiv, nu ştiu când o să consideraţi că e destul de caldă?
- Când n-o să mai poţi ţine degetul în ea.

SURSA
Gheorghe Braşoveanu, Ancedote cu şi despre oameni celebri, ”Rebus”, Bucureşti, februarie 2013

Umor

Începuturile celebrului avocat francez Henri Robert au fost dintre cele mai modeste. Într-un proces, având de pledat pentru un ţăran breton*, avu surpriza să vadă că acesta mai angajase un avocat.
- Nu era nevoie de încă un avocat şi în orice caz trebuia să mă întrebi şi pe mine...
- De, poate că nu era nevoie, poate că era... Eu, domnule, ştiu că doi boi fac mai multă treabă decât unul singur...


SURSA
Gheorghe Braşoveanu, Anecdote cu şi despre oameni celebri, ”Rebus”, Bucureşti, februarie 2013

NOTĂ M.T.
* Bretagne = Peninsulă şi regiune istorică în nord-vestul Franţei, cu ieşire la Oceanul Atlantic.

Umor

Regizorul şi directorul de teatru Louis Jouvet (1887-1951), intrrând la operă, se întâlni pe scară cu o actriţă mai mult mediocră decât talentată, care suia treptele pozând zâmbitoare la braţul unui bogătaş.
- Arătaţi minunat! - spuse el salutând-o. Tot aşa aţi parcurs şi drumul artei?
- Nu! Am mers singură.
- Frumos din partea dvs. că nu daţi vina pe nimeni...


SURSA
Gheorghe Braşoveanu, Anecdote cu şi despre oameni celebri, ”Rebus”, Bucureşti, februarie 2013

Umor

Când filosoful german Gustav Fechner (1801-1887) se afla pe patul de moarte, unul dintre prietenii săi, văduv de câteva săptămâni, îi spuse:
- Gustav, într-o zi ai s-o întâlneşti pe scumpa mea Eugenia. Spune-i din partea mea că o iubesc mereu şi  o regret...
- Eh, cred că ar fi mai bine să-ţi faci singur comisioanele!

SURSA
Gheorghe Braşoveanu, Anecdote cu şi despre oameni celebri, ”Rebus”, Buucreşti, februarie 2013

Umor

Administratorul regal francez Chretien de Malesherbes (1721-1794) fu însărcinat, împotriva voinței sale, să țină un discurs la nașterea prințului moștenitor. În fața Curții, adunată în împrejurul leagănului, bătrânul curtean rosti această scurtă cuvântare:
- Fie, alteță regală ca, pentru binele Franței și al domniei voastre, să vă arătați tot atât de nesimțitor și de surd față de lingușeli și intrigi, precum sunteți în momentul acesta față de discursul pe care mi s-a poruncit să vi-l adresez.

SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, „Rebus”, București, martie 2013

Umor

La un ospăț, filosoful Xantos, stăpânul fabulistului Esop (620 î.H. - 560 î. H.), amețit de băutură, puse rămășag cu un discipol, pe casa și pământul ce poseda, că va bea marea. Când aburii vinului se risipiră, își dădu seama că va rămâne sărac și se va face de râs. Disperat, îl imploră pe Esop să-l ajute. Acesta îl învăță ce să facă.
A doua zi, toată populația insulei Samos se afla la malul mării în așteptarea lui Xantos. Acesta a venit liniștit și se adresă mulțimii:
- Cetățeni, am pus rămășag că voi bea marea, dar nu și apa râurilor ce se varsă în ea. Dacă discipolul meu va opri sau va schimba cursul apelor curgătoare ce se varsă în mare, atunci și eu voi îndeplini ceea ce m-am lăudat că o să fac.
Și mulțimea care venise să-l batjocorească, îl aclamă și-l duse acasă în triumf.

SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, „Rebus”, București, martie 2013

UMOR - istoricul francez F. de Mezeray (1610-1683)

Istoricul francez Francois de Mezeray* nutrea, ca mulți alții, o ură înverșunată cămătarilor hrăpăreți. La moartea lui, lîngă testament s-a găsit un ludovic de aur pus într-o cutiuță, alături de un bilet pe care scrisese: „De peste treizeci de ani păstrez acest ludovic**, destinat închirierii unei ferestre la Place de Greve***, în ziua în care va fi spînzurat un cămătar”.


SURSA
Gh. Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, REBUS, București, martie 2013

NOTE M. T.
* Francois de Mezeray (1610-1683 Paris) = Istoric și academician (1649). (http://www.academie-francaise.fr/les-immortels/francois-eudes-de-mezeray)
** Ludovicul de aur a fost bătut în 1640 de Ludovic XIII. Avea 22 carate și 6,7 g. După proclamarea republicii în 1792 a fost înlocuit de franc. (http://www.hls-dhs-dss.ch/textes/f/F13683.php)
*** Place de Greve din Paris a fost menționată ca piață comercială în secolul XII. Aici aveau loc și execuțiile publice, ultimele fiind cele din 1794, în timpul revoluției. În 1803, i s-a schimbat numele în Place de l`Hotel-de-Ville. (http://paris.yodelout.com/the-hotel-de-ville-and-the-place-de-greve/)

UMOR - medicul Menecrate și magistratul Hemonide

Menecrate, un medic vestit în Antichitate, dând o masă unor prieteni, își exprimă dorința de a mânca morun. Sclavul trimis veni să-i spună că la piață era doar un singur morun și acela fusese reținut de Hemonide, un magistrat despre care se spunea că este vândut bogătașilor.
Menecrate zvârli sclavului o pungă cu monede de aur.
- Du-te înapoi, cumpără peștele și pe Hemonide. Ce bine ar fi dacă i-am putea mânca pe amândoi...

Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, REBUS, București, martie 2013

Umor

Un ofițer i se plînse lui Richeleu, ministru în timpul regelui francez Ludovic XIII (1610-1643), că fusese insultat și lovit de un camarad.
- N-aveai spada?
- Nu, monseniore.
- Dar un cuțit?
- Nici atât.
- Oh, nici măcar o scobitoare n-ai găsit în buzunare?
Și Richeleu îi întoarse spatele cu dispreț.

SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, ”Rebus”, București, martie 2013

Umor

Zece membri de partid
(Parodie după „Zece negri mititei”)

Zece membri de partid
Plănuiau o viață nouă
Unul a vorbit prin somn
Și-au rămas doar nouă.

Nouă membri de partid
Și-au propus să facă sport.
Unul a sărit prea sus
Și-au rămas doar opt.

Opt membri de partid
Au trecut la fapte.
Unul a trecut de tot
Și-au rămas doar șapte.

Șapte membri de partid
Au făcut afaceri grase
Unuia i s-a înfundat
Și-au rămas doar șase.

Șase membri de partid
Au strigat lozinci.
Unul a strigat invers
Și-au rămas doar cinci.

Cinci membri de partid
Au plecat la teatru.
Unul n-a aplaudat
Și-au rămas doar patru.

Patru membri de partid
Au avut idei.
Unul le-a avut mai bune
Și-au rămas doar trei.

Trei membri de partid
Au cerut război.
Unul a vrut spre răsărit
Și-au rămas doar doi.

Doi membri de partid
Se jucau cu tunul.
Unul-a luat-o în serios
Și-a rămas doar unul.

Un membru de partid
Ținea nasul sus.
A venit remanierea
Și a fost exclus.


SURSA
Gheorghe Enăchescu, ”Rebus”, București, decembrie 2012.

Umor

Lui Alexandru cel Mare, regele Macedoniei (356-323), i-a fost adus un tânăr soldat care se dovedise laș într-o bătălie:
-Cum te cheamă? - îl întrebă suveranul.
-Alexandru!
-Tinere, ceva trebuie să-ți schimbi: ori numele, ori caracterul!

SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, ”Rebus”, București 2102.

UMOR - Agesilau II, rege al Spartei

Agesilau II, regele Spartei (c. 399-c. 360), fiind întrebat care însușire e mai de preț pentru om, dreptatea sau vitejia, răspunse:
-Dacă toți oamenii ar fi drepți, n-ar mai fi nevoie de viteji.



SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, ”Rebus”, București 2012.

UMOR - politicianul englez A. J. Balfour (1848-1930)

Un cetățean din SUA stătea de vorbă cu contele Arthur James Balfour (1848-1930), diplomat și om politic englez, și își lăuda concetățenii:
-Noi, americanii, suntem niște oameni care niciodată nu scoatem din gură o minciună.
La care Balfour a replicat:
-Acum înțeleg de ce dv., americanii, vorbiți pe nas!



SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, ”Rebus”, București 2012.