Asociație secretă în India colonială britanică (KIPLING 1900-1)

<
(...) Eu sînt un om fricos... foarte fricos, dar cu toate acestea am fost la strîmtoare mai de multe ori decît am păr în cap; și începi să-ți spui: Eu sînt fiu al vrăjilor. Foarte bine.
- Nu prea înțeleg, dar ascultă, pe aici nu e bine să vorbești cu glas tare în limba engleză.
- Nu face nimic; eu nu sînt decît un Babu, care încearcă să-ți arate că știe și el englezește. Toți Babuji fac paradă de cunoștințele lor în limba engleză, răspunse Hurree, ferindu-și mantua, care îi flutura pe umeri. Cum ți-am spus: Fiu al vrăjilor... ceea ce înseamnă că ești membru al asociației Sat Bhai, adică cei Șapte Frați, care este nu numai în Hindustan* ci și în Tantric**. Toată lumea cred că această asociație s-a dizolvat, dar eu am dovedit în notele mele că ea mai există și acum. (...) Sat Bhai este o asociație care numără foarte mulți membri, și s-ar putea ca înainte de ce ți-ar tăia cu blîndețe beregata, aceasta să-și dea o slabă speranță să mai trăiești. Afară de asta, tîmpiții de indigeni, de cumva nu se întîmplă să fie prea înfuriați, ezită întotdeauna cîteva clipe înainte de a ucide un om, cînd acesta afirmă că face parte dintr-o organizație specială. Prin urmare, cînd vei fi la mare strîmtoare, vei spune: Eu sînt fiu al vrăjilor, și s-ar putea să mai o fărîmă de noroc. Dar asta numai în cazuri extreme, și în scop de te pune în legătură cu un străin. (...) Acum închipuie-ți că eu sau oricare altul din Departamentul nostru, s-ar apropia de tine, deghizat cu totul altfel decît ești obișnuit să-l vezi. Nu mă vei putea recunoaște înainte de ce mă voi putea descoperi singur. (...) Voi veni la tine travestit în haine de negustor ladaki și-ți voi oferi să cumperi pietre prețioase. (...)
Kim repetă fraza principală.
- Foarte bine. Pe urmă îți voi arăta turcoazul meu, dacă mai rămîne timp și pentru asta, și-ți vei putea da seama cine sînt eu, așa că ne putem spune ce avem de spus și putem schimba scrisorile și documentele pe care le avem asupra noastră. Același lucru pentru fiecare dintre membrii grupării noastre. (...) Înainte de toate: Fiu al vrăjilor, în cazul cînd ești la strîmtoare. (...) Pe urmă vine ceea ce ți-am spus despre tarkeean, în cazul cînd vei avea de tratat chestiuni oficiale cu un străin. Ce e drept, deocamdată nu ai nici o însărcinare oficială. Tu ești numai un supliment... pus la încercare. Ce e drept, un specimen unic. Dacă ai fi de naștere asiatic, ai putea fi angajat numaidecît; această jumătate de an, însă, este destinată să te dezbare de obiceiurile englezești, înțelegi? Lama*** te așteaptă, din cauză că l-am informat în mod neoficial că ți-ai trecut toate examenele și în curînd vei intra în slujba guvernului. Oho, cred că știi că lucrezi contra unei alocații: dacă va fi cazul să dai o mînă de ajutor unui fiu al vrăjilor, nu ezita, ci încearcă. Acum dragă tovarășe, eu îți voi spune rămas bun și sper că vei fi la înălțimea misiunii ce ți s-a încredințat.
>

SURSA
Rudyard Kipling, Kim****, vol. II, tad. Jul. Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 58-60.

NOTE M. T.
* Hindustan („Țara hindușilor” în persană) = Regiune din N Indiei istorice. (https://www.britannica.com/place/Hindustan-historical-area-India)
** Tantra = Texte referitoarela practici ezoterice ale unor curente hinduse, budiste și jainiste. (https://www.britannica.com/topic/Tantra-religious-texts)
*** LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.

Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/lama)

**** Raluca Nicula, Rudyard Kipling - „Kim”, „Idei și stropi de suflet”, 8 februarie 2016 (http://ralucanicula.blogspot.ro/2016/02/rudyard-kipling-kim.html)

Democrație versus conservatorism în Anglia interbelică (GALSWORTHY 1931)

<
(...)
- Eu și cu bătrînul Tasburgh l-am convins pe Bentworth să discute cu Ministrul de Interne și ieri seară „Moșierul” mi-a trimis această notă: „Tot ce am putut scoate de la Walter e că va trata cazul cu strictă obiectivitate, fără să țină seamă de statusul social - ce expresie! - al nepotului dumitale. Am spus întotdeauna că individul ăsta ar fi trebuit să rămînă liberal!”
- Aș dori să-l trateze cu strictă obiectivitate! strigă Dinny; în cazul ăsta Hubert ar fi în siguranță. Detest însă servilismul față de ceea ce numesc ei „democrație”!
- Este reacția la conservatorismul de altădată, Dinny, și, ca orice reacție, a fost împinsă prea departe. În tinerețea mea toată lumea credea în privilegiul de clasă. Acum e exact pe dos; rangul social constituie un handicap în fața justiției, și nu-i ușor să amesteci vîrtejul cu lingura, încerci să fii onest și nu poți.
- Mă întrebam, unchiule, în timp ce veneam aici, la ce bun că dumneata, și Hubert, și tata, și unchiul Adrian, și tone de alți oameni v-ați împlinit misiunile cu credință, vreau să spun, în afară de pîinea cea de toate zilele ce-ați obținut?
- Întreab-o pe mătușa-ta, răspunse Hillary.
- Mătușă May, la ce bun?
- Nu știu, Dinny, Eu am fost învățată să cred că toate astea au un rost, așa încît eu cred mai departe la fel. Dacă te-ai mărita și avea o familie, probabil că n-ai mai pune asemenea întrebări.
- Știam că mătușa May o să se eschiveze de la răspuns. E rîndul dumitale, unchiule.
- Ei, Dinny, nici eu nu știu. Așa cum a spus ea, facem și noi ce ne-am deprins să facem; asta-i tot.
(...)
>

SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherell, trad. A. Ralian, vol. I (În așteptare), ed. Miron, 1992, pp. 295-296.

Militari sovietici versus civili în Norvegia eliberată de germani (KAZAKIEVICI 1952)

<
(...) Loghinov dădu și el să plece, dar în clipa aceea apăru un bătrîn localnic, ce venea întins spre bordei. (...) Începu să vorbească fără grabă, monoton și foarte abătut, privind, cu ochii spălăciți, fără a clipi, în golul dintre Akimov și Loghinov.
- Băieții noștri i-au luat o barcă cu motor, traduse Loghinov, făcîndu-se stacojiu la față. E pescar și se numește Kaare Pedersen. „De nemți, zice el, am putut-o ascunde, am scăpat, dar rușii au fost mai dibaci, au dibuit-o.” Nu-i frumos. Asta-i curată neobrăzare! Mai mare rușinea, pe cuvîntul meu!
Akimov se înfurie deodată:
- Ian auzi „mai mare rușinea”! Dar ce, e război, ard orașe, iar dumneata roșești ca o fată - pentru ce, mă rog? Pentru o pîrlită de barcă... Ai crede că s-a întîmplat cine știe ce catastrofă îngrozitoare, că e sfîrșitul lumii, că ne-am făcut de rîs în fața omenirii întregii... Se uită la bătrînul pescar, care aștepta tăcut și nemișcat cu pălăria în mînă, se stăpîni și încheie posomorît: Spune-i că vom cerceta.
(...)
Îi făcu semn fetei să-i urmeze și o călăuzi pînă la stîncile acelea unde fuse priponită barca. La început fetei îi era cam frică, dar cînd văzu barca, scoase o exclamație de bucurie.
- Așa zise satisfăcut Akimov, apoi întorcîndu-e Tuleakov: Altă dată cînd o să mai vrei să iei ceva, cere voie stăpînului. Și să-i dai înapoi în mînă. Ai înțeles?
- Am înțeles.
- Ia seama, mai spuse Akimov și porni înapoi. Într-un tîrziu reluă: Te pomenești că ne mai faci și complicații internaționale, ca ministrul nostru de externe să fie nevoit să de a note explicative. Și din cauza cui? Din cauza plutonierului-major Ilia Tuleakov, băscut în anul una mie nouă sute douăzeci, membru al U.T.C.L*. al U.R.S.S. Nu-i frumos, Tuleakov. Acum, du-te.
Akimov nu-l dojenise cu convingere deplină pe Tuleakov. la drept vorbind, nu-l socotea vinovat. E drept că Tuleakov luase barca, dar în definitiv o înapoiase în perfectă stare; ce, era musai să i-o moșului în colibă? O lăsase pe apă, aproape de casă.
(...)
Parcă pentru a-i confirma bănuiala, bătrînul întrebă dacă este adevărat că rușii or să rămînă acolo pentru totdeauna, că or să ocupe întreaga Norvegie și or să confiște toate bărcile, pămîntul, pădurile, vitele și, pe deasupra, și nevestele. „Cred că numai pe cele tinere”, zise el, mijindu-și șiret ochii spălăciți.
- Asta înseamnă că oamenii lui Quisling**, alde Vikkaala, chiaburii, tot nu se astîmpără, mormăi posomorît Leteaghin, după ce dădu îndelung și irita explicații bătrînului. Se uită la Martînov, care începuse să se agite, și îl preveni: Asta nu ne privește pe noi, tovarășe căpitan-locotnent. De asta trebuie să se ocupe administrația norvegiană. Avem instrucțiuni în acest sens de la Moscova.
(...)
>

SURSA
Emmanuil Kazakievici***, Inimă de prieten - Emmanuil Kazakievici, Povestiri, trad. M. Spiridoneanu și V. Rădulescu, Editura pentru Literatura Universală, București, p. 302.

NOTE M.T.
* UTCL = Uniunea Tineretului Comunist Leninist. (http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/vladimir-putin-aduce-un-omagiu-uniunii-tineretului-comunist-din-urss-anii-de-studii-romantismul-noilor-drumuri-sentimentul-de-a-fi-legat-de-destinul-patriei/)
** Vidkun Quisling (1887-1945) = Politician norvegian naționalist. Prim-ministru al guvernului colaboraționist cu ocupantul german în cel de-Al Doilea Război Mondial. Executat pentru trădare după război. (http://www.britannica.com/biography/Vidkun-Abraham-Lauritz-Jonsson-Quisling)
*** E. K. (1913 Imperiul Rus - 1962 URSS) = Președinte de colhoz, șef  de șantier, director de teatru, publicist și scriitor. A participat ca voluntar la Al Doilea Război Mondial. După încheierea conflictului publică povestiri despre război, primind de două ori Premiul de Stat.

Reacția Marii Britanii la desprinderea geologică imaginară a Peninsulei Iberice de Europa la sfârșitul secolului XX (SARAMAGO 1986)

<
(...) Conform informațiilor recent sosite la redacție a apărut o crăpătură largă între La Linea* și Gibraltar**, motiv pentru care se prevede, luînd în considerare consecința pînă acum ireversibilă a rupturilor, că El Penon***  va rămîne izolat în mijlocul mării, dacă se va întîmpla așa cevasă nu dăm vina pe britanici, vina, firește, e a noastră, e a Spaniei, care n-a știut să recupereze la timp această bucată sacră a patriei, acum e tîrziu, chiar ea ne părăsește. Omul ăsta-i un artist al cuvîntului, a spus Pedro Orce, dar crainicul schimbase deja tonul, își stăpînise emoția, Cabinetul Primului Ministru al Marii Britanii a dat publicității o notă în care guvernul Majestății Sale Britanice își reafirmă ceea ce el numește drepturile sale asupra Gibraltarului, confirmate acum, cităm, de indiscutabilul fapt că The Rock**** se desparte de Spania, drept pentru care se suspendă unilateral și definitiv toate negocierile cu privire la un eventual, deși cam problematic, transfer de suveranitate*****, Nici de data asta nu s-a sfîrșit cu imperiul britanic******, a spus Jose Anaico. În declarația făcută în parlament, opoziția Majestății Sale a pretins ca viitoarea parte nordică a noii insule să fie fortificată, astfel încît stînca să devină, pe tot perimetrul său un bastion inexpugnabil, izolat semeț în mijlocul Atlanticului, lărgit de-acum, ca simbol al puterii nemuritoare a Albionului*******, Sînt nebuni, a murmurat Pedro Orce, privind culmile munților Sagra, din fața sa, La rîndul său, guvernul, vizînd diminuarea impactului politic al revendicării, a răspuns că Gibraltarul, în noile condiții geostrategice, va continua să fie un adin bijuterille coroanei Majestății Sale Britanice, formulă care, precum Magna Carta********, are magna însușire de a satisface pe toată lumea, această încheiere ironică și-a asumat-o crainicul, care și-a luat rămas bun, (...)
>

SURSA
Jose Saramago*********, Pluta de piatră**********, trad. M. Stănciulescu, ed. Univers / colecția Romanul secolului XX, București, 1990, p. 44-45

NOTE M.T.
* La Linea de la Concepcion = Oraș în sudul extrem al Spaniei și al Peninsulei Iberice, la granița cu teritoriul britanic al Gibraltarului.
** Gibraltar = Teritoriu britanic de peste mări (1704), în sudul extrem al Peninsulei Iberice (6,8 kmp), care delimitează la nord strâmtoarea Gibraltar dintre Oceanul Atlantic și Marea Mediterană. (http://adevarul.ro/life-style/travel/foto-gibraltar-stanca-hercules-1_5273ccd9c7b855ff56a6a63c/index.html#)
*** El Penon = Stânca (spaniolă). Porecla spaniolă a teritoriului Gibraltar, cu o înălțime de 426 m.
**** The Rock = Stânca (engleză). Poreclă engleză a teritoriului Gibraltar.
***** Negocierile spaniolo-britanice au au avut ca prim rezultat Declarația de la Lisabona din 1980. (http://www.evz.ro/interviu-cu-ambasadorul-spaniol-gibraltarul-este-una-din-prioritatile-spaniei-1064276.html)
****** Bazele imperiului britanic au fost puse în timpul domniei reginei Elisabeta II (1558-1603), ajungând ca înaintea celui de-al doilea război mondial (1939) să ocupe peste 20% din suprafața globului și să includă peste 400 milioane de locuitori (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/istoria-declinului-prabusirii-imperiului-britanic)
******* Albion = Numele antic al insulei Marii Britanii, format prin grecizarea numelui celtic autohton.
******** Magna Charta Libertatum = Document în latină impus în 1215 regelui englez Ioan fără de Țară de către marea nobilime, prin care suveranul recunoștea drepturile acestora („libertăți”). Actul medieval inițiator al procesului istoric de formare a sistemului politic democratic în Anglia și lumea occidentală.
********* Jose Saramago (1922 Portugalia - 2010 Spania) = Scriitor portughez comunist, premiat cu Nobel în 1998. (http://www.mediafax.ro/cultura-media/biografie-jos-saramago-si-calatoria-sa-spre-intelesul-lucrurilor-aproape-imposibile-6430670)
********** Pluta de piatră (*********)

Umor

În fața compozitorului italian Giocchi Rossini (1792-1868) se vorbea despre o primadonă.
- Cântă cu pasiune- spune cineva. Are dicțieune și e neîntrecută în note ridicate.
- Sunt de acord - spune Rossini - dacă vă referiți la notele... croitoresei!

SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, ”Rebus”, București, februarie 2013.

Cenzura comunistă în Dobrogea (IX - 1975) (COMAN 2007)

Virgil Coman*, Cenzura în Dobrogea (IX), „Tomis”, Constanța, XLII, 451, octombrie 2007, p. 92-93

Anul 1975 avea să fie cel în care Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor se transformă în Comitetul pentru Presă și Tipărituri. În linii generale, menirea noului organism al cenzurii era asemănătoare celui anterior, fapt demonstrat și de prevederile Decretului Consiliului de Stat nr. 53 din 30 mai 1975 privind înființarea, organizarea și funcționarea Comitetului pentru Presă și Tipărituri.
În vederea perfecționării activității pe linia cenzurii, în aprilie 1975 conducerea Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor a solicitat împuterniciților din teritoriu analiza ziarelor județene, cotidienelor și săptămânalelor pe perioada 25 noiembrie 1974 - 25 mai 1975, aceasta urmând a fi transmisă Direcției Presa locală până la 1 iunie. Punctajul orientativ era structurat pe două capitole, în cel dintâi urmând  fi analizat modul „cum a acționat ziarul județean pentru popularizarea principiilor și normelor muncii și vieții comuniștilor, ale eticii și echității socialiste, pentru cunoașterea largă și înțelegerea corectă a acestora, pentru aplicarea lor în viață, în toate domeniile de activitate”, cât și formele folosite de redacție: pagini speciale, rubrici cu caracter permanent, dezbateri, anchete, reportaje, interviuri etc.
(DJAN, fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri Constanța, dosar 2/1969-1975, f. 20.)
Capitolul al doilea trebuia să reliefeze măsura în care conținutul materialelor publicate corespund „sarcinilor puse de PCR de a acorda atenție primordială făuririi unui om nou, cu conștiință înaintată și înalte trăsături mortale, promovării unor raporturi noi între oameni, afirmării depline în toate sferele vieții sociale a principiilor eticii și echității socialiste”, problemele prioritare fiind:
„1. Întărirea continuă a legăturilor partidului cu masele pentru rezolvarea justă a propunerilor și cerințelor oamenilor muncii, pentru unirea eforturilor tuturor celor ce muncesc la lupta pentru înfăptuirea Programului partidului.
2. Acționarea pentru gospodărirea cît mai eficientă a mijloacelor și resurselor societății, lupta împotriva risipei de orice fel, a neglijenței  în păstrarea și administrarea bunurilor publice, a tuturor manifestărilor de irosire a avutului obștesc.
3. Combaterea manifestărilor de indisciplină, superficialitate și lipsa de răspundere în muncă.
4. Promovarea în întreaga viață socială a principiilor eticii și echității socialiste, a relațiilor de colaborare și întrajutorare tovărășească, de solidaritate, stimă, încredere și respect reciproc.
5. Combaterea individualismului mic burghez, a manifestărilor de egoism, de subordonare a intereselor generale unor interese individuale înguste, a tendințelor de a pretinde de la societate mai mult decît s-ar cuveni.
6. Combaterea tendinței de căpătuială, a parazitismului, înșelătorie, speculei, mitei, a oricărei forme de obținere de venituri ilicite de însușire prin abuz sau necinste a roadelor activității altora.
7. Lupta împotriva teoriilor idealiste, a prejudecăților mistice, a superstițiilor, a oricăror manifestări de obscurantism.
8. Promovarea spiritului revoluționar, a noului în producție, în activitatea economică și socială, combaterea inerției, birocratismului, rutinei și conservatorismului, a tot ceea ce este învechit și poate frîna progresul societății noastre socialiste.
9. Formarea și educarea noilor generații în spiritul dragostei față de patrie și partid, al glorioaselor tradiții de luptă pentru libertate și dreptate socială ale poporului, în spiritul unei înalte conștiințe revoluționare, al principiilor moralei socialiste și comuniste, al responsabilității față de prezentul și viitorul națiunii noastre socialiste”.
(DJAN, fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri Constanța, dosar 2/1969-1975, f. 20-22.)
Pe baza analizei întocmită la nivelul fiecărui județ, urma a se elaboreze noi modalități de promovare prin mass-media a ideologiei PCR. Noul organism al cenzurii nu avea să aducă schimbări majore în ceea ce privește activitate împuterniciților în teritoriu.

1975 mai 28, Constanța
Extras din Nota de intervenții a împuterniciților Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor Constanța din perioada 25 aprilie - 25 mai 1975.
Producție editorială
S-a adus la viză un afiș al miliției - serviciul circulație - adresat „Conducătorilor auto”, în care se anunța: „În ziua de 3 februarie 1975, la intersecția șoselei Constanța - Mangalia cu drumul internațional Negru Vodă, a avut loc un tragic accident de circulație, de pe urma căruia mai multe persoane și-au pierdut viața”. Textul respectiv era însoțit de o fotografie cu urmările accidentului.  Se indicau apoi cîteva reguli de circulație. Afișul urma să apară în 10.000 de exemplare. S-a semnalat organului de partid care a indicat să nu se spună nimic despre acest accident.
(Tov. Clara G.)
O invitație absolvenților anului 1974-1975 ai Liceului nr. 3 Constanța avea ca motto următoarele versuri:
„Învață de la ape să ai statornic drum / Învață de la flăcări că toate-s numai scrum / Învață de la vultur voința să-ți impui / Învață de la soare cum trebuie să apui / Ia seama fiu al jertfei  / Prin lumea-n care treci / Să-nveți din tot ce piere cum să trăiești în veci”.
S-a semnalat organului de partid care a indicat înlocuirea lor cu versuri optimiste și tinerești.
(Tov. Clara G.)
S-a citit broșura „60 de ani de fotbal la Constanța”. În articolul „Fotbal - 60”, care se ocupa de împărțirea zonală a fotbalului într-o perioadă mai îndepărtată, se preciza: „Orașul și județul Constanța, împreună cu județele Durostor și orașul Bazargic făceau parte din regionala Dobrogea. Liga de sud era constituită printre alte județe și de județul Silistra”. Părțile subliniate au fost eliminate.
(Tov. Clara G.)
De la Inspectoratul miliției județene s-a adus la viză următorul afiș (fluturaș): „ATENȚIE! Conform decretului 225/1974 se interzice găzduirea cetățenilor străini de către cetățenii români în locuințele lor. Excepție fac rudele apropiate: părinți, copii, frații, surorile, soții și copiii acestora. Contravenienții se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei.”.
Semnalat la organul de partid (respectiv tov. Vîlsan - secretar cu probleme organizatorice) a indicat completarea lui (cu) indicația ca străinii să se adreseze organizațiilor socialiste de stat care se ocupă cu cazarea turiștilor. Semnalat și direcției presa locală a DGPT, afișul nu a primit viză.
(Tov. Clara G.)
DJAN, fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri Constanța, dosar 12/1973-1977, f. 54.


1975 iulie 26, Constanța
Extras din Nota de intervenții a împuterniciților Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor Constanța din perioada 25 iunie - 25 iulie 1975.
Producție editorială
În programul ONT Litoral figurau și 4 pagini de interior cu prezentarea echipei campioane de rugby. Farul Constanța. Fotografia ce ilustra materialul îl prezenta în prim-plan pe rugbystul Marica, jucător ce nu s-a mai întors din Italia după ultima deplasare a echipei. S-a semnalat la Comitetul județean PCR și s-a oprit de la difuzare tirajul în limba germană. pentru tirajele în celelalte limbi (care nu intraseră în mașină) s-a cerut clubului Farul să aducă alte fotografii.
(lector E. Vasiliu)
DJAN, fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri Constanța, dosar 12/1973-1977, f. 50-51.



*Virgil Coman (1973-2016) = Absolvent al Facultății de Istorie a Universității Ovidius Constanța. Director al Direcției Județene Constanța a Arhivelor Naționale.

Cenzura comunistă în Dobrogea (VIII - 1974) (COMAN 2007)

Virgil Coman*, Cenzura în Dobrogea (VIII), „Tomis”, Constanța, XLII, 450, septembrie 2007, p. 92-93

Domeniile de activitate ale împuterniciților Direcției Generale a Presei Tipăriturilor Constanța în anul 1974 - premergător transformării acestei instituții în Comitetul pentru Presă și Tipărituri  - aceleași, și de aceea au fost supuse controlului: ziarele, revistele, buletinele, publicațiile periodice, tipăriturile și imprimatele, cărțile, broșurile, tipografiile și orice alt mod de multiplicare, conținutul emisiunilor radiotelegrafice destinate presei și opiniei publice, al emisiunilor posturilor de radio etc. Cenzorii constănțeni au mai desfășurat activități pe linia autorizării importului și exportului tuturor tipăriturilor intrate/ieșite prin vamă și poștă, dar au exercitat și controlul asupra clasificării, manipulării și circulației în biblioteci și în toate instituțiile și întreprinderile de difuzare sub orice formă a tuturor materialelor cu caracter de propagandă, agitație și a oricăror tipărituri și imprimate ce urmau a fi difuzate în public, în scopul apărării secretului de stat și din punctul de vedere al conținutului politic.
În 1974, la poștă au fost vizate circa 400 de colete cu tipărituri expediate din țară de persoane particulare sau instituții. „Controlul se efectuează chiar în clădirea poștei, unde ne este pus la dispoziție biroul dirigintelui. Ștampila se pune pe un singur exemplar, celelalte patru sunt semnate. Nici anul trecut și nici anul acesta nu am avut intervenții la coletele vizate” (DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1969-1975, f. 26).
Prin punctele vamale din Portul Constanța și Aeroportul Mihail Kogălniceanu au fost aduse de către marinarii români și turiștii străini în special tipărituri cu caracter religios, editate în limba română, fiind reținute 38 de Biblii.„ În ce privește activitatea la vamă atât în anul trecut  cât și în anul acest am fost solicitați, în câteva rânduri, la controlul unor colete mai masive de tipărituri, în special al cărții aparținând unor persoane care plecau definitiv din țară. Nici la acestea nu au fost observații. Pe borderourile ce însoțesc aceste colete  nu se aplică ștampila deoarece vama nu o solicită” (DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1969-1975, f. 26).
Între alte activități se regăsesc și cele privind controlul materialelor ce urmau a fi expuse în muzee, expoziții, dar și controlul asupra producției teatrale destinate publicului larg, prezentate în documentele următoare.

1974 februarie 1, Constanța
Extras din Nota de intervenții a împuterniciților Direcției Generale a Presei Tipăriturilor Constanța din luna ianuarie 1974
Vizionări
La premiera comediei polițiste „Misterioasa convorbire telefonică” de Virgil Stoenescu, am cerut eliminarea din text a următoarelor replici generalizatoare care denigrau societatea noastră socialistă:
-„Vedeți? Aceasta este racila epocii noastre... Are dreptate soacra dumneavoastră: totul se vinde, totul se cumpără. Mai ales oamenii!” (n. n. - Menționăm că „soacra” în chestiune este singurul personaj prin excelență pozitiv al piesei - exponent al unor idei sănătoase, idei cu care intră în conflict aforismul citat.)
-„De fapt, e o realitate a vremurilor noastre: plutește în aer o atmosferă de trădare universală...”
lector E. Vasiliu
DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1973-1977, f. 95.

1974 mai 1, Constanța
Extras din Nota de intervenții a împuterniciților Direcției Generale a Presei Tipăriturilor Constanța din luna mai 1974
Vizionare
Premiera pe țară cu piesa „EL? EA ȘI CORUL” de Gyurko Laszlo - Studioul experimental al Teatrului de Dramă și Comedie Constanța.
Dezbatere filozofică pe tema iubirii și a imprevizibilului în jocul complicat al sentimentelor, piesa își propune să ofere un prilej de meditație asupra incompatibilului soluțiilor de compromis social în rezolvarea adulterului. În rezumat! El și Ea se iubesc și încearcă să justifice dublul adulter prin forța dragostei oarbe și prin neputința de a proceda altfel; Corul le distruge argumentele unul după altul, alternînd momentele de fericire și momentele de regăsire a conștiinței că însăși premisele dragostei lor sînt false. În final, punctînd o asemenea alternanță de situații, cortina cade pe extazul inconștient al celor doi care se mistifică prin replici de genul: „-Vom fi fericiți! - Nu ne va păsa de cei din jurul nostru! - Ne vom retrage în colțul nostru și puțin ne va păsa de tot ce zice lumea!” etc Un astfel de final putea fi interpretat ca o pledoarie în favoarea adulterului și așa-zise iubiri „pure”  - astfel încît s- a căutat o soluție regizorală pe linia finalului deschis. Am propus reluarea replicilor cu care începea piesa, a leit-motivului de basm ce sugerează ideea de automistificare voită, de soluție posibilă dar neplauzibilă: „A fost o dată, ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, pe cînd se potcovea puricele cu 99 de ocale de fier la un picior, și tot i se părea că e ușor...”. Cortina cade pe cuvintele subliniate de noi, iar Corul marchează această subliniere printr-o mișcare în avanscenă. Ideea fost susținută întru totul de colectivul care a montat piesa.
lector E. Vasiliu
DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1973-1977, f. 78-79.

Virgil Coman (1973-2016) = Absolvent al Facultății de Istorie a Universității Ovidius Constanța. Director al Direcției Județene Constanța a Arhivelor Naționale.

Jocu de-a „gruparea” (S.R.ILĂ 1998)

 S.R.ILĂ, Contrapagină. Jocul de-a „gruparea”, „Tomis”, martie 1998

Să ne imaginăm următorul scenariu: domnul Ionel Pricăjoiu, patronul bodegii „La Nelu SRL”, este lovit pe neașteptate de damblaua gloriei literare. Editează cât ai clipi revista „Cântarea mărilor”, atrage câțiva scriitori talentați, dar săraci, plătindu-i regește, instituie premiul anual „Petronius” al „Grupării de la Nelu SRL”. Bodega dă faliment, revista așijderea, dar nu și damblaua lui Pricăjoiu, reprofilat pe spălătorie auto. Având drept singură semnificație suma din plic, premiul „Petronius” al (deja) „Mișcării literare de la Nelu SRL” a ajuns la ediția a V a și merge neabătut înainte!

Cam așa stau lucrurile cu premiul literar „Ovidius”, decernat de „Gruparea” literară de la „Albatrosul”. Suplimentul cotidianului „Cuget Liber” și-a încetat apariția de trei ani și jumătate, mai exact, din octombrie 1994. În numerele apărute au publicat mai toți scriitorii de valoarea din spațiul pontic, fără a avea senzația că prin aceasta, numai prin aceasta, s-a întemeiat o „grupare”. Acum, când „Albatrosul” este doar o amintire, care să fie semnificația premiului acordat de gruparea fantomă? Pentru a adânci parcă și mai mult confuzia, în notele apărute în presa locală după consumarea ediției a IV a, „gruparea” s-a transformat peste noapte în „mișcare”! Să înțeleg că urmează „școala”?

Un premiu literar, oricum s-ar numi el și indiferent de consistența lui materială, este mai mult decât bine venit în aceste vremuri atât de grele. Toată stima pentru eforturile depuse de inițiatori, pentru generozitatea sponsorilor. Dar atenție: valoarea gestului lor poate fi anulată de imperturbabila ofensivă a veleitarilor, în frunte cu vreun Pricăjoiu, „chemat”(?), „delegat” să patroneze un astfel de premiu. Orice improvizație în numele unei inexistente „grupări” literare este generatoare de fals și confuzie.

Procesul poetului R. Crișan (1925 Bacău -1975 Constanța) în 1972 (TOMIS )

Titus Rusu, O dramă juridică, „Tomis”, Constanța, ?, p. 108, 110

(108) Când în 1968 a fost reabilitat Lucrețiu Pătrășcanu speram să nu mai avem procese politice după patentul A. I. Vâșinski. Eroare. În Constanța au mai fost două procese politice cu răsunet: Radu Crișan în 1972 și Florentin Scalețchi, Lucian Iancu și Alexandru Mateescu în 1985.
În lipsă totală de transparență, procesul Radu Crișan a fost cunoscut de puțină lume. Părea incredibil ca un poet să fie condamnat la 12 ani închisoare  pentru că a scris poezii împotriva regimului. Monica Lovinescu, într-o emisiune la Europa Liberă, punea sub semnul „îndoielii” condamnarea poetului de la Constanța.
Am citit tot ce s-a scris după Revoluție, bineînțeles, despre R. Crișan. Ne vom referi mai întâi la un act oficial întocmit de un „colectiv” al CC pentru informarea lui Ceaușescu. Este o „Notă cu privire la modul în care a fost cercetat, judecat și condamnat Crișan Radu”, publicată în Cartea Albă a Securității. Istorii literare și artistice. 1969-1989, editată de Serviciul Român de Informații (coordonator Mihai Pelin), 1996, 536 p.
Autorii Notei au fost tranșanți: Crișan Radu, șef al serviciului financiar la Trustul de Construcții Locale Constanța, a fost exclus din partid și condamnat la 12 ani închisoare „cu încălcarea normelor de partid și a legalității socialiste”. Se mai arată că „Organele de securitate au început supravegherea lui Crișan Radu, pe baza conținutului dușmănos al corespondenței dintre acesta și tatăl său, Crișan Constantin, apreciind că din aceasta ar rezulta conținutul dușmănos al unor poezii”. Securitatea și-a format impresia „că în activitatea literară a lui Crișan Radu se exprimă idei care scot în evidență intenții dușmănoase orânduirii noastre”.
Arestat la 7 septembrie 1971, Crișan a recunoscut toate acuzațiile. În Notă se arată că nu a fost supus unor „constrângeri fizice”. A recunoscut „datorită unor presiuni morale”. Crișan era o „fire emotivă” și „suferea de hipertensiune arterială”.
Martorii au fost prelucrați de anchetator să-și mențină și ei declarațiile. Obiectiv, îndrăzneț și onest, Gabriel Dimisianu a declarat în fața Tribunalului Militar că „nu a remarcat idei  dușmănoase, ci doar faptul că unele poezii erau confuze și greu de înțeles”. Maiorul Adrian Nițoiu, președintele completului de judecată, i-a replicat ritos: „Bine, o să încercăm să înțelegem și noi poezia”. Și l-a condamnat pe Crișan la 12 ani închisoare.
Comisia de anchetă a CC a considerat că pedeapsa de 12 ani de închisore este exagerată, „chiar în cazul în care faptele ar fi fost reale”. Din comisie făceau parte, printre alții, Filimon Ardeleanu, procurorul general al RSR, fost procuror șef al Procuratorii Militare Timișoara și șef al Direcției Cercetări Penale a Securității, și Dragoș Cojocaru, șeful Direcției Tribunalelor Militare din Ministerul Justiției, fost președinte al Tribunalului Militar Brașov și adjunct al procurorului general (militar).
În fața comisiei CC, ofițerii de securitate, procurorii militari și judecătorul militar au declarat că erau convinși de vinovăția lui Crișan. Comisia CC a concluzionat că „aceasta arată lipsa lor de discernământ politic, superficialitatea și ușurința cu care au examinat cazul”.
La 22 februarie 1972, R. Crișan a fost pus în libertate din dispoziția Consiliului de Stat (a lui Ceaușescu), iar la 26 februarie 1972 Tribunalul Militar București (...).

(110) (...) că, în detenție, era „ironic și arogant”. Mai scrie că „Dumnezeu știe câte mârșăvii a făcut începând din 1964, ca să-ș plătească ascensiunea”.

După revoluție, Adrian Nițoiu împreună cu Al. Mihalcea au protestat în ziarul „România liberă” împotriva avansării la gradul de general și numirea în funcția de șef al Direcției Tribunalelor Militare din Ministerul Justiției a lui Liviu Prună. L. P. l-a condamnat și pe Florin Pavlovici, tot în 1959.

Supraviețuitor înnăscut, în 1990 colonelul A. N. de la MApN a fost avansat general și numit președintele Secției Militare a Tribunalului Suprem. A fost ales vicepreședinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici. Printre alte procese a judecat „Grupul celor patru”: E. Bobu, I. Dincă, M, Mănescu și T. Postelnicu, foști membri ai CPEx (a fost primul proces transmis în direct de televiziunea română). A murit de  o boală care nu iartă, la o clinică din Germania.

Informații interesante despre R. C. aflăm dintr-un text din 1995 al lui Gabriel Dimisianu, publicat în Cartea Albă a Securității. Maiorul Pârvan a încercat să-l determine și pe G. D. să declare în sensul dorit de Securitate, însă a  refuzat categoric. După proces, G. D., îngrozit, a informat conducerea Uniunii Scriitorilor (Stancu, Fulga, Chiriță) și pe mulți alții. Împreună cu Paul Anghel (rudă cu Crișan) a întocmit un memoriu, în numele familiei, către CC. Prin intermediul lui Adrian Păunescu a luat legătura cu Constantin Mitea de la CC, care l-a informat pe Dumitru Popescu, iar acesta pe Ceaușescu. G. D. a fost invitat la CC de generalul Grigore Răduică, șeful sectorului militar și juridic, unde împreună cu ministrul justiției, au studiat manuscrisul lui Crișan și au concluzionat că acesta este nevinovat.

Inexplicabilă apare atitudinea poetului Adrian Beldeanu, avocat angajat de familie, care la procesul de la Constanța nu s-a mai prezentat. Era de notorietate prietenia lui Beldeanu cu Eugen Barbu. Oare E. B. să fi aflat despre monstruozitatea juridică în care a fost implicat R. C. de la A. B.?

R. C. este menționat ca poet în Istoria literaturii române de azi pe mâine de Marian Popa, la capitolul „Etc”.

Oare judecătorul militar A. N. o fi avut tresărire, o strângere de inimă, i-o fi tremurat mâna când l-a condamnat la 12 ani închisoare pe inocentul R. C.? Și-o fi amintit că și el a fost condamnat tot la 12 ani pe nedrept? Cred că a avut dreptate Belu Zilber când a spus că la noi socialismul la noi poartă pecetea lui Stalin și Caragiale, ctitorul României moderne.

„Nicolae Milescu Spătarul” (PANAITESCU 1925)

Petre P. Panaitescu, Nicolae Milescu Spătarul, trad. S. P. Panaitescu (orig. fr. 1925), st. introd. și note Ș. Gorovei, Junimea, Iași, 1987, 109 p.

Cuprins

V Ștefan Gorovei - Studiu introductiv

XL Notă asupra ediției

1 Nicolae Milescu Spătarul
5 I. Nicolae Milescu boier român

5 Originea și familia

6 Educația

8 Cariera politică în Principate

10 Opera din prima perioadă a carierei sale

12 Traducerea Bibliei

14 II. Călătoria în Occident

14 Nicolae Milescu în Germania șiSudeia

15 Nicolae Milescu la Paris

16 Trădarea spătarului

17 Misiunea în Polonia

19 Enchiridon

22 III. Nicolae Milescu în Rusia înaintea călătoriei sale în China

22 Domnitorul Gheorghe Ștefan și Rusia

23 Sosirea lui Nicolae Milescu la Moscova

24 Serviciile și relațiile sale personale

27 Operele din această perioadă

33 IV. Călătoria în China ( 1675-1678)

33 Importanța acestei călătorii

34 Scopul misiunii sale

35 De la Moscova la Tobolsk

37 Traversarea Siberiei

42 De la frontiera Chinei la Pekin

45 Șederea la Pekin

52 Întoarcerea

53 Epilogul misiunii în China. Procesul Matveev

54 Lucrările lui Milescu asupra misiunii sale în China
58 V. A doua parte a șederii lui Nicolae Milescu în Rusia (1678-1708)

58 Curentele politice și civilizatorii în Rusia la sfîrșitul veacului XVII

65 Nicolae Milescu și Dositei al Ierusalimului

68 Nicolae Milescu și românii

76 Conflictul dintre Milescu și partidul grec

78 Relațiile lui Nicolae Milescu cu reprezentanții Occidentului în Rusia. Laurent Rinhuber

79 J. G. Sparwenfeldt

80 Foy de la Neuville

81 Witsen și Leibniz

82 Philippe Avril

84 Lucrările ultimei perioade a vieții sale

85 Lucrări în grecește - Lucrări în rusește

87 Polemica împotriva „latinilor”

89 Moartea lui Milescu. Soarta familiei sale

91 Note

98 Bibliografia operelor lui Nicolae Milescu

102 Note la „Bibliografie”

104 Principalele lucrări privitoare la Nicolae Milescu

107 Addenda

Notă asupra ediției

Monografia din 1925 a lui P. P. Panaitescu (1900-1967) despre spătarul Nicolae „Milescu” a fost tradusă acum 15 ani de soția autorului, Silvia Panaitescu (1897-1986) în vederea unei ediții cuprinzătoare, din care un volum era rezervat unui triptic de umaniști români - Petru Movilă, Nicolae Milescu și Dimitrie Cantemir, dar care nu s-a mai realizat. Propunerea a de a la lumină versiunea românească a fost acceptată de Junimea în anul în care s-a aniversat nașterea spătarului. Ieșind de sub tipar în 1987, ea poate fi considerată și un omagiu adus autorului - ieșean prin naștere - la împlinirea a două decenii de la trecerea în lumea umbrelor. (...)

Redactarea lucrării științifice (ȘINCAI 1985)

Ana Șincai, Din metodologia întocmirii lucrărilor științifice, Biblioteca Centrală pedagogică/Biblioteca pedagogică II, București, 1985, 77 p.

(9) APARATUL ȘTIINȚIFIC al lucrărilor de autor. Elemente redacționale. Sinteză documentară.
(9) 1. Aparatul științific. Definiție
(9) 1.1.Terminologie
(10) 1.2. Componență
(12) 2. Notele la textul principal
(13) 2.1. Categorii
(15) 2.2.Referințe bibliografice privind
(17) 2.2.1. o publicație ca un tot
(18) 2.2.2. o contribuție cuprinsă într-o carte sau în altă publicație separată
(20) 2.2.3. un articol sau o contribuție cuprinsă într-un periodic sau într-o publicație în serie
(21) 2.2.4. Ordonarea, abrevierea, punctuația și alte precizări legate de redactarea elementelor referinței bibliografice
(25) 2.2.5. Indicative uzuale în prescurtarea referințelor bibliografice
(29) 2.2.6. Numerotația notelor în text
(31) 3. Abrevieri curente folosite în lucrări și referințe bibliografice în limba română
(31) 3.1. Cuvinte tipice românești
(35) 3.2. Cuvinte latine
(37) Bibliografie
(39) HUMBLET, JEAN-E. Pregătirea și redactarea unei lucrări științifice. Referat de A. Ș.
(50) NADOLSKI, DIETER 7 MILCIN, ARKADI E. Pregătirea auxiliarelor de lectură. Referat de M. GHițescu
(68) GHID pentru redactarea articolelor științifice destinate publicării. Document UNESCO. Traducere de A. Ș.
(76) GHID pentru redactarea rezumatelor de autor destinate publicării. Document UNESCO. Traducere de A. Ș.

APARATUL ȘTIINȚIFIC al lucrărilor de autor. Elemente redacționale.
(9) 1. Lucrările științifice sînt însoțite de un ansamblu de elemente care completează textul de bază și care sînt cunoscute sub denumirile de aparat științific sau de aparat critic, bibliografic etc. Aceste elemente care preced, însoțesc și urmează textul, au scopul de a asigura înțelegerea cît mai clară a lucrării și valorificarea cu ușurință de către cititor a informațiilor cuprinse în ea.
1.1. Denumirea de aparat științific (1) sau de aparat al lucrării se întîlnește frecvent în literatura de specialitate, în practica editorială, în activitatea de documentare și informare științifică. Termenul „aparat” este luat aici în accepția largă de „instrument” (lat. „apparatus” înseamnă „instrument”, „pregătire”), de „ansamblu al mijloacelor care servesc pentru un anumit scop” (2), de „totalitate a mijloacelor de investigație științifică folosite într-o cercetare” (3).
Aparatul critic este definit ca „totalitatea notelor și comentariilor care însoțesc o ediție critică” (4) sau „trimiterile și referințele unei lucrări științifice” (5), (...).
(1) Terminologie folosită în HCM 632/1957.
(2) Dicționar explicativ al limbii române, Ed. Academiei RSR, București, 1975, p. 43.
(3) Mic dicționar enciclopedic, ed. a II a revăzută și adăugită, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1978, p. 48.
(4) Dicționar explicativ al limbii române, loc. cit.
(5) Mic dicționar enciclopedic, loc. cit.

„Radio Vacanța 12 iulie 1973” („LITORAL”

9,00 - Buletin de știri

9,08 - Caleidoscop ritmic

9,30 - Buletin meteorologic

9,35 - Cu numai șapte note

10,03 - Muzică populară

10,10 - Formații vocal instrumentale

11,03 - Muzică populară

11,10 - Meridiane sonore

11,33 - Muzică populară

11,40 - Litoral 73

12,35 - Un zâmbet pentru dv. (umor)

13,30 - Poșta muzicală

17,00 - Buletin de știri

17,13 - Dublu recital: Josef Laufer și Orletta Berti

17,30 - Memento

17,35 - Litoral radio-club

18,30 - Slalom printre șlagăre