<
(...)
Benassis începu a rîde, dar încetişor şi cu un aer trist.
- Cu alte cuvinte, să scriu vreun memoriu despre mijloacele de a civiliza Franţa? Şi domnul Gravier mă îndemna la fel. Vai, domnule! nu-i chip să să lămureşti un guvern şi, dintre toate guvernele, cel mai anevoie de lămurit e tocmai acela care îşi închipuie că îi luminează pe alţii. Desigur ceea ce am făcut noi pentru cantonul nostru ar trebui să facă toţi primarii pentru ale lor, magistratul municipal pentru oraşul său, subprefectul pentru circumscripţia sa, prefectul pentru departament, ministrul pentru Franţa, fiecare în sfera de interese pentru care răspunde. Dacă eu am convins lumea să se construiască o şosea de două leghe*, apoi unul ar îngriji să se facă un drum, altul un canal; dacă eu am încurajat fabricarea de pălării pentru ţărani, ministrul ar putea elibera Franţa de sub jugul industrial al străinătăţii, încurajînd manufacturile de ceasornicărie, ajutînd perfecţionarea prelucrării fierului sau oţelului, fabricarea pilelor sau creuzetelor, cultura borangicului sau a nutreţurilor. În materie de comerţ a încuraja nu înseamnă a proteja. politica cea adevărată trebuie să năzuiască a elibera ţara de sub orice tribut dat străinătăţii, dar fără ajutorul ruşinos al vămilor şi al prohibiţiilor. Industria nu poate fi salvată decît prin ea însăsi. concurenţa e viaţa ei. Dacă o protejăm, adoarme; monopolul o ucide, ca şi tarifele prohibitive. Numai proclamînd libertatea negoțului, o țară poate face ca întreaga străinătate să-i devină tributară, numai coborînd prețurile produselor sale manufacturate sub nivelor celor ale concurenților săi. Franța poate atinge această țintă mai lesne decît Anglia, căci posedă un teritoriu destul de întins pentru a-și menține produsele agricole la prețuri care îngăduie salarii scăzute în industrie; spre aceasta ar trebui să năzuiască stăpînirea noastră. Aceasta e problema principală a vremii noastre. (...) Ne lipsește în primul rînd virtutea civică pe care marii bărbați din antichitate o puneau în serviciul patriei, ei, care luau loc în ultimele rînduri cînd nu comandau. Boala vremii noastre este superioritatea. Avem prea mulți sfinți. Odată cu monarhia, am uitat de onoare, odată cu credința părinților - de virtuți, odată cu zadarnicele noastre încercări de a conduce - de patriotism. Acest principii nu mai există decît în parte, în loc să însuflețească mulțimile, căci ideile nu pier niciodată. Acum, pentru a sprijini societatea, nu avem altă proptea decît egoismul. Indivizii cred în ei înșiși. Viitorul aparține omului social; mai departe nu mai vedem. Bărbatul de seamă care ne va salva din prăpastia spre care alergăm se va folosi, fără îndoailă, de individualism pentru a reface națiunea; dar în așteptarea acelei regenerări, trăim în veacul intereselor materiale și al pozitivului. Acest din urmă cuvînt stă pe buzele tuturor.
(...)
>
SURSA
Honore de Balzac, Medicul de ţară, trad. G. Marcuson, ed. Dacia, Cluj, 1972, pp. 60-6.
NOTĂ M.T.
* LÉGHE, leghe, s. f. Unitate de măsură pentru distanțele terestre sau maritime, variind între 4 și 5,5 km. – Din it. lega. Sursa: DEX '09 (2009
Se afișează postările cu eticheta vamă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vamă. Afișați toate postările
marți, 5 mai 2015
miercuri, 3 aprilie 2013
sâmbătă, 1 septembrie 2007
Cenzura comunistă în Dobrogea (VIII - 1974) (COMAN 2007)
Virgil Coman*, Cenzura în Dobrogea (VIII), „Tomis”, Constanța, XLII, 450, septembrie 2007, p. 92-93
Domeniile de activitate ale împuterniciților Direcției Generale a Presei Tipăriturilor Constanța în anul 1974 - premergător transformării acestei instituții în Comitetul pentru Presă și Tipărituri - aceleași, și de aceea au fost supuse controlului: ziarele, revistele, buletinele, publicațiile periodice, tipăriturile și imprimatele, cărțile, broșurile, tipografiile și orice alt mod de multiplicare, conținutul emisiunilor radiotelegrafice destinate presei și opiniei publice, al emisiunilor posturilor de radio etc. Cenzorii constănțeni au mai desfășurat activități pe linia autorizării importului și exportului tuturor tipăriturilor intrate/ieșite prin vamă și poștă, dar au exercitat și controlul asupra clasificării, manipulării și circulației în biblioteci și în toate instituțiile și întreprinderile de difuzare sub orice formă a tuturor materialelor cu caracter de propagandă, agitație și a oricăror tipărituri și imprimate ce urmau a fi difuzate în public, în scopul apărării secretului de stat și din punctul de vedere al conținutului politic.
În 1974, la poștă au fost vizate circa 400 de colete cu tipărituri expediate din țară de persoane particulare sau instituții. „Controlul se efectuează chiar în clădirea poștei, unde ne este pus la dispoziție biroul dirigintelui. Ștampila se pune pe un singur exemplar, celelalte patru sunt semnate. Nici anul trecut și nici anul acesta nu am avut intervenții la coletele vizate” (DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1969-1975, f. 26).
Prin punctele vamale din Portul Constanța și Aeroportul Mihail Kogălniceanu au fost aduse de către marinarii români și turiștii străini în special tipărituri cu caracter religios, editate în limba română, fiind reținute 38 de Biblii.„ În ce privește activitatea la vamă atât în anul trecut cât și în anul acest am fost solicitați, în câteva rânduri, la controlul unor colete mai masive de tipărituri, în special al cărții aparținând unor persoane care plecau definitiv din țară. Nici la acestea nu au fost observații. Pe borderourile ce însoțesc aceste colete nu se aplică ștampila deoarece vama nu o solicită” (DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1969-1975, f. 26).
Între alte activități se regăsesc și cele privind controlul materialelor ce urmau a fi expuse în muzee, expoziții, dar și controlul asupra producției teatrale destinate publicului larg, prezentate în documentele următoare.
1974 februarie 1, Constanța
Extras din Nota de intervenții a împuterniciților Direcției Generale a Presei Tipăriturilor Constanța din luna ianuarie 1974
Vizionări
La premiera comediei polițiste „Misterioasa convorbire telefonică” de Virgil Stoenescu, am cerut eliminarea din text a următoarelor replici generalizatoare care denigrau societatea noastră socialistă:
-„Vedeți? Aceasta este racila epocii noastre... Are dreptate soacra dumneavoastră: totul se vinde, totul se cumpără. Mai ales oamenii!” (n. n. - Menționăm că „soacra” în chestiune este singurul personaj prin excelență pozitiv al piesei - exponent al unor idei sănătoase, idei cu care intră în conflict aforismul citat.)
-„De fapt, e o realitate a vremurilor noastre: plutește în aer o atmosferă de trădare universală...”
lector E. Vasiliu
DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1973-1977, f. 95.
1974 mai 1, Constanța
Extras din Nota de intervenții a împuterniciților Direcției Generale a Presei Tipăriturilor Constanța din luna mai 1974
Vizionare
Premiera pe țară cu piesa „EL? EA ȘI CORUL” de Gyurko Laszlo - Studioul experimental al Teatrului de Dramă și Comedie Constanța.
Dezbatere filozofică pe tema iubirii și a imprevizibilului în jocul complicat al sentimentelor, piesa își propune să ofere un prilej de meditație asupra incompatibilului soluțiilor de compromis social în rezolvarea adulterului. În rezumat! El și Ea se iubesc și încearcă să justifice dublul adulter prin forța dragostei oarbe și prin neputința de a proceda altfel; Corul le distruge argumentele unul după altul, alternînd momentele de fericire și momentele de regăsire a conștiinței că însăși premisele dragostei lor sînt false. În final, punctînd o asemenea alternanță de situații, cortina cade pe extazul inconștient al celor doi care se mistifică prin replici de genul: „-Vom fi fericiți! - Nu ne va păsa de cei din jurul nostru! - Ne vom retrage în colțul nostru și puțin ne va păsa de tot ce zice lumea!” etc Un astfel de final putea fi interpretat ca o pledoarie în favoarea adulterului și așa-zise iubiri „pure” - astfel încît s- a căutat o soluție regizorală pe linia finalului deschis. Am propus reluarea replicilor cu care începea piesa, a leit-motivului de basm ce sugerează ideea de automistificare voită, de soluție posibilă dar neplauzibilă: „A fost o dată, ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, pe cînd se potcovea puricele cu 99 de ocale de fier la un picior, și tot i se părea că e ușor...”. Cortina cade pe cuvintele subliniate de noi, iar Corul marchează această subliniere printr-o mișcare în avanscenă. Ideea fost susținută întru totul de colectivul care a montat piesa.
lector E. Vasiliu
DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1973-1977, f. 78-79.
Virgil Coman (1973-2016) = Absolvent al Facultății de Istorie a Universității Ovidius Constanța. Director al Direcției Județene Constanța a Arhivelor Naționale.
Domeniile de activitate ale împuterniciților Direcției Generale a Presei Tipăriturilor Constanța în anul 1974 - premergător transformării acestei instituții în Comitetul pentru Presă și Tipărituri - aceleași, și de aceea au fost supuse controlului: ziarele, revistele, buletinele, publicațiile periodice, tipăriturile și imprimatele, cărțile, broșurile, tipografiile și orice alt mod de multiplicare, conținutul emisiunilor radiotelegrafice destinate presei și opiniei publice, al emisiunilor posturilor de radio etc. Cenzorii constănțeni au mai desfășurat activități pe linia autorizării importului și exportului tuturor tipăriturilor intrate/ieșite prin vamă și poștă, dar au exercitat și controlul asupra clasificării, manipulării și circulației în biblioteci și în toate instituțiile și întreprinderile de difuzare sub orice formă a tuturor materialelor cu caracter de propagandă, agitație și a oricăror tipărituri și imprimate ce urmau a fi difuzate în public, în scopul apărării secretului de stat și din punctul de vedere al conținutului politic.
În 1974, la poștă au fost vizate circa 400 de colete cu tipărituri expediate din țară de persoane particulare sau instituții. „Controlul se efectuează chiar în clădirea poștei, unde ne este pus la dispoziție biroul dirigintelui. Ștampila se pune pe un singur exemplar, celelalte patru sunt semnate. Nici anul trecut și nici anul acesta nu am avut intervenții la coletele vizate” (DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1969-1975, f. 26).
Prin punctele vamale din Portul Constanța și Aeroportul Mihail Kogălniceanu au fost aduse de către marinarii români și turiștii străini în special tipărituri cu caracter religios, editate în limba română, fiind reținute 38 de Biblii.„ În ce privește activitatea la vamă atât în anul trecut cât și în anul acest am fost solicitați, în câteva rânduri, la controlul unor colete mai masive de tipărituri, în special al cărții aparținând unor persoane care plecau definitiv din țară. Nici la acestea nu au fost observații. Pe borderourile ce însoțesc aceste colete nu se aplică ștampila deoarece vama nu o solicită” (DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1969-1975, f. 26).
Între alte activități se regăsesc și cele privind controlul materialelor ce urmau a fi expuse în muzee, expoziții, dar și controlul asupra producției teatrale destinate publicului larg, prezentate în documentele următoare.
1974 februarie 1, Constanța
Extras din Nota de intervenții a împuterniciților Direcției Generale a Presei Tipăriturilor Constanța din luna ianuarie 1974
Vizionări
La premiera comediei polițiste „Misterioasa convorbire telefonică” de Virgil Stoenescu, am cerut eliminarea din text a următoarelor replici generalizatoare care denigrau societatea noastră socialistă:
-„Vedeți? Aceasta este racila epocii noastre... Are dreptate soacra dumneavoastră: totul se vinde, totul se cumpără. Mai ales oamenii!” (n. n. - Menționăm că „soacra” în chestiune este singurul personaj prin excelență pozitiv al piesei - exponent al unor idei sănătoase, idei cu care intră în conflict aforismul citat.)
-„De fapt, e o realitate a vremurilor noastre: plutește în aer o atmosferă de trădare universală...”
lector E. Vasiliu
DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1973-1977, f. 95.
1974 mai 1, Constanța
Extras din Nota de intervenții a împuterniciților Direcției Generale a Presei Tipăriturilor Constanța din luna mai 1974
Vizionare
Premiera pe țară cu piesa „EL? EA ȘI CORUL” de Gyurko Laszlo - Studioul experimental al Teatrului de Dramă și Comedie Constanța.
Dezbatere filozofică pe tema iubirii și a imprevizibilului în jocul complicat al sentimentelor, piesa își propune să ofere un prilej de meditație asupra incompatibilului soluțiilor de compromis social în rezolvarea adulterului. În rezumat! El și Ea se iubesc și încearcă să justifice dublul adulter prin forța dragostei oarbe și prin neputința de a proceda altfel; Corul le distruge argumentele unul după altul, alternînd momentele de fericire și momentele de regăsire a conștiinței că însăși premisele dragostei lor sînt false. În final, punctînd o asemenea alternanță de situații, cortina cade pe extazul inconștient al celor doi care se mistifică prin replici de genul: „-Vom fi fericiți! - Nu ne va păsa de cei din jurul nostru! - Ne vom retrage în colțul nostru și puțin ne va păsa de tot ce zice lumea!” etc Un astfel de final putea fi interpretat ca o pledoarie în favoarea adulterului și așa-zise iubiri „pure” - astfel încît s- a căutat o soluție regizorală pe linia finalului deschis. Am propus reluarea replicilor cu care începea piesa, a leit-motivului de basm ce sugerează ideea de automistificare voită, de soluție posibilă dar neplauzibilă: „A fost o dată, ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, pe cînd se potcovea puricele cu 99 de ocale de fier la un picior, și tot i se părea că e ușor...”. Cortina cade pe cuvintele subliniate de noi, iar Corul marchează această subliniere printr-o mișcare în avanscenă. Ideea fost susținută întru totul de colectivul care a montat piesa.
lector E. Vasiliu
DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1973-1977, f. 78-79.
Virgil Coman (1973-2016) = Absolvent al Facultății de Istorie a Universității Ovidius Constanța. Director al Direcției Județene Constanța a Arhivelor Naționale.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)