Moșierul din Rusia secolului XIX (TURGHENIEV 1852)

<
Sînt vreo cinci ani de cînd, într-o toamnă, în drum de la Moscova la Tula, mi s-a întîmplat să stau aproape o zi întreagă la stația de poștă. (...) Cuprins de o deznădejde mută, mă uitam disperat la hulubele ridicate în sus ale tarantasului (1) meu, cînd, deodată, tresăriră zurgălăii și-o teleguță cu cai istoviți, înhămați în troică, se opri la cerdac. Cu strigătul „Repede, cai!” călătorul sări din telegă și intră în odaie. Cît a stat cuprins de o ciudată mirare, cum se întîmplă în asemenea cazuri, răspunsul căpitanului de poștă că nu sînt cai, am avut timp să cercetez pe noul meu tovarăș din cap pînă-n picioare, cu curiozitatea nesățioasă a celui care moare de plictiseală. Arăta sub treizeci de ani. Vărsatul îi lăsase urme adînci pe fața uscată și gălbuie cu un neplăcut reflex arămiu. Părul lui negru, bătînd în albastru, îi cădea la spate în bucle peste guler și-n față se-n încrețea în cap; ochii mici înfundați în cap priveau fără să te vadă; pe buza de sus îi atîrnau cîteva tuleie. Era îmbrăcat ca un moșier, vizitator nelipsit al tîrgurilor de cai, într-un arhaluc (1) pestriț, destul de slinos, cu o cravată decolorată de mătasă liliachie, o jiletcă cu nasturi de metal și pantaloni, foarte largi, de subt care de abia se zăreau vîrfurile cizmelor necurățate. Mirosea tare a tabac și a votcă; pe degetele lui groase și roșii, aproape acoperite de mînecile arhalucului, se vedeau inele de argint de Tula. Asemenea figuri se întîlnesc în Rusia nu cu zecile, ci cu sutele, și cunoștința cu ele, ca să-ți spunem adevărul, nu-ți oferă nici o plăcere; totuși, ideile preconcepute cu care priveam la călător nu mă împiedicau să nu observ bunătatea și căldura care-i erau întipărite pe față.

(1) Tarantas, căruță cu coviltir.

(1) Caftan.
(...)>

SURSA
Ivan Turgheniev, Piotr Petrovici Karataev: Ivan Turgheniev, Povestirile unui vînător. trad. M. Sadoveanu, ed. Albatros, București, 1989, p. 259-260.

Paradisul pierdut de la Neptun-Olimp. Stațiunea nomenclaturii comuniste, distrusă de privatizările haotice

Digi24 1 martie 2014

Călătoria terestră în Rusia în secolul XIX (VERNE 1892)

(I/6) „(...) `tarantas` e un soi de căruță rezemată pe 5 scînduri destul de elastice, între roțile depărtate una de alta și de înălțime mijlocie; e condusă de `iemtcik` cocoțat pe capră, care ține în frîu 3 cai și atunci cînd  e nevoie să se ia al patrulea cal de la `smatritel`, adică șeful de poștă al drumurilor caucaziene, primul vizitiu i se alătură un al doilea,` faletrul`.”

(I/7) „(...) să terminăm cu problema pașaportului. Din fericire, nu era vorba să obțin o `poderojnaia` de care odinioară avea neapărată nevoie oricine călătorea prin Rusia. Era timpul curierilor și cailor de poștă și, datorită puterii sale, acest act oficial îndepărta toate dificultățile, asigura cel mai rapid atelaj la halte, cea mai mare bunăvoință a vizitiului poștalionului, cea mai mare viteză de transport, într-o atare măsură, încît un călător cu recomandare bună putea străbate în 8 zile și 5 ore cele 2.700 de verste care despart Tiflisul de Petersburg. Dar ce greu îți puteai procura un asemenea pașaport! Astăzi e de ajuns un simplu permis de circulație, un permis atestînd, într-o oarecare măsură, că ești,  ce se cheamă în țările civilizate, un om cumsecade.”

J. VERNE, Claudius Bombarnac, trad. (fr. 1892) S. Radian, I. Creangă/nr. 40, București, 1989, p. 5-138.

Populația Transilvaniei văzută de un englez în secolul XIX (STOKER 1897)

În 1897, scriitorul irlandez Bram Stoker a publicat celebrul roman Dracula. Jonathan Harker, secretarul unui avocat din Londra, face o călătorie de afaceri la contele Dracula, din provincia austro-ungară Transilvania. După ce călătorește cu trenul pînă la Bistrița, el merge cu diligența spre Pasul Bîrgăului, de unde urma să-l preia trăsura contelui și să-l ducă la castelul acestuia, situat în Carpații Orientali. Harker își notează în jurnal impresiile de drum.

<(...)
Din loc în loc, spărturi adânci în munte, în care văzusem, pe cînd soarele scăpăta, licărul alb al unei căderi de apă. Unul dintre tovarășii mei de drum mă apucă de braț, pe cînd tocmai ocoleam o măgură  și dădeam ochii cu un pisc înalt acoperit de zăpadă, ce părea, pe cînd apucam pe drumul său șerpuit, a ne sta drept în față:
-Privește! Isten szek - Tronul lui Dumnezeu (2), și se închină cu pioșenie.
Ne-am continuat drumul nesfîrșit, pe cînd soarele tot cobora în spatele nostru, iar umbrele serii începeau să ne cuprindă. Faptul că piscul de munte înzăpezit mai păstra lumina asfințitului și părea a se scălda într-o gingașă aură trandafirie accentua senzația de întunecime. Cînd și cînd, treceam pe lîngă cehi și slovaci, toți în straie pitorești, însă am remarcat cu neplăcere că cei mai mulți erau gușați. Pe marginea drumului erau multe troițe și cînd treceam pe lîngă ele, tovarășii mei se închinau. Din loc în loc întîlneam țărani și țărănci îngenunchiați în fața vreunui altar; nici nu întorceau capul spre noi, atît de adînciți în ruga lor, încît ai fi zis că nu mai au nici ochi, nici urechi pentru lumea din jur. Multe lucruri erau noi pentru mine, de pildă clăile de fîn în arbori, pîlcurile de mesteceni plîngători, cu trunchiurile lor albe lucind ca argintul printre verdele delicat al frunzelor. Din timp ne încrucișam cu cîte o căruță de poștă, obișnuita căruță țărănească, lungă, cu osie liberă, cioplită să facă față drumului plin de hîrtoape. Vedeai, firește, în căruțe, țărani, întorcîndu-se acasă, cehii în cojoace albe de oaie, slovacii în mindire colorate, aceștia din urmă purtîndu-și topoarele lungi ca pe lănci.
(...) Cînd și cînd, pantele deveneau atît de abrupte, încît cu toată graba vizitiului nostru caii erau siliți să meargă la pas. Aș fi vrut să mă dau jos și să merg pe lîngă ei, cum se obișnuiește la noi în asemenea împrejurări, însă vizitiul nici nu voi să audă.
-Nu, nu, spuse el, nu trebuie să mergi pe jos, pe aici cîinii sînt prea primejdioși. Și mai adăugă, pregătind evident o glumă sumbră, fiindcă privi roată, căutînd zîmbetul aprobator al celorlalți: De altfel n-ai să duci lipsă de treburi din astea, înainte de a te duce la culcare.
(...) De ambele părți, munți amenințători sugrumau drumul, gata să ne acopere; treceam prin pasul Bîrgăului. Pe rînd, mai mulți dintre tovarășii mei de drum îmi oferiseră daruri, pe care mi le întinseră cu o seriozitate ce înlătura posibilitatea unui refuz. Erau, desigur, felurite lucruri bizare, dar fiecare îmi era înfățișat cu o bunăvoință atît de firească, cu vorbe atît de bune, cu asemenea binecuvîntări și chiar cu acele mișcări fără noimă în care se citea teama, încît îmi reveniră în minte țăranii din fața hanului din Bistrița, închinîndu-se și făcînd semne de deochi. (...) Era limpede că-i stăpînea neliniștea, că se întîmplase sau așteptau să se întîmple ceva, însă cînd i-am întrebat în parte, nici unul nu mi-a dat nici cea mai vagă explicație. Starea de agitație se menținu o bucată de vreme.
(...)

(2) Scaunul (tronul) lui Dumnezeu (în lb. magh.)
>

SURSA
Bram Stoker, Dracula, trad. B. Cioculescu & I. Verzea, Univers, București, 1990, p. 45-47.

Pontica `72 la Constanța („Litoral” 1972)

<
Ora 10, la Teatrul de dramă și comedie: Deschiderea oficială a manifestărilor, iar la ora 10,30 spectacol în premieră cu piesa „Io, Mircea Voievod” de Dan Tărchilă.
Ora 10,30, la librăria „Mihai Eminescu”: deschiderea expoziției de carte social-politică și întîlnire cu reprezentanți ai Editurii Politice.
Ora 10,30 la Biblioteca municipală: deschiderea expoziției de carte „Rarități bibliofile în colecția Bibliotecii municipale din Constanța” și deschiderea sesiunii de referate și comunicări „Biblioteca - mijloc important de cunoaștere a cuceririlor științei și culturii”.
Ora 11: în aula Institutului pedagogic: „Literatura contemporană și problematica vieții spirituale a tinerei generații” (întîlnire între studenți și scriitori).
Ora 12: la Casa pionierilor: „Frumusețea copilăriei noastre la cea de -a 25 a aniversare a Republicii” (deschiderea expoziției de desene ale pionierilor din municipiul Constanța).
Ora 19: la Poșta centrală: proiecția în aer liber a filmului documentar „La porțile țării”.
>

SURSA
***, Pontica `72. Manifestările de duminică, 22 octombrie, la Constanța, „Litoral”, Constanța, 21 octombrie 1972, p.?.

Cenzura comunistă în Dobrogea (VIII - 1974) (COMAN 2007)

Virgil Coman*, Cenzura în Dobrogea (VIII), „Tomis”, Constanța, XLII, 450, septembrie 2007, p. 92-93

Domeniile de activitate ale împuterniciților Direcției Generale a Presei Tipăriturilor Constanța în anul 1974 - premergător transformării acestei instituții în Comitetul pentru Presă și Tipărituri  - aceleași, și de aceea au fost supuse controlului: ziarele, revistele, buletinele, publicațiile periodice, tipăriturile și imprimatele, cărțile, broșurile, tipografiile și orice alt mod de multiplicare, conținutul emisiunilor radiotelegrafice destinate presei și opiniei publice, al emisiunilor posturilor de radio etc. Cenzorii constănțeni au mai desfășurat activități pe linia autorizării importului și exportului tuturor tipăriturilor intrate/ieșite prin vamă și poștă, dar au exercitat și controlul asupra clasificării, manipulării și circulației în biblioteci și în toate instituțiile și întreprinderile de difuzare sub orice formă a tuturor materialelor cu caracter de propagandă, agitație și a oricăror tipărituri și imprimate ce urmau a fi difuzate în public, în scopul apărării secretului de stat și din punctul de vedere al conținutului politic.
În 1974, la poștă au fost vizate circa 400 de colete cu tipărituri expediate din țară de persoane particulare sau instituții. „Controlul se efectuează chiar în clădirea poștei, unde ne este pus la dispoziție biroul dirigintelui. Ștampila se pune pe un singur exemplar, celelalte patru sunt semnate. Nici anul trecut și nici anul acesta nu am avut intervenții la coletele vizate” (DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1969-1975, f. 26).
Prin punctele vamale din Portul Constanța și Aeroportul Mihail Kogălniceanu au fost aduse de către marinarii români și turiștii străini în special tipărituri cu caracter religios, editate în limba română, fiind reținute 38 de Biblii.„ În ce privește activitatea la vamă atât în anul trecut  cât și în anul acest am fost solicitați, în câteva rânduri, la controlul unor colete mai masive de tipărituri, în special al cărții aparținând unor persoane care plecau definitiv din țară. Nici la acestea nu au fost observații. Pe borderourile ce însoțesc aceste colete  nu se aplică ștampila deoarece vama nu o solicită” (DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1969-1975, f. 26).
Între alte activități se regăsesc și cele privind controlul materialelor ce urmau a fi expuse în muzee, expoziții, dar și controlul asupra producției teatrale destinate publicului larg, prezentate în documentele următoare.

1974 februarie 1, Constanța
Extras din Nota de intervenții a împuterniciților Direcției Generale a Presei Tipăriturilor Constanța din luna ianuarie 1974
Vizionări
La premiera comediei polițiste „Misterioasa convorbire telefonică” de Virgil Stoenescu, am cerut eliminarea din text a următoarelor replici generalizatoare care denigrau societatea noastră socialistă:
-„Vedeți? Aceasta este racila epocii noastre... Are dreptate soacra dumneavoastră: totul se vinde, totul se cumpără. Mai ales oamenii!” (n. n. - Menționăm că „soacra” în chestiune este singurul personaj prin excelență pozitiv al piesei - exponent al unor idei sănătoase, idei cu care intră în conflict aforismul citat.)
-„De fapt, e o realitate a vremurilor noastre: plutește în aer o atmosferă de trădare universală...”
lector E. Vasiliu
DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1973-1977, f. 95.

1974 mai 1, Constanța
Extras din Nota de intervenții a împuterniciților Direcției Generale a Presei Tipăriturilor Constanța din luna mai 1974
Vizionare
Premiera pe țară cu piesa „EL? EA ȘI CORUL” de Gyurko Laszlo - Studioul experimental al Teatrului de Dramă și Comedie Constanța.
Dezbatere filozofică pe tema iubirii și a imprevizibilului în jocul complicat al sentimentelor, piesa își propune să ofere un prilej de meditație asupra incompatibilului soluțiilor de compromis social în rezolvarea adulterului. În rezumat! El și Ea se iubesc și încearcă să justifice dublul adulter prin forța dragostei oarbe și prin neputința de a proceda altfel; Corul le distruge argumentele unul după altul, alternînd momentele de fericire și momentele de regăsire a conștiinței că însăși premisele dragostei lor sînt false. În final, punctînd o asemenea alternanță de situații, cortina cade pe extazul inconștient al celor doi care se mistifică prin replici de genul: „-Vom fi fericiți! - Nu ne va păsa de cei din jurul nostru! - Ne vom retrage în colțul nostru și puțin ne va păsa de tot ce zice lumea!” etc Un astfel de final putea fi interpretat ca o pledoarie în favoarea adulterului și așa-zise iubiri „pure”  - astfel încît s- a căutat o soluție regizorală pe linia finalului deschis. Am propus reluarea replicilor cu care începea piesa, a leit-motivului de basm ce sugerează ideea de automistificare voită, de soluție posibilă dar neplauzibilă: „A fost o dată, ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, pe cînd se potcovea puricele cu 99 de ocale de fier la un picior, și tot i se părea că e ușor...”. Cortina cade pe cuvintele subliniate de noi, iar Corul marchează această subliniere printr-o mișcare în avanscenă. Ideea fost susținută întru totul de colectivul care a montat piesa.
lector E. Vasiliu
DJAN Constanța, fondul Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 2/1973-1977, f. 78-79.

Virgil Coman (1973-2016) = Absolvent al Facultății de Istorie a Universității Ovidius Constanța. Director al Direcției Județene Constanța a Arhivelor Naționale.

„Radio Vacanța 12 iulie 1973” („LITORAL”

9,00 - Buletin de știri

9,08 - Caleidoscop ritmic

9,30 - Buletin meteorologic

9,35 - Cu numai șapte note

10,03 - Muzică populară

10,10 - Formații vocal instrumentale

11,03 - Muzică populară

11,10 - Meridiane sonore

11,33 - Muzică populară

11,40 - Litoral 73

12,35 - Un zâmbet pentru dv. (umor)

13,30 - Poșta muzicală

17,00 - Buletin de știri

17,13 - Dublu recital: Josef Laufer și Orletta Berti

17,30 - Memento

17,35 - Litoral radio-club

18,30 - Slalom printre șlagăre

Program Radio Vacanța Mamaia 1 iulie 1973 („LITORAL” 1973)

9 și 17 - Buletine de știri

9,08 - Fonorama

9,30 - Buletin meteorologic

9,35 - Top litoral (reluare)

10,3 și 11,03 și 11,33 - Muzică populară

10,10 - Cântă formația Deep Purple

11,10 - R. V. variete

11,40 - Litoral 73

12,35 - Un zâmbet pentru dumneavoastră (umor)

13,30 - Poșta muzicală

17,13 - Dublu recital: Diana Ross și Toni Christie

17,30 - Litoral radio-club

18,30 - Discoteca R. V.