Legătura navală Brest-New York realizată în timpul domniei împăratului Napoleon III (QUEFFELEC 1956)

<
(...)
În '58, locuitorii din Brest* îl „curtaseră” cu înfocare pe împărat. Pe împărat**, pe împărăteasă***; le făcuseră o primire înnebunitoare - banchete, baluri, plimbări, treceri în revistă navale, focuri de artificii și urale fără sfîrșit, dar în culise aveau grijă să le prezinte jalbe potrivit legii. Pentru ce să sortești Brestul, așezat lîngă rada sa la o distanță de două ore de larg,doar destinului de port de război? Pentru ce să-l legi fedeleș între două fortificații a la Vauban**** și o temniță dominatoare? Menirea Brestului era să se avînte spre larg, să întindaă mîna tuturor Americilor. De la Paris la Brest pînă la bancul de nisip de la Petite -Sole, de unde drumurile se contopeau, un călător ar avea nevoie de numai treizeci și patru de ore, în timp ce de la Paris la Le Havre***** i-a trebui patruzeci și șase, ca să ajungă în același punct și cincizeci și șase de la Paris prin Southampton******. Și să nu se spună că Brest era greu accesibil. (...)
Împăratul nu se mulțumise să furnizeze ambițiilor brestiene banale formule a la Prudhomme*******, din cele în care excelau mărimile pămîntului. „Ce spectacol magnific! Regret că nu mi-a fost dat să-l văd mai demult”; strigătul acesta pornit din inimă a fost lansat, se pare, de la Portzic pe deasupra radei și cules de un mareșal al Curții. Astfel, ducele de d'Angouleme******** (Joly, politehnician, îl auzise repetat) l-ar fi întrebat pe Gay-Lussac*********, omul care se înălța cu balonul pînă la șase mii de metri: „Cred că v-a fost tare cald așa de aproape de soare!”... Napoleon al III lea, fără convenție de stil, „luase notă bună”, el care credea atît de mult în virtuțile schimburilor internaționale! Un port comercial țîșnise la piciorul meterezelor brestiene, iar lucrările ultimului tronson a liniei ferate Paris-Brest li se dăduse un impuls viguros. Totul fusese într-un chip triumfal chip triumfal în zilele de 25 și 26 aprilie 1865. Veniseră la Brest miniștrii plenipotențiari ai mai multor țări europene; îi aștepta aici la cheu, în portul Napoleon, un minunat pachebot al Companiei Generale Transatlantice**********. Pe timpul refluxului mareei înalte au vizitat rada, folosindu-se de nava Louis XIV***********. „Astăzi Europa știe că te poți urca într-un vagon de tren la Petersburg, al Viena, al Berlin și Frankfurt, pentru a ajunge direct la Brest, urmînd o linie dreaptă”, scrisese un breton. Da. Și mai știa Europa că de la Brest ea putea ajunge direct la New York. Transatlanticele franceze făceau acolo escală. (...)
Asemenea cărărilor din imensele păduri primitive, oamenii croiseră drumuri în hula oceanelor, astfel că între Europa și America, America și Europa se desenează astăzi linii nevăzute de corăbii, purtătoare de oameni și fructe, de metale și stofe, de grîne și mașini, de vești și speranțe. Totul fusese rînduit cu mare înțelepciune. Căpitanul american Arthur Maury, marele desenator de drumuri oceanice, nu neglijase nimic în calculele sale - nici vînturile, nici curenții, nici reperele de pe țărmuri, nici locurile bune de aterizare.
O linie transatlantică franceză lega Brest de New York. Pacheboturile sale, uriașul Napoleon III cu zbaturi și toți tinerii mastodonți cu una sau două elice - Ville de Paris, Pereire, Saint-Laurent, Washington, Lafayette************- avînd un deplasament de aproape șase mii de tone și mașini de o mie două sute pînă la o mie trei sute cai-putere, nu puteau aștepta în larg asemenea unor nave de război, căci respectau un orar și aplicau tarife. Aveau deci nevoie să recunoască Iroise ziua ca și noaptea. Un pachebot este lung cît de-aici pînă la biserică, o sută metri și mai mult, duce trei sute de pasageri și alergă cu aproape treisprezece noduri*************, dar se frînge ca o barcă de trei tone cînd se lovește de o stîncă și atunci s-a dus pentru totdeauna.
(...)
>

SURSA
Henri Quefflec**************, O lumină se aprinde pe mare, trad. E. Grozea, ed. Eminescu / colecția Romanul de dragoste nr. 218, București, 1987, pp. 45-47, 115-116.

NOTE M.T.
* Brest = Port francez la Atlantic, în peninsula nord-vestică Bretania. (http://www.archive.org/stream/northernfrance00karl#page/n327/mode/2up)
** Louis Napoleon Bonaparte (1808-1873) = Nepot de frate al împăratului Napoleon I (1769-1821). Împărat al Franței (1852-1873). (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/403129/Napoleon-III)
*** Eugenie de Montijo (1826 Granada/Spania -1920 Madrid) = Contesă de Teba. Împărăteasă a Franței (1853-1870). (http://ce-am-mai-citit.blogspot.ro/2012/08/octave-aubry-imparateasa-eugenia.html)
**** Sebastien Le Prestre, marchiz de Vauban (1633-1707) = Mareșal. Cel mai important inginer militar al epocii, prin inovațiile sale în construcția forticațiilor. (http://www.vaubanecomusee.org/anglais_vaubaningenieurmilitaire.htm)
***** Le Havre = Port francez la Atlantic, în penisnula nord-vestică Normandia. (http://www.archive.org/stream/northernfrance00karl#page/60/mode/2up)
****** Southampton = Port englez la Canalul Mânecii. (http://www.discoversouthampton.co.uk/visit/history)
******* Sully Prudhomme (1839-1907) = Scriitor francez. Primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1901. (http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1901/prudhomme-bio.html)
******** Louise Antoine de Bourbon (1775-1844) = Fiul și moștenitorul regelui francez Carol X (1824-1830). Duce d Angouleme. (https://archive.org/details/leducdangoulme00guicgoog)
********* Joseph Gay-Lussac (1778-1850) = Chimist și fizician francez, cunoscut pentru cercetările asupra proprităților gazelor. (http://www.chemheritage.org/discover/online-resources/chemistry-in-history/themes/early-chemistry-and-gases/gay-lussac.aspx)
********** Compania Generală Transatlantică = Companie navală franceză înființată în 1855. A luat acest nume în 1861. Prima cursă a fost făcută în 1864. (http://www.frenchlines.com/histoire/histoire_cgt_dates_en.php)
*********** Louis XIV = Ludovic XIV de Bourbon, rege al Franței (1643-1715). Supranumit Regele Soare. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/ludovic-al-xiv-lea-i-epoca-aur-fran-ei#)
************ Gilbert du Motier, marchiz de la Lafayette (1757-1834) = Cetățean onorific al SUA pentru participarea la Războiul de Independență împotriva Marii Britanii (1775-1781). Participant la prima revoluție franceză (1789-1794). Exilat în timpul lui Napoleon I. Deputat liberal în timpul Restaurației dinastiei de Bourbon. Participant la revoluția din 1830. (http://www.revistamagazin.ro/content/view/5609/33/)
************* nod = Unitate de măsură pentru viteza navelor, egală cu viteza unei nave care se deplasează cu o milă marină (1852 m) pe oră. – Lat.nodus. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/nod)
************** Henri Quefflec (1910 Brest - 1992 Franța) = Scriitor francez ale cărui cele peste 80 de romane au ca temă marea. Premiul Academiei franceze pentru roman în 1958. (http://henriqueffelec-aahq.overblog.com/biographie)

Fostul hanat Kashgaria din Asia centrală (VERNE 1892)

(83) „-Nu-ți închipui că Turkestanul chinez se desoebește mult de Turkestanul rusesc. (...)

S-a dus vremea cînd emirii domneau peste Kashgaria. (...) În acest sfârșit de secol ajungem mereu prea tîrziu și minunile orientale, datinile necunoscute, capodoperele artei asiatice nu se mai află decît în stare de amintire ori în ruine. (...) Kashgar nu mai e capitala Kashgariei; e o stație a Marelui Transasiatic, punct de întîlnire al trenurilor rusești și chinezești și panglica de fier care are 3.000 km de la M. Caspică pînă aici, se desprinde doar pentru a se prelungi alți 4.000 km pînă în capitala Chinei.”

(84) „(...) trebuie să ieși din incintă și la o mică distanță se află resturi de fortificații vechi de 500 ori 2000 de ani după punctul de vedere al diferiților arheologi. Mai sigur e că Kashgar a fost asediat de Tamerlan. După el au stăpînit ținutul sultani fioroși – între alții Uali-Han-Tulla, care l-a omorît în 1857 pe Schlagintweit, unul din cei mai buni cunoscător și îndrăzneți exploratori ai continentului asiatic. Două plăci de bronz dăruite de Societățile de geografie din Paris și Petersburg, împodobesc monumentul său comemorativ. K. e un important centru comercial: mătăsurile de Khotan, țesăturile de bumbac, covoarele de lînă sînt principalele articole pe piețele provinciei și sînt chiar exportate peste frontieră între Tașkent și Kulja (2), spre N Turkestanului E. Populația din K. e turkmenă, dar numără și mulți chinezi, cea mai mare parte meseriași și negustori ambulanți. (...) Acum nu mai întîlnești infanteriștii djighiți, nici sarbazii care mărșăluiau pe aici. Au pierit minunatele corpuri de armată ale tefurcilor, înarmate și disciplinate după sistemul chinezesc; nu mai vezi superbi lăncieri, arcașii kalmuci, purtînd arcuri înalte de 5 picioare, acești `tigri` cu scuturi vopste în culori vii și cu puști cu feștilă, puși pe post de trăgători.

(89) „Numai că această porțiune a Kashgariei a fost răvășită groaznic de războaie în epoca în care se lupta să-și cucerească independența. Pe acest pământ au curs valuri de sînge și lungul linei ferate este prevăzut cu tumuluri în care sînt înmormîntate leșurile patrioților.”

J. VERNE, Claudius Bombarnac, trad. (fr. 1892) S. Radian, I. Creangă/nr. 40, București, 1989, p. 5-138.

Călătoria terestră în Rusia în secolul XIX (VERNE 1892)

(I/6) „(...) `tarantas` e un soi de căruță rezemată pe 5 scînduri destul de elastice, între roțile depărtate una de alta și de înălțime mijlocie; e condusă de `iemtcik` cocoțat pe capră, care ține în frîu 3 cai și atunci cînd  e nevoie să se ia al patrulea cal de la `smatritel`, adică șeful de poștă al drumurilor caucaziene, primul vizitiu i se alătură un al doilea,` faletrul`.”

(I/7) „(...) să terminăm cu problema pașaportului. Din fericire, nu era vorba să obțin o `poderojnaia` de care odinioară avea neapărată nevoie oricine călătorea prin Rusia. Era timpul curierilor și cailor de poștă și, datorită puterii sale, acest act oficial îndepărta toate dificultățile, asigura cel mai rapid atelaj la halte, cea mai mare bunăvoință a vizitiului poștalionului, cea mai mare viteză de transport, într-o atare măsură, încît un călător cu recomandare bună putea străbate în 8 zile și 5 ore cele 2.700 de verste care despart Tiflisul de Petersburg. Dar ce greu îți puteai procura un asemenea pașaport! Astăzi e de ajuns un simplu permis de circulație, un permis atestînd, într-o oarecare măsură, că ești,  ce se cheamă în țările civilizate, un om cumsecade.”

J. VERNE, Claudius Bombarnac, trad. (fr. 1892) S. Radian, I. Creangă/nr. 40, București, 1989, p. 5-138.

Calea ferată rusă a Transsiberianului (VERNE 1892)

(62) „După  Transcaspian, se lucrează la Transsiberian, proiectat din 1888 și care e în curs de execuție, ba chiar într-o fază destul de avansată. Primului său traseu prin Ișim, Omsk, Tomsk, Krasnoiarsk, Nijni-Ufimsk și Irkutsk, i s-a substituit un al doilea, mai la sud, care trece prin Orenburg, Akmolsmk, Minusinsk, Abatui și Vladivostok. Cînd se va termina construcția acestor 6.000 de km de cale ferată, Petersburg va fi la 6 zile de Marea Japoniei. Transsiberianul, a cărui lungime va depăși pe cea a Transcontinentalului din Statele Unite, nu va costa mai mult de 750 de milioane”

Claudius Bombarnac, trad. (fr. 1892) S. Radian, I. Creangă/nr. 40, București, 1989, p. 5-138.

Nimic despre pudibonderia comunistă („TOMIS” 199?)

Țarul Nicolae II se purta ca un bolșevic când, îndrăgostit de celebra balerină Maria Ksesinskaia de la teatrul imperial din Petersburg, îi făcea cadouri exorbitante plătite cu bani adunați din impozitele plătite de mujici. Lenin proceda ca un țar cînd, vreo 20 de ani mai târziu, îi făcea aceleeași amante, acum abandonată de dușmanul său de clasă, cadouri nu mai puțin exorbitante din banii împrumutați (5 milioane mărci aur) de Banca imperială a Germaniei pentru finanțarea unui puci care să-i permită preluarea puterii și încheierea rapidă a păcii. Împăratul Lenin, spre deosebire de „țarul bolșevic” Nicolae II, era bisexual și, în afară de cele două femei de care se simțea legat (dacă o socotim și pe Nadejda Krupskaia) avea relații sexuale în calitate de parteneră cu Zinoviev, primul președinte al Kominternului. Acesta i se adresa lui Lenin, în corespondența amoroasă devoalată din arhivele KGB în 1996, în acest fel: „Te aștept, floricica mea, și te pup pe fundulețul tău marxist. Al tău Gherșele.” Toate aceste uluitoare informații, împreună cu alte detalii la fel de picante, le puteți găsi în numărul pe iulie a. c. în Hustler, revistă despre sex, politică și dispute, pentru care, ca să scriu această notă plătită cu 10 mii (impozabili 18%) am plătit 50.000 de lei.

„Tomis”, Constanța, 199?

Ministrul României în Rusia către Ministerul Afacerilor Externe de la București în 1883 (KREȚULESCU 1883)

 Documente Diplomatice Române, I, 11, 1883

240. Ministrul României la Petersburg, Krețulescu, către gerantul Ministerului Afacerilor Externe, Stătescu
R 199
Petersburg, 24 aprilie (st. n.) 1883
(r. g. 30 aprilie)

Domnule Ministru, 

Punându-mă în relație cu „Societatea pentru dezvoltarea Comerțului Rus”, am primit alăturat scrisoare de la Domnul Poznanski,  membru al acestei Societăți  și Președinte al comitetului însărcinat de  a face demersuri spre a dezvolta relațiile comerciale între România și Rusia.

Considerând marile foloase ce am obține din concurența binefăcătoare ce ar putea face produsele și mărfurile ruse cu acelea ale altor state care au astăzi monopolul de fapt în România, am onoare a Vă ruga să binevoiți a lua în considerare conținutul acestei scrisori și a o înainta Domnului Ministru al Comerțului  ca din partea sa să chibzuiască măsurile ce se vor crede de cuviință.

Primiți, Vă rog, Domule Ministru, asigurarea prea înaltei mele considerații.

[traducere franceză M. T.]

Petersburg, 15/27 martie 1883

Excelenței Sale Domnul N. Kretzulescu, Ministru Plenipotențiar al Majestății Sale Regele României la Petersburg

Excelență, 

Am onoarea de a Vă aduce la cunoștință că, în contextul bilanțului comerțului nostru exterior pe anul 1881, care a fost supus discuției într-o ședință a Societății pentru promovarea comerțului și industriei rusești care a avut loc pe 9 curent, în Duma, am arătat, bazându-mă pe datele statistice oficiale, slaba dezvoltare a relațiilor comerciale dintre țara Dvs. și Rusia, în pofida vecinătății lor și a mijloacelor de transport pe calea ferată și fluvială existente între cele două țări, și am ajuns la concluzia că industriașii și comercianții noștri neglijează această piață deschisă pentru vânzarea produselor lor manufacturiere, lăsând mână liberă altor țări, chiar depărtate de România, și mai ales Austriei, cu mărfurile căreia industria noastră ar putea concura foarte bine, atât prin calitate, cât și prin prețul de cost.

Iată câteva date statistice pe baza cărora am putut să-mi susțin afirmația. Rusia a exportat în Europa în 1881 produse alimentare de 251.000.000 ruble, materii prime industriale de 211.000.000 ruble, bovine de 12.000.000 ruble și produse industriale de numai 6.000.000 ruble; în aceste cifre de export, România figurează doar cu 8.160.000 ruble, (....).