Istoria orașului Kovrov din Rusia centrală (KAZAKIEVICI 1952)

<
(...)
Orașul Kovrov* est așezat pe malurile înalte ale rîului Kliazma și a fost întemeiat în secolul al XII lea de vînătorul Epifan - cel puțin așa glăsuiește legenda. Patru secole mai tîrziu, orașul era în stăpînirea unei ramuri a prinților Starodubski - anume a prinților Kovrov, sau Kovrî, așa cum stă scris într-un adaus la letopisețul lui Nestor**. Acest oraș, care seamănă ca două picături de apă cu multe alte reședințe de județ din Rusia centrală - cu biserici, cu șiruri de prăvălii din piatră roșie, mărginite de case cu două caturi, primul din cărămidă, al doilea din lemn - avea în pragul revoluției treizeci și trei de cîrciumi, un liceu, o școală urbană și un spital, vreo cîteva filaturi de bumbac, o întreprindere de topit untură, o moară, precum și atelierele de cale ferată ale sectorului Moscova-Nijogorod. În anii Puterii sovietice orășelul se dezvoltase, devenind mare și zgomotos, plin de un tineret sănătos și dornic de învățătură, un tineret în sîngele și înfățișarea căruia trăiau generațiile de vînători și plugari care trudiseră pe meleagurile acelea.
Dintr-un oraș de țesători și filatoare, Kovrov se transformase într-un oraș al metalurgiștilor, iar atelierele de cale ferată deveniseră o coșcogeamite uzină ce fabrica acum excavatoare puternice, pe care le puteai întîlni acum pe toate șantierele mari și mici, de la Komsomolsk pînă la Moscova.
(...)
Bătrînul îi arătă dealul Șirin, unde aveau loc adunările și demonstrațiile. Tot acolo, pe vremuri, se măsurau voinicii în lupta cu pumnii.
Kovrov era un oraș al metalurgiștilor și al țesătorilor una din multele așezări muncitorești rusești care nu și-au precupețit sîngele și energia luptînd pentru cauza revoluției și socialismului. Cînd, la Moscova, izbucnise răscoala socialiștilor-revoluționari de stînga***, Kovrov trimisese în ajutorul muncitorilor din Moscova pe ostașii regimentului 250 infanterie și bolșevici**** din localitate, în frunte cu Abelman, președintele sovietului***** și secretarul comitetului județean de partid. În timpul înăbușirii răscoalei, Abelman căzuse ca un erou la datorie. În cinstea lui, o barieră****** a Moscovei primise numele acestui om neînfricat. Bolșevicii și muncitorii din Kovrov trimiseseră oameni și pentru zdrobirea răscoalei gardiștilor albi******* din Murom, apoi înăbușiseră rebeliunea chiaburilor******** din plășile********* Kliucinovskaia și Belkovskaia. După aceea, munciseră cu avînt și perseverență ca să-și refacă fabricile și uzinele, în 1931 construiseră primul excavator, iar după doi ani trecuseră la fabricarea lui în serie.
- Iar în Marele Război pentru Apărarea Patriei**********... bătrînul se înecă, apoi încheie cu voce sugrumată: ...au dat tot ce-au putut...
>

SURSA
Emmanuil Kazakievici, Inimă de prieten - Emmanuil Kazakievici, Povestiri, trad. M. Spiritdoneanu & V. Rădulescu, Editura pentru Literatură Universală, București, 1964, pp. 180-181, 394-395.

NOTĂ M.T.
* Kovrov = Localitate în Rusia, oraș din secolul XVIII. Azi aparține regiunii Vladimir, având o populație de 145000 de persoane. (http://kovrov-gorod.ru/)
** Cronica vremurilor trecute - O istorie a Rusiei Kievene din perioada 850-1110, scrisă la puțin timp după aceea.
*** Partidul Socialist Revoluționar = Partid de stânga înființat în 1901, cu ideologie preponderent țărănească și cu activități teroriste, și care în 1917 se va scinda aripa de dreapta (moderată) și cea de stînga (radicală). (http://www.contributors.ro/global-europa/revolu%C8%9Bia-rusa-din-februarie-1917-origini-semnifica%C8%9Bii-implica%C8%9Bii-eseu-de-vladimir-tismaneanu-%C8%99i-marius-stan/)
**** Bolșevic = 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol’ševik, fr. bolchevik. 
Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/bol%C8%99evic) Facțiune a Partidului Social Democrat Rus condusă de V. I. Lenin, care, după ce a devenit majoritară în 1903, va promova marxismul revoluționar. (http://www.marxist.com/bolshevism-old/)
***** Soviet = Consiliu local muncitoresc, baza politică și administrativă a regimului comunist instalat de V.I. Lenin prin lovitura de stat din 25 octombrie / 7 noiembrie 1917. (https://www.marxists.org/archive/reed/1918/soviets.htm)
****** Barieră =  2. Punct de intrare în oraș, unde se încasau în trecut taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare; – Din fr. barrière. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/barier%C4%83)
******* Alb = Combatant împotriva bolșevismului în timpul războiului civil din Rusia (1918-1920). – Alb + gardist(după rus. belogvardeeț). Sursa: DEX '09  (2009)  (https://dexonline.ro/definitie/albgardist)(http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/rusia-ntre-r-zboi-i-revolu-ie-1914-1921)
******** Chiabur = Țăran înstărit, bogat.- Din tc kibăr. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/chiabur)(http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/1989+Anul+care+a+schimbat+lumea/Imagini+document+Chiaburii+dusmani+ai+poporului)
********* PLÁSĂ =  II. 1. Parte dintr-o moșie în Evul Mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui județ în vechea împărțire administrativă a României; – Din sl. plasa. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/lexem/plas%C4%83/43433)
********** Marele Război pentru Apărarea Patriei = Războiul împotriva Germaniei naziste din 1941-1945, parte a celui de-Al Doilea Război Mondial.

Români versus americani, nemți, ruși în perioada interbelică (CĂLINESCU 1933)

<
(...)
- Domnule - schimbă el deodată vorba, adresîndu-se lui Jim în om curios - ai fost în Italia, va să zică! Ia spune-mi, domnule și mie: Ce-i cu Mussolini*?
Luat repede, Jim rămase încurcat.
- Vezi - îi impută celălalt - cum sînteți dumneavoastră, ăștia tineri, generație nouă, de! Păi dumneata n-ai spirit de inițiativă? N-ai putut să tragi cu urechea, să vezi ce și cum?
- Lasă omul în pace! interveni grav Silivestru.
- Ce să las în pace? izbucni atunci dom` Popescu indignat. Ce să las în pace? Parcă pe d-voastră, care vă pretindeți intelectuali, vă doare inima de țara asta, cum mă doare pe mine? un Mussolini ne trebuie nouă, m-ați înțeles? și zicînd astfel, plesni dictatorial cealaltă ceapă.
Moara pornise. De acum toată lumea se aștepta la o lungă disertație politico-sociologică, în care orice moment istoric era determinat prin raportul a patru factori constanți: englezu, americanu, neamțu și rusu. Ceea ce se și întîmplă.
- Americanu, domnule, are inițiativă și-o să ne distrugă. De mic copil el pornește la lupta pentru existență și se călește în viață. Vinde jurnale, face, drege și ajunge ca Ford**. Da`dumneata ce faci, cucoană? se adresă dom` Popescu către tanti Ghenca, al cărei zîmbet sarcastic îl supăra mai cu seamă - cu ce-ți justifici dumneata existența pe pămînt?
- Da` dumneata ai vîndut jurnale cînd erai copil, domnule? îl provocă Ghenca.
- N-am vîndut că n-am avut părinți luminați să mă ia de mînă și să-mi zică: „te-am făcut, te-am crescut, acum du-te și agonisește-ți pîinea!” Vorba este, ce faceți d-voastră ca să aveți dreptul să vă așezați la masă și să-mi cereți socoteală mie, care muncesc? Eu înțeleg așa: muncești, mănînci, nu muncești, rabzi!
- Ești bolșevic***, domnule! îl denunță atunci tanti Fira, ca să-l ațîțe.
- Sînt bolșevic, cucoană, cînd e vorba de muncă, sînt bolșevic! Cînd stai toată ziua ca o cloșcă, cum faci dumneata, nu-ți dau voie să te așezi la sfînta masă și să pui mîna pe sfânta pîine. Și zicînd aceasta, dom` Popescu puse într-adevăr mîna pe bucata de pîine de dinainte, dar rămînînd nesatisfăcut de ea, întreabă intrigat: Dar de unde luați voi pîinea asta de e așa îndesată?
- Ești sătul și nu-ți place nici pîinea! îi tăie apa de la moară Agepsina. De la Gagel, de unde vrei s-o luăm?!
Acum intră în joc și factorul neamț
- De la Gagel? Luați pîine de la neamț, va să zică! Bravo, cucoană, dați-i înainte, dați-o de rîpă, mama ei de țară, că atîta așteaptă neamțu și americanu! Nu-mi trebuie pîine frămîntată de mîini străine, cucoanelor, m-ați înțeles?! Trebuie să învățăm o dată să trăim prin noi înșine, cum a zis Brătianu****. De mîine încolo să-mi faceți numai mămăligă.
Dom` Popescu continuă să deplîngă destinele patriei, asmuțit de cele șapte femei, dar Jim, simțindu-se obosit, se ridică de la masă și ieși. După el veniră Silivestru și Lisandrina, apoi tanti Mali, care se strecurăprin portița din fund, așa încît dom` Popescu rămase numai între cîteva femei, pe care căută să le cîștige la doctrina sa.

(...)
>

SURSA
George Călinescu, Cartea nunții, ed. Eminescu / colecția Romanul de dragoste - nr. 45, București, 1972, p. 51-53.

NOTE M.T.
* Benito Mussolini (1883 Italia - 1945 Italia) = Inițial jurnalist socialist, a abandonat partidul și a participat ca soldat în Primul Război Mondial (1914-1918). Fondator al Partidului Fascist din Italia, după PRM. A obținut funcția de prim-ministru (1922-1943) prin „Marșul asura Romei” și a instaurat un regim politic totalitar. A intrat în Al Doilea Război Mondial (1939-1945) alături de aliatul său ideologic Germania nazistă și a fost capturat și executat de partizanii comuniștii în ultimele zile ale conflagrației. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/fata-nevazuta-lui-benito-mussolini)
** Henry Ford (1863 SUA - 1947 SUA) = A fondat în 1903 Ford Motor Company și revoluționat producția industrială prin introducerea liniei de asamblare. (http://www.thehenryford.org/exhibits/hf/)
***  Bolșevic = 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol’ševik, fr. bolchevik. (http://dexonline.ro/definitie/bol%C8%99evic) (http://www.revista22.ro/despre-bolsevism-idei-pasiune-revolutionara-si-totalitarism-7877.html)
**** „Prin noi înșine!” = Articol publicat de Vintilă I. Brătianu în 1905, care a devenit doctrină economică a PNL, implementată în anii `20 de V.I.B. în calitate de ministru de finanțe. (http://scutaru.ro/pnl/prin-noi-insine/)

Secolul egalităţii între femei şi bărbaţi: Lenin, unul dintre primii lideri care să recunoască importanţa socială a femeii

Adevărul 8 martie 2014

Intelectuali britanici din perioada interbelică despre materialism, socialism și comunism (LAWRENCE 1928)

În 1928 scriitorul englez David Herbert Lawrence publica romanul de dragoste Lady Chatterley.

Deoarece nobilul soț al tinerei eroine a fost rănit grav în primul război mondial și a rămas paralizat la picioare, Constance Chatterley s-a îndrăgostit de virilul și modestul paznic de vânătoare al domeniului lor. Ea însăși fiică de nobil, lady Chatterley îi împărtășește idila secretă lui Duncan Forbes, un vechi amic din copilărie, care deschide o discuție cu ea pe teme social-politice.

<- Constance, îți amintești de vremea cînd eram socialiști ardenți, sau să fi fost doar ultimul trandafir al verii fabienilor (1)?

-Era amuzant, aprecie ea.

-Amuzant un timp. Pe urmă devenise prea stil Webb (2). Mai simți azi ceva în genul acela?

-Eu? Îl privi curioasă. Aș zice că simt la fel. Sînt socialist în ce privește sentimentele față de aristocrație – mai ales după ce mi-au făcut vizite de protocol – sau mai curând lui Clifford – și m-au copleșit cu dulceața lor. Cînd îi văd, timp de o oră sau două sînt un adevărat Robespierre (3). Pe urmă trece. Cred că politica nu mă mai interesează.

-Nici nu-i interesantă. Și ce părere ai de comunism și de bolșevicii (4) „sută la sută”, cum le spune lumea?

-Mă rog. Nu sunt prea atrăgători, nu-i așa?

-Pentru mine, nu. Totuși, poate că au simțul unei nedreptăți autentice.Și pentru un popor care nu acceptă să fie obedient, e un lucru care contează.

-Da. Da. Numai că uneori nu mă interesează prea mult marile nedreptăți vagi care mă ating personal. Viața e întotdeauna nedreaptă.  E nedrept  pentru Clifford să fie paralizat – e nedrept pentru mine să-i fiu soție. Soarta și nedreptatea par să se confunde prea des. Fiecare trebuie să-și poarte nedreptatea.

-Și dacă unui simt că se pot scutura de ea?

-Atunci presupun că trebuie s-o facă.

Duncan cumpăni o clipă.

-Comunismul te sperie?

Constance se uită la el și cumpăni la rîndul ei.

-Da, răspunse ea încet. Cred că mă sperie. Mă sperie tot ce înseamnă materialism – salarii și prorprietate de stat – și nimic altceva.

-Dar ce altceva există azi în afară de materialism?

-Știu. Dar materialismul de azi îți lasă și libertatea de a nu fi materialist, dacă nu vrei să fii. Clifford și cu mine nu avem nevoie să fim materialiști tocmai pentru că ne bucurăm de o anumită cantitate de bunuri materiale. Mi se pare singura cale de a evita materialismul.

-Și tu și Clifford nu sînteți materialiști?

-Nu cred. Găsești că sîntem?

-Aș spune că nu vă găsiți prea departe.

Constance rămase tăcută, părînd să se gîndească la ceva.

-Oricum, răspunse ea înțepată, nu sîntem atît de materialiști, atavic materialiști, cum am fi dacă ne-am găsi în Rusia de azi. – Sau tu crezi cumva în Rusia?

-Nu, mă tem că nu cred. Dar nu pentru c-aș ști mare lucru despre ce se petrece acolo. Simt, însă, într-adevăr, că acolo-i vorba de un materialism atavic, așa cum în America se poate de un materialism progresist. Dar sînt gata să mă lase combătut.

-Da. Totuși, când te gândești la Rusia de azi nu se poate să nu încerci o strîngere de inimă. Și aceeași strîngere de inimă o simți cînd te gîndești la communism.

-Da, și eu simt la fel. Totuși, îmi dau seama că, mai devreme sau mai târziu, muncitorii vor trebui să-și spună cuvântul. Și, la urma urmei, Anglia nu-i Rusia. Un miner din Tevershall nu-i un mujic rus (5). Nu-i văd pe muncitorii englezi zdrobindu-ți capul numai pentru că locuiești la conacul Wragby. Tu-i vezi?

-Nu. Și nu-i cred în stare. Sînt mult prea umani.

-Așa e. Dar am impresia că an de an tot pierd din umanitate. E un lucru  lipsit de speranță. Cînd mă aflu prin părțile astea ale voastreîncerc o senzație de disperare, de moarte. Știi după ce cred eu cu adevărat englezii?

-După ce?

-Contact. Un fel de contact uman, pasional, între ei. Și poate dacă comuniștii or să sfărîme într-adevăr faimosul „sistem”, s-ar putea să se înfiripe un gen de relații noi între oameni: să nu se mai frămînte atîta pentru bani, să iubească viața, să se preocupe de fluxul vital în semenii lor.

Urmă o tăcere. Constance cosea cu încetineală.

-S-ar putea, spuse ea după un timp. Numai că nu văd cum ar putea rezulta așa ceva di socialism – sau din comunism. De ce n-am porni pe dată la asemenea acțiune?

-Pentru că știm foarte bine că sîntem angrenați în „sistem”. Sîntem cu toții încărcați cu toții în același autobuz, sau carusel, sau tramvai, sau tren, sau vagon de mină, sau automobil particular, și sîntem acționați de mecanismul unui sistem materialist. Nu ne întîlnim niciodată între noi pentru că sîntem mînați în aceeași direcție și nu facem  decît să coborîm dintr-un vehicul pentru ca peste o jumătate de oră să ne urcăm în altul.  Și tot așa mai departe, pînă ne urcăm în dric. – Ăsta-i sistemul. Cred că englezii, o bună parte dintre ei, sînt sătui de materialism  și sătui de nevoia de a-și înăspri inimile pentru ca vehiculul să poată merge înainte.  – Nu, de la sfîrșitul războiului încoace, am urît democrația. Și acum greșesc așteptînd ceva de la aristocrație. Lucrul de care avem nevoie este să ne transmitem unii altora fluxul vital – să rupem zăgazurile acestui flux natural care se cere eliberat. Numai că ne temem cu toții să nu fim striviți de autobuz, așa că preferăm să sărim în el și să ne lăsăm duși mai departe.>

SURSA

D.H. Lawrence, Amantul doamnei Chatterley, traducere de Antoaneta Ralian, editura Cartea Românească, București, 1991, pp. 256-259.

NOTE M.T.

(1)Societatea Fabienilor=Asociație fondată în 1884 de intelectuali britanici (Shaw, Toynbee, Wells, Webb) care promovau un colectivism reformist, opus celui revoluționar promovat de Karl Marx și care vor contribui la constituirea partidului laburist (socialist) la 1900-1906. Denumirea a venit de la numele comandantului roman Fabius, care l-a hărțuit sistematic pe temutul cartaginez Hannibal, evitînd o bătălie de amploare (sec. II î. H.)

(2)Sydney Webb (1859-1947)=Întemeietor în 1895 al Școlii Engleze de Economie,  casa sa a devenit sediul Societății Fabienilor.

(3)Maximiliem Robespierre (1758-1794)=Lider al revoluționarilor radicali francezi (iacobini), a promovat teroarea ca mijloc de guvernare (1793-1794), fiind el însuși executat de adversarii săi politici.

(4)Bolșevici=Fracțiunea majoritară (1903) din Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Rusia, promotoare a cuceririi puterii prin revoluție. Sub conducerea lui V. I. Lenin a preluat puterea prin lovitura de stat din 25 octombrie/7 noiembrie 1917, după care a adoptat numele de Partid Comunist.

(5)Mujic=Categorie socială inferioară (țăran sărac) în Rusia țaristă.

„Fenomenul multietnic” (URSACHE 2006)

Petru Ursache (Universitatea Iași), Fenomenul multietnic, „Datina”, Constanța, 2006, 1, 8

(8) Credibilitatea celor doi reprezentanți ai etniilor din zonă, germană și lipovenească (în volum sunt prezentate și alte grupuri printre care comunitatea bulgară: „nu suntem minoritari”, declară reprezentantul acesteia, Gh. Coleff, „suntem români”), nu poate fi pusă la îndoială, dat fiind că autorii fac referință la propria experiență țaristă, care le-a tulburat existența, fiind îngrijorați în același timp de pericolul asiatic și bolșevic, în creștere și gata să-i ajungă iarăși din urmă.

Pentru zona bănățeană nu cunosc o lucrarea asemănătoare și care să se refere exact la epoca respectivă. În schimb, bibliografia recentă înregistrează mai multe. Citabilă mi se pare lucrarea Germanii din Banat. prin povestirile lor (Paideia, 2000), tipărită de un colectiv coordonat de Smaranda Vultur: interesează și noutatea metodologică, împrumutată, firește, din habitatul științific apusean de ultimă oră. Cum arată și subtitlul, autorii au apelat la izvoare directe, punând pe primul plan cuvântul intervievaților din marea masă „comunitară”. Aceștia conservă, cum se știe, în subconștientul lor unele fenomene și forme modificate  care ascund înțelesuri învăluite, uneori din real interes științific,dar cu condiția să fie corect descriptate. Vultur se află în pragul unei asemenea descoperiri: o bătrână i-a dezvăluit sub formă de narațiune dramatizată șocul pe care l-au simți germanii aduși în Banat de către Maria Tereza, în condiții asemănătoare de privațiuni și campanii militare, cu acelea pomenite mai sus, puse pe seama țarilor ruși, Ecaterina și Alexandru I.

Iată comentariul coordonatoarei volumului: „Această istorie e indusă de obicei în povestea germanilor intervievați ca un suport identitar. O rezumă, în trei vorbe, mulți dintre interlocutori, dar eu am auzit-o pentru prima oară de la Katharina Vitye, originară din Tomnatic: „die Not, der Tod, das Brot”, ceea ce vrea să spună că, în anul dintâi al venirii în Banat, a fost nimicul, în al doilea  - moartea și în al treilea - pâinea. Ținutul în care au venit în căutarea de o viață mai bună nu părea a avea nimic dintr-un Eldorado, dar harnici și hotărâți, sprijiniți de Curtea de la Viena cu bani și înlesniri fiscale, înfruntând clima nesănătoasă (din pricina mlaștinilor) sau prea aspră în zona de munte, germani au reușit să înjghebeze sate, să cultive pământul, să ajungă la o relativă prosperitate. Din această realitate și pentru a o face exemplară, s-a născut identificarea imaginii de sine cu aceea a bunului colonizator” (5).

Autoarea are perfectă dreptate în aparență: formula „die Not, der Tod, das Brot” dă sprijin germanilor din Banat să-și construiască un reper orientativ în legătură cu ce înseamnă segmentul de istorie care-i privește direct și, de ce nu, să se considere „buni colonizatori”. Nimeni nu este oprit să-și facă despre sine imaginea „identitară” după cum îl țin puterile și cum îl duce fantezia. Rămâne de văzut dacă cel care receptează această informație, și mai are pretenția să facă știință, se poate opri aici sau are datoria s-o verifice în baza documentelor de arhivă. Istoricii de profesie prezintă lucrurile cu totul altfel, indiferent dacă specialiștii sunt români sau germani. Litera și mai ales spiritul adevărului trebuie respectate. Vechii germani au părăsit ținuturile de baștină, la începutul mileniului, presați de nevoi economice grave, cum mărturisește și Emanoil Kreisss pentru epoca mai nouă. 

Ceea ce scrie, recent, Dumitru Hâncu despre sașii din Transilvania se potrivește, în linii generale, și pentru șvabii din Banat: „Stabiliți în teritorii românești era, desigur, firesc ca sașii să fi trăit, de la început, în vecinătatea românilor. E adevărat, această vecinătate n-a putut fi, tot de la început, tot pașnică, întrucât cei dintâi erau așezați de regii unguri în șesurile cele mai fertile, în timp ce românii erau împinși spre munți și codri.  Așa se explică, desigur, și de ce sașii și-au clădit pretutindeni , în apărarea așezărilor lor, burguri și biserici-cetăți, iar cuvânt și șanț s-au numărat - alături de alți termeni adoptați sub înrâurirea exercitate de noile îndeletniciri meșteșugărești aduse de sași - printre cel mai vechi împrumuturiale limbii române din limba germană (6)”.

În asemenea condiții, expresia „bun colonizator” se cuvine serios retușată, fără ca formula „die Not, der Tod, das Brot” să-și piardă din interes. Cât despre greul întâmpinat de coloniști din partea țăranilor din mlaștini sau a gerurilor montane, astea sunt povești hazlii culese de pe marginea șanțurilor. Se pare că nici Maria Tereza nu era prea încântată de prestația protejaților ei, nici din „primul”, nici din „al doilea”, nici din „al treilea an”.

Personal, aș da o altă interpretare șablonului în discuție obținut de la bătrâna Katharina, tot din perspectiva imaginarului și a mentalului colectiv. Microtextul concordă cu ideea rosleriană a „spațiului gol”, mai bine zis izvorăște chiar de acolo. Este vorba de un clișeu specific feudalismului apusean, nu de simplă invenție a istoricului de la Sibiu. El l-a aplicat doar spațiului carpatic pentru a justifica, potrivit obiceiului timpului, cucerirea de teritorii sau colonizări forțate, în buna tocmeală între principi și castelani. Teza a căpătat răspândire prin școală, ne-ar asigura N. Iorga, printre germanii și ungurii interesați. La nivelul grupului și mentalului colectiv, ea s-a transformat în legendă. Așa că „la început a fost pustiu”, adică „die Not”. A urmat „die Tod”, mai bine zis o saga războinică, nu foarte sângeroasă pentru că românii nu i-au întîmpinat cu dușmănie aspră pe nemți,cun au făcut-o rușii despre care relatează Kreiss. Autohtonii nici nu ar fi avut șanse, dat fiind că alături de germani se aflau regii unguri, apoi Curtea de Austria. În sfârșit, s-a ivit momentul lui „das Brot”. Faptul mi se pare normal dacă ținem seamă de restricțiile la care erau supuși bieții români, împinși departe în mlaștini și spre vârfurile muntoase. Și mai mult decât atât, Banatul era, într-adevăr, un Eldorado disputat secole în șir de marile puteri. Tocmai aici și-a așezat Traian capitala Daciei Felix. Pe scurt, bătrâna Katharina a spus„adevărul”. Dar cuvintele ei ar merita un studiu aprofundat de specialitate.

Note

1.Nicolae Iorga, Contra dușmăniei dintre nații. Românii și ungurii, București, 1932, p. 31

2.Emanoil Kreiss (protopop romano-catolic al Ținutului Marea), Germanii din Dobrogea, Elsa și G. Dumitru-Serea, „Dobrogea românească”, Acțiunea Românească, București, 1938, p. 97.

3.E. Kreiss, loc. cit. p. 98

4.Terente Lisov (președintele Comunității Lipovenilor din județul Tulcea), Lipovenii în Statul Român, Elsa și G. Dumitru-Serea, „Dobrogea românească”, Acțiunea Românească, București, 1938, p. 98.

5.Smaranda Vultur (ed.), Germanii din Banat. Prin povestirile lor, Paideia, București, 2000, p. 7-8.

6.Dumitru Hâncu, „Noi” și germanii „noștri” (1800-1914).Un studiu imagologic urmat de Tablouri dintr-o lume care a fost, Univers, București, 1989, p 83.

Nimic despre pudibonderia comunistă („TOMIS” 199?)

Țarul Nicolae II se purta ca un bolșevic când, îndrăgostit de celebra balerină Maria Ksesinskaia de la teatrul imperial din Petersburg, îi făcea cadouri exorbitante plătite cu bani adunați din impozitele plătite de mujici. Lenin proceda ca un țar cînd, vreo 20 de ani mai târziu, îi făcea aceleeași amante, acum abandonată de dușmanul său de clasă, cadouri nu mai puțin exorbitante din banii împrumutați (5 milioane mărci aur) de Banca imperială a Germaniei pentru finanțarea unui puci care să-i permită preluarea puterii și încheierea rapidă a păcii. Împăratul Lenin, spre deosebire de „țarul bolșevic” Nicolae II, era bisexual și, în afară de cele două femei de care se simțea legat (dacă o socotim și pe Nadejda Krupskaia) avea relații sexuale în calitate de parteneră cu Zinoviev, primul președinte al Kominternului. Acesta i se adresa lui Lenin, în corespondența amoroasă devoalată din arhivele KGB în 1996, în acest fel: „Te aștept, floricica mea, și te pup pe fundulețul tău marxist. Al tău Gherșele.” Toate aceste uluitoare informații, împreună cu alte detalii la fel de picante, le puteți găsi în numărul pe iulie a. c. în Hustler, revistă despre sex, politică și dispute, pentru care, ca să scriu această notă plătită cu 10 mii (impozabili 18%) am plătit 50.000 de lei.

„Tomis”, Constanța, 199?

„Din istoria Bucovinei” (CIACHIR 1993)

 Nicolae Ciachir, Din istoria Bucovinei (1775-1944), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1993

5 I.Considerații istoriografice privind Bucovina

13 II.Considerații istorice în context european, până la acapararea nordului Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775)
-Moldova lui Ștefan cel Mare - factor de stabilitate în zonă
-Ștefan cel Mare ține la respect Polonia, Ungaria, Imperiul Otoman și Hanatul Crimeii
-Ecoul european al statului unitar român realizat de Mihai Viteazul
-Imperiul Habsburgic acaparează teritorii românești: Transilvania (1699), Banatul (1718) și, temporar, Oltenia (1718-1739) 
-Războaie ruso-otomane în secolul XVIII cu teatrul de operațiuni pe teritoriul Principatelor Unite
-Prima împărțire a Poloniei (1772), Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774) și acapararea Bucovinei (1775)

39 III.De la pătrunderea trupelor austriece (1775) până la constituirea Ducatului Bucovinei (1849)
-Jurământul de credință față de noua stăpânire. Măsuri administrative ale comandantului militar
-Înființarea Episcopiei Bucovinei cu dependență ierarhică față de Mitropolia Ortodoxă de la Karlowitz. Secularizarea averilor mănăstirești și crearea Fondului bisericesc
-Includerea Bucovinei în administrația Ducatului Bucovinei (1786). Reforme sociale. Creșterea demografică. Viața bisericească și culturală
-Revoluția de la 1848 în Bucovina. Fruntași ai mișcării revoluționare din Moldova, Basarabia, Țara Românească și Transilvania la Cernăuți. Rolul ziarului „Bucovina”

52 IV.De la constituirea Ducatului Bucovinei (1849) până la declanșarea primului război mondial (1914)
-Noul cadru administrativ - cu implicații de ordin politic. Viața culturală
-Dualismul Austro-Ungar (1867). Bucovina sun regimul noii Constituții austriece din decembrie 1867
-Înființarea Mitropoliei Ortodoxe a Bucovinei și Dalmației (1873)
-Inaugurarea Universității germane din Cernăuți (1875)
-Poziția românilor bucovineni față de Unirea Principatelor (1859), a serbării Centenarului Anexării (1875) și a Războiului de Independență (1877)
-Demografia Ducatului. Progrese și dificultăți economice. Realizări în domeniile învățământului și culturii. Regenerarea vieții Bisericii sub mitropolitul Silvestru Morariu (1880-1895)
-Viața politică. Înființarea Partidului Național Popular (1900) și a Partidului Național Român (1905). Reapariția „Gazetei Bucovinei” (1906)
- Activitatea deputaților români în Parlamentul de la Viena
-Contacte și divergențe cu rutenii și germanii din Bucovina

78 V.Bucovina în primul război mondial (1914-1918). Proclamarea Unirii cu România (28 noiembrie 1918)
-Cadrul general. Cele două tabere beligerante. Antanta și Puterile Centrale. Izbucnirea războiului
- Bucovina angrenată în război cu doi ani înaintea României. Sub steag habsburgic au fost mobilizați inițial 30.000 de bucovineni
-Încetarea activității Parlamentului de la Viena și a Dietei Bucovinei în urma declanșării războiului - Bucovina teatru de operațiuni militare. Cele trei ocupații rusești
-Acțiunea refugiaților bucovineni în timpul războiului. Memoriul lui Iancu Flondor din 1915
-Intrarea României în război (august 1916) și elanul provocat în Bucovina. Înființarea Misiunii Române în Bucovina (iulie 1917)
-Adunarea Constituantă de la Cernăuți (27 octombrie 1918). Proclamarea Unirii Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918. Importanța istorică a evenimentului

94 VI.De la reintegrarea Bucovinei în Regatul României (decembrie 1918) până la Nota ultimativă a guvernului URSS (iunie 1940)
-Sancționarea Unirii. Austria renunță la fostul Ducat al Bucovinei prin Tratatul de pace de la Saint Germain (1919). Unificarea administrativă. Modificări în Codul penal și de procedură civilă. Legea agrară. Inaugurarea Universității românești din Cernăuți (1920). Activitatea culturală
-Evoluția demografică pe baza recensământului din 1930. Realizări în domeniul economic, social, politic și cultural între 1930-1938. Învățământ, știință, cultură, biserică. Mitropoliții Vladimir Repta, Nectarie Cotlarciuc, Visarion Puiu, Tit Smedrea. 
-Instaurarea dictaturii regale (februarie 1938); desființarea partidelor politice. Noua reîmpărțire administrativă: înființarea ținuturilor. Rezidenți regali (George Alexianu, Șerban Flondor)
-Atacarea Poloniei (1 septembrie 1939) și declanșarea unui focar de război la granița Bucovinei; refugiați polonezi. Primejdia planează asupra Bucovinei 

123 VII. Bucovina în vara fierbinte a anului 1940. Umilință și durere. Bucovina de Nord și ținutul Herței sub ocupație bolșevică (1940-1941). Din nou împreună (1941-1944)
-Evacuarea Bucovinei de Nord. Umilință și durere
-Armata română intră în acțiune (22 iunie 1941)
-Din nou acasă; organizarea guvernământului Bucovinei. Împliniri și lipsuri
-Dinamica defavorabilă a operațiunilor militare duce la reîncorporarea Bucovinei de Nord la sovietic (august 1944)

151 Bibliografie selectivă

A.Arhivă
I.Arhiva Istorică Centrală. Arhivele Statului București
1.Fond MAI, Direcția Administrației de Stat
2.Fond Casa Regală
3.Fond Iancu Flondor
4.Fond Ministerul Propagandei Naționale
5.Fond Ministerul Justiției., Direcția Judiciară
6.Fond MAN, Direcția Justiției Militare
7.Fond Subsecretariatul de Stat al Colonizărilor și Populației Evacuate
8.Fond Președinția Consiliului de Miniștri, Administrative
9.Fond Președinția Consiliului de Miniștri, Cabinetul Militar al mareșalului Ion Antonescu (1941-1944)
10. Fond Buletine Informative și Contrainformative
II.Arhiva Ministerului de Externe: Fondurile 21 și 32
III.Arhiva Bibliotecii Academiei Române. Arhiva Istorică: Fondurile XII, XIII, XX

B.Lucrări
3.Bartha Istvan, Histoire de la Hongrie des origines a nos jours, Roanne-Budapest, 1974
9.Bogdan Duică George, Autonomia Bisericii Ortodoxe Orientale in Bucovina, „Gazeta Bucovinei”, IV, 1984, 3
13.Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, București, 1975
14.Castellan Georges, Histoire de la Roumanie, Paris, 1984
16.Ciachir Nicolae, Istorie modernă universală (1642-1918), Toronto, 1990 (curs xerox, 991 p.)
17.Ciachir Nicolae & Bercan Gh., Diplomație europeană în epoca modernă (1566-1919), București, 1984
22.Ciobanu Veniamin, La granița a trei imperii, Iași, 1985
28.Diaconescu Emil, România și marile puteri după Congresul de la Berlin și până la 1914, Iași, 1937
31.Droz Jacques, L-Europe Centrale, Paris, 1960
33.Eminescu Mihai, Răpirea Bucovinei, București, 1905
38. Georgescu Vlad, Istoria românilor de la origini până în zilele noastre, ed. II, Los Angeles, 1989
40.Hearder H., Histoire de l-Europe. L-Europe au XIX e siecle (1830-1880), Paris, 1973
43.Iorga Nicolae, Locul românilor în istoria universală, București, 1983
46.Kohn Hans, The Habsburg Empire. 1804-1918, Princeton, 1961
47.May A., The Habsburg Monarchy. 1867-1914, Cambridge, 1960
50.Mamstey Victor, Rise of the Habsburg Empire. 1526-1815, 1971
57.Pollack Walter, Tausend Jahre Osterreich, Munchen, 1975
64.Seaman L., From Viena to Versailles, New York, 1963
67.Suhtelny Orest, Ucraina. A History, Toronto, 1986
79.Zollner E., Histoire de l-Autriche des origines a nos jours, Paris,1966

C.Periodice
1.„Apărarea Națională”, Cernăuți, 1906-1908
2.„Calendarul Bucovinei”, Cernăuți, 1811-1914, Societatea pentru Cultură și Academia Ortodoxă
3.„Candela”, Cernăuți, 1882-1914
4.„Democratul” , 1921, director C. Cehan-Racoviță
5.„Deșteptarea”, Cernăuți, 1893-1904
6.„Dreptatea”, Cernăuți, 1921, Partidului Poporului
7.„Foaea legilor provinciale pentru Bucovina”, Cernăuți, 1850-
8.„Foaea Ordinăciunilor - a Consistoriului episcopal”, Cernăuți, 1868-
9.„Foaea Societății pentru Literatură și Cultură Română în Bucovina”, Cernăuți, 1865-1869
10.„Foaia Poporului”, Cernăuți, 1911-1914
11.„Gazeta Bucovinei”, Cernăuți, 1891-1897
12.„Glasul Bucovinei”, 1921, Partidul Democrat al Unirii / Sextil Pușcariu
13.„Monitorul Oficial”, 1918-1923
14.„Patria”, Cernăuți, 1897-1900
15.„Revista politică”, Suceava, 1886-1891
16.„Timpul”, director C. Cehan-Racoviță din 1929
17.„Tribuna”, Cernăuți, 1921
18.„Viața nouă”, Cernăuți, 1912-1914
19.„Viitorul”, Cernăuți, 1904-1914, foaie clericală ortodoxă
20.„Voința poporului”, Cernăuți, 1902-1903
21.„Voice of Romania”, Hamilton/Canada, 1991-1992

157 Rezumate engleză, franceză, germană

163 Cuprins