Secolul egalităţii între femei şi bărbaţi: Lenin, unul dintre primii lideri care să recunoască importanţa socială a femeii

Adevărul 8 martie 2014

„Efigiile unui timp eroic” („TOMIS” 1989)

 D. Irimescu, Efigiile unui timp eroic, „Tomis”, Constanța, august 1989 (exemplu de limbă de lemn în propaganda comunistă și ceaușistă)

Douăzeci și patru cei patruzeci și cinci de ani care ne clădesc în fața timpului o istorie, vârsta libertății cucerite cu arma în mână în zilele eroicului august 1944, semnifică pentru noi, pentru România, pentru prezent și pentru viitor, Epoca Nicolae Ceaușescu, timpul marilor, inegalabilelor îndrăzniri și întemeieri deschis patriei și națiunii noastre de Congresul al IX lea al partidului, de înțelepciunea eminentului revoluționar și patriot, investit în istoricul iulie 1965, la Congresul al IX lea, în funcția supremă de secretar general al partidului. Sub imboldul gândirii sale temerare și novatoare, al inițiativelor sale inestimabile, s-au îndrăznit și s-au înfăptuit toate amplele și generoasele programe naționale de dezvoltare a societății moderne, a economiei moderne, a științei și culturii României socialiste moderne. Grație neobositei și rodnicei sale activități desfășurate în fruntea partidului și națiunii, România epocii ce-i poartă cu firească îndreptățire numele s-a afirmat, cu fiecare zi mai pregnant și mai strălucit, ca o țară a muncii libere, a unui popor liber, a marilor efervescențe creatoare, a întemeierilor și a înfăptuirilor de avangardă.    

Impresionante realizări dobândite de poporul român în noua și glorioasa epocă a cutezanțelor și înfăptuirilor revoluționare inaugurată de Congresul al IX lea, de gândirea și acțiunea genialului strateg și ctitor al întregii opere de edificare socialistă și comunistă, tovarășul Nicolae Ceaușescu, au făcut din vechea Românie „eminamente agricolă” și tot atât de eminamente de înapoiată și aservită, un puternic stat industrial-agrar a cărui producție industrială a crescut în 1988 comparativ cu 1945 de 123 de ori. Numai pe parcursul ultimelor două decenii au fost construite și echipate 2000 de noi întreprinderi, amplasate atât în vechile centre tradiționale, cât și în tinerele platforme industriale ale noilor orașe apărute pe harta țării ca piloni trainici ai transpunerii în fapte a politicii partidului de dezvoltare armonioasă, echilibrată a întregului teritoriu național.     

Epoca Nicolae Ceaușescu e timpul fertil al înălțării pe harta patriei radical înnoite, întinerite, a marilor centrale termoelectrice de la Turceni și Rogojelu, de la Mintia, Ișalnița, București Sud sau Brăila, a puternicelor hidrocentrale de la Porțile de Fier II și Lotru, a salbelor de amenajări hidroenergetice de pe Olt, Someș, Siret, Argeș și Buzău, a marii și moderne cetăți siderurgice de la Călărași, a combinatelor chimice și petrochimice de la Pitești și Teleajen, de la Ișalnița și Turnu Măgurele. 

Embleme nepieritoare ale unei înțelepte și fertile mobilizări a tuturor forțelor și energiilor națiunii într-un vast efort constructiv, aceste mândre ctitorii industriale ale României contemporane se însoțesc în conștiința noastră cu numeroase alte realizări și înfăptuiri asemenea Transfăgărășeanului, a Metroului bucureștean, a veritabilei salbe de porturi și șantiere navale de-a lungul întregului curs românesc al Dunării, de la Sulina până la Orșova, a amplelor lucrări de amenajare complexă a Dâmboviței și Argeșului. Înfăptuirea în ultimele două decenii a unui vast programa de amenajări pentru irigații și lucrări de îmbunătățiri funciare ca părți importante ale procesului de edificare a obiectivelor noii revoluții agrare au deschis agriculturii noastre socialiste drumul mereu ascendent al marilor recolte și producții sigure și stabile.   

Impresionante sunt ctitoriile durate în anii de după Congresul al IX lea al partidului pe străvechiul pământ românesc al Dobrogei: marile magistrale de navigație ale canalelor Dunăre-Marea Neagră și Poarta Albă- Midia Năvodari, porturile maritime de la Constanța, Midia și Mangalia, șantierele navale Constanța și Mangalia, modernul combinat petrochimic de la Midia, insulele de oțel ale celei dintâi schele petroliere românești de pe platforma continentală a Mării Negre, marele complex al noilor porturi transdunărene, uriașul complex portuar maritimo-fluvial Constanța Sud, modernele reactoare și uzine ale primei centrale nuclearo-electrice românești de la Cernavodă...

Fiecare din numeroasele și fertilele vizite de lucru efectuate de-a lungul ultimelor două decenii și jumătate de secretarul general al partidului în județul Constanța a fost marcată de actul punerii pietrei fundamentale a unui nou edificiu al dezvoltării noastre social-economice.

Cu aceeași nețărmurită bucurie, cu aceeași aleasă stimă și-au întâmpinat oamenii muncii din municipiul și județul Constanța înalții oaspeți, tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu, în acele zile de vară și rodnicie aflate sub semnul apropiatei sărbători a libertății patriei. Noua vizită de lucru întreprinsă la sfârșitul lui iulie în unitățile industriale și agricole din județul nostru s-a constituit ca de fiecare dată într-un amplu și fructuos dialog între realizatorii marelui complex portuar Constanța Sud și ai navelor amiral, între textilistele de la Integrata de Lână Constanța și făurarii de la Albești și Cobadin ai celor mai mari recolte de grâu și orz  din istoria acestor oameni și ogoare cu strălucitul ctitor de țară și eră a biruinței. Vizita conducătorului stimat și iubit s-a încheiat apoteotic cu marea și impresionanta adunare populară din municipiul Constanța, în care zecile de mii de locuitori ai ținutului dintre Dunăre și mare au dat o puternică expresie sentimentelor prețuire și admirație, de nețărmurită dragoste și gratitudine față de genialul conducător al partidului și al națiunii, prin a cărui generoasă grijă față de împlinirea și înflorirea acestor planuri, față de prosperitatea materială și spirituală a locuitorilor săi s-au împlinit toate marile marile zidiri și înfăptuiri românești de la țărmul mării. Cu înaltă mândrie comunistă și patriotică au primit zecile de mii de participanți la marea adunare populară impresionantul tablou al realizărilor socialiste a județului lor și a țării întregi reliefat în chip strălucit în magistrala cuvântare rostită de secretarul general al partidului: „Pe cei care pun întrebarea ce realizări are socialismul, îi poftim să vină în Constanța, ca și în alte părți ale României. Aici, în Constanța, care - cu 40 de ani în urmă - era printre cele mai înapoiate zone ale țării, se vede ce poate realiza un popor cu oameni ai muncii care-și făuresc viitorul în mod liber și independent”. 

Mândri de toate aceste realizări dobândite sub conducerea partidului, a secretarului său general, conștienți de faptul că ele reprezintă doar începutul necesar și trainic al împlinirii destinului lor luminos și fericit în patria liberă și mereu mai puternic și mai prosperă, comuniștii, toți locuitorii Constanței, au dat glas unanimei și totalei lor adeziuni la Hotărârea Plenarei Comitetului Central al partidului din 27-28 iunie privind realegerea de către Congresul al XIV lea în înalta funcție de secretar general al partidului a Comunistului, Patriotului și Omului sub a cărui înțeleaptă conducere s-au înfăptuit marile și epocalele cuceriri ale patriei pe drumul desăvârșirii progresului și civilizației socialiste.    

Ei și-au însoțit totala adeziune la această unanimă și dreaptă rostire a națiunii în fața istoriei cu legământul fierbinte de a face din eforturile lor consacrate îndeplinirii  până la 23 August a sarcinilor planului pe 8 luni și până la Congresul al XIV lea al partidului a planului pe întregul an 1989, o trainică și fertilă contribuție la înfăptuirea mărețelor obiective ale dezvoltării și înfloririi României jalonate de apropiatul forum comunist. 

„Consiliul Național Român din Blaj. 1918-1919” (LASCU & ȘTIRBAN 1978)

 Viorica Lascu & Marcel Știrban (ed.), Consiliul Național Român din Blaj. noiembrie 1918-ianuarie 1919. Protocoale și acte, vol. I. , Dacia/Testimonia, Cluj-Napoca, 1978, 

5 Introducere - M. Ș.

41 Notă asupra ediției - V. L. & M. Ș.

43 1.Protocol ședințelor plenare

149 2.Protocolul agendelor CNR din Blaj. Volumele I și II („Cronica revoluției din Blaj”)

193 3.Documente

214 Glosar

217 Localități cu nume schimbate

218 Indice de persoane

Fotografii

CNR Blaj s-a constituit la 4 noi. 1918, a doua zi după ce Austro-Ungaria a semnat armistițiul cu Antanta, linia de demarcație stabilită între armata română și cea maghiară lăsând Blajul în zona maghiară. Cele cinci ședințe plenare s-au desfășurat în zilele de 4 noi., 11 noi. 23 noi., 12 dec și 26 dec. 1918, procesele verbale fiind semnate de notarul Al. Borza.

Procesul verbal din 24 noi. a fost redactat de Al. Borza la ședința filialei din Blaj a Partidului Național Român, care a a avut ca scop desemnarea candidaților pentru Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie.

La ședința de constituire din piața orașului a participat și căpitanul I. Munteanu, delegat al Consiliului Militar Român din Arad. După cântarea imnului „Deșteaptă-te române”, se formează un comitet ad-hoc și se citește o Proclamație.

CNR Blaj, în calitate de CNR al comitatului Alba, se subordona Consiliului Național Român Central de la Arad, format din șase membri ai Partidului Social Democrat și șase membri ai PNR, și care se formase la 31 octombrie.

La ședința din 11 noiembrie, cei peste 50 de membri ai CNR Blaj aleg un Comitet Executiv: dr. V. Suciu, prezident, dr. D. Sabo, dr. Al. Nicolescu, G. Precup, dr. a. Chețianu, dr. V. Macavei, dr. I. Pop, Ș. Roșianu. Căpitanul V. Pop devine șeful Gărzii Naționale Române din Blaj.

La ședința din 23 noi. sunt numiți trei secretari executivi: notarul Al. Borza. dr. I. Pop și dr. Z. Pâclișanu. 

Agendele CNR Blaj acoperă perioada 6 noiembrie 1918 - 17 ianuarie 1919 și prezintă cronologic, pe ore și minute, activitatea Consiliului și Comitetului Executiv. Alături se secretarii executivi aleși, mai semnează agendele și alți secretari care lucrează câte doi în ture de șase ore: Flaviu Domșa, Al. Lupeanu, I. Pop, Al. Rusu, Iuliu Maior, Iuniu Micu, Șt. Pop, O. Hulea, Aurel Domșa, George Borșan, Ioan Fodor, Grigore Pădurean, Augustin Popa. De remarcat folosirea în câteva rânduri a termenului „revoluție” pentru mișcarea națională unionistă română.

În etapa  se raportează la sate unele jafuri asupra fostelor oficialități ale regatului maghiar, indiferent de naționalitate, și asupra proprietarilor, în primul rând maghiari (lemne din pădure și animale). În mare parte, bunurile sunt înapoiate la cererea CNR Blaj.

În satele din comitat se înființează sfaturi (consilii) și gărzi naționale românești, unele din inițiativă locală, altele la inițiativa delegaților CNR Blaj. Membrii acestor organisme purtau tricolorul românesc la butonieră sau pălărie, gărzile depunând și un jurământ de credință stabilit de CNR Blaj.

După formarea la 2 decembrie a Consiliului Dirigent, CNR se subordonează acestui organism cu rol de guvern provizoriu. Printre probleme gestionate sunt retragerea armatei germane, care a încheiat armistițiul cu Antanta la 11 noiembrie, dotarea și soldele gărzilor românești, relațiile cu consiliile din localitățile maghiare și săsești, preluarea armelor  jandarmilor maghiari de către gărzile românești, aprovizionarea populației cu alimente.

Documentele militare includ un ordin de zi al Sfatului Militar Român din Blaj (14 noi.) și 4 ale Batalionului Blaj al Legiunii Române din Alba Iulia (18 noi., 27 noi., 4 dec., 31 dec.), legiunile (regimentele) românești fiind înființate la 18 noiembrie. Gărzile naționale române s-au desființat la 31 decembrie 1918, ca urmare a înființării jandarmeriei

Cele 10 documente civile: 
Chemarea CNR Blaj,  text bazat pe principiul „libertății popoarelor”(4 noi. 1918); 
Ordinul CNR Blaj dat delegaților pentru organizarea consiliilor locale (5 noi.); 
Adresa CNR Blaj către preoți din 23 de comune pentru organizarea consiliilor locale (7 noi.); 
Circulara vicarului capitular V. Suciu către preoții greco-catolici pentru constituirea consiliilor locale (19 noi.); 
Scrisoarea din Iași a lui N. Bălan către V. Suciu (20 noi.); 
Apelul CNR Blaj adresat românilor de a participa la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, text încheiat cu urarea „Trăiască România Mare!” (24 noi.); 
Raport de activitate al CNR Blaj către Consiliul Dirigent (9 feb. 1919); 
Situația consiliilor locale organizate de CNR Blaj, în număr de 67 (9 feb.); 
Conspectul gărzilor din 32 de comune din comitatele Alba, Târnava Mare și Târnava Mică (noi. 1918); Anunțul Prefectului Comitatului Alba privind încetarea activității consiliilor naționale de la 2/15 feb. (1 feb.), ca urmare a instalării administrației românești.