<
Totdeauna am fost fascinat* de procedeul guvernării prin comitete și, în perioadele în care gîndirea intelectuală s-a dovedit mai puțin energică, urmăream comportarea socială a membrilor comitetelor. Oameni cu privirile vigilente, oameni adormiți, oameni atenți, oameni ce pur și simplu păreau că sînt așa. oameni mici de statură, în marea lor majoritate adevărați Napoleoni**, cercetînd în jur cu atenție exact pe deasupra scurtimii lor; oameni înalți, tolănindu-se alene, cu aroganță și ca din întîmplare, mai curînd de-a curmezișul fotoliilor decît decent în fotolii. Tot felul de manierisme, subtilități și procedee de a fi membri de comitete, de a reuși sau de a da greș; dar mai presus de toate, arta președintelui de a închide gura celor vorbăreți, fără să ofenseze; de a încuraja pe cei vagi și șovăielnici, dacă-i convenea, pentru a obține avantajul maxim de la adunare, în loc să aibă de-a face cu cel mai mic numitor comun al talentelor prezente. Îmi plac grozav comitetele, mai ales cînd mă aflu la conducere, cînd pot să le iuțesc mersul sau să-l frînez.
Acolo unde nu sînt în prezidiu, ca în Consiliul de Miniștri, de exemplu, încerc să aplic metoda de a influența hotărârile de pe pozițiile mai puțin influente de la marginea mesei cu postav verde. O obiecțiune ridicată cu grijă, la timpul oportun, poate face minuni, chiar într-o adunare incoerentă, cu un președinte potrivnic și aș pretinde chiar că în asemenea situații am avut frecvente succese, ce-i drept, modeste. Dar convin că nu mă pot măsura cu MacDowall, Secretarul Consiliului de Miniștri, care, cu abilitatea lui de a dirija discuțiile colegilor oficiali mai vîrstnici și mai importanți, a împins asemenea știință pînă la niște dimensiuni surprinzătoare, ba chiar încîntătoare. În Consiliul de Miniștri actual cel puțin, el mai curînd decît Primul Ministru e primus inter pares***.
(...)
>
SURSA
Michael Sinclair****, Pactul dolarului*****, trad. C. Popa, ed. Univers / col. Enigma, București, 1974, p. 54.
NOTE M. T.
* Malcolm Mockingham, personajul principal al romanului din domeniu futurologiei scris la persoana întâi, deținea funcția de ministrul de interne al unei imaginare Scoții independente.
** Napoleon Bonaparte (1769 Corsica/Franța - 1821 insula Sf. Elena/Marea Britanie) = Absolvent al școlii de artilerie regale franceze. General al republicii franceze. Prim-Consul al republicii franceze (1799-18014). Împărat al Franței ca Napoleon I (1804-1814; 1815). Moare în exil într-o insulă britanică din Atlantic. (https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/napoleon-intre-politica-si-femei)
*** Primus inter pares (latină) = „Primul între egali” sau „primul între cei de același rang”. Titlu neoficial al lui Octavianus Augustus, care, ca Princeps Senatus pe viață (28 î. H. - 14 d. H.), dorea să păstreze aparența continuității republicii romane și să evite să fie asasinat ca tatăl său adoptiv Cezar, bănuit că dorea să reinstaureze monarhia după cinci secole. (https://www.britannica.com/topic/princeps)
**** Michael Shea (pseudonim literar Sinclair) (1938-2009) = Scot who served as 'spin doctor' to the Queen, „Scotsman”,19 october 2009 (http://www.scotsman.com/news/obituaries/michael-shea-1-779536)
***** „Kirkus Reviews” (https://www.kirkusreviews.com/book-reviews/michael-sinclair/the-dollar-covenant/)
Se afișează postările cu eticheta hotărâre. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta hotărâre. Afișați toate postările
luni, 3 aprilie 2017
miercuri, 27 martie 2013
luni, 3 decembrie 2007
Cenzura comunistă în Dobrogea (XI - 1977) (COMAN)
Virgil Coman*, Cenzura în Dobrogea (XI), „Tomis”, Constanța, XLII, 453, decembrie 2007, p. 91-93.
Funcționarea Comitetului pentru Presă și Tipărituri avea să fie de scurtă durată încât, după numai doi ani de activitate, noua instituție a cenzurii este desființată, ca urmare a adoptării Hotărârii Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 29 iunie 1977 cu privire la creșterea rolului și răspunderii organizațiilor de partid și de stat, de masă și obștești, a uniunilor de creație, a conducerilor colective ale redacțiilor, Radioteleviziunii, editurilor, caselor de filme, instituțiilor de spectacole, în activitatea de informare și educare a oamenilor muncii, respectiv a Decretului Consiliului de stat nr. 472 din 24 decembrie 1977 cu privire la încetarea activității Comitetului pentru presă și Tipărituri.
Practic, prin reorganizarea din vara lui 1977, Comitetul pentru Presă și Tipărituri era, practic, dizolvat dispărând încă, ca instituție de sine stătătoare, oficial, abia la finele anului. Membrii săi urmau a exercita de acum înainte controlul de stat asupra realizării programului de tipărituri, aplicării legilor din domeniul presei și tipăriturilor, de respectarea condițiilor de apariție și de difuzare a ziarelor și periodicelor. În același timp, ei trebuiau să participe la activitatea de atestare a ziariștilor și să urmărească aplicarea legislației în vigoare privitoare la lucrătorii din presă.
Renunțarea în mod oficial la cenzură nu a însemnat și eliminarea ei ci, mai cu seamă, generalizarea autocenzurii. Edificatoare în acest sens sunt următoarele argumente invocate în sus numita hotărâre: „ținînd seama de amploarea activității politico-ideologice și cultural-educative, de sarcinile tot mai complexe ce se pun în fața instituțiilor și organismelor cu acest profil, se impune ridicarea spiritului de răspundere al comuniștilor, al cadrelor ce lucrează în acest domeniu, iar în conducerea organismelor respective un rol tot mai important trebuie să capete formele de conducere colectivă, colectivele înseși, masele largi de oameni ai muncii, adevărații beneficiari ai artei, științei, culturii, ai activității publicistice. În aceste condiții sunt necesare reorganizarea și modificarea atribuțiilor Comitetului pentru Presă și Tipărituri, care exercită controlul preventiv în aceste domenii, întreaga răspundere a controlului revenind instituțiilor respective, conducerii colective a acestora, organelor însărcinate de partid și de stat să îndrume munca ideologică și cultural-educativă” (Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, partea I, nr. 57, 1 iulie 1977, p. 2.)
În esență, prin desființarea instituției cenzurii, creștea responsabilitatea individuală și, implicit, coeficientul de autocenzură astfel încât nivelul de creativitate trebuia adaptat condițiilor impuse de instituțiile și organizarea activităților politico-ideologice și cultural-educative.
Încheiem „incursiunea” printre notele/rapoartele de intervenții/sesizări create de Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor Constanța în 1967-1977, cu un alt extras dintr-un document elaborat cu puțin timp înainte de apariția legislației privind reorganizarea instituției cenzurii.
1977 mai 26, Constanța
Extras din Nota de intervenții a împuterniciților Comitetului pentru Presă și Tipărituri Constanța din perioada 25 aprilie - 25 mai 1977
PONTICA XI - 1977
Revista muzeului de arheologie Constanța
Articolul „Cîteva observații pe marginea unor toponimice din dreapta Dunării de jos” de Petre Diaconu, referindu-se la oiconimele dintre comuna Ostrov și Cochirleni distingea două mari categorii: unele de origine turcă veche și turcă osmanlîe, iar altele de origine românească, ordine în care de fapt se făcea comentariul respectiv. S-a indicat să se inverseze ordinea prezentării, adică să se înceapă cu prezentare a cuvintelor de origine românească.
S-a atenuat colonizarea satelor (Beilic și Cochirleni) cu populație venită din Buzău, indicându-se să se precizeze că aceștia au venit fără ordin și s-au așezat pe aceste meleaguri.
În articolul „Zeii Sabazios și Zbelsurdos la Drobeta” autorul D. Tudor vorbind de descoperirea unui fragment al unui mare basorelief, denumit „Fragmentul Pârvan”, spunea că această prețioasă piesă a fost furată din muzeul de la T. Severin”. S-a eliminat.
Materialul „Informații engleze” din 1839 despre extremitatea estică a „Valului lui Traian din Dobrogea”, de Sergiu Iosifescu, vorbind de erodare treptată a contururilor „Valului lui Traian” autorul spunea că fenomenul s-a accentuat după 1857, anul acordării de către Poarta Otomană a concesiunii construcției căii ferate Cernavodă-Constanța (Kustendje). Părțile subliniate au fost eliminate.
Articolul „Unele reflecții în legătură cu regatul lui Burebista” - de Al. Suceveanu a fost oprit de la publicare datorită caracterului său polemic.
În materialul „Les roumains et la mer” (Românii și marea) au fost efectuate unele modificări de text. De semnalat că în Dobrogea „elementul românesc a fost sport (sporit - nota n. n. V. C.) prin colonizări” după 1878 fiind „lipsită de locuitori până atunci”.
În articolul „Dobrogea lui Burebista”, dr. A. Rădulescu prezintă acțiunea regelui Burebista de „închegare pentru prima oară a unui mare și puternic stat geto-dac”. În incursiunea sa în Dobrogea, Burebista este prezentat ca un mare războinic, care „a declanșat între anii 55-48 î. H. un năpraznic atac asupra orașelor pontice, în urma căruia o întreagă suită de orașe sînt integrate cu forța sau în chip pașnic protectoratului său”. Acțiunea lui Burebista este dominată de caracterul distrugător „orașele sînt crunt lovite și distruse, ca în cazul Histriei de pe malul lacului Sinoe”. Se relatează „starea de jale a locuitorilor, cruntele realități al evenimentului de la mijlocul sec. I î. e. n.”, precum „și eforturile pentru refacerea orașului distrus din temelii”.
Justificînd incursiunea lui Burebista în Dobrogea, autorul afirma: „Se știe că între anii 71-61 î. e. n., orașele vest-pontice au încercat opresiunea romană; la acea vreme însă, o vor încerca și pe cea dacică...” „Pe de altă parte, suveranul geto-dac pentru a-și consolida puterea la țărmul mării și rîvnind la bogățiile orașelor grecești procedează la cucerirea lor”. Articolul se încheia cu precizarea că la „data cînd s-a produs bătălia de lîngă Histria din 62-61 î. e. n., întregul teritoriu al Dobrogei făcea deja parte din regatul geto-dac, cu excepția litoralului...”. În încheiere, autorul concluzionează: „Iată d ce se cuvine reconsideră mai atent politica lui Burebista în această parte a țării - acum în curînd, cu prilejul împlinirii a 2500 de ani de la întemeierea sa, se conturează mai precis locul Dobrogei în cadrul hotarelor regatului daco-get de la mijlocul sec. I. î. e.n.”
În articolul „Unele reflecții în legătură cu regatul lui Burebista” - de Al. Suceveanu pune în discuție pe un ton polemic localizarea Arcidavei. După unii arheologi, printre care și Hadrian Daicoviciu, Arcidava s-ar fi aflat pe Argeși (sic!) sau în zona Histriei, după părerea acad. Emil Condurachi. Pentru caracterul său polemic articolul a fost eliminat.
Materialele au fost rezolvate împreună cu direcția de specialitate de la CPT București.
Tov. Clara G.
DJAN Constanța, fond Comitetului pentru presă și Tipărituri Constanța, dosar 12/1973-1977, f. 3-4
*Virgil Coman (1973-2016 Constanța) = Absolvent al Facultății de Istorie a Universității Ovidius Constanța. Director al Direcției Județene Constanța al Arhivelor Naționale.
Funcționarea Comitetului pentru Presă și Tipărituri avea să fie de scurtă durată încât, după numai doi ani de activitate, noua instituție a cenzurii este desființată, ca urmare a adoptării Hotărârii Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 29 iunie 1977 cu privire la creșterea rolului și răspunderii organizațiilor de partid și de stat, de masă și obștești, a uniunilor de creație, a conducerilor colective ale redacțiilor, Radioteleviziunii, editurilor, caselor de filme, instituțiilor de spectacole, în activitatea de informare și educare a oamenilor muncii, respectiv a Decretului Consiliului de stat nr. 472 din 24 decembrie 1977 cu privire la încetarea activității Comitetului pentru presă și Tipărituri.
Practic, prin reorganizarea din vara lui 1977, Comitetul pentru Presă și Tipărituri era, practic, dizolvat dispărând încă, ca instituție de sine stătătoare, oficial, abia la finele anului. Membrii săi urmau a exercita de acum înainte controlul de stat asupra realizării programului de tipărituri, aplicării legilor din domeniul presei și tipăriturilor, de respectarea condițiilor de apariție și de difuzare a ziarelor și periodicelor. În același timp, ei trebuiau să participe la activitatea de atestare a ziariștilor și să urmărească aplicarea legislației în vigoare privitoare la lucrătorii din presă.
Renunțarea în mod oficial la cenzură nu a însemnat și eliminarea ei ci, mai cu seamă, generalizarea autocenzurii. Edificatoare în acest sens sunt următoarele argumente invocate în sus numita hotărâre: „ținînd seama de amploarea activității politico-ideologice și cultural-educative, de sarcinile tot mai complexe ce se pun în fața instituțiilor și organismelor cu acest profil, se impune ridicarea spiritului de răspundere al comuniștilor, al cadrelor ce lucrează în acest domeniu, iar în conducerea organismelor respective un rol tot mai important trebuie să capete formele de conducere colectivă, colectivele înseși, masele largi de oameni ai muncii, adevărații beneficiari ai artei, științei, culturii, ai activității publicistice. În aceste condiții sunt necesare reorganizarea și modificarea atribuțiilor Comitetului pentru Presă și Tipărituri, care exercită controlul preventiv în aceste domenii, întreaga răspundere a controlului revenind instituțiilor respective, conducerii colective a acestora, organelor însărcinate de partid și de stat să îndrume munca ideologică și cultural-educativă” (Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, partea I, nr. 57, 1 iulie 1977, p. 2.)
În esență, prin desființarea instituției cenzurii, creștea responsabilitatea individuală și, implicit, coeficientul de autocenzură astfel încât nivelul de creativitate trebuia adaptat condițiilor impuse de instituțiile și organizarea activităților politico-ideologice și cultural-educative.
Încheiem „incursiunea” printre notele/rapoartele de intervenții/sesizări create de Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor Constanța în 1967-1977, cu un alt extras dintr-un document elaborat cu puțin timp înainte de apariția legislației privind reorganizarea instituției cenzurii.
1977 mai 26, Constanța
Extras din Nota de intervenții a împuterniciților Comitetului pentru Presă și Tipărituri Constanța din perioada 25 aprilie - 25 mai 1977
PONTICA XI - 1977
Revista muzeului de arheologie Constanța
Articolul „Cîteva observații pe marginea unor toponimice din dreapta Dunării de jos” de Petre Diaconu, referindu-se la oiconimele dintre comuna Ostrov și Cochirleni distingea două mari categorii: unele de origine turcă veche și turcă osmanlîe, iar altele de origine românească, ordine în care de fapt se făcea comentariul respectiv. S-a indicat să se inverseze ordinea prezentării, adică să se înceapă cu prezentare a cuvintelor de origine românească.
S-a atenuat colonizarea satelor (Beilic și Cochirleni) cu populație venită din Buzău, indicându-se să se precizeze că aceștia au venit fără ordin și s-au așezat pe aceste meleaguri.
În articolul „Zeii Sabazios și Zbelsurdos la Drobeta” autorul D. Tudor vorbind de descoperirea unui fragment al unui mare basorelief, denumit „Fragmentul Pârvan”, spunea că această prețioasă piesă a fost furată din muzeul de la T. Severin”. S-a eliminat.
Materialul „Informații engleze” din 1839 despre extremitatea estică a „Valului lui Traian din Dobrogea”, de Sergiu Iosifescu, vorbind de erodare treptată a contururilor „Valului lui Traian” autorul spunea că fenomenul s-a accentuat după 1857, anul acordării de către Poarta Otomană a concesiunii construcției căii ferate Cernavodă-Constanța (Kustendje). Părțile subliniate au fost eliminate.
Articolul „Unele reflecții în legătură cu regatul lui Burebista” - de Al. Suceveanu a fost oprit de la publicare datorită caracterului său polemic.
În materialul „Les roumains et la mer” (Românii și marea) au fost efectuate unele modificări de text. De semnalat că în Dobrogea „elementul românesc a fost sport (sporit - nota n. n. V. C.) prin colonizări” după 1878 fiind „lipsită de locuitori până atunci”.
În articolul „Dobrogea lui Burebista”, dr. A. Rădulescu prezintă acțiunea regelui Burebista de „închegare pentru prima oară a unui mare și puternic stat geto-dac”. În incursiunea sa în Dobrogea, Burebista este prezentat ca un mare războinic, care „a declanșat între anii 55-48 î. H. un năpraznic atac asupra orașelor pontice, în urma căruia o întreagă suită de orașe sînt integrate cu forța sau în chip pașnic protectoratului său”. Acțiunea lui Burebista este dominată de caracterul distrugător „orașele sînt crunt lovite și distruse, ca în cazul Histriei de pe malul lacului Sinoe”. Se relatează „starea de jale a locuitorilor, cruntele realități al evenimentului de la mijlocul sec. I î. e. n.”, precum „și eforturile pentru refacerea orașului distrus din temelii”.
Justificînd incursiunea lui Burebista în Dobrogea, autorul afirma: „Se știe că între anii 71-61 î. e. n., orașele vest-pontice au încercat opresiunea romană; la acea vreme însă, o vor încerca și pe cea dacică...” „Pe de altă parte, suveranul geto-dac pentru a-și consolida puterea la țărmul mării și rîvnind la bogățiile orașelor grecești procedează la cucerirea lor”. Articolul se încheia cu precizarea că la „data cînd s-a produs bătălia de lîngă Histria din 62-61 î. e. n., întregul teritoriu al Dobrogei făcea deja parte din regatul geto-dac, cu excepția litoralului...”. În încheiere, autorul concluzionează: „Iată d ce se cuvine reconsideră mai atent politica lui Burebista în această parte a țării - acum în curînd, cu prilejul împlinirii a 2500 de ani de la întemeierea sa, se conturează mai precis locul Dobrogei în cadrul hotarelor regatului daco-get de la mijlocul sec. I. î. e.n.”
În articolul „Unele reflecții în legătură cu regatul lui Burebista” - de Al. Suceveanu pune în discuție pe un ton polemic localizarea Arcidavei. După unii arheologi, printre care și Hadrian Daicoviciu, Arcidava s-ar fi aflat pe Argeși (sic!) sau în zona Histriei, după părerea acad. Emil Condurachi. Pentru caracterul său polemic articolul a fost eliminat.
Materialele au fost rezolvate împreună cu direcția de specialitate de la CPT București.
Tov. Clara G.
DJAN Constanța, fond Comitetului pentru presă și Tipărituri Constanța, dosar 12/1973-1977, f. 3-4
*Virgil Coman (1973-2016 Constanța) = Absolvent al Facultății de Istorie a Universității Ovidius Constanța. Director al Direcției Județene Constanța al Arhivelor Naționale.
luni, 12 aprilie 1993
„Efigiile unui timp eroic” („TOMIS” 1989)
D. Irimescu, Efigiile unui timp eroic, „Tomis”, Constanța, august 1989 (exemplu de limbă de lemn în propaganda comunistă și ceaușistă)
Douăzeci și patru cei patruzeci și cinci de ani care ne clădesc în fața timpului o istorie, vârsta libertății cucerite cu arma în mână în zilele eroicului august 1944, semnifică pentru noi, pentru România, pentru prezent și pentru viitor, Epoca Nicolae Ceaușescu, timpul marilor, inegalabilelor îndrăzniri și întemeieri deschis patriei și națiunii noastre de Congresul al IX lea al partidului, de înțelepciunea eminentului revoluționar și patriot, investit în istoricul iulie 1965, la Congresul al IX lea, în funcția supremă de secretar general al partidului. Sub imboldul gândirii sale temerare și novatoare, al inițiativelor sale inestimabile, s-au îndrăznit și s-au înfăptuit toate amplele și generoasele programe naționale de dezvoltare a societății moderne, a economiei moderne, a științei și culturii României socialiste moderne. Grație neobositei și rodnicei sale activități desfășurate în fruntea partidului și națiunii, România epocii ce-i poartă cu firească îndreptățire numele s-a afirmat, cu fiecare zi mai pregnant și mai strălucit, ca o țară a muncii libere, a unui popor liber, a marilor efervescențe creatoare, a întemeierilor și a înfăptuirilor de avangardă.
Impresionante realizări dobândite de poporul român în noua și glorioasa epocă a cutezanțelor și înfăptuirilor revoluționare inaugurată de Congresul al IX lea, de gândirea și acțiunea genialului strateg și ctitor al întregii opere de edificare socialistă și comunistă, tovarășul Nicolae Ceaușescu, au făcut din vechea Românie „eminamente agricolă” și tot atât de eminamente de înapoiată și aservită, un puternic stat industrial-agrar a cărui producție industrială a crescut în 1988 comparativ cu 1945 de 123 de ori. Numai pe parcursul ultimelor două decenii au fost construite și echipate 2000 de noi întreprinderi, amplasate atât în vechile centre tradiționale, cât și în tinerele platforme industriale ale noilor orașe apărute pe harta țării ca piloni trainici ai transpunerii în fapte a politicii partidului de dezvoltare armonioasă, echilibrată a întregului teritoriu național.
Epoca Nicolae Ceaușescu e timpul fertil al înălțării pe harta patriei radical înnoite, întinerite, a marilor centrale termoelectrice de la Turceni și Rogojelu, de la Mintia, Ișalnița, București Sud sau Brăila, a puternicelor hidrocentrale de la Porțile de Fier II și Lotru, a salbelor de amenajări hidroenergetice de pe Olt, Someș, Siret, Argeș și Buzău, a marii și moderne cetăți siderurgice de la Călărași, a combinatelor chimice și petrochimice de la Pitești și Teleajen, de la Ișalnița și Turnu Măgurele.
Embleme nepieritoare ale unei înțelepte și fertile mobilizări a tuturor forțelor și energiilor națiunii într-un vast efort constructiv, aceste mândre ctitorii industriale ale României contemporane se însoțesc în conștiința noastră cu numeroase alte realizări și înfăptuiri asemenea Transfăgărășeanului, a Metroului bucureștean, a veritabilei salbe de porturi și șantiere navale de-a lungul întregului curs românesc al Dunării, de la Sulina până la Orșova, a amplelor lucrări de amenajare complexă a Dâmboviței și Argeșului. Înfăptuirea în ultimele două decenii a unui vast programa de amenajări pentru irigații și lucrări de îmbunătățiri funciare ca părți importante ale procesului de edificare a obiectivelor noii revoluții agrare au deschis agriculturii noastre socialiste drumul mereu ascendent al marilor recolte și producții sigure și stabile.
Impresionante sunt ctitoriile durate în anii de după Congresul al IX lea al partidului pe străvechiul pământ românesc al Dobrogei: marile magistrale de navigație ale canalelor Dunăre-Marea Neagră și Poarta Albă- Midia Năvodari, porturile maritime de la Constanța, Midia și Mangalia, șantierele navale Constanța și Mangalia, modernul combinat petrochimic de la Midia, insulele de oțel ale celei dintâi schele petroliere românești de pe platforma continentală a Mării Negre, marele complex al noilor porturi transdunărene, uriașul complex portuar maritimo-fluvial Constanța Sud, modernele reactoare și uzine ale primei centrale nuclearo-electrice românești de la Cernavodă...
Fiecare din numeroasele și fertilele vizite de lucru efectuate de-a lungul ultimelor două decenii și jumătate de secretarul general al partidului în județul Constanța a fost marcată de actul punerii pietrei fundamentale a unui nou edificiu al dezvoltării noastre social-economice.
Cu aceeași nețărmurită bucurie, cu aceeași aleasă stimă și-au întâmpinat oamenii muncii din municipiul și județul Constanța înalții oaspeți, tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu, în acele zile de vară și rodnicie aflate sub semnul apropiatei sărbători a libertății patriei. Noua vizită de lucru întreprinsă la sfârșitul lui iulie în unitățile industriale și agricole din județul nostru s-a constituit ca de fiecare dată într-un amplu și fructuos dialog între realizatorii marelui complex portuar Constanța Sud și ai navelor amiral, între textilistele de la Integrata de Lână Constanța și făurarii de la Albești și Cobadin ai celor mai mari recolte de grâu și orz din istoria acestor oameni și ogoare cu strălucitul ctitor de țară și eră a biruinței. Vizita conducătorului stimat și iubit s-a încheiat apoteotic cu marea și impresionanta adunare populară din municipiul Constanța, în care zecile de mii de locuitori ai ținutului dintre Dunăre și mare au dat o puternică expresie sentimentelor prețuire și admirație, de nețărmurită dragoste și gratitudine față de genialul conducător al partidului și al națiunii, prin a cărui generoasă grijă față de împlinirea și înflorirea acestor planuri, față de prosperitatea materială și spirituală a locuitorilor săi s-au împlinit toate marile marile zidiri și înfăptuiri românești de la țărmul mării. Cu înaltă mândrie comunistă și patriotică au primit zecile de mii de participanți la marea adunare populară impresionantul tablou al realizărilor socialiste a județului lor și a țării întregi reliefat în chip strălucit în magistrala cuvântare rostită de secretarul general al partidului: „Pe cei care pun întrebarea ce realizări are socialismul, îi poftim să vină în Constanța, ca și în alte părți ale României. Aici, în Constanța, care - cu 40 de ani în urmă - era printre cele mai înapoiate zone ale țării, se vede ce poate realiza un popor cu oameni ai muncii care-și făuresc viitorul în mod liber și independent”.
Mândri de toate aceste realizări dobândite sub conducerea partidului, a secretarului său general, conștienți de faptul că ele reprezintă doar începutul necesar și trainic al împlinirii destinului lor luminos și fericit în patria liberă și mereu mai puternic și mai prosperă, comuniștii, toți locuitorii Constanței, au dat glas unanimei și totalei lor adeziuni la Hotărârea Plenarei Comitetului Central al partidului din 27-28 iunie privind realegerea de către Congresul al XIV lea în înalta funcție de secretar general al partidului a Comunistului, Patriotului și Omului sub a cărui înțeleaptă conducere s-au înfăptuit marile și epocalele cuceriri ale patriei pe drumul desăvârșirii progresului și civilizației socialiste.
Ei și-au însoțit totala adeziune la această unanimă și dreaptă rostire a națiunii în fața istoriei cu legământul fierbinte de a face din eforturile lor consacrate îndeplinirii până la 23 August a sarcinilor planului pe 8 luni și până la Congresul al XIV lea al partidului a planului pe întregul an 1989, o trainică și fertilă contribuție la înfăptuirea mărețelor obiective ale dezvoltării și înfloririi României jalonate de apropiatul forum comunist.
sâmbătă, 27 martie 1971
„Congresul VIII al UTC” (1966)
Congresul al VIII lea al Uniunii Tineretului Comunist din Republica Socialistă din România, 23-26 martie 1966
5 Cuvântarea tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al CC al PCR
21 Raportul CC al UTC cu privire la activitatea UTC în perioada dintre Congresul VII și Congresul VIII și sarcinile ce revin UTC pe baza Hotărârilor celui de-al IX lea Congres al PCR, prezentat de tovarășul Petru Enache, prim-secretar al CC al UTC
77 Raportul Comisiei Centrale de Revizie, prezentat de tovarășa Maria Apostol
83 Raportul cu privire la proiectul Statutului UTC, prezentat de tovarășul Gheorghe Stoica
99 Statutul UTC din RSR
129 Rezoluția celui de-al VIII Congres al UTC
145 Scrisoarea adresată de Congresul VIII al UTC Comitetului Central al PCR, tovarășului N. Ceaușescu, secretar general al CC al PCR
153 Componența organelor de conducere ale UTC alese la Congres
Abonați-vă la:
Postări (Atom)