Mangalia istorică (M. D. R. T. 2011)

Cea mai veche stațiune de pe țărmul românesc al Mării Negre își poate urmări istoria înapoi până în secolul VI î. H.
În apropierea graniței bulgărești, Mangalia este situată pe locul vechii cetăți a Callatisului*, o colonie grecească întemeiată pe coasta Mării Negre în secolul VI î. H.
Numele Mangalia vine de la tătarii care au cucerit cetatea în Evul Mediu și care încă formează una din principalele minorități din oraș.
Apele sulfuroase cunoscute încă din Antichitate au făcut din Mangalia prima stațiune balneo-climaterică din România. Temperatura medie anuală este cea mai înaltă din țară și mulți artiști români din secolul trecut obișnuiau să vină aici atrași de clima mediteraneană și nisipul fin al plajelor mari, scăldate de valurile Mării Negre.
După o baie în mare sau ședințele de tratament balnear, puteți trece pe la moscheea "Esmahan Sultan"**, cea mai veche moschee din România, construită în secolul XVI.
Pentru cei interesați de antichități, Muzeul de Arheologie Callatis expune o bogată colecție de obiecte preistorice și greco-romane, în timp ce cei interesați de tehnică pot vizita Muzeul Marinei și colecția sa de artilerie navală și antiaeriană.
(...)

Sursa
Ministry of Regional Development and Tourism, A City Journey, Bucharest, 2011, p. 34 (Mangalia - The Southern Star).

Note M. T.
* Callatis (www.ziuaconstanta.ro - 6 decembrie 2017)
**  moscheea Esmahan Sultan (www.muftiyat.ro/monumente/...)

Zile mondiale ale mediului (BUCOVALĂ & CÂNDEA 2003)

- 22 martie: Ziua Internațională a Apelor*
-  1 aprilie: Ziua Internațională a Păsărilor**
- 22 aprilie: Ziua Internațională a Pământului***
- 5 iunie: Ziua Internațională a Mediului****
- 31 octombrie: Ziua Internațională a Mării Negre*****

Sursa
C. Bucovală & M. Cândea, Metode moderne de educație pentru mediu, Constanța, 2003, pp. 183, 187.

Note M. T.
* Conferința ONU asupra mediului înconjurător de la Rio de Janeiro a hotărât la 22 decembrie 1992 ca 22 martie să devină Ziua Mondială a Apei. (www.ziuaconstanta.ro - 22 martie 2016)
** La 1 aprilie 1906 a fost semnată Convenția internațională pentru protecția păsărilor. În România această este sărbătorită din 1994. (www.ziuaconstanta.ro - 1 aprilie 2015)
*** În 1970, senatorul american a proclamat ziua de 22 aprile ca zi a Pământului, iar mișcarea a luat amploare pe plan internațional. În 2009. ONU a consacrat această zi prin  Rezoluția 63/278. (www.earthday.org/about/the-history-of-earthday)
**** La 5 iunie 1972 a început în Suedia prima conferință asupra nediului organizată de ONU. În decembrie 1972, o rezoluție a Adunăriu Generale a ONU a instituit ziua de 5 iunie ca Zi mondială a mediului. (www1.agerpres.ro)
***** La 31 octombrie 1996 cele șase țări riverane Mării Negre au semnat Planul Strategic de Acțiune pentru Marea Neagră. (www.ziuaconstanta.ro - 30 octombrie 2017)

Galaţiul interbelic (TEODOREANU 1935)

<
(...)
Catul Bogdan cunoştea Galaţiul de pe hartă: oraşul de pe marginea Dunării. Dar cu Dunărea se întîlnise şi la Porţile de Fier. Ştia fulgerul ei vast de coasă care răstoarnă în Marea Neagră toate apele României. Această Dunăre însă nu trecuse prin sufletul nici unui scriitor gălăţean, apărînd în literatură, aşa cum trecuseră teii Iaşiului prin sufletul lui Eminescu, devenind eminescieni, munţii Neamţului prin sufletul lui Hogaş, şi toate apele Moldovei prin sufletul lui Sadoveanu, devenind coardele vioarei lui.
Oraşele apar sufletului numai prin scriitorii lor; altminteri rămîn pe pămînt ca şi pe hartă, dincolo de suflet, în sicriul geografic.
Aşa că nu-l interesa oraşul negustorilor Dunării, portul practic, mahalaua danubiană, cosmopolită în mic.
Trăise anticipativ la Iaşi, chiar peronul gării, în tovărăşia lui Nathan Sabbetai, sosirea la Galaţi. De la gară la ''Palace-hotel'', de-acolo la restaurantul ''Sure'', de-acolo iar la hotel. Ştia că va întîlni mulţi greci măslinii, vorbind cu ''ţe'', amintind urechii zîmbetul de veche Moldovă, al lui Vasile Alecsandri cînd îl bufonizează pe kir Zuliardi*. Apoi efortul de a se adapta la patul procustian al vieţii de hotel, opereta zilnică a bacalaureatului în care trebuia să joace rolul corului din tragedia antică, în fruntea corpului didactic secundar pe care-l prezida - şi, în sfîrşit, cu o senzaţie liberatoare de plecare pe mare, întoarcerea la Iaşi ca într-o Veneţie.
(...)
Şi iată că intra în Galaţi ca într-un loc al tinereţii regăsită deodată într-un oraş necunoscut care era un tremur blond de tei, de stele şi lumini. Sora lui, moartă, tinereţea aici era.
(...)
>

SURSA
Ionel Teodoreanu, Lorelei, ed. Minerva / seria Arcade, 1991, Bucureşti, p. 46-47.

NOTĂ M.T.
* ''Kir Zuliardi'' = Piesă scrisă de Vasile Alecsandri în 1852. (http://www.romlit.ro/spal-varz)

Submarin „de buzunar“, căutat pe fundul Mării Negre

Cuget Liber 22 martie 2014

Muzeul Marinei Române, gazda unei sesiuni ştiinţifice naţionale

Cuget Liber 19 octombrie 2013

Masacrul delfinilor de la Marea Neagră (III)

Cuget Liber 1 august 2013

Masacrul delfinilor de la Marea Neagră (II)

Cuget Liber 31 iulie 2013

Masacrul delfinilor de la Marea Neagră (I)

Cuget Liber 30 iulie 2013

„Amintiri despre Marea Neagră, Dunăre şi Delta sa“

Cuget Liber 25 iulie 2013 

GHEORGHE OANCEA, patronul Brick şi On Plonge, a MURIT. Cum şi-a găsit sfârşitul omul de afaceri

Cuget Liber 18 iulie 2013

Nou acord de colaborare academică la Universitatea „Andrei Şaguna“

Cuget Liber 16-17 martie 2013

„Marea Noastră“ - o revistă de colecţie

Cuget Liber 10 martie 2013

Descoperire uimitoare facuta langa Romania. Arheologii au dezgropat templul Zeului "barbatiei"

PROTV 17 ianuarie 2013

Povestea SÂNGEROASĂ a COMORII descoperite într-o CETATE de la țărmul MĂRII NEGRE

Jurnalul Național 12 ianuarie 2013

Cinema pe litoral la 26 august 1972 („Litoral” 1972)

<
CREIERUL - „Farul” Mangalia
PARADISUL ÎNDRĂGOSTIȚILOR - „Albatros” Mamaia
AVENTURI LA MAREA NEAGRĂ - 2 serii - „Lumina” Techirghiol
TREI DIN VIRGINIA - Eforie Sud
B.D. LA MUNTE ȘI LA MARE - Eforie Nord, grădina „Perla”
CASA DE SUB ARBORI - Eforie Nord, grădina „Neon”
BALADA LUI CABLE HOGUE - grădina „Jupiter”
ASTĂ-SEARĂ DANSĂM ÎN FAMILIE - grădina „Venus”
>

SURSA
UNDE MERGEM AZI - CINEMA: LITORAL, „Litoral”, Constanța, 26 august 1972, p.?.

Absolvente de facultate dobrogence în perioada interbelică

(Aurelia Lăpușan & Victor Ciupină, Ctitorii spirituale dobrogene. Universitatea Ovidius din Constanța, Dobrogea, Constanța, 2011)

(...)

Prima dobrogeancă doctor în medicină a fost Eliza Gheorghiu, „fiica distinsului  concetățean Iancu Gheorghiu, directorul Societății Concordia, care a primit diploma de doctor în medicină la Universitatea București. Juriul examinator al Facultății de Medicină de pe lângă Universitatea București a felicita-o călduros pe tânăra medică”(10). Evenimentul se petrecea în 1925. Eliza Gheorghiu era născută la 16 decembrie 1894 în Topalu, Constanța., absolventă cu Diploma 162/27.08.1924 la Facultatea de Medicină București, căsătorită cu dr. Apostolescu Virgil, care moare în 1938, apoi se recăsătorește cu Stavru Frangopol (comerciant). Profesează ca medic de circă la Murfatlar, apoi  la Constanța.

La 12 martie 1927, ziarele anunțau că „Jeana Poenaru, fiica distinsei colaboratoare Florica Botez, una dintre gloriile tineretului constănțean, despre care presa a avut de curând binemeritate elogii, diplomată cu distincție la Școala de Belle Arte din București, a trecut zilele trecute examenul de licență cu mențiunea Magna cum laude. Dra Poenaru primind sfaturile marelui savant Simion Mehedinți s-a înscris la doctorat alegându-și ca teză un subiect cu caracter dobrogean”(11)      

(...)

10 = „Marea Neagră”, 23 august 1925, informații furnizate de Octavian Unc.

11 = „Dacia”, 12 noiembrie 1927, p. 1

comandor dr. Marian Moșneagu, Revoltă pe crucișător

MAGAZIN ISTORIC, Bucureşti, noiembrie 2010, pp. 47-51

„Unde sunt pescăriile de odinioară? (II)” (ANTIM)

 I. T. Antim, Unde sunt pescăriile de odinioară? (II)

Paginile scrise de un cercetător, A. Daia [1928], trezește în sufletele bătrânilor din Dobrogea umbra unei nostalgii. Călătorii, notează cercetătorul, vorbeau cu mult entuziasm de pescării, îndeosebi de cele de la Gurile Dunării. Pescăriile au mai trecut, să reținem și asta, prin anii vitregiți, ele fiind „aproape părăsite”. Pe vremea aceea erau socotite doar veniturile, producția pescăriilor nu era consemnată, dar veniturile din arendări, cum spuneam, la 400.000 lei aur. Abia între 1895 și 1927 a început să fie evidențiată „producția bălților din Dobrogea”. Să nu vă mirați, dar evidența era atât de strictă încât, de exemplu, scrumbiile erau consemnate până la ultima! Ca și azi, scrumbiile se aflau și atunci la mare căutare. După 1906 s-a început înzestrarea bălților și tot atunci au părut primele cherhanale, „încăpătoare și higienice”, după cum consemnează documentele. Șalăul, în treacăt fie spus, era considerat pește de lux. Domnul profesor Ioan Popișteanu, care a avut amabilitatea să ne pună la dispoziție materialele necesare acestei documentări, deși nu este pescar pătimaș, poartă cu el nostalgia după pescăriilor de odinioară. Pentru curioși am reținut o informație: în 1926 s-au făcut primele studii asupra pescuitului în Marea Neagră, iar un an mai târziu, iar un an mai târziu a fost înființată prima societate  de pescuit la mare. Ne oprim aici pentru că nu vrem să ne reproșeze careva că am căzut în patima poveștilor.

Firul unei întrebări rămâne întins cum rămâne pentru unii firul de la undiță: unde sunt pescăriile de odinioară? Nu cumva tradiția a eșuat ? Anii s-au scurs, timpul a trecut peste noi și acum, iată, în anul de grație 2009 suntem ispitiți tot mai mult să ne apropiem de mama natură, nu e rău, dar natura are nevoie de proiecte și de specialiști care să trezească noi inițiative, nu doar nostalgia după pescăriile de odinioară. Zona Metropolitană, zona cu cel mai mare vad de turiști pe timpul verii, ar trebui să fie privită cu alți ochi, iar pescăriile de la malul mării ar trebui să redevină acel rai de pe pământ unde turiștii să descopere farmecul unei cherhanale, nu cum se întâmplă acum când se întâmplă acum când se satură ascultând povești despre ce a fost odinioară.

Implicațiile geopolitice ale prezenței sovietice la Dunărea de Jos și pe coasta Mării Negre după 23 august 1944 (COJOC 2007)

Marian Cojoc, Geopolitical implications of the Soviet presence in the low Danube and the Black Sea coast area after 23rd august 1944, „Revista Română de Studii Euroasiatice”, III, 1-2/2007, Ovidius University Press, Constanța, pp. 163-169

A fost o epocă în care cooperarea în bazinul Dunării a fost mereu un deziderat, dar rareori o realitate. Au existat, desigur, momente în care țările riverane au cooperat eficient; interesul, însă, cuvântul-cheie în această zonă, a împiedicat materializarea permanentă a acestei nobile idei, deoarece prea multe interese s-au ciocnit, prea multe tratate au permis interferența Marilor Puteri în regiune.

Unii chiar cred că posibilitatea dezvoltării libere a statelor riverane ar putea chiar evolua din „multiplicitatea și divergența intereselor” (1). Situația, totuși, nu confirmă o astfel de aserțiune. În acest studiu încercăm să evidențiem mărturii documentare în acest sens. În nici un caz această nu se dorește o analiză exhaustivă a problemei de care ne ocupăm.

Contextul istoric pe care l-am ales  pentru a ilustra afirmația de mai sus este unul special. Acesta se referă la evenimentele cruciale care au avut loc cu 50 de ani în urmă în regiune, evenimente care au produs o schimbare în balanța puterii în favoarea forțelor Aliate, în dauna Germaniei naziste și a aliaților săi.

Importanța politică și strategică în contextul celui de Al Doilea Război Mondial,  a verii anului 1944 în particular, a fost demonstrat de consecințele pe termen lung ale loviturii de stat de la 23 august 1944, care, conform unor evaluări, a scurtat războiul cu 200 de zile. Curajoasa acțiune a României a dus la colapsul dominației germane în Balcani și deschiderea unei noi direcții strategice, de nivel continental, pentru Armata Roșie în special, anume în bazinul Dunării.

Carpații românești, împreună cu Dunărea maritimă, reprezintă un obstacol natural formidabil, (...).

1. M. C., Începutul ocupației sovietice în Dobrogea (august - septembrie 1944), „ Anuarul Muzeului Marinei Române”. 1999, tom II, Constanța, 2000.
Idem, Octombrie 1944 în ținutul dintre Dunăre și Mare. Noi documente privind ocupația sovietică, „AMMR”, 2000, tom III/2, Constanța, 2001.
Idem, Alte documente privind ocupația sovietică la malul românesc al Mării Negre din lunile noiembrie și decembrie 1944, „AMMR”, 2000, tom III/2, Constanța, 2001.
Titu Maiorescu, Istoria contemporană a românilor, Bucharest, Socec, 1925, p. 11.

I. L. Caragiale și lustragiul Osman din Constanța (TOMIS 2003)

 Titus Rusu, „Tomis”, Constanța, mai 2003

(...)
La Canara, Horia Roman a auzit, în 1928, pentru prima dată, istoria cu I. L. Caragiale și lustragiul Osman. Acasă, tatăl săpu i-a repetta-o cu „lux d eamănunte”. O reproducem mai jos, după Cenușa visurilor noastre: 
„Suntem în anul 1902. Caragiale, descins de câteva minute la Constanța, se duse la lustragiu, să-și facă ghetele.
Lustragiii, la Constanța, erau toți tătari și - deși născuți pe pământ românesc - vorbeau limba noastră fără nici un fel de gramatică, ba și cu un teribil accent. Purtau șalvari și fes. Reprezentau o notă pitorească prin violentele contraste de culori ale îmbrăcăminții și păreau un fel de pictură tahitiană de Gaugain, rătăcită, cine știe cum, pe ulițele bătrânului Tomis.
Pe ulițele bătrânului Tomis, ajuns prin secole Kustenge și abia mai târziu Constanța. Între Caragiale și lustragiu începu acest dialog:
- Marea Neagră e mare, Osmane?
-E mare, bre! răspunse Osman.
- Dar Dunărea o cunoști, Osmane?
-O cunoști, bre, văzut Cernavodă, îngăimă Osman.
Bătrânul Osman, om cu păr alb și neczuri, nu prea avea mare chef de vorbă și se zorea să termine lustruitul ghetelor. Dar Caragiale nu-i dădea răgaz: 
- Dar Dunărea e mare?
- E mare! răspunse Osman.
- Păi dacă Dunărea e mare, Marea cum e?
- E mare, bre, răspunse Osman.
Iar Caragiale:
- Nu mai înțeleg nimc, Osmane, cine mare? Marea sau Dunărea?
- Dunărea e mare, bre, și marea e mare.
Întrebările insistente ale lui Caragiale și răspunsurile din ce în ce mai încurcate ale bătrânului tătar mai durară câteva minute, întrr-un zig-zag de replici demne de logica lui Eugen Ionescu, după care, nemaiînțelegând nimic, încălzit și plin de nervi, bătrânul se ridică în picioare plin de nervi, lăsându-l pe Caragiale cu o ghetă lustruită și una nu. Își luă mica lui prăvălie ambulantă, cu perii și creme, și porni bombănind. Din celălalt colț al străzii se răsti la Caragiale:
-Marea - mare, bre... Dunărea mare, bre... Tu pezevenghi mare...”
Istoria a dispărut demult din folclorul constănțean. Prin 1960 unii intelectuali în vârstă o mai povesteau.
Avocatul Aram Agop ne-a relatat că, în 1935, când a dat examen la drept comercial, profesorul Fințescu l-a rugat să transmită salutări unui lustragiu tătar din Constanța, cu care, vara, discuta literatură. În timp ce lustragiul îi văxuia pantofii...
(...)