Hârtibaciul istoric (A. J. T. SIBIU 2007)

<
În centrul județului Sibiu se află Podișul Hârtibaciului, un ținut deluros în ale cărui văi se succed localități dominate de biserici fortificate* săsești**. La limita cu Podișul Secașelor se află Slimnic, localitate în care se pot vedea ruinele unei impresionante cetăți din sec. XV-XVI.
Pornind de la Sibiu pe DJ106A se poate ajunge la Daia și Roșia, care au păstrat biserici construite peste bazilici*** romanice**** dn sc. XIII. În casa parohială din Roșia trăiește scriitorul Eginald Schlattner*****, autorul romanului "Cocoșul decapitat", care descrie cu un farmec deosebit viața dn sudul Transilvaniei în preajma celui de-al doilea război mondial. În Vurpăr există o biserică săsească și mai veche, de la finalul sc. XII, una din cele ma vechi construcții romanice din țară, încadrată de porțiuni de fortificații și bastion.
Drumul DJ106A duce apoi spre Nocrich, unde se poate vedea casa familiei Bruckenthal****** (sec. XVIII) și biserica fortificată din Hosman. Aceasta are la bază o bazilică romanică din sec. XIII, căreia i s-au adăugat apoi în sec. XVI o incintă dublă de ziduri și șase turnuri de apărare. O altă atracție la Hosman este moara cu motor de la sfârșitul sec. XIX, produs de Langen&Wolf din Budapesta. (...) La 5 km de drumul principal veți descoperi, cocoțată pe colina satului Fofeldea, biserica pictată de frații Grecu. La Marpod se poate vedea biserica săsească din sc. XIII, iar în apropiere biserica de lemn din Ilimbav, din sec. XVIII. În Alțâna, Chirpăr și Veseud se pot vizita frumoase biserici fortificate, iar în Veseud și Săsăuși se găsesc două biserici ortodoxe construite în perioada 1790-1792.
Agnita, oraș agro-industrial, atestat din 1280, oferă vizitatorului câteva atracții: Muzeul Văii Hârtibaciului, cu exponate despre activitatea de secole a breslelor******* și o biserică ortodoxă din 1797. Acestora li se adagă biserica evanghelică******** în stil gotic*********, în care se amestecă elemente arhitectonice din Renaștere și Baroc, întărită cu o incintă fortificată, din care încă se mai păstrează Turnul clopotniță, Turnul Croitorilor, încorporat în clădirea școlii, Turnul Cizmarilor, Turnul Dogarilor și Turnul Slăninelor, folosit în trecut de comunitate pentru păstrarea proviziilor.
De la Agnita, în direcția Sighișoara, se ajunge la Iacobeni, cu o frumoasă biserică fortificată, iar apoi la Netuș, cu cea mai veche bisericuță de lemn de pe Valea Hârtibaciului. În apropiere se află Brădeni, în centrul căruia găsim  biserică din sec. XIV, monument istoric. Ansamblul este înconjurat de ziduri cu bastioane, iar clădirea bisericii este supraetajată cu niveluri de apărate dotate cu două rânduri de guri de tragere, iar în interior cu o fântână cu apă. La etajele de apărare se găsește o colecție unică formată dn 140 de lăzi decorate din sec. XV, XVI și XVII, folosite pentru păstrarea hainelor, bijuteriilor și alimentelor.
>

Sursa
Asociația Județeană de Turism Sibiu, Sibiu - Comoara de la poalele Carpaților, Sibiu, 2007, pp. 26-27.

Note M. T.
* Listă cu biserici fortificate din Transilvania. (kirchenburgen.org - Biserici fortificate)
** sași = Germani colonizați în Transilvania de regalitatea maghiară în secolul XII. (https://povestisasesti.ro - 1 august 2014 - 10 lucruri pe care nu le știai despre sași)
*** bazilică = Tip de lăcaș de cult în Biserica Catolică, realizat prin transformarea edificiului public "basilica" din Roma antică. ()
**** romanic = Stil arhitectonic din secolele XI - XII din Europa catolică, unde s-au construit biserici, mănăstiri și castele. ()
*****
******
*******
*******

„Unde sunt pescăriile de odinioară? (II)” (ANTIM)

 I. T. Antim, Unde sunt pescăriile de odinioară? (II)

Paginile scrise de un cercetător, A. Daia [1928], trezește în sufletele bătrânilor din Dobrogea umbra unei nostalgii. Călătorii, notează cercetătorul, vorbeau cu mult entuziasm de pescării, îndeosebi de cele de la Gurile Dunării. Pescăriile au mai trecut, să reținem și asta, prin anii vitregiți, ele fiind „aproape părăsite”. Pe vremea aceea erau socotite doar veniturile, producția pescăriilor nu era consemnată, dar veniturile din arendări, cum spuneam, la 400.000 lei aur. Abia între 1895 și 1927 a început să fie evidențiată „producția bălților din Dobrogea”. Să nu vă mirați, dar evidența era atât de strictă încât, de exemplu, scrumbiile erau consemnate până la ultima! Ca și azi, scrumbiile se aflau și atunci la mare căutare. După 1906 s-a început înzestrarea bălților și tot atunci au părut primele cherhanale, „încăpătoare și higienice”, după cum consemnează documentele. Șalăul, în treacăt fie spus, era considerat pește de lux. Domnul profesor Ioan Popișteanu, care a avut amabilitatea să ne pună la dispoziție materialele necesare acestei documentări, deși nu este pescar pătimaș, poartă cu el nostalgia după pescăriilor de odinioară. Pentru curioși am reținut o informație: în 1926 s-au făcut primele studii asupra pescuitului în Marea Neagră, iar un an mai târziu, iar un an mai târziu a fost înființată prima societate  de pescuit la mare. Ne oprim aici pentru că nu vrem să ne reproșeze careva că am căzut în patima poveștilor.

Firul unei întrebări rămâne întins cum rămâne pentru unii firul de la undiță: unde sunt pescăriile de odinioară? Nu cumva tradiția a eșuat ? Anii s-au scurs, timpul a trecut peste noi și acum, iată, în anul de grație 2009 suntem ispitiți tot mai mult să ne apropiem de mama natură, nu e rău, dar natura are nevoie de proiecte și de specialiști care să trezească noi inițiative, nu doar nostalgia după pescăriile de odinioară. Zona Metropolitană, zona cu cel mai mare vad de turiști pe timpul verii, ar trebui să fie privită cu alți ochi, iar pescăriile de la malul mării ar trebui să redevină acel rai de pe pământ unde turiștii să descopere farmecul unei cherhanale, nu cum se întâmplă acum când se întâmplă acum când se satură ascultând povești despre ce a fost odinioară.