joi, 10 august 2017
duminică, 6 august 2017
duminică, 13 decembrie 2015
Parisul anului 1932 versus Parisul anului 1888 (GALSWORTHY 1933)
(...)
Pe drumul de întoarcere în Anglia, poposiră două nopți la Paris, într-un hotel mic, așezat deasupra unui restaurant lîngă gara Saint-Lazare. Aveau foc de lemne în camere și paturi confortabile.
- Numai francezii știu cum trebuie să fie un pat, comentă Adrian.
Bucătăria era menită să-i satisfacă pe turiști sau pe cei ce călătoresc prin locuri unde se poate aprecia o mîncare bună. Chelnerii, care purtau șorțuri, arătau, după cum se exprimase Adrian, ”ca niște călugări ce îndeplinesc un pic de muncă”, turnînd vinul, sau amestecînd cu reverență salata. El și Dinny erau singurii străini atît din hotel, cît și din restaurant și erau aproape singurii străini din Paris.
- Minunat oraș, Dinny. Cu excepția faptului că sînt mașini în loc de flacres (1) și a turnului Eiffel, nu văd nici o schimbare substanțială din `88, cînd bunicul tău era ambasador la Copenhaga și m-a adus pentru prima dată aici. În aer plutește același iz de cafea și același fum al focurilor de lemne; oamenii au aceleași spinări late, și aceiași nasturi roșii la mantale; afară sînt aceleași măsuțe, în fața acelorași cafenele; aceleași ”affiches”; aceleași nostime tejghele de stradă, la care se vînd cărți, aceeași miraculoasă violență în conducerea vehiculelor, același pătrunzător cenușiu franțuzesc, răspîndesc pînă și pe cer; și aceeași expresie morocănoasă, care nu se sinchisește nici cît negru sub unghie de tot ceea ce nu înseamnă Paris. Parisul dă tonul modei, și totuși este cel mai conservator oraș din lume. Se spune că cercurile literare avangardiste de aici consideră că lumea a fost creată cel mai devreme în 1914*, aruncă la gunoi tot ce s-a scris înainte de război, disprețuiesc tot ce dăinuie, sînt alcătuite în cea mai mare parte din evrei, polonezi și irlandezi și totuși au ales drept lăcaș acest oraș imuabil. La fel și cu pictorii și muzicienii, sau toți ceilalți extremiști. Aici se adună și pălăvrăgesc și se istovesc în experimente. Iar bunul și bătrînul Paris rîde și-i dă înainte, la fel de preocupat de realitate, de arome și de trecut cum a fost de cînd lumea. Parisul produce anarhie la fel cum berea produce spumă.
Dinny îi strînse brațul.
- A fost un efort încununat de roade, unchiule. Trebuie să-ți mărturisesc că mă simt mult mai vie aici decît m-am simțit de secloe încoace.
- Ah! Parisul îți răsfață simțurile. (...)
(1) Trăsuri (fr.).
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell**, trad. A. Ralian, vol. II (Dincolo de rîu), ed. Miron, 1992, pp. 263-264.
NOTE M. T.
* În 1914 a început Primul Război Mondial, care s-a încheiat în 1918.
** ed. Miron - Clasici vechi și noi - Iubirile lui Dinny Cherrell 2 vol (http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol)
miercuri, 10 septembrie 2014
Turiști-conserve în SUA la începutul secolului XX (LARDNER 1917)
(...)
În timpul șederii noastre am vizitat orașul campus Lewis*, care este cartierul general al turiștilor conserve. Dar poate n-ați auzit de ei pînă acum. Fac parte dintr-o organizație, își petrec concediile cu mașina, luînd cu ei tot ce le trebuie. Adică își iau corturi pentru dormit, își gătesc singuri mîncarea și nu frecventează hoteluri sau restaurante, căci dacă nu se dovedesc niște turiști bona fide**, nu pot face parte din organizație.
Mi-au spus că sînt peste două sute de mii de membri și se autotintitulează „conserviștii”, din pricina hranei lor care provine din conserve. În orașul-camping am văzut o pereche din Brady, Texas, pe nume domnul și doamna Pence. El avea peste optzeci de ani și veniseră cu mașina de la o distanță de 1641 de mile***.
Conserviștii se adună din fiecare colț al Statelor Unite; în timpul verii vizitează locuri noi ca Noua Anglie**** sau Marile Lacuri***** și iarna majoritatea vin în Florida și se împrăștie în toată zona. Cît am stat acolo, au organizat o întrunire națională la Gainesville, Florida, și au ales ca președinte pe unul din Fredonia, statul New York. Titlul său era ,,Regele deschizătorilor de conserve”. Au scris și un cîntec, pe care fiecare trebuia să-l învețe, înainte de a deveni membru al organizației.
„Trăiască conservele! Ura, băieți! Ura!
Sus conserva! Jos cu dușmanii săi!
Încă o dată în jurul focului să ne-adunăm,
Strigînd trăiască auto-campingul!”
(...)
>
Ring Lardner, Voiajul nunții de aur: Ring Lardner, Călătoriile lui Gullibe, trad. I. Rotaru, ed. Minerva / colecția Biblioteca pentru toți nr. 1347, București, 1990, p. 182-183.
NOTE M.T.
* Lewis = Oras in statul sud-estic Florida, cu iesire la Golful Mexic si Oceanul Atlantic.
** bona fide (latina) = buna credinta (http://www.merriam-webster.com/dictionary/bona%20fide)
*** mila terestra = 1609 metri; unitate de masura anglo-saxona (http://www.eudict.com/?lang=romeng&word=mil%C4%83%20(1%20mil%C4%83%20terestr%C4%83%20=%201,6093%20km);%20(nav)%201mil%C4%83%20marin%C4%83%20=1,8533%20km)
**** Noua Anglie = Regiune in nord-estul SUA, formata din statele atlantice Maine, New Hampshire, Vermont,Massachusetts, Rhode Island si Connecticut. (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/411409/New-England)
***** Marile Lacuri = Lacurile Superior, Huron, Michigan, Erie si Ontario situate la granita americano-canadiana. (http://www.epa.gov/glnpo/)
duminică, 23 martie 2014
joi, 6 februarie 2014
miercuri, 29 ianuarie 2014
joi, 12 septembrie 2013
joi, 18 iulie 2013
joi, 23 februarie 2012
Deschiderea unității nr. 13 a Cooperativei „Îmbrăcămintea” din Constanța („Litoral” 197?)
Cu cîteva zile în urmă, pe bulevardul Tomis nr. 10, s-a deschis o nouă unitate (nr. 13) a cooperativei „Îmbrăcămintea”. Unitatea cuprinde mai multe secții:
SECȚIA CROITORIE BĂRBAȚI execută costume, mantouri, pardesie și taioare damă. La secția de CROITORIE DAMĂ se pot comanda rochii, deux pieces, bluze, veste, fuse. Termenul de execuție - cel mult 10 zile.
SECȚIA DE PĂLĂRII execută, la comandă, pălării florentine și gambet. La secție de CEAPRĂZĂRIE, Tudor Petreanu, ne asigură că în termen de 3-4 zile execută șepcuțe libaneze (de jockeu), șepcuțe albe pentru plajă și ecusoane, la comandă, cu înscrisuri în diferite limbi.
Secția de LENJERIE BĂRBAȚI execută în termen de 6 zile orice model de cămăși și diferite piese de lenjerie bărbătească, cu materialul clientului sau al cooperativei (peste 20 modele).
Responsabilul unității, maistrul Vasile Sandu, ne-a asigurat că tot personalul care deservește unitate este de înaltă calificare, executînd cu promptitudine și la o calitate ireproșabilă, toate comenzile. În încheiere, cîteva amănunte: la telefonul 1.39.70 puteți afla dat și ora exactă cînd veniți la probă și alte amănunte în legătură cu comanda dumneavoastră; turiștii veniți pe litoral au prioritate; programul unității este 7,30 - 13,30 și 16,30 - 19,30.
>
SURSA
?, ?, „Litoral”, Constanța, ?.?. 197(0?1?2), p. ?
miercuri, 22 februarie 2012
Complexul „Belvedere” („Litoral” 1972)
Amplasat într-o zonă în care vegetația își face simțită prezența din plin, oferind turiștilor un colorit variat prin miile de flori, complexul „Belvedere”, alcătuit dintr-un hotel cu 400 de locuri și un elegant restaurant este condus de Nicoale DUMITRIU. Hotelul, prin serviciile sale, pune la dispoziție, cotidian, turiștilor din România, Republica Federală a Germaniei, Olanda și Anglia nu numai posibilități multiple de agrement prin organizarea unor excursii, dar și o serie de alte avantaje (magazin de artizanat, un bar de zi etc.).
RESTAURANTUL „Belvedere”, cu o capacitate de 480 de locuri, dispune de un personal de înaltă calificare specializat în R. F. a Germaniei. Responsabilul restaurantului, Viorel Grapă, și bucătarul șef Nicolae Moraru au reușit ca de la deschiderea sezonului și pînă la data apariției acestor rînduri să ofere turiștilor nenumărate premiere în arta culinară. Dar, alte noutăți le puteți afla dacă veți vizita în aceste zile, frumosul hotel și restaurantul „Belvedere” din Eforie Nord.
>
SURSA
***, Un complex al liniștii, „Litoral”, Constanța, ?. ?. 1972
vineri, 2 ianuarie 2009
„Unde sunt pescăriile de odinioară? (II)” (ANTIM)
I. T. Antim, Unde sunt pescăriile de odinioară? (II)
Paginile scrise de un cercetător, A. Daia [1928], trezește în sufletele bătrânilor din Dobrogea umbra unei nostalgii. Călătorii, notează cercetătorul, vorbeau cu mult entuziasm de pescării, îndeosebi de cele de la Gurile Dunării. Pescăriile au mai trecut, să reținem și asta, prin anii vitregiți, ele fiind „aproape părăsite”. Pe vremea aceea erau socotite doar veniturile, producția pescăriilor nu era consemnată, dar veniturile din arendări, cum spuneam, la 400.000 lei aur. Abia între 1895 și 1927 a început să fie evidențiată „producția bălților din Dobrogea”. Să nu vă mirați, dar evidența era atât de strictă încât, de exemplu, scrumbiile erau consemnate până la ultima! Ca și azi, scrumbiile se aflau și atunci la mare căutare. După 1906 s-a început înzestrarea bălților și tot atunci au părut primele cherhanale, „încăpătoare și higienice”, după cum consemnează documentele. Șalăul, în treacăt fie spus, era considerat pește de lux. Domnul profesor Ioan Popișteanu, care a avut amabilitatea să ne pună la dispoziție materialele necesare acestei documentări, deși nu este pescar pătimaș, poartă cu el nostalgia după pescăriilor de odinioară. Pentru curioși am reținut o informație: în 1926 s-au făcut primele studii asupra pescuitului în Marea Neagră, iar un an mai târziu, iar un an mai târziu a fost înființată prima societate de pescuit la mare. Ne oprim aici pentru că nu vrem să ne reproșeze careva că am căzut în patima poveștilor.
Firul unei întrebări rămâne întins cum rămâne pentru unii firul de la undiță: unde sunt pescăriile de odinioară? Nu cumva tradiția a eșuat ? Anii s-au scurs, timpul a trecut peste noi și acum, iată, în anul de grație 2009 suntem ispitiți tot mai mult să ne apropiem de mama natură, nu e rău, dar natura are nevoie de proiecte și de specialiști care să trezească noi inițiative, nu doar nostalgia după pescăriile de odinioară. Zona Metropolitană, zona cu cel mai mare vad de turiști pe timpul verii, ar trebui să fie privită cu alți ochi, iar pescăriile de la malul mării ar trebui să redevină acel rai de pe pământ unde turiștii să descopere farmecul unei cherhanale, nu cum se întâmplă acum când se întâmplă acum când se satură ascultând povești despre ce a fost odinioară.
marți, 9 martie 1993
Helsinki - „Fetița Mării Baltice”
„Fetița Mării Baltice
De la pătrunderea în Golful Finic și până în portul finlandez Hamina, plutim printre sloiuri de gheață cu o grosime respectabilă. Peisajul este fermecător și pașnic. În unele părți gheața este mai groasă și pârâie sub etrava motonavei „Alba Iulia”, ca un pepene copt de Brăila. Înaintăm cu viteza „la jumătate”. prin aceste locuri pescărușii sunt mai leneși, ei fac popasuri pe sloiuri de gheață, ne privesc cu ochii lor mai puțin prietenoși, iar o mică parte dintre ei se mai avântă în zbor.
Ajungem la Hamina într-o dimineață cu soare și -2 grade Celsius, latitudinea fiind 61 grade N. Este o zi plăcută cu cer senin și fără adieri de vânt. Autoritățile portuare ne înconjoară cu prietenia lor, specifică popoarelor nordice.
În cele patru zile de staționare în port, avem posibilitatea de a vizita capitala țării, Helsinki. „Fetița Mării Baltice”, cum este prezentată pe ghidurile turistice în toate limbile globului, se află la o distanță de 136 km de Hamina.
Am găsit capitala Finlandei învăluită în culorile unei primăveri binevoitoare care sfida rigorile latitudinii geografice, potrivit căreia, frumosul oraș de la gurile Vantaa ar fi trebuit să plutească în ceața rece și groasă a iernii. Aici însă totul strălucește în lumina unui soare puternic și calm ca un ren îmblânzit. În Piața comerțului, care se sprijină cu un umăr pe portul de sud, se răsfață, în toate culorile curcubeului, milioane de flori. Aflu că „Gibraltarul Nordului” (așa cum este denumit Helsinki) se întinde pe 18.164 hectare de teren și pe 26.640 hectare de apă.
(...) Ne grăbim pe cât ne stă în putință spre vechiul Helsinki, centru administrativ și istoric al orașului, grupat în jurul Catedralei, pe laturile unei imense piețe pătrate, în care genialul arhitect Engel a ridicat, la începutul acestui secol, în preferatul său stil neoclasic, clădirile masive ale Senatului, Bibliotecii Universitare, spitale universitare, pe care le-a integrat perfect peisajului, îmbinându-le liniile și volumele într-un tot maiestuos și solemn. De aici pornește originala alee a Esplanadei, în jurul căreia gravitează orașul zilelor noastre cu Universitatea, teatrele, cinematografele, magazinele, hotelurile și sediile administrative, care ne poartă în plină domnie a unui nou stil de construcție, tipic modern finlandez, romantismul național, a cărui supremă expresie e clădirea gării feroviare, cu fațada împodobită de patru uriași din piatră cu felinare în mâini.
Ne mai rămâne timp să admirăm câteva clipe Palatul de gheață, destinat să găzduiască manifestările sportive de iarnă, Teatrul municipal, celebra operă a arhitectului Alvar Alto, „Finlanda Talo”. Elegantă până la incredibil, grațioasă asemenea unei zâne bune din poveștile Kalevalei, sala a găzduit lucrările Conferinței de la Helsinki, consacrată edificării păcii pe continent și în lume. Și nu ne îndurăm să ne îndepărtăm de minunata vestală a Păcii decât atunci când aflăm că, nu prea departe de ea, în parcul „Sibelius” se află, ridicat de mâinile și geniul sculptoriței Eila Hiltunen, întru cinstirea marelui cântăreț al Finlandei care a fost compozitorul Jan Sibelius, un monument unic în felul său.
Am rămas legat sentimental de acest oraș atât de lipsit de exuberanță, pitit printre trunchiurile de pini și mesteceni, deasupra cărora trec uneori culori suave.
sâmbătă, 1 iunie 1991
„TOMIS” 1991
Sorin Roșca, „Tomis”, Constanța, 199?
*
Rețeaua comercială cu capital privat a Constanței a făcut de curând un nou pas important prin inaugurarea celui dintâi magazin al societății mixte „Folette” SRL, al cărei patron este Turgut Celikparmak. Situat chiar în centrul orașului, pe bulevardul Tomis nr. 34, magazinul este destinat comercializării unei game diverse de confecții de foarte bună calitate, produsă în noua secție din Năvodari a firmei, unde au fost create, într-o primă etapă, douăzeci de noi locuri de muncă. De remarcat că aceste produse sunt exportate și în SUA! Cei 110 metri pătrați ai acestei unități comerciale permit amenajarea unui cochet mini-restaurant, unde nu peste multă vreme se vor putea servi delicioase specialități culinare cu specific oriental.
*
Deși au fost făcute publice mai multe promisiuni că operativitatea controlului vamal va crește substanțial, la punctul de frontieră 2 Mai situația a rămas aproape neschimbată față de a nul trecut. Turiștii care optează pentru o excursie de o zi în Bulgaria sunt nevoiți să aștepte 4-5 ore la dus și, în cel mai fericit caz, tot cam atât la întors! Dacă mai punem la socoteală și durata deplasării până la frontieră, precum și durat drumului până la Balcik, Varna sau Albena, cât timp mai rămâne pentru vizita propriu-zisă, domnilor vameși?
joi, 12 iulie 1973
„La restaurantul Miorița cântă Damian Luca și Maria Pietraru” („LITORAL” 1973)
***, La restaurantul Miorița cântă Damian Luca și Maria Pietraru, „Litoral”, Constanța, 12 iulie 1973
Audiența largă de care se bucură restaurantul „Miorița” din Mamaia în rândul turiștilor aflați în această vară pe litoralul românesc se datorește, în mare măsură, prezenței aici a doi cunoscuți interpreți ai inestimabilelor bogății ale folclorului românesc. Este vorba de apreciatul naist Damian Luca, artist emerit, care a reprezentat cu succes folclorul nostru pe numeroase scene ale lumii, sub a cărui conducere un taraf de muzică populară acompaniază o altă stea a artei interpretative românești, cunoscuta solistă Maria Pietraru, prezentă și ea, în ultimii doi ani, într-un lung șir de turnee în țară și peste hotare.
sâmbătă, 23 iunie 1973
Cabinete de cosmetică și vibromasaj pe litoral în vara anului 1973 („LITORAL”)
Și în această vară, cooperativa constănțeană „Unirea” se preocupă de asigurarea unor servicii ireproșabile turiștilor ce-și petrec vacanța pe litoral. Astfel, în Constanța își desfășoară activitatea opt cabinete cosmetice și de vibromasaj (dintre care cel mai cunoscut este cel de la Casa Modei), în Mamaia - trei cabinete (la hotelurile Internațional, Perla și Sirena), în Eforie Nord și Eforie Sud câte o unitate (în cadrul complexelor de deservire ale cooperației meșteșugărești din aceste localități). Fiecare unitate este încadrată cu personal de înaltă calificare, beneficiind de aparatură ultramodernă.
Anticariatul din Constanța în vara anului 1973 („LITORAL”)
Nu puțini sunt turiștii care, odată ajunși într-o localitate, se interesează de adresa anticariatului, magazin ce oferă spre vânzare nu orice fel de marfă, ci poate ce a mai de preț marfă - cartea. În Constanța, anticariatul se află pe bulevardul Tomis nr. 39, fiind prezente în rafturile sale mii de volume mai vechi sau mai noi, ilustrative pentru toate genurile de literatură, creații ale scriitorilor români și străini din cele mai diferite epoci. În plus, anticariatul oferă spre cumpărare celor doritori și o serie de colecții de reviste române și străine.
sâmbătă, 16 iunie 1973
„Grădina Cărpiniș: o tradiție comercială consolidată” („LITORAL” 1973)
Numărându-se printre cele mai vechi unități restaurantiere din Eforie Sud, restaurantul-grădină „Cărpiniș” și-a consolidat de-a lungul și-a consolidat de-a lungul anilor, prin calitatea serviciilor oferite oaspeților din țară și de peste hotare o tradiție meritorie. Cu mesele umbrite de copaci bătrâni sau de verande lucrate în stil popular, atrăgător, „Cărpiniș” este un bun loc de popas pentru turistul venit de pe plajă sau de la drum. La orice oră din zi, aici va fi servit ca acasă cu băuturile cele mai ales, alcoolice sau răcoritoare, bine frapate, cu mâncăruri alese - numai la linia de autoservire sunt prezentate zilnic peste 20 de preparate - cu produse de grătar variate, între care mititeii „Cărpinișului”, sunt neîntrecuți atașând, preparate, înalta clasă a măiestriei culinare a bucătarului Nicolae Dima.
La toate acestea adăugați servirea exemplară și solicitudinea manifestate de personalul restaurantului, grija deosebită a responsabilului unității - Constantin Babanea - pentru prestigiul câștigat în fața consumatorilor de unitatea pe care o conduce și veți avea imaginea completă a ceea ce înseamnă în ansamblul alimentației publice din această stațiune „Cărpiniș”: un loc ideal pentru servirea mesei, pentru petrecerea câteva ore de încântare și destindere.
„Campingul Venus” („LITORAL” 1973)
Situat în imediata apropiere a stațiunii cu același nume, campingul Venus oferă condiții excelente pentru petrecerea unei vacanțe agreabile. Campingul pune la dispoziția turiștilor, în afară de cazare în vile și corturi, o gamă variată de servicii utilitare: spălat, călcat, curățat, loc de parcare pentru autoturisme, bufet, cofetărie, bar de zi, vizionarea programelor TV, contribuind astfel la asigurarea unor elemente absolut necesare pentru satisfacerea integrală dorințelor turiștilor.
vineri, 15 iunie 1973
Hotelul „Narcis” din Saturn („LITORAL” 1973)
Turiștii sunt atrași de barul de zi al hotelului „Narcis” din Saturn nu numai pentru calitatea preparatelor alcoolice din băuturi fine și serviciul ireproșabil al barmanului Ion Voiculescu, ci și pentru atmosferă intimă și agreabilă a barului. La acestea adăugăm o muzică înregistrată pe benzi de magnetofon, aleasă cu mult discernământ, nu poate lăsa indiferent pe nimeni.