Turiști-conserve în SUA la începutul secolului XX (LARDNER 1917)

<
(...)
În timpul șederii noastre am vizitat orașul campus Lewis*, care este cartierul general al turiștilor conserve. Dar poate n-ați auzit de ei pînă acum. Fac parte dintr-o organizație, își petrec concediile cu mașina, luînd cu ei tot ce le trebuie. Adică își iau corturi pentru dormit, își gătesc singuri mîncarea și nu frecventează hoteluri sau restaurante, căci dacă nu se dovedesc niște turiști bona fide**, nu pot face parte din organizație.
Mi-au spus că sînt peste două sute de mii de membri și se autotintitulează „conserviștii”, din pricina hranei lor care provine din conserve. În orașul-camping am văzut o pereche din Brady, Texas, pe nume domnul și doamna Pence. El avea peste optzeci de ani și veniseră cu mașina de la o distanță de 1641 de mile***.
Conserviștii se adună din fiecare colț al Statelor Unite; în timpul verii vizitează locuri noi ca Noua Anglie**** sau Marile Lacuri***** și iarna majoritatea vin în Florida și se împrăștie în toată zona. Cît am stat acolo, au organizat o întrunire națională la Gainesville, Florida, și au ales ca președinte pe unul din Fredonia, statul New York. Titlul său era ,,Regele deschizătorilor de conserve”. Au scris și un cîntec, pe care fiecare trebuia să-l învețe, înainte de a deveni membru al organizației.
„Trăiască conservele! Ura, băieți! Ura!
Sus conserva! Jos cu dușmanii săi!
Încă o dată în jurul focului să ne-adunăm,
Strigînd trăiască auto-campingul!”
(...)
>

Ring Lardner, Voiajul nunții de aur: Ring Lardner, Călătoriile lui Gullibe, trad. I. Rotaru, ed. Minerva / colecția Biblioteca pentru toți nr. 1347, București, 1990, p. 182-183.

NOTE M.T.
* Lewis = Oras in statul sud-estic Florida, cu iesire la Golful Mexic si Oceanul Atlantic.
** bona fide (latina) = buna credinta (http://www.merriam-webster.com/dictionary/bona%20fide)
*** mila terestra = 1609 metri; unitate de masura anglo-saxona (http://www.eudict.com/?lang=romeng&word=mil%C4%83%20(1%20mil%C4%83%20terestr%C4%83%20=%201,6093%20km);%20(nav)%201mil%C4%83%20marin%C4%83%20=1,8533%20km)
**** Noua Anglie = Regiune in nord-estul SUA, formata din statele atlantice  Maine, New Hampshire, Vermont,Massachusetts, Rhode Island si Connecticut. (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/411409/New-England)
***** Marile Lacuri = Lacurile Superior, Huron, Michigan, Erie si Ontario situate la granita americano-canadiana. (http://www.epa.gov/glnpo/)

Expediții europene în Africa în secolul XIX (VERNE 1863)

„Dr. Barth a ajuns pînă-n Sudan, pe drumul indicat de Denhain și Claperton; dr. Livingstone și-a întins numeroasele sale cercetări de la Capul Bunei Speranțe pînă-n bazinul Zambezi; căpitanii  Burton și Speke au deschis civilizației moderne, prin descoperirea Marilor Lacuri, trei drumuri; punctul lor de întretăiere, punctul la care n-a putut ajunge nici un călător este însăși inima Africii.`”

(II)

„Dr. Krapf îşi propune să ajungă în V pe râul Djob, situat sub Ecuator. Baronul de Decken a părăsit Monbaz, a explorat munții Kenya şi Kilimandjaro și pătrunde spre centru.”

(V)

„ În N, tînărul Duveyrier explora Sahara și aducea la Paris pe șefii tuaregi. Se pregăteau, datorită sugestiei guvernului francez, 2 expediții care, coborînd din N și îndreptîndu-se spre V, trebuiau să se încrucișeze. La S, neobositul Livingstone înainta mereu spre Ecuator și, din martie 1862, pătrundea, în tovărșia lui Mackenzie în susul râului Rovoonia. Cu siguranță că sec. XIX nu avea să treac fără ca Africa să-și fi dezvăluit tainele ascunse de 6000 de ani.”

(VIII)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Expediția locotenebților britanici Burton și Spike în Africa în 1857-1859 (VERNE 1863)

„În 1857, locotenenții Burton și Speke, ofițeri în armata Bengalului, fură trimiși de Societatea regală de geografie din Londra să exploreze Marile Lacuri; părăsiră Zanzibarul la 17 iulie și o luară drept spre vest. După 4 luni de suferințe, după ce bagajele le fuseseră jefuite, iar hamalii sugrumați, ajunseră la Kazeh, centru de întîlnire al negustorilor și caravanelor; erau în inima Țării Lunii. Culeseră informații cu privire la obiceiuri, forma de guvernământ, religia și flora țării. Se îndreptară spre primul  din Marile Lacuri, Tanganyika, între 3 și 8 latitudine S; ajunseră la 14 februarie 1858 și vizitară diferite populații de pe maluri, în cea mai mare parte canibali. Porniră la 26 mai și se întoarseră la Kazeh la 20 iunie. Burton, sfîrșit de oboseală, zăcu cîteva luni. Speke merse spre N, străbătu peste 300 de mile pînă la lacul Ukereue, pe care zări la 3 august, fără să-i poată vedea decît margiile, la 2 grade 30 minute latitudine. Reveni la Kazeh la 25 august și porni cu Burton spre Zanzibar, pe care-l revăzură în martie a anului următor. Cei doi se întoarseră în Anglia și Societatea de geografie din Paris le decernă premiul său anual. Ei nu trecuseră nici de 2 latitudine S, nici de 29 longitudine E”
(IV)

 „(...) deasupra satului Tunda, l80 long.

-În locul acesta, spuse doctorul, Burton și Speke au fost strașnic scuturați de friguri, încît la un moment dat au crezut că expediția le era primejduită.”

(XII)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Povestirile arabilor despre Africa centrală în secolul XIX (VERNE 1863)

„-Fără îndoială că străbatem acum ceea ce se presupune a fi regatul Usoga. Unii geografi au susținut că există în centrul Africii o depresiune vastă, un lac imens. (…)

- După povestirile arabilor. Arabii povestesc multe, poate chiar prea multe. Câțiva călători, sosiți la Kazeh sau la Marile Lacuri, au văzut sclavi veniți din ținuturile centrale au întrebat despre arta lor, au făcut legătura între aceste mărturii și au tras anumite concluzii. Povestirile acestea au totdeauna un miez de adevăr , vezi tu, nu se înșelau cu privire la originea Nilului.”

(XIX)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.