Expediții europene în Africa în secolul XIX (VERNE 1863)

„Dr. Barth a ajuns pînă-n Sudan, pe drumul indicat de Denhain și Claperton; dr. Livingstone și-a întins numeroasele sale cercetări de la Capul Bunei Speranțe pînă-n bazinul Zambezi; căpitanii  Burton și Speke au deschis civilizației moderne, prin descoperirea Marilor Lacuri, trei drumuri; punctul lor de întretăiere, punctul la care n-a putut ajunge nici un călător este însăși inima Africii.`”

(II)

„Dr. Krapf îşi propune să ajungă în V pe râul Djob, situat sub Ecuator. Baronul de Decken a părăsit Monbaz, a explorat munții Kenya şi Kilimandjaro și pătrunde spre centru.”

(V)

„ În N, tînărul Duveyrier explora Sahara și aducea la Paris pe șefii tuaregi. Se pregăteau, datorită sugestiei guvernului francez, 2 expediții care, coborînd din N și îndreptîndu-se spre V, trebuiau să se încrucișeze. La S, neobositul Livingstone înainta mereu spre Ecuator și, din martie 1862, pătrundea, în tovărșia lui Mackenzie în susul râului Rovoonia. Cu siguranță că sec. XIX nu avea să treac fără ca Africa să-și fi dezvăluit tainele ascunse de 6000 de ani.”

(VIII)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Descoperirile geografice făcute de englezi (VERNE 1864)

 (…) la timpurile moderne. Englezii își luară revanșa cu D. Stuart, Burke, Wills, King, Gray, în Australia, cu Palliser în America, cu C. Graham, Wadington, Cummingham în India, cu Burton, Speke, Grant, Livingstone în Africa.

(…) dacă englezii nu alcătuiau majoritatea printre vechii descoperitori și că, dacă trebuia să mergi înapoi pînă la Cook ca să poți vorbi de Noua Caledonie, în 1774, și despre insulele Sandwich unde a pierit el, în 1778, exista un colț al globului asupra căruia aceștia păreau să-și fi concentrat toate sforțările.

E vorba de pământurile și mările boreale din N Americii.

(…)

Noua Zemlia, descoperită de Willoughby în 1553

Insula Weigatz, descoperită de Barrough în 1556

Coasta de V a Groenlandei, descoperită de Davis în 1585

Strîmtoarea Davis, descoperită de D. în 1587

Spitzberg, descoperit de W. în 1596

Golful Hudson descoperit de H. în 1610

Golful Baffin, descoperit de B. în 1616

În timpul ult. ani, Hearne, Mackensie, John Ross, Franklin, Richardson, Beechey, James Ross, Parry, Franklin, Back, Dease, Simpson, Rae, Ingliefeld, Belcher, Austin, Kellet, Moore, Mac Clure, Kennedy, Mac Clintock explorară făr încetare aceste pământuri necunoscute.”

Căpitanul Hatteras, trad. (fr. 1864-5) I. Katz, ed. II, ed. I.Creangă/5, București, 1990, 297 p.