(…) la timpurile moderne. Englezii își luară revanșa cu D.
Stuart, Burke, Wills, King, Gray, în Australia, cu Palliser în America, cu C.
Graham, Wadington, Cummingham în India, cu Burton, Speke, Grant, Livingstone în Africa.
(…) dacă englezii nu alcătuiau majoritatea printre vechii descoperitori și că, dacă
trebuia să mergi înapoi pînă la Cook ca
să poți vorbi de Noua Caledonie, în 1774, și despre insulele Sandwich unde a pierit el, în 1778, exista un colț al globului asupra căruia aceștia păreau să-și
fi concentrat toate sforțările.
E vorba de pământurile și mările boreale
din N Americii.
(…)
Noua Zemlia, descoperită de
Willoughby în 1553
Insula Weigatz, descoperită de
Barrough în 1556
Coasta de V a Groenlandei,
descoperită de Davis în 1585
Strîmtoarea Davis, descoperită de
D. în 1587
Spitzberg, descoperit de W. în
1596
Golful Hudson descoperit de H. în
1610
Golful Baffin, descoperit de B.
în 1616
În timpul ult. ani, Hearne, Mackensie, John Ross, Franklin,
Richardson, Beechey, James Ross, Parry, Franklin, Back, Dease, Simpson, Rae,
Ingliefeld, Belcher, Austin, Kellet, Moore, Mac Clure, Kennedy, Mac Clintock
explorară făr încetare aceste pământuri necunoscute.”
Căpitanul Hatteras, trad. (fr. 1864-5) I. Katz, ed. II, ed. I.Creangă/5,
București, 1990, 297 p.
