„În 1857, locotenenții Burton și Speke, ofițeri în armata Bengalului, fură trimiși de Societatea regală de geografie din Londra să exploreze Marile Lacuri; părăsiră Zanzibarul la 17 iulie și o luară drept spre vest. După 4 luni de suferințe, după ce
bagajele le fuseseră jefuite, iar hamalii sugrumați, ajunseră la Kazeh, centru de întîlnire al negustorilor și caravanelor; erau în inima Țării
Lunii. Culeseră informații cu privire la obiceiuri, forma de guvernământ, religia și flora țării.
Se îndreptară spre primul din Marile Lacuri, Tanganyika, între 3 și 8 latitudine S;
ajunseră la 14 februarie 1858 și vizitară diferite populații de pe maluri, în cea mai mare parte
canibali. Porniră la 26 mai și se
întoarseră la Kazeh la 20 iunie. Burton,
sfîrșit de oboseală, zăcu cîteva luni. Speke merse spre N, străbătu peste 300 de mile pînă la lacul Ukereue, pe care zări la
3 august, fără să-i poată vedea decît margiile, la 2 grade 30 minute latitudine. Reveni la Kazeh la 25 august și porni cu Burton spre Zanzibar,
pe care-l revăzură în martie a anului următor. Cei doi se întoarseră în Anglia și Societatea de geografie din Paris le
decernă premiul său anual. Ei nu
trecuseră nici de 2 latitudine S, nici de 29 longitudine E”
(IV)
„(...)
deasupra satului
Tunda, l80 long.
-În
locul acesta, spuse doctorul, Burton și Speke au fost strașnic scuturați de friguri, încît la un moment dat au crezut
că expediția le era primejduită.”
(XII)
J. VERNE, Cinci
săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3,
București, 1978, 215 p.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu