„Ceva mai departe, un alt sat oferea un
spectacol la fel de respingător: cadavre mâncate pe jumătate, schelete când în
praf, membre omenești risipite ici și colo, toate lăsate la dispoziția hienelor
și șacalilor.
-Sunt, se vede, trupuri de criminali; așa cum se obișnuiește în Abisinia, aceștia sunt lăsați pradă fiarelor care îi devorează în
liniște, după ce i-au ucis.
-Procedeul nu-i mult mai crud decât
spânzurătoarea, spuse scoțianul. E doar mai murdar, asta-i tot.
-În regiunile sudice ale Africii,
vorbi din nou doctoral, băștinașii se mulțumesc să-i închidă pe criminali în propria lor colibă
împreună cu fiarele, și chiar cu familia. Se dă foc și totul arde. Asta se
numește cruzime, iar dacă spânzurătoarea e mai puțin crudă, e în schimb la fel
de barbară.”
(XX)
J. VERNE, Cinci
săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3,
București, 1978, 215 p.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu