Zgârciţi scoţienii ăştia

Un scoţian avea gardul stricat şi se hotărăşte să şi-l repare singur, întrucât era „scump” să plătească pe altcineva.
Numai că pentru asta avea nevoie, în primul rând, de un ciocan. Aşa că îl cheamă pe fiul său şi îi spune:
- Mergi la vecinul de vizavi şi roagă-l să ne dea împrumut un ciocan pentru jumătate de oră... Se întoarce fiul, bineînţeles fără niciun ciocan:
- Tată, nu mi-a dat. A zis că tocmai acum are şi el nevoie de ciocan, însă mâine te-ar putea ajuta.
- Al dracului de zgârcit. Du-te la vecinul de alături şi roagă-l pe el, zise scoţianul nostru.
Se întoarce fiul cu un răspuns similar...
- Tată, nu mi-a dat. A zis că ciocanul său l-a împrumutat vecinului din capătul străzii...
Se enervează scoţianul la culme:
- Mama dracului de zgârciţi, cu tot cu naţia asta, că m-am săturat. N-am văzut aşa ceva. Atâta zgârcenie la un loc. Fir-ar ei să fie. 
Fiule, mergi în hambar şi adu ciocanul nostru!!!

„Cuget Liber”, Fun, Constanța, 5 decembrie 2013

Exploratorul scoțian J. Bruce în Africa în secolul XVIII (VERNE 1863)

„-Da, dar sunt sălbatici și-s obișnuiți să mănânce carne crudă; iată un obicei de care mi-e silă.

-E într-adevăr dezgustător, vorbi doctorul, și nimeni n-a crezut povestirile primilor călători în Africa. Aceștia spuneau că numeroase triburi se hrăneau cu carne crudă, dar nimeni nu credea. Referitor la asta, James Bruce a trecut printr-o întâmplare ciudată.

(..)

- James Bruce e un scoțian din comitatul Stirling, care, între anii 1768-l772, a străbătut toată Abisinia până la lacul Tyana căutând izvoarele Nilului. Apoi s-a întors în Anglia, unde a publicat o carte despre călătoriile sale, dar abia în 1790. Volumul a fost primit cu multă neîncredere. Obiceiurile abisinienilor erau așa de diferite de obiceiurile engleze, că nimeni nu voia să creadă. Printre altele, James Bruce spunea că popoarele Africii orientale mâncau carne crudă. Acest amănunt a ridicat întreaga lume împotriva sa. Putea să spună orice, nimeni nu s-a dus să-l controleze! Dar Bruce era un om foarte curajos și foarte irascibil. Aceste îndoieli asupra celor povestite de el îl iritau la culme. Într-o zi, într-un salon din Edinburgh, în prezența, un scoțian a făcut iar gluma pe socoteala cărnii crude și declarat răspicat că așa ceva nu e nici posibil și nici adevărat. Bruce n-a spus nimic, a ieșit din salon și s-a întors după câteva clipe cu un biftec crud, dat cu sare, cu piper, după moda africană. Domnule, a spus scoțianului, îndoindu-vă de un fapt pe care l-am afirmat mi-ați adus o injurie gravă. Crezând că nu e posibil, v-ați înșelat. Pentru a o dovedi tuturor, veți mânca imediat acest biftec crud, sau îmi veți da socoteală de cuvintele rostite. Scoțianului i-a fost frică și s-a executat cu o strâmbătură. Atunci, cu cel mai desăvârșit sânge rece, James Bruce a adăugat: Admițând chiar că faptul nu e adevărat, cel puțin nu veți mai susține că nu e posibil!”

(XXVIII)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Pedepse pentru criminali la popoarele africane în secolul XIX (VERNE 1863)

„Ceva mai departe, un alt sat oferea un spectacol la fel de respingător: cadavre mâncate pe jumătate, schelete când în praf, membre omenești risipite ici și colo, toate lăsate la dispoziția hienelor și șacalilor.

-Sunt, se vede, trupuri de criminali; așa cum se obișnuiește în Abisinia, aceștia sunt lăsați pradă fiarelor care îi devorează în liniște, după ce i-au ucis.

-Procedeul nu-i mult mai crud decât spânzurătoarea, spuse scoțianul. E doar mai murdar, asta-i tot.

-În regiunile sudice ale Africii, vorbi din nou doctoral, băștinașii se mulțumesc să-i închidă pe criminali în propria lor colibă împreună cu fiarele, și chiar cu familia. Se dă foc și totul arde. Asta se numește cruzime, iar dacă spânzurătoarea e mai puțin crudă, e în schimb la fel de barbară.”

(XX)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Caracterul scoțian în secolul XIX (VERNE 1863)

„Dick Kennedy era un scoțian în toată puterea cuvântului: deschis, hotărît, încăpățînat.”

„(…) un vînător pasionat, ceea ce nu era deloc surprinzător la un fiu al Caledoniei, care colindase munții din Highlands.”

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Umor SCOȚIA

 Doi scoțieni discută într-un restaurant:

- Ai o țigară?

- Nu. Tu ai una?

- Nu, nici eu n-am nici una.

-Ei, atunci nu a mai rămas decât o singură cale de de rezolvare: ca fiecare din noi să-și fumeze propria țiagră.