<
Acest proiect din vestul Indiei este unul din cele mai mari proiecte de dezvoltare din lume și finalizarea lui poate dura 100 de ani. Presupune construirea a 3200 de baraje, dintre care 30 sunt proiecte majore, cu cinci care vor produce 2759 (?)wați și 19 vor iriga arii vaste într-o regiune în care precipitațiile sunt foarte scăzute. Banca Mondială** a împrumutat Indiei 450 milioane de dolari pentru primele două baraje, deși costurile totale pentru prima etapă sunt de două miliarde de dolari. Primul baraj, început în 1992, nu lasă posibilitatea de a proteja speciile autohtone și 40.000 ha păduri au fost acoperite de ape. Opt comunități au fost deja mutate, însă numai fermierii au primit compensații constând în bani și două ha de teren irigat pentru fiecare familie. Vânătorii și culegătorii nu au primit nici un fel de compensație. Peste un milion de oameni vor fi nevoiți să se mute și 3500 kmp de teren arabil și pajiști vor fi acoperiți de ape. Statisticile impactului ecologic previn asupra creșterii salinității solurilor, iar zona este instabilă din punct de vedere geologic, cu 30 de cutremure grave din 1790. Guvernul indian estimează că 11,5 milioane de săteni vor beneficia de pe urma energiei și a irigațiilor. Nu există însă mari consumatori de electricitate în zonă. Au fost începute despăduririle, dar fără consultarea comunităților locale. Localnicii lucrează la construcția barajelor, dar casele lor au fost inundate. Nu au fost anunțate planuri detaliate pentru managementul rezervelor de apă potabilă.
>
Sursa
C. Bucovală & M. Cândea, Metode moderne pentru educația de mediu, Constanța, 2003, p. 100.
Note M. T.
* În 2012, 51 de săteni au protestat stând în apă până la gât, conform principiului rezistenței non-violente a marelui filozof indian M. Gandhi (m. 1948). (www.totb.com - India: în apă până la gât - 9 septembrie 2012)
** Grupul Banca Mndială este forma dn cinci instituții financiare și are ca misiune ajutorarea țărilor sărace. Prima și cea mai importantă instituție este Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare a fost fondată în 1944 pentru refacerea postbelică. Are sediul la Washington, deoarece SUA sunt principalul acționar. (www.worldbank.org/eng/about/history)
Se afișează postările cu eticheta vânător. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vânător. Afișați toate postările
duminică, 25 februarie 2018
sâmbătă, 1 octombrie 2016
Legenda indiană a elefanților (KIPKING 1900-1)
<
(...)
- Demult, foarte de mult, pe vremea cînd în Benares* stăpînea regele Devadatta**, toată lumea să asculte Jâtaka***, vînătorii regelui au prins un elefant și i-au ferecat pe picior un inel greu de fier, înainte ca elefantul să fi putut scăpa din din nou din închisoarea lui. Înfuriat și revolta de acestă lipsă de omenie, a încercat să scoată inelul, apoi a luta-o la fugă prin păduri, rugînd pe ceilalți elefanți, frații lui, să i-l rupă ei. Elefanții veniră unul cîte unul și încercară să-l rupă cu trompele lor uriașe, dar nu reușiră. La urmă de tot, elefanții își dădură cu părerea că acest inel nu poate fi rupt de puterea nici unei fiare. Într-un desiș din apropiere tocmai atunci stătea lungit un tînăr elefant pe care maică-sa îl fătase abia de o zi și murise răpusă în chinuri. Elefantul scăpat, uitînd de amărăciunea lui, își zise: „Dacă nu voi avea grijă de puiul acesta, va pieri sub picioarele noastre”. Așa că își trecu picioarele peste el, ocrotindu-l sub pîntece, ca să nu fie lovit de cireada elefanților care trecea în goană pe lîngă ei. Ceru și lapte de la femeiușca miloasă a unui elefant și așa deveni el călăuza și apărătorul puiului în mijlocul junglei. Acum se știe - toată lumea să asculte Jâtaka - că zilele elefantului pînă cînd ajunge în depline puteri, sînt treizeci și cinci de ani, așa că vreme de treizeci și cinci de ani elefantul scăpat fu prietenul și călăuză și în tot timpul acesta inelul de pe piciorul lui intra tot mai adînc în carne. Într-o zi, însă, puiul de elefant văzu fierul inelului pe jumătate intrat în piciorul bătrînului și-l întrebă: „Ce este aceasta?”, iar bătrînul răspunse:„Aceasta este canonul zilelor mele”. Atunci elefantul cel tînăr întins trompa și cît ai clipi îi smulse inelul ca pe o nimica , și spuse: „A sosit ziua sorocită”. Așa s-a întîmplat că elefantul cel milos care aștepta și și-a purtat durerea cu răbdare, a fost izbăvit, la ziua sorocită chiar de către puiul de elefant pe care îl ocrotise - toată lumea să asculte Jâtaka -căci elefantul era Ananda****, iar puiul care a smuls inelul era însuși Domnul a Tot Puternic*****.
Apoi bătrînul începu să dea din cap resemnat și din clinchetul sec al mătăniilor lăsa să se înțeleagă cît era de neîntinat acest pui de elefant de orice păcat al trufiei.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim******, vol. II, trad. Jul. Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 31-32.
NOTE M. T.
* Benares / Varanasi / Kashi = Oraș pe malurile fluviului sfânt Gange, în N Indiei. Cel mai sfânt din cele șapte orașe sacre ale religiei hinduse, important și pentru jainism și budism. (https://www.britannica.com/place/Varanasi)
** Devadatta = Fiul al regelui Suppabuddha. Sora sa Yasodhara a fost soția prințului Gautama Siddharta, viitorul Buddha. Inițial a fost un adept al lui Buddha, dar apoi a devenit adversar al acestuia.(http://www.buddhanet.net/e-learning/buddhism/lifebuddha/2_5lbud.htm)
*** Jâtaka („naștere” în sanscrită) = Literatură populară indiană despre viețile anterioare ale lui Buddha. (https://www.britannica.com/topic/Jataka)
**** Ananda = Văr al lui Gautama Siddharta și unul din cei zece importanți discipoli ai lui Buddha. (http://www.accesstoinsight.org/lib/authors/hecker/wheel273.html)
***** La 29 de ani prințul hindus Gautama Siddharta și-a abandonat familia și rangul de prinț pentru a deveni ascet. Prin meditație sub arborele Bodhi a atins iluminarea devenind Buddha („cel treaz”) și fondând religia budistă. (http://oaks.nvg.org/buddha-life.html#enlig)
****** Biblioteca Adevărul 101 / 29 mai 2012 (http://www.cartile-adevarul.com/80-kim-p-788.html)
(...)
- Demult, foarte de mult, pe vremea cînd în Benares* stăpînea regele Devadatta**, toată lumea să asculte Jâtaka***, vînătorii regelui au prins un elefant și i-au ferecat pe picior un inel greu de fier, înainte ca elefantul să fi putut scăpa din din nou din închisoarea lui. Înfuriat și revolta de acestă lipsă de omenie, a încercat să scoată inelul, apoi a luta-o la fugă prin păduri, rugînd pe ceilalți elefanți, frații lui, să i-l rupă ei. Elefanții veniră unul cîte unul și încercară să-l rupă cu trompele lor uriașe, dar nu reușiră. La urmă de tot, elefanții își dădură cu părerea că acest inel nu poate fi rupt de puterea nici unei fiare. Într-un desiș din apropiere tocmai atunci stătea lungit un tînăr elefant pe care maică-sa îl fătase abia de o zi și murise răpusă în chinuri. Elefantul scăpat, uitînd de amărăciunea lui, își zise: „Dacă nu voi avea grijă de puiul acesta, va pieri sub picioarele noastre”. Așa că își trecu picioarele peste el, ocrotindu-l sub pîntece, ca să nu fie lovit de cireada elefanților care trecea în goană pe lîngă ei. Ceru și lapte de la femeiușca miloasă a unui elefant și așa deveni el călăuza și apărătorul puiului în mijlocul junglei. Acum se știe - toată lumea să asculte Jâtaka - că zilele elefantului pînă cînd ajunge în depline puteri, sînt treizeci și cinci de ani, așa că vreme de treizeci și cinci de ani elefantul scăpat fu prietenul și călăuză și în tot timpul acesta inelul de pe piciorul lui intra tot mai adînc în carne. Într-o zi, însă, puiul de elefant văzu fierul inelului pe jumătate intrat în piciorul bătrînului și-l întrebă: „Ce este aceasta?”, iar bătrînul răspunse:„Aceasta este canonul zilelor mele”. Atunci elefantul cel tînăr întins trompa și cît ai clipi îi smulse inelul ca pe o nimica , și spuse: „A sosit ziua sorocită”. Așa s-a întîmplat că elefantul cel milos care aștepta și și-a purtat durerea cu răbdare, a fost izbăvit, la ziua sorocită chiar de către puiul de elefant pe care îl ocrotise - toată lumea să asculte Jâtaka -căci elefantul era Ananda****, iar puiul care a smuls inelul era însuși Domnul a Tot Puternic*****.
Apoi bătrînul începu să dea din cap resemnat și din clinchetul sec al mătăniilor lăsa să se înțeleagă cît era de neîntinat acest pui de elefant de orice păcat al trufiei.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim******, vol. II, trad. Jul. Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 31-32.
NOTE M. T.
* Benares / Varanasi / Kashi = Oraș pe malurile fluviului sfânt Gange, în N Indiei. Cel mai sfânt din cele șapte orașe sacre ale religiei hinduse, important și pentru jainism și budism. (https://www.britannica.com/place/Varanasi)
** Devadatta = Fiul al regelui Suppabuddha. Sora sa Yasodhara a fost soția prințului Gautama Siddharta, viitorul Buddha. Inițial a fost un adept al lui Buddha, dar apoi a devenit adversar al acestuia.(http://www.buddhanet.net/e-learning/buddhism/lifebuddha/2_5lbud.htm)
*** Jâtaka („naștere” în sanscrită) = Literatură populară indiană despre viețile anterioare ale lui Buddha. (https://www.britannica.com/topic/Jataka)
**** Ananda = Văr al lui Gautama Siddharta și unul din cei zece importanți discipoli ai lui Buddha. (http://www.accesstoinsight.org/lib/authors/hecker/wheel273.html)
***** La 29 de ani prințul hindus Gautama Siddharta și-a abandonat familia și rangul de prinț pentru a deveni ascet. Prin meditație sub arborele Bodhi a atins iluminarea devenind Buddha („cel treaz”) și fondând religia budistă. (http://oaks.nvg.org/buddha-life.html#enlig)
****** Biblioteca Adevărul 101 / 29 mai 2012 (http://www.cartile-adevarul.com/80-kim-p-788.html)
vineri, 11 septembrie 2015
Omul modern versus omul primitiv (GALSWORTHY 1931)
<
(...) Adrian părăsi maxilarul și luă în mînă un mulaj de Pitecantropus, această curioasă făptură din Trinil, Java*, care vreme atît de îndelungată a divizat părerile învățaților în chestiunea dacă ar trebuie să fie numi om-maimuță sau maimuță-om. Ce distanță de la această viețuitoare și pînă la craniul modern, de englez, aflat pe consola căminului. Dac-ai scutura întreba: „Unde a fost leagănul lui Homo Sapiens, cuibul în care a evoluat Omul de la Trinil, de la Piltdown**, de la Neanderthal***, sau din niște colaterali încă nedescoperiți ai acestor creaturi?” Dacă Adrian avea cu adevărat vreo pasiune, în afară de Diana Ferse, aceasta era dorința sa arzătoare de a delimita locul de baștină a rasei umane. Acum se ventila ideea dezvoltării acesteia din Omul de la Neanderthal, dar Adrian simțea că teoria e nesatisfăcătoare. Cînd acele specimene primare prezentau un stagiu de specializare atît de precis, a le căuta originea la un tip atît de diferit, însemna o deviere. Ca și cum ai afirma că cerbul roșu se trage din elan. Adrian se întoarse către uriașul glob pămîntesc pe care erau însemnate toate descoperirile la zi legate de originea omului modern. însoțite de adnotări, făcute cu scrisul lui îngrijit, asupra schimbărilor geologice, asupra timpului și climatului. Unde - unde să cauți? Era o problemă demnă de un detectiv, o problemă care nu se putea soluționa în manieră franceză, adică printr-o apreciere intuitivă a punctului inerent probabil, confirmată ulterior prin cercetări la fața locului - cel mai adînc mister din lume. Să fi fost colinele de la poalele munților Himalaya, Fayum****, sau vreun alt loc înghițit azi de apele mării? Dacă, într-adevăr, locul fusese înghițit de mare, atunci niciodată nu va putea stabilit cu certitudine. Era o problemă academică, pur teoretică? Nu, căci se conjuga cu însăși problema esenței umane, a adevăratei naturi a ființei omenești, punct asupra căruia s-ar putea fundamenta filozofia socială - o chestiune de curînd readusă pe tapet.Și anume: dacă omul era funciarmente blînd și pașnic, ipoteză pe care părea să o sugereze studiul vieții animalelor și al unor așa-zise popoare sălbatice, sau era funciarmente agresiv și neliniștit, cum părea să afirme această lugubră înregistrare a faptelor, numită Istorie? Găsește cuibul în care s-a dezvoltat Homo Sapiens, și de acolo va ieși poate la iveală o mărturie care să decidă omul e un înger-diavol, sau un diavol-înger. Pentru o persoană cu firea lui Adrian, teza reactualizată a blîndeții inerente omului era deosebit de atrăgătoare, dar sistemul lui de gîndire refuza să subscrie cu ușurință sau fără rezerve orice fel de teză. Pînă și animalele blînde, pînă și păsările trăiesc în virtutea instinctului de conservare; la fel s-a întîmplat și cu omul primitiv; intrigile diabolice ale omului sofisticat au luat naștere, firește, o dată cu extinderea activităților sale și cu apariția competițiilor - cu alte cuvinte, o dată cu ramificarea instinctului de conservare, impusă de viața așa-zis civilizată. Existența elementară a omului necivilizat oferea instinctului de conservare mai puține prilejuri de a se manifesta sub formele sale sinistre; dar o astfel de teorie nu prea putea fi argumentată. Era preferabil să accepți omul modern așa cum se prezintă și să încerci să-i frînezi posibilitățile de a comite răul. Nici pe bunătatea naturală a oamenilor primitivi nu puteai miza prea mult. Numai cu o zi înainte citise despre o vînătoare în Africa centrală, cu prilejuri căreia o serie de băștinași primitivi, femei și băștinași, care patrulau în slujba vînătorilor albi, dăduseră peste hoiturile elefanților omorîți, le despicaseră mădular cu mădular, fîșie cu fîșie, și le mîncaseră crude și șiroind de sînge, apoi dispăruseră în pădure, perechi-perechi pentru a desăvîrși orgia. La urma urmelor, și civilizația era bună la ceva.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherell, vol. I, trad. A. Ralian, Miron, 1992, p. 27-29.
NOTĂ M.T.
* Homo erectus sau Omul din Java a fost decoperit de medicul E. Dubois în 1891 în localitatea Trinil din insula Java din Indonesia. (http://humanorigins.si.edu/evidence/human-fossils/fossils/trinil-2)
** Descoperirea Omului de la Piltdown (Anglia) anunțată în 1912 de către arheologul amator C. Dawson, a fost infirmată în 1953 de o echipă de cercetători. (http://www.bbc.co.uk/history/ancient/archaeology/piltdown_man_01.shtml)
*** Primele fosile ale Omului de Neanderthal au fost găsite în acest loc de pe valea rîului Dussel din Germania, denumirea fiind introdusă în 1864 de W. King. (http://scinews.ro/disparitia-omului-de-neanderthal/)
**** În 1887 arheologul britanic W. Petrie a descoperit în oaza Fayum din Egipt portrete ale unor mumii din epoca romană. (http://www.smithsonianmag.com/history/the-oldest-modernist-paintings-20169750/?no-ist)
(...) Adrian părăsi maxilarul și luă în mînă un mulaj de Pitecantropus, această curioasă făptură din Trinil, Java*, care vreme atît de îndelungată a divizat părerile învățaților în chestiunea dacă ar trebuie să fie numi om-maimuță sau maimuță-om. Ce distanță de la această viețuitoare și pînă la craniul modern, de englez, aflat pe consola căminului. Dac-ai scutura întreba: „Unde a fost leagănul lui Homo Sapiens, cuibul în care a evoluat Omul de la Trinil, de la Piltdown**, de la Neanderthal***, sau din niște colaterali încă nedescoperiți ai acestor creaturi?” Dacă Adrian avea cu adevărat vreo pasiune, în afară de Diana Ferse, aceasta era dorința sa arzătoare de a delimita locul de baștină a rasei umane. Acum se ventila ideea dezvoltării acesteia din Omul de la Neanderthal, dar Adrian simțea că teoria e nesatisfăcătoare. Cînd acele specimene primare prezentau un stagiu de specializare atît de precis, a le căuta originea la un tip atît de diferit, însemna o deviere. Ca și cum ai afirma că cerbul roșu se trage din elan. Adrian se întoarse către uriașul glob pămîntesc pe care erau însemnate toate descoperirile la zi legate de originea omului modern. însoțite de adnotări, făcute cu scrisul lui îngrijit, asupra schimbărilor geologice, asupra timpului și climatului. Unde - unde să cauți? Era o problemă demnă de un detectiv, o problemă care nu se putea soluționa în manieră franceză, adică printr-o apreciere intuitivă a punctului inerent probabil, confirmată ulterior prin cercetări la fața locului - cel mai adînc mister din lume. Să fi fost colinele de la poalele munților Himalaya, Fayum****, sau vreun alt loc înghițit azi de apele mării? Dacă, într-adevăr, locul fusese înghițit de mare, atunci niciodată nu va putea stabilit cu certitudine. Era o problemă academică, pur teoretică? Nu, căci se conjuga cu însăși problema esenței umane, a adevăratei naturi a ființei omenești, punct asupra căruia s-ar putea fundamenta filozofia socială - o chestiune de curînd readusă pe tapet.Și anume: dacă omul era funciarmente blînd și pașnic, ipoteză pe care părea să o sugereze studiul vieții animalelor și al unor așa-zise popoare sălbatice, sau era funciarmente agresiv și neliniștit, cum părea să afirme această lugubră înregistrare a faptelor, numită Istorie? Găsește cuibul în care s-a dezvoltat Homo Sapiens, și de acolo va ieși poate la iveală o mărturie care să decidă omul e un înger-diavol, sau un diavol-înger. Pentru o persoană cu firea lui Adrian, teza reactualizată a blîndeții inerente omului era deosebit de atrăgătoare, dar sistemul lui de gîndire refuza să subscrie cu ușurință sau fără rezerve orice fel de teză. Pînă și animalele blînde, pînă și păsările trăiesc în virtutea instinctului de conservare; la fel s-a întîmplat și cu omul primitiv; intrigile diabolice ale omului sofisticat au luat naștere, firește, o dată cu extinderea activităților sale și cu apariția competițiilor - cu alte cuvinte, o dată cu ramificarea instinctului de conservare, impusă de viața așa-zis civilizată. Existența elementară a omului necivilizat oferea instinctului de conservare mai puține prilejuri de a se manifesta sub formele sale sinistre; dar o astfel de teorie nu prea putea fi argumentată. Era preferabil să accepți omul modern așa cum se prezintă și să încerci să-i frînezi posibilitățile de a comite răul. Nici pe bunătatea naturală a oamenilor primitivi nu puteai miza prea mult. Numai cu o zi înainte citise despre o vînătoare în Africa centrală, cu prilejuri căreia o serie de băștinași primitivi, femei și băștinași, care patrulau în slujba vînătorilor albi, dăduseră peste hoiturile elefanților omorîți, le despicaseră mădular cu mădular, fîșie cu fîșie, și le mîncaseră crude și șiroind de sînge, apoi dispăruseră în pădure, perechi-perechi pentru a desăvîrși orgia. La urma urmelor, și civilizația era bună la ceva.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherell, vol. I, trad. A. Ralian, Miron, 1992, p. 27-29.
NOTĂ M.T.
* Homo erectus sau Omul din Java a fost decoperit de medicul E. Dubois în 1891 în localitatea Trinil din insula Java din Indonesia. (http://humanorigins.si.edu/evidence/human-fossils/fossils/trinil-2)
** Descoperirea Omului de la Piltdown (Anglia) anunțată în 1912 de către arheologul amator C. Dawson, a fost infirmată în 1953 de o echipă de cercetători. (http://www.bbc.co.uk/history/ancient/archaeology/piltdown_man_01.shtml)
*** Primele fosile ale Omului de Neanderthal au fost găsite în acest loc de pe valea rîului Dussel din Germania, denumirea fiind introdusă în 1864 de W. King. (http://scinews.ro/disparitia-omului-de-neanderthal/)
**** În 1887 arheologul britanic W. Petrie a descoperit în oaza Fayum din Egipt portrete ale unor mumii din epoca romană. (http://www.smithsonianmag.com/history/the-oldest-modernist-paintings-20169750/?no-ist)
duminică, 18 ianuarie 2015
Vînători albi și indieni în preria Vestului sălbatic la începutul secolului XIX (COOPER 1827)
<
(...)
E bine cunoscut faptul că mult înainte ca nesfîrşitele regiuni ale Louisianei să-şi fi schimbat stăpînii pentru a doua oară*, teritoriul acesta nepăzit de nimeni nu era ferit de invaziile aventurierilor albi. Vînători din Canada**, pe jumătate sălbatici, vînători, poate puţin mai luminaţi, din Statele Unite se aflau risipiţi printre felurite triburi de indieni; ei îşi agoniseau anevoie existenţa prin pustietăţi şi îşi duceau viaţa prin preajma vizuinilor de castor şi a turmelor de bizoni sau, ca să adoptăm denumirea cea mai obişnuită prin partea locului, a turmelor de bivoli. (1)
Așa că nu era un lucuru neobișnuit să întîlnești oameni străini pe cîmpiile fără margini ale Vestului. După anumite semne, pe care un ochi fără experiență le-ar fi trecut cu vederea, oamenii de la frontieră știu întotdeauna cînd se află prin împrejurimi unul de-al lor, așa că-l ocoleau s-au îi ieșeau în întîmpinare, după cum le dictau sentimentele sau interesele. Întîlnirile acestea erau, îndeobște, pașnice; pentru că albii trebuiau să facă față unui inamic comun și de temut în locuitorii mai vechi ai acestor ținuturi, care poate că aveau drepturi mai legiuite decît ale lor, dar n-au fost rare nici cazurile cînd gelozia și lăcomia i-au ațîțat într-atîta, încît întîlnirile s-au terminat prin scene mai mult decît violente și prin trădări pline de cruzime. Întîlnire a doi vînători în deșerturile americane, așa cum găsim uneori de cuviință să numim această regiune, seamănă oarecum cu felul acela oarecum și precaut în care se apropie unul de altul două vase într-o mare bîntuită de pirați și cunoscută ca atare. Nici unul din ele nu consimte să-și trădeze slăbiciunea arătîndu-și neîncrederea, dar nici nu se încumetă la vreun act prea îndrăzneț, care să-l dea pe mîna celuilalt și să-i aducă numai necazuri.
(1) Ca adaus la distincţiile făcute de ştiinţă în privinţa acestor două specii de animale, trebuie să spunem, cu toată consideraţia pe care o avem faţă de doctorul Battius, că una din particularităţile cele mai importante este aceea că, în timp ce carnea celui dintîi animal constitue o hrană nutritivă şi delicioasă la gust, cea a bivolului abia se poate mînca. (n.a.)
(...)
>
SURSA
Fenimore Cooper, Preria***, trad. C. Tănăsescu, vol. I, Ed. Minerva / seria Biblioteca pentru toţi nr. 837, Bucureşti, 1975, p. 128-129.
NOTE M.T.
* Louisiana = Colonia franceză Louisiana (denumită în secolul XVII după numele regelui Louis XIV) , situată de-a lungul fluviului Mississippi, a fost cedată Spaniei în 1763, retrocedată Franței condusă de Prim-Consulul Bonaparte în 1800 și vândută de acesta SUA în 1803. Cele 2, 144 milioane kmp acopereau teritoriile din 15 state federale americane de azi. (http://www.newadvent.org/cathen/09378a.htm) (http://en.wikipedia.org/wiki/Louisiana_Purchase#mediaviewer/File:LouisianaPurchase.png)
** Canada = Colonie britanică din secolul XVII. (http://www.amosnews.ro/arhiva/1-iulie-ziua-nationala-canadei-01-07-2011)
*** Prerie = Asociație vegetală formată din ierburi, caracteristică pentru unele regiuni ale Americii de Nord; regiune de stepă care cuprinde o asemenea vegetație. – Din fr. prairie.
Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/prerie) (http://sk.wikipedia.org/wiki/Ve%C4%BEk%C3%A9_pr%C3%A9rie#mediaviewer/File:Map_of_Great_Plains.svg)
(...)
E bine cunoscut faptul că mult înainte ca nesfîrşitele regiuni ale Louisianei să-şi fi schimbat stăpînii pentru a doua oară*, teritoriul acesta nepăzit de nimeni nu era ferit de invaziile aventurierilor albi. Vînători din Canada**, pe jumătate sălbatici, vînători, poate puţin mai luminaţi, din Statele Unite se aflau risipiţi printre felurite triburi de indieni; ei îşi agoniseau anevoie existenţa prin pustietăţi şi îşi duceau viaţa prin preajma vizuinilor de castor şi a turmelor de bizoni sau, ca să adoptăm denumirea cea mai obişnuită prin partea locului, a turmelor de bivoli. (1)
Așa că nu era un lucuru neobișnuit să întîlnești oameni străini pe cîmpiile fără margini ale Vestului. După anumite semne, pe care un ochi fără experiență le-ar fi trecut cu vederea, oamenii de la frontieră știu întotdeauna cînd se află prin împrejurimi unul de-al lor, așa că-l ocoleau s-au îi ieșeau în întîmpinare, după cum le dictau sentimentele sau interesele. Întîlnirile acestea erau, îndeobște, pașnice; pentru că albii trebuiau să facă față unui inamic comun și de temut în locuitorii mai vechi ai acestor ținuturi, care poate că aveau drepturi mai legiuite decît ale lor, dar n-au fost rare nici cazurile cînd gelozia și lăcomia i-au ațîțat într-atîta, încît întîlnirile s-au terminat prin scene mai mult decît violente și prin trădări pline de cruzime. Întîlnire a doi vînători în deșerturile americane, așa cum găsim uneori de cuviință să numim această regiune, seamănă oarecum cu felul acela oarecum și precaut în care se apropie unul de altul două vase într-o mare bîntuită de pirați și cunoscută ca atare. Nici unul din ele nu consimte să-și trădeze slăbiciunea arătîndu-și neîncrederea, dar nici nu se încumetă la vreun act prea îndrăzneț, care să-l dea pe mîna celuilalt și să-i aducă numai necazuri.
(1) Ca adaus la distincţiile făcute de ştiinţă în privinţa acestor două specii de animale, trebuie să spunem, cu toată consideraţia pe care o avem faţă de doctorul Battius, că una din particularităţile cele mai importante este aceea că, în timp ce carnea celui dintîi animal constitue o hrană nutritivă şi delicioasă la gust, cea a bivolului abia se poate mînca. (n.a.)
(...)
>
SURSA
Fenimore Cooper, Preria***, trad. C. Tănăsescu, vol. I, Ed. Minerva / seria Biblioteca pentru toţi nr. 837, Bucureşti, 1975, p. 128-129.
NOTE M.T.
* Louisiana = Colonia franceză Louisiana (denumită în secolul XVII după numele regelui Louis XIV) , situată de-a lungul fluviului Mississippi, a fost cedată Spaniei în 1763, retrocedată Franței condusă de Prim-Consulul Bonaparte în 1800 și vândută de acesta SUA în 1803. Cele 2, 144 milioane kmp acopereau teritoriile din 15 state federale americane de azi. (http://www.newadvent.org/cathen/09378a.htm) (http://en.wikipedia.org/wiki/Louisiana_Purchase#mediaviewer/File:LouisianaPurchase.png)
** Canada = Colonie britanică din secolul XVII. (http://www.amosnews.ro/arhiva/1-iulie-ziua-nationala-canadei-01-07-2011)
*** Prerie = Asociație vegetală formată din ierburi, caracteristică pentru unele regiuni ale Americii de Nord; regiune de stepă care cuprinde o asemenea vegetație. – Din fr. prairie.
Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/prerie) (http://sk.wikipedia.org/wiki/Ve%C4%BEk%C3%A9_pr%C3%A9rie#mediaviewer/File:Map_of_Great_Plains.svg)
duminică, 27 aprilie 2014
Perfomanța carabinei scoțiene Purdey Moore în secolul XIX (VERNE 1863)
„(…) o carabină dintre cele mai bune de la fabrica Purdey Moore și Dickson din Edinburgh. Cu o asemenea armă, vînătorul putea
trimite cu ușurință de la 2000 de pași un glonte în ochiul unei capre sălbatice”
(VIII)
(VIII)
J. VERNE, Cinci
săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3,
București, 1978, 215 p.
joi, 13 martie 2014
Caracterul scoțian în secolul XIX (VERNE 1863)
„Dick
Kennedy era un scoțian în toată puterea cuvântului: deschis, hotărît, încăpățînat.”
„(…)
un vînător pasionat, ceea ce nu era
deloc surprinzător la un fiu al Caledoniei,
care colindase munții din Highlands.”
J. VERNE, Cinci
săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3,
București, 1978, 215 p.
duminică, 2 martie 2014
Amintirea împăratului francez Napoleon I în educarea mujicului rus din secolul XIX (TURGHENIEV 1852)
<(...)
Tatiana Borisovna* nu ține mai multe slugi decît îi dă mîna. (...) Serviciile de camerier, majordom și sufragiu le îndeplinea slujitorului Polikarp, un bătrîn de vreo șaptezeci de ani, ciudat cum nu s-a mai văzut, om cu carte, fost viorist și admirator al lui Viotti**, dușman personal al lui Napoleon*** sau, cum îi spunea dînsul, al Bunaparului, și mare amator de privighetori. (...) Polikarp are ajutor pe nepotu-său Vasea, un băiețaș de vreo doisprezece ani, cu păr de creț și ochi negri. Polikarp nu mai poate de dorul lui, dar îl cicălește de dimineața pînă sara. Tot el se ocupă de educația băiatului. „Vasea, îi zice, ia spune: <<Bunapar e un tîlhar>>.” „Da ce-mi dai, tătucă?” „Ce-ți dau?... Nu-ți dau nimic... Tu ce ești? Nu ești rus?” „Ba eu sînt amcean, tătucă; m-am născut la Amcesk (1)” „Măi, cap sec ce ești! D-apoi Amceskul unde-i?” „De`un să știu eu?” „E în Rusia, prostule!” „Și ce-i, dacă-i în Rusia?” „Cum, și ce-i? Păi, luminăția-sa răposatul cneaz**** Mihailo Illarionovici Goleșnicev Kutuzov Smolenski***** a binevoit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-l alunge pe Bunapar din hotarele rusești. Atunci s-a făcut și cîntecul: <<Napolion nu poate să mai joace, fiindcă a rămas făr de cozondroace****** >>... Ți-a eliberat patria, înțelegi?” „Ei, și ce-mi pasă mie?” „Măi, da prost ești, băiete! Nu pricepi că dacă luminăția-sa cneazul Mihailo Illarionovici nu l-ar fi alungat pe Bunapar, azi vreun musiu******* te-ar pocni cu un ciomag în moalele capului? S-ar apropia, uite așa, de tine și ți-ar spune: Coman vu porte vu?******** Și poc, poc.” „Iar el ți-ar spune: bonjur, bonjur, vene isi********* - și te-ar înhăța de chică și dă-i și trage-i!” „Eu l-aș păli peste cotonoage, tot peste cotonoage.” „E drept că au picioare cotonoage. Dar dacă apucă să-ți lege mîinile?” „Parcă eu mă las? Îl strig pe Mihei vizitiul să-mi deie ajutor.” „Aha, Vasea, nu-i așa că franțuzul nu se poate măsura cu Mihei?” „Ce să se măsoare! Mihei e voinic, nu glumă!” „Ei, și ce i-ați face?” „L-am croi pe spinare pîn`ce n-ar mai putea!” „Iar el ar începe să țipe: pardon, pardon, pardon, sevuplei!**********” „Iar noi de colo: ba nici un sevuplei, măi franțuzule!” „Brava, Vasea... Ei, atunci ia strigă: Bunapar - mare tîlhar!” „Dă-mi zahăr întîi!” „Ptiu!...”
(1) În popor, orașului Mțensk i se spune Amcesk, iar locuitorilor amceni. Amcenii sînt oameni șmecheri, nu degeaba i se urează dușmanului: „Să nu te calce un amcean”. (N. a.)
(...)>
SURSA
Ivan Turgheniev, Tatiana Borisovna și nepotul ei: Ivan Turgheniev, Povestirile unui vînător, trad. M. Sadoveanu, ed. Albatros, București, 1989, p. 213-214.
NOTE M.T.
* Tatiana Borisovna = Personajul principal al povestirii, o originală moșieră văduvă dintr-o provincie a Rusiei.
** Giobanni Viotti (1755-1824) = Renumit violonist și compozitor italian, dirijor al operelor din Paris și Londra.
*** Napoleon I Bonaparte (1769-1821) = Împărat al Franței (1804-1814/1815), care a invadat Rusia în iunie 1812, fiind nevoit să se retragă de cumplita iarnă rusească și tactica de rezistența a rușilor.
**** cneaz = Cuvânt slav care în secolele X-XV desemna pe conducătorul unei entități statale, iar apoi în Rusia țaristă (XVI-XX) pe marii boieri.
***** Kutuzov (1745-1813) = Unul dintre cei mari comandanți militari din istoria Rusiei. În timpul invaziei lui Napoleon I a comandat armata rusă cu gradul de mareșal, înfruntându-l pe marele geniu militar francez în bătălia nedecisă de la Borodino, de lângă Moscova. Pentru meritele sale în eșecul campaniei lui Napoleon a primit titlul de prinț de Smolensk.
****** cozondroace = bretele: din germanul „hosentrager”
******* musiu = domn: din francezul „monsieur”
******** Commnent vous portez vous? (franceză) = Cum o duceți?
********* Bonjour, bonjour, bonjour venez ici (franceză)= Bună ziua, bună ziua, bună ziua, veniți aici
********** Pardon, pardon, pardon, s`il vous plaît! (franceză) = Scuze, scuze, scuze, vă rog frumos!
Tatiana Borisovna* nu ține mai multe slugi decît îi dă mîna. (...) Serviciile de camerier, majordom și sufragiu le îndeplinea slujitorului Polikarp, un bătrîn de vreo șaptezeci de ani, ciudat cum nu s-a mai văzut, om cu carte, fost viorist și admirator al lui Viotti**, dușman personal al lui Napoleon*** sau, cum îi spunea dînsul, al Bunaparului, și mare amator de privighetori. (...) Polikarp are ajutor pe nepotu-său Vasea, un băiețaș de vreo doisprezece ani, cu păr de creț și ochi negri. Polikarp nu mai poate de dorul lui, dar îl cicălește de dimineața pînă sara. Tot el se ocupă de educația băiatului. „Vasea, îi zice, ia spune: <<Bunapar e un tîlhar>>.” „Da ce-mi dai, tătucă?” „Ce-ți dau?... Nu-ți dau nimic... Tu ce ești? Nu ești rus?” „Ba eu sînt amcean, tătucă; m-am născut la Amcesk (1)” „Măi, cap sec ce ești! D-apoi Amceskul unde-i?” „De`un să știu eu?” „E în Rusia, prostule!” „Și ce-i, dacă-i în Rusia?” „Cum, și ce-i? Păi, luminăția-sa răposatul cneaz**** Mihailo Illarionovici Goleșnicev Kutuzov Smolenski***** a binevoit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-l alunge pe Bunapar din hotarele rusești. Atunci s-a făcut și cîntecul: <<Napolion nu poate să mai joace, fiindcă a rămas făr de cozondroace****** >>... Ți-a eliberat patria, înțelegi?” „Ei, și ce-mi pasă mie?” „Măi, da prost ești, băiete! Nu pricepi că dacă luminăția-sa cneazul Mihailo Illarionovici nu l-ar fi alungat pe Bunapar, azi vreun musiu******* te-ar pocni cu un ciomag în moalele capului? S-ar apropia, uite așa, de tine și ți-ar spune: Coman vu porte vu?******** Și poc, poc.” „Iar el ți-ar spune: bonjur, bonjur, vene isi********* - și te-ar înhăța de chică și dă-i și trage-i!” „Eu l-aș păli peste cotonoage, tot peste cotonoage.” „E drept că au picioare cotonoage. Dar dacă apucă să-ți lege mîinile?” „Parcă eu mă las? Îl strig pe Mihei vizitiul să-mi deie ajutor.” „Aha, Vasea, nu-i așa că franțuzul nu se poate măsura cu Mihei?” „Ce să se măsoare! Mihei e voinic, nu glumă!” „Ei, și ce i-ați face?” „L-am croi pe spinare pîn`ce n-ar mai putea!” „Iar el ar începe să țipe: pardon, pardon, pardon, sevuplei!**********” „Iar noi de colo: ba nici un sevuplei, măi franțuzule!” „Brava, Vasea... Ei, atunci ia strigă: Bunapar - mare tîlhar!” „Dă-mi zahăr întîi!” „Ptiu!...”
(1) În popor, orașului Mțensk i se spune Amcesk, iar locuitorilor amceni. Amcenii sînt oameni șmecheri, nu degeaba i se urează dușmanului: „Să nu te calce un amcean”. (N. a.)
(...)>
SURSA
Ivan Turgheniev, Tatiana Borisovna și nepotul ei: Ivan Turgheniev, Povestirile unui vînător, trad. M. Sadoveanu, ed. Albatros, București, 1989, p. 213-214.
NOTE M.T.
* Tatiana Borisovna = Personajul principal al povestirii, o originală moșieră văduvă dintr-o provincie a Rusiei.
** Giobanni Viotti (1755-1824) = Renumit violonist și compozitor italian, dirijor al operelor din Paris și Londra.
*** Napoleon I Bonaparte (1769-1821) = Împărat al Franței (1804-1814/1815), care a invadat Rusia în iunie 1812, fiind nevoit să se retragă de cumplita iarnă rusească și tactica de rezistența a rușilor.
**** cneaz = Cuvânt slav care în secolele X-XV desemna pe conducătorul unei entități statale, iar apoi în Rusia țaristă (XVI-XX) pe marii boieri.
***** Kutuzov (1745-1813) = Unul dintre cei mari comandanți militari din istoria Rusiei. În timpul invaziei lui Napoleon I a comandat armata rusă cu gradul de mareșal, înfruntându-l pe marele geniu militar francez în bătălia nedecisă de la Borodino, de lângă Moscova. Pentru meritele sale în eșecul campaniei lui Napoleon a primit titlul de prinț de Smolensk.
****** cozondroace = bretele: din germanul „hosentrager”
******* musiu = domn: din francezul „monsieur”
******** Commnent vous portez vous? (franceză) = Cum o duceți?
********* Bonjour, bonjour, bonjour venez ici (franceză)= Bună ziua, bună ziua, bună ziua, veniți aici
********** Pardon, pardon, pardon, s`il vous plaît! (franceză) = Scuze, scuze, scuze, vă rog frumos!
sâmbătă, 1 martie 2014
O moșieră neobișnuită în Rusia secolului XIX (TURGHENIEV 1852)
<(...)
Tatiana Borisovna e o femei de vreo cincizeci de ani, cu ochi mari, cenușii și bulbucați, cu un nas puțintel turtit, obraji rumeni și bărbie dublă. Fața ei e numai bunătate și blîndeță. A fost măritată pe vremuri, dar a rămas de timpuriu văduvă. E o femeie cu totul deosebită. Trăiește retrasă, fără a-și părăsi vreodată moșioara, cu vecinii se vede rar, nu primește în casă și nu-i plac decît oamenii tineri. Se trage dintr-o familie de moșieri foarte săraci și nu a primit nici un fel de educație, adică nu vorbește franțuzește; nici măcar la Moscova nu a fost vreodată, dar, cu toate aceste lipsuri, are un fel de-a fi atît de simplu și de plăcut, simte și gîndește atît de spontan, e atît de puțin molipsită de obișnuitele cusururi ale micilor moșierițe, încît, pe drept cuvînt, nu poți să n-o admiri... Într-adevăr: o femeie care stă tot timpul la țară, într-un fund de provincie, și totuși nu bîrfește, nu vorbește cu voce pițigăiată, nu face reverențe, nu-și pierde cumpătul, nu se sufocă, nu tremură de curiozitate... e o adevărată minune! Umblă întotdeauna îmbrăcată într-o rochie de tafta cenușie și c-o bonetă albă cu panglici lungi, liliachii; îi place să mănînce, dar fără lăcomie: dulcețurile, conservele și murăturile le lasă pe seama chelăresei.
Bine, dar atunci cu ce se îndeletnicește toată ziua? mă veți întreba. Citește? Nu, nu citește; la drept vorbind, cărțile nu se tipăresc pentru dînsa... Cînd n-are mosafiri, Tatiana Borisovna șade la fereastră și împletește ciorapi; asta - iarna; vara se duce în grădină, răsădește flori și le udă, se joacă ceasuri întregi cu pisoii, dă porumbeilor de mîncare... Cu gospodăria nu se prea ocupă.
(...)>
SURSA
Ivan Turgheniev, Tatiana Borisovna și nepotul ei: Ivan Turgheniev, Povestirile unui vînător, trad. M. Sadoveanu, ed. Albatros, București, 1989, p. 211.
Tatiana Borisovna e o femei de vreo cincizeci de ani, cu ochi mari, cenușii și bulbucați, cu un nas puțintel turtit, obraji rumeni și bărbie dublă. Fața ei e numai bunătate și blîndeță. A fost măritată pe vremuri, dar a rămas de timpuriu văduvă. E o femeie cu totul deosebită. Trăiește retrasă, fără a-și părăsi vreodată moșioara, cu vecinii se vede rar, nu primește în casă și nu-i plac decît oamenii tineri. Se trage dintr-o familie de moșieri foarte săraci și nu a primit nici un fel de educație, adică nu vorbește franțuzește; nici măcar la Moscova nu a fost vreodată, dar, cu toate aceste lipsuri, are un fel de-a fi atît de simplu și de plăcut, simte și gîndește atît de spontan, e atît de puțin molipsită de obișnuitele cusururi ale micilor moșierițe, încît, pe drept cuvînt, nu poți să n-o admiri... Într-adevăr: o femeie care stă tot timpul la țară, într-un fund de provincie, și totuși nu bîrfește, nu vorbește cu voce pițigăiată, nu face reverențe, nu-și pierde cumpătul, nu se sufocă, nu tremură de curiozitate... e o adevărată minune! Umblă întotdeauna îmbrăcată într-o rochie de tafta cenușie și c-o bonetă albă cu panglici lungi, liliachii; îi place să mănînce, dar fără lăcomie: dulcețurile, conservele și murăturile le lasă pe seama chelăresei.
Bine, dar atunci cu ce se îndeletnicește toată ziua? mă veți întreba. Citește? Nu, nu citește; la drept vorbind, cărțile nu se tipăresc pentru dînsa... Cînd n-are mosafiri, Tatiana Borisovna șade la fereastră și împletește ciorapi; asta - iarna; vara se duce în grădină, răsădește flori și le udă, se joacă ceasuri întregi cu pisoii, dă porumbeilor de mîncare... Cu gospodăria nu se prea ocupă.
(...)>
SURSA
Ivan Turgheniev, Tatiana Borisovna și nepotul ei: Ivan Turgheniev, Povestirile unui vînător, trad. M. Sadoveanu, ed. Albatros, București, 1989, p. 211.
luni, 8 aprilie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)