Diogene* a fost întrebat odată de un prieten, care dorea un sfat înțelept din partea filosofului:
- Spune-mi, te rog, care este vîrsta cea mai potrivită pentru a te însura?
- Dacă ești prea tînăr e prea devreme; iar dacă ești prea bătrîn e prea tîrziu!
SURSA
„Litoral” 197?
NOTĂ M.T.
* Diogene (412 î.H. -323 î.H.) = Filozof antic grec. (https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/03/30/butoiul-lui-diogene/)
Se afișează postările cu eticheta bătrân. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bătrân. Afișați toate postările
duminică, 26 mai 2019
luni, 6 februarie 2017
Renaștarea în roata vieții budistă (KIPLING 1900-1)
<
(...)
- Au lovit pe sfîntul... am văzut cu ochii noștri. Vitele noastre vor stîrpi; femeile noastre nu vor mai putea naște. După ce ne vom întoarce acasă, vom fi îngropați în așternuturile noastre de troienile zăpezilor... Alte nenorociri mai mari nu puteau veni peste noi.
(...)
- Cel care a suferit batjocura este omul acesta de aici, zise lama* ducîndu-și mîna la frunte.
- Tocmai din cauza asta, îi răspunse omul.
- Iar dacă se întîmplă ca cel care a fost batjocorit să ierte ceea ce i-au făcut lui, mîinile tale vor trebui să rămînă curate. Afară de asta veți face o faptă bună, dacă veți da ascultare cuvintelor mele.
(...)
Lama ezită cîteva clipe, exact atît cît îi trebuie ca să treci un glonte din încărcător în țeava unei arme. Pe urmă se ridică în picioare și puse un deget pe umărul omului.
- Ai înțeles? Am spus că nu se va întîmpla omor... eu care am fost stareț în Zueh-Zen, sper că nu ți-ar face nici o plăcere să te renaști sub forma unui șobolan, sau a unui șarpe care se tîrăște prin gunoaie... nici a unui vierme care trăiește în pîntecele celei mai ticăloase fiare? Sau dacă asta este dorința ta...
Omul din Ao-chung căzu în genunchi, căci glasul lui lama răsuna în mijlocul întunericului ca un gong al demonilor din Thibet**.
- Vai, vai, vai, scînceau oamenii din Spiti. Nu ne blestema... nu-l blestema nici pe el, căci era robit numai de pornirile lui, Sfîntule... Aruncă din mînă carabina, nebunule, strigară oamenii.
- Supărarea aduce supărare, și răul vine după rău! Nu veți face omor. Lăsați pe cel ce lovește un preot să plătească singur pentru faptele sale. Dreaptă, și mai presus de adevăr, este numai roata***, care nu poate fi atinsă nici cu un fir de păr. Cei ce au făptuit nedreptatea se vor renaște de nenumărate ori în mijlocul chinurilor, sfîrși bătrînul, și capului se lăsă greu pe umărul lui Kim.
- Am trecut chela**** pe alături de un mare păcat, și glasul lui vibră prin întunericul greu de sub ramurile de cetini. Eram gata să las glonțul să plece, și adevăr vă zic vouă, că în Thibet oameni aceștia ar fi avut o moarte dureroasă și înceată... M-a lovit în mijlocul obrazului... fără cruțare...
(...)
- Nu se va face omor, murmură bătrînul. (Omul din Ao-chung îi pipăi picioarele cu sfială). Dreaptă și mai presus de orice este numai roata... Supărarea aduce supărare.
- Nu Sfântule, nu. (...) Nimeni nu va fi ucis, decât dacă te poruncești tu.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*****, vol. II, Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 151-154.
NOTE M. T.
* LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.
(...)
- Au lovit pe sfîntul... am văzut cu ochii noștri. Vitele noastre vor stîrpi; femeile noastre nu vor mai putea naște. După ce ne vom întoarce acasă, vom fi îngropați în așternuturile noastre de troienile zăpezilor... Alte nenorociri mai mari nu puteau veni peste noi.
(...)
- Cel care a suferit batjocura este omul acesta de aici, zise lama* ducîndu-și mîna la frunte.
- Tocmai din cauza asta, îi răspunse omul.
- Iar dacă se întîmplă ca cel care a fost batjocorit să ierte ceea ce i-au făcut lui, mîinile tale vor trebui să rămînă curate. Afară de asta veți face o faptă bună, dacă veți da ascultare cuvintelor mele.
(...)
Lama ezită cîteva clipe, exact atît cît îi trebuie ca să treci un glonte din încărcător în țeava unei arme. Pe urmă se ridică în picioare și puse un deget pe umărul omului.
- Ai înțeles? Am spus că nu se va întîmpla omor... eu care am fost stareț în Zueh-Zen, sper că nu ți-ar face nici o plăcere să te renaști sub forma unui șobolan, sau a unui șarpe care se tîrăște prin gunoaie... nici a unui vierme care trăiește în pîntecele celei mai ticăloase fiare? Sau dacă asta este dorința ta...
Omul din Ao-chung căzu în genunchi, căci glasul lui lama răsuna în mijlocul întunericului ca un gong al demonilor din Thibet**.
- Vai, vai, vai, scînceau oamenii din Spiti. Nu ne blestema... nu-l blestema nici pe el, căci era robit numai de pornirile lui, Sfîntule... Aruncă din mînă carabina, nebunule, strigară oamenii.
- Supărarea aduce supărare, și răul vine după rău! Nu veți face omor. Lăsați pe cel ce lovește un preot să plătească singur pentru faptele sale. Dreaptă, și mai presus de adevăr, este numai roata***, care nu poate fi atinsă nici cu un fir de păr. Cei ce au făptuit nedreptatea se vor renaște de nenumărate ori în mijlocul chinurilor, sfîrși bătrînul, și capului se lăsă greu pe umărul lui Kim.
- Am trecut chela**** pe alături de un mare păcat, și glasul lui vibră prin întunericul greu de sub ramurile de cetini. Eram gata să las glonțul să plece, și adevăr vă zic vouă, că în Thibet oameni aceștia ar fi avut o moarte dureroasă și înceată... M-a lovit în mijlocul obrazului... fără cruțare...
(...)
- Nu se va face omor, murmură bătrînul. (Omul din Ao-chung îi pipăi picioarele cu sfială). Dreaptă și mai presus de orice este numai roata... Supărarea aduce supărare.
- Nu Sfântule, nu. (...) Nimeni nu va fi ucis, decât dacă te poruncești tu.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*****, vol. II, Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 151-154.
NOTE M. T.
* LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.
- sursa: DEX '09 (2009) ( http://dexonline.ro:8080/definitie/lama)
- ** Thibet / Tibet = Podiș cu altitudine 4900 m în Asia centrală, la NE de munții Himalaya.
- *** Roata vieții = Ciclul renașterilor ca rezultat al karmei, adică al acțiunilor din trecut.
- (http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/2016/budismul-pe-roti/)
- **** chela (în limba sanscrită) = Discipol foarte apropiat de învățătorul său în religia hindusă.
- ***** Adriana Popa, Citește! Rudyard Kipling „Kim”, „Income Magazine”, 18 februarie 2013
miercuri, 16 noiembrie 2016
Mânăstirile budiste din Tibet în secolul XIX (KIPLING 1900-1)
<
(...)
- În Bhotiyal* sînt mai multe comori decît ar putea oamenii să-și închipuie, răspunse bătrînul foarte liniștit. Acolo de unde am plecat eu, mi-a fost dată amăgirea de a fi respectat de cei din jurul meu. Cînd am nevoie de ceva, le cer. De socoteli eu nu țin seama, căci de ele se ocupă mînăstirea. Eh, stranele negre din lamaserie** și cei din noviciat.
Începu să-i povestească, în timp ce trăgea linii cu degetul în țărînă, tot ritualul complicat și pompos, care se desfășoară în taina catedralelor ferite de avalanșe, despre procesiuni și dansuri demonice, despre schimbarea călugărilor și a călugărițelor în porci, despre orașele sfinte care erau ridicate pe înălțimi de cincisprezece mii de picioare, despre intrigile și rivalitățile din lamaserii, despre glasurile misterioase care se aud în munți și jocul de lumini de deasupra zăpezii înghețate. Îi povesti și despre Lhassa*** și Dalai Lama**** pe care îl văzuse și i se închinase.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*****, vol. II, trad. Jul Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, p. 104.
NOTE M. T.
* Bhotiyal / Bhotiya (în limba tibetană) = Tibet. (http://www.peoplegroupsindia.com/profiles/bhotia/?pid=539)
** LAMASERÍE, lamaserii, s. f. Mănăstire pentru lama1 (în Tibet). – Din fr. lamaserie.
**** Budiștii tibetani îl consideră pe Dalai Lama patronul sfânt al Tibetului. (http://www.dalailama.com/biography/the-dalai-lamas)
***** Rodica Grigore, Kim, Kipling și Cartea Indiei, „Cultura”, Fundația Culturală Română, București, 523 / 12 iulie 2015. (http://revistacultura.ro/nou/2015/07/kim-kipling-si-cartea-indiei/)
(...)
- În Bhotiyal* sînt mai multe comori decît ar putea oamenii să-și închipuie, răspunse bătrînul foarte liniștit. Acolo de unde am plecat eu, mi-a fost dată amăgirea de a fi respectat de cei din jurul meu. Cînd am nevoie de ceva, le cer. De socoteli eu nu țin seama, căci de ele se ocupă mînăstirea. Eh, stranele negre din lamaserie** și cei din noviciat.
Începu să-i povestească, în timp ce trăgea linii cu degetul în țărînă, tot ritualul complicat și pompos, care se desfășoară în taina catedralelor ferite de avalanșe, despre procesiuni și dansuri demonice, despre schimbarea călugărilor și a călugărițelor în porci, despre orașele sfinte care erau ridicate pe înălțimi de cincisprezece mii de picioare, despre intrigile și rivalitățile din lamaserii, despre glasurile misterioase care se aud în munți și jocul de lumini de deasupra zăpezii înghețate. Îi povesti și despre Lhassa*** și Dalai Lama**** pe care îl văzuse și i se închinase.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*****, vol. II, trad. Jul Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, p. 104.
NOTE M. T.
* Bhotiyal / Bhotiya (în limba tibetană) = Tibet. (http://www.peoplegroupsindia.com/profiles/bhotia/?pid=539)
** LAMASERÍE, lamaserii, s. f. Mănăstire pentru lama1 (în Tibet). – Din fr. lamaserie.
- sursa: DEX '09 (2009) ( https://dexonline.ro/definitie/lamaserie)
**** Budiștii tibetani îl consideră pe Dalai Lama patronul sfânt al Tibetului. (http://www.dalailama.com/biography/the-dalai-lamas)
***** Rodica Grigore, Kim, Kipling și Cartea Indiei, „Cultura”, Fundația Culturală Română, București, 523 / 12 iulie 2015. (http://revistacultura.ro/nou/2015/07/kim-kipling-si-cartea-indiei/)
sâmbătă, 1 octombrie 2016
Legenda indiană a elefanților (KIPKING 1900-1)
<
(...)
- Demult, foarte de mult, pe vremea cînd în Benares* stăpînea regele Devadatta**, toată lumea să asculte Jâtaka***, vînătorii regelui au prins un elefant și i-au ferecat pe picior un inel greu de fier, înainte ca elefantul să fi putut scăpa din din nou din închisoarea lui. Înfuriat și revolta de acestă lipsă de omenie, a încercat să scoată inelul, apoi a luta-o la fugă prin păduri, rugînd pe ceilalți elefanți, frații lui, să i-l rupă ei. Elefanții veniră unul cîte unul și încercară să-l rupă cu trompele lor uriașe, dar nu reușiră. La urmă de tot, elefanții își dădură cu părerea că acest inel nu poate fi rupt de puterea nici unei fiare. Într-un desiș din apropiere tocmai atunci stătea lungit un tînăr elefant pe care maică-sa îl fătase abia de o zi și murise răpusă în chinuri. Elefantul scăpat, uitînd de amărăciunea lui, își zise: „Dacă nu voi avea grijă de puiul acesta, va pieri sub picioarele noastre”. Așa că își trecu picioarele peste el, ocrotindu-l sub pîntece, ca să nu fie lovit de cireada elefanților care trecea în goană pe lîngă ei. Ceru și lapte de la femeiușca miloasă a unui elefant și așa deveni el călăuza și apărătorul puiului în mijlocul junglei. Acum se știe - toată lumea să asculte Jâtaka - că zilele elefantului pînă cînd ajunge în depline puteri, sînt treizeci și cinci de ani, așa că vreme de treizeci și cinci de ani elefantul scăpat fu prietenul și călăuză și în tot timpul acesta inelul de pe piciorul lui intra tot mai adînc în carne. Într-o zi, însă, puiul de elefant văzu fierul inelului pe jumătate intrat în piciorul bătrînului și-l întrebă: „Ce este aceasta?”, iar bătrînul răspunse:„Aceasta este canonul zilelor mele”. Atunci elefantul cel tînăr întins trompa și cît ai clipi îi smulse inelul ca pe o nimica , și spuse: „A sosit ziua sorocită”. Așa s-a întîmplat că elefantul cel milos care aștepta și și-a purtat durerea cu răbdare, a fost izbăvit, la ziua sorocită chiar de către puiul de elefant pe care îl ocrotise - toată lumea să asculte Jâtaka -căci elefantul era Ananda****, iar puiul care a smuls inelul era însuși Domnul a Tot Puternic*****.
Apoi bătrînul începu să dea din cap resemnat și din clinchetul sec al mătăniilor lăsa să se înțeleagă cît era de neîntinat acest pui de elefant de orice păcat al trufiei.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim******, vol. II, trad. Jul. Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 31-32.
NOTE M. T.
* Benares / Varanasi / Kashi = Oraș pe malurile fluviului sfânt Gange, în N Indiei. Cel mai sfânt din cele șapte orașe sacre ale religiei hinduse, important și pentru jainism și budism. (https://www.britannica.com/place/Varanasi)
** Devadatta = Fiul al regelui Suppabuddha. Sora sa Yasodhara a fost soția prințului Gautama Siddharta, viitorul Buddha. Inițial a fost un adept al lui Buddha, dar apoi a devenit adversar al acestuia.(http://www.buddhanet.net/e-learning/buddhism/lifebuddha/2_5lbud.htm)
*** Jâtaka („naștere” în sanscrită) = Literatură populară indiană despre viețile anterioare ale lui Buddha. (https://www.britannica.com/topic/Jataka)
**** Ananda = Văr al lui Gautama Siddharta și unul din cei zece importanți discipoli ai lui Buddha. (http://www.accesstoinsight.org/lib/authors/hecker/wheel273.html)
***** La 29 de ani prințul hindus Gautama Siddharta și-a abandonat familia și rangul de prinț pentru a deveni ascet. Prin meditație sub arborele Bodhi a atins iluminarea devenind Buddha („cel treaz”) și fondând religia budistă. (http://oaks.nvg.org/buddha-life.html#enlig)
****** Biblioteca Adevărul 101 / 29 mai 2012 (http://www.cartile-adevarul.com/80-kim-p-788.html)
(...)
- Demult, foarte de mult, pe vremea cînd în Benares* stăpînea regele Devadatta**, toată lumea să asculte Jâtaka***, vînătorii regelui au prins un elefant și i-au ferecat pe picior un inel greu de fier, înainte ca elefantul să fi putut scăpa din din nou din închisoarea lui. Înfuriat și revolta de acestă lipsă de omenie, a încercat să scoată inelul, apoi a luta-o la fugă prin păduri, rugînd pe ceilalți elefanți, frații lui, să i-l rupă ei. Elefanții veniră unul cîte unul și încercară să-l rupă cu trompele lor uriașe, dar nu reușiră. La urmă de tot, elefanții își dădură cu părerea că acest inel nu poate fi rupt de puterea nici unei fiare. Într-un desiș din apropiere tocmai atunci stătea lungit un tînăr elefant pe care maică-sa îl fătase abia de o zi și murise răpusă în chinuri. Elefantul scăpat, uitînd de amărăciunea lui, își zise: „Dacă nu voi avea grijă de puiul acesta, va pieri sub picioarele noastre”. Așa că își trecu picioarele peste el, ocrotindu-l sub pîntece, ca să nu fie lovit de cireada elefanților care trecea în goană pe lîngă ei. Ceru și lapte de la femeiușca miloasă a unui elefant și așa deveni el călăuza și apărătorul puiului în mijlocul junglei. Acum se știe - toată lumea să asculte Jâtaka - că zilele elefantului pînă cînd ajunge în depline puteri, sînt treizeci și cinci de ani, așa că vreme de treizeci și cinci de ani elefantul scăpat fu prietenul și călăuză și în tot timpul acesta inelul de pe piciorul lui intra tot mai adînc în carne. Într-o zi, însă, puiul de elefant văzu fierul inelului pe jumătate intrat în piciorul bătrînului și-l întrebă: „Ce este aceasta?”, iar bătrînul răspunse:„Aceasta este canonul zilelor mele”. Atunci elefantul cel tînăr întins trompa și cît ai clipi îi smulse inelul ca pe o nimica , și spuse: „A sosit ziua sorocită”. Așa s-a întîmplat că elefantul cel milos care aștepta și și-a purtat durerea cu răbdare, a fost izbăvit, la ziua sorocită chiar de către puiul de elefant pe care îl ocrotise - toată lumea să asculte Jâtaka -căci elefantul era Ananda****, iar puiul care a smuls inelul era însuși Domnul a Tot Puternic*****.
Apoi bătrînul începu să dea din cap resemnat și din clinchetul sec al mătăniilor lăsa să se înțeleagă cît era de neîntinat acest pui de elefant de orice păcat al trufiei.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim******, vol. II, trad. Jul. Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 31-32.
NOTE M. T.
* Benares / Varanasi / Kashi = Oraș pe malurile fluviului sfânt Gange, în N Indiei. Cel mai sfânt din cele șapte orașe sacre ale religiei hinduse, important și pentru jainism și budism. (https://www.britannica.com/place/Varanasi)
** Devadatta = Fiul al regelui Suppabuddha. Sora sa Yasodhara a fost soția prințului Gautama Siddharta, viitorul Buddha. Inițial a fost un adept al lui Buddha, dar apoi a devenit adversar al acestuia.(http://www.buddhanet.net/e-learning/buddhism/lifebuddha/2_5lbud.htm)
*** Jâtaka („naștere” în sanscrită) = Literatură populară indiană despre viețile anterioare ale lui Buddha. (https://www.britannica.com/topic/Jataka)
**** Ananda = Văr al lui Gautama Siddharta și unul din cei zece importanți discipoli ai lui Buddha. (http://www.accesstoinsight.org/lib/authors/hecker/wheel273.html)
***** La 29 de ani prințul hindus Gautama Siddharta și-a abandonat familia și rangul de prinț pentru a deveni ascet. Prin meditație sub arborele Bodhi a atins iluminarea devenind Buddha („cel treaz”) și fondând religia budistă. (http://oaks.nvg.org/buddha-life.html#enlig)
****** Biblioteca Adevărul 101 / 29 mai 2012 (http://www.cartile-adevarul.com/80-kim-p-788.html)
miercuri, 18 noiembrie 2015
Probleme financiare pentru o veche familie nobiliară în Anglia interbelică (GALSWORTY 1932)
<
(...)
- Con mi-a mărturisit, urmă Lady Mont, că anul ăsta n-o mai poate soate la capăt. cu nunta lui Clare, și cu noul buget,și cu Jean care așteptă un copil, va fi nevoit să taie cîțiva arbori și să-și vîndă caii. Și noi sîntem strîmtorați. Noroc că Fleur e atît de bogată! Mare plictiseală banii ăștia! Ce părere ai?
Adrian tresări.
- Mă rog, nimeni nu se așteaptă azi la lucruri bune. dar ai nevoie de bani ca să-ți duci zilele.
- Și cînd mai ai și oameni care depind de tine... Boswell are o soră cu un picior paralizat; soția lui Johnson a făcut un cancer, biata de ea! Și fiecare are are pe cineva sau ceva! Dinny zice că maică-sa, la Condaford, face o mulțime de lucruri pentru sat. Așa că nu știu cum o s-o scoatem mai departe la capăt. Lawrence nu economisește un bănuț.
- Lunecăm printre două scaune, Em; și într-o bună zi o să ne izbim cu fundul de pămînt.
- Presupunem că o să ne retragem la azilul de bătrîni. (...) Sau o să plecăm în Kenia*; se spun că acolo se rentează să lucrezi.
- Urăsc ideea, izbucni Adrian cu subită energie, ca domnul Cutărică sau mai știu eu cine să cumpere Condafordul și să-l folosească pentru petrecerile de week-end.
- Aș lua calea codrului și m-aș preface în iele. Condafordul nu poate exista fără Cherrelli.
- Ba poate exista foarte bine. Există un proces afurisit numit evoluție. Și Anglia e patria lui.
Lady Mont oftă și, ridicându-se, porni în mers legănat spre papagalul ei.
- Polly!Tu și cu mine o să ne sfîrșim zilele la azil.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell, trad. A. Ralian, vol. II (Pustietate în floare), ed. Miron, 1992, pp. 76-77.
NOTĂ M.T.
* Kenya = Colonie și protectorat britanică în perioada 1920-1963. (http://www.britishempire.co.uk/maproom/kenya.htm)
(...)
- Con mi-a mărturisit, urmă Lady Mont, că anul ăsta n-o mai poate soate la capăt. cu nunta lui Clare, și cu noul buget,și cu Jean care așteptă un copil, va fi nevoit să taie cîțiva arbori și să-și vîndă caii. Și noi sîntem strîmtorați. Noroc că Fleur e atît de bogată! Mare plictiseală banii ăștia! Ce părere ai?
Adrian tresări.
- Mă rog, nimeni nu se așteaptă azi la lucruri bune. dar ai nevoie de bani ca să-ți duci zilele.
- Și cînd mai ai și oameni care depind de tine... Boswell are o soră cu un picior paralizat; soția lui Johnson a făcut un cancer, biata de ea! Și fiecare are are pe cineva sau ceva! Dinny zice că maică-sa, la Condaford, face o mulțime de lucruri pentru sat. Așa că nu știu cum o s-o scoatem mai departe la capăt. Lawrence nu economisește un bănuț.
- Lunecăm printre două scaune, Em; și într-o bună zi o să ne izbim cu fundul de pămînt.
- Presupunem că o să ne retragem la azilul de bătrîni. (...) Sau o să plecăm în Kenia*; se spun că acolo se rentează să lucrezi.
- Urăsc ideea, izbucni Adrian cu subită energie, ca domnul Cutărică sau mai știu eu cine să cumpere Condafordul și să-l folosească pentru petrecerile de week-end.
- Aș lua calea codrului și m-aș preface în iele. Condafordul nu poate exista fără Cherrelli.
- Ba poate exista foarte bine. Există un proces afurisit numit evoluție. Și Anglia e patria lui.
Lady Mont oftă și, ridicându-se, porni în mers legănat spre papagalul ei.
- Polly!Tu și cu mine o să ne sfîrșim zilele la azil.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell, trad. A. Ralian, vol. II (Pustietate în floare), ed. Miron, 1992, pp. 76-77.
NOTĂ M.T.
* Kenya = Colonie și protectorat britanică în perioada 1920-1963. (http://www.britishempire.co.uk/maproom/kenya.htm)
joi, 23 octombrie 2014
Români versus italieni în perioada interbelică (CĂLINESCU 1933 )
<
(...)
- Ei! zise documentată tanti Ghenca, nu-i așa că-i mai bine în bîrlogul tău?! (Ca și cînd ar fi surprins pe figura lui Jim vreun semn de dezgust.) Nicăieri nu-i mai bine ca-n țara românească! Cine știe cîte-ai îndurat pe unde ai fost!
- O mai fi îndurat - interveni împăciuitor tanti Fira - dar însă a văzut ceea ce noinu ne-am învrednicit să vedem: a văzut Franța, Italia... Frumos ești Jim! adăugă ea în chip de încheiere.
- A văzut pe dracu! ripostă acru tanti Ghenca. Parcă noi nu știm ce e în Italia! Întreabă pe madam Morandini, să-ți spună: apa împuțită cu lături în loc de străzi; oamenii dorm ca vitele și mănîncă pisici și broaște. Pe unde trec italienii dispar pisicile; și nouă ne-au furat două cînd au lucrat la bina, lîngă biserică.
Spunînd asta, apriga etnografă privi ocrotitor cele două pisici negre ce se învîrteau printre scaune.
- Cum văd, ești bine informată! zise ironic Jim.
- Sînt! sări Ghenca, simțind acul; că sînt mai bătrînă și m-am șterș mai demult la nas. Pe vremea noastră lumea era mai așezată și ședea acasă și era bine... (Cu intenție.) Nu-i mirosea nimănui urît în casa mă-sii și tinerii respectau pe bătrîni!
- Tanti Ghenca, strigă Jim rumegînd o răzbunare grozavă; știi ce-am mâncat eu în Italia?
- Ce? întrebă bătrîna sarcastic.
- Cozi tocate de șoarece, fierte în zeamă de broască (Ghenca, aplecăcioasă din fire, îngălbeni), gîndaci în sos tomat, șobolan copt cu macaroane, tocană de păianjeni îndulcită cu rîme.
- Îh! făcu Ghenca albă ca varul, îmi vine rău! și scuipînd în batistă, se năpusti pe ușă afară.
- Deștept ești, Jim! îngînă Fira admirativ; lasă-mă să te privesc.
(...)
>
SURSA
George Călinescu, Cartea nunții, ed. Eminescu / colecția Romanul de dragoste - nr. 45, București, 1972, p. 34-35.
(...)
- Ei! zise documentată tanti Ghenca, nu-i așa că-i mai bine în bîrlogul tău?! (Ca și cînd ar fi surprins pe figura lui Jim vreun semn de dezgust.) Nicăieri nu-i mai bine ca-n țara românească! Cine știe cîte-ai îndurat pe unde ai fost!
- O mai fi îndurat - interveni împăciuitor tanti Fira - dar însă a văzut ceea ce noinu ne-am învrednicit să vedem: a văzut Franța, Italia... Frumos ești Jim! adăugă ea în chip de încheiere.
- A văzut pe dracu! ripostă acru tanti Ghenca. Parcă noi nu știm ce e în Italia! Întreabă pe madam Morandini, să-ți spună: apa împuțită cu lături în loc de străzi; oamenii dorm ca vitele și mănîncă pisici și broaște. Pe unde trec italienii dispar pisicile; și nouă ne-au furat două cînd au lucrat la bina, lîngă biserică.
Spunînd asta, apriga etnografă privi ocrotitor cele două pisici negre ce se învîrteau printre scaune.
- Cum văd, ești bine informată! zise ironic Jim.
- Sînt! sări Ghenca, simțind acul; că sînt mai bătrînă și m-am șterș mai demult la nas. Pe vremea noastră lumea era mai așezată și ședea acasă și era bine... (Cu intenție.) Nu-i mirosea nimănui urît în casa mă-sii și tinerii respectau pe bătrîni!
- Tanti Ghenca, strigă Jim rumegînd o răzbunare grozavă; știi ce-am mâncat eu în Italia?
- Ce? întrebă bătrîna sarcastic.
- Cozi tocate de șoarece, fierte în zeamă de broască (Ghenca, aplecăcioasă din fire, îngălbeni), gîndaci în sos tomat, șobolan copt cu macaroane, tocană de păianjeni îndulcită cu rîme.
- Îh! făcu Ghenca albă ca varul, îmi vine rău! și scuipînd în batistă, se năpusti pe ușă afară.
- Deștept ești, Jim! îngînă Fira admirativ; lasă-mă să te privesc.
(...)
>
SURSA
George Călinescu, Cartea nunții, ed. Eminescu / colecția Romanul de dragoste - nr. 45, București, 1972, p. 34-35.
miercuri, 12 iunie 2013
Umor
Nastradin Hogea repara acoperișul casei când se apropie un bătrân:
-Om bun, poți să te dai jos să vorbim ceva?
Cam fără chef să întrerupă lucrul, Nastradin se dă jos.
-Ei, ce era așa de important?
-Ai putea să-mi dai și mie un bănuț?
-Urmează pe acoepriș!
Ajung ei pe acoperiș, bătrânul mai greu.
Nastradin:
-Nu, n-am nici un ban!
SURSA
”Cuget Liber”, Constanța, 30 martie 2013
-Om bun, poți să te dai jos să vorbim ceva?
Cam fără chef să întrerupă lucrul, Nastradin se dă jos.
-Ei, ce era așa de important?
-Ai putea să-mi dai și mie un bănuț?
-Urmează pe acoepriș!
Ajung ei pe acoperiș, bătrânul mai greu.
Nastradin:
-Nu, n-am nici un ban!
SURSA
”Cuget Liber”, Constanța, 30 martie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)