Renaștarea în roata vieții budistă (KIPLING 1900-1)

<
(...)
- Au lovit pe sfîntul... am văzut cu ochii noștri. Vitele noastre vor stîrpi; femeile noastre nu vor mai  putea naște. După ce ne vom întoarce acasă, vom fi îngropați în așternuturile noastre de troienile zăpezilor... Alte nenorociri mai mari nu puteau veni peste noi.
(...)
- Cel care a suferit batjocura este omul acesta de aici, zise lama* ducîndu-și mîna la frunte.
- Tocmai din cauza asta, îi răspunse omul.
- Iar dacă se întîmplă ca cel care a fost batjocorit să ierte ceea ce i-au făcut lui, mîinile tale vor trebui să rămînă curate. Afară de asta veți face o faptă bună, dacă veți da ascultare cuvintelor mele.
(...)
Lama ezită cîteva clipe, exact atît cît îi trebuie ca să treci un glonte din încărcător în țeava unei arme. Pe urmă se ridică în picioare și puse un deget pe umărul omului.
- Ai înțeles? Am spus că nu se va întîmpla omor... eu care am fost stareț în Zueh-Zen, sper că nu ți-ar face nici o plăcere să te renaști sub forma unui șobolan, sau a unui șarpe care se tîrăște prin gunoaie... nici a unui vierme care trăiește în pîntecele celei mai ticăloase fiare? Sau dacă asta este dorința ta...
Omul din Ao-chung căzu în genunchi, căci glasul lui lama răsuna în mijlocul întunericului ca un gong al demonilor din Thibet**.
- Vai, vai, vai, scînceau oamenii din Spiti. Nu ne blestema... nu-l blestema nici pe el, căci era robit numai de pornirile lui, Sfîntule... Aruncă din mînă carabina, nebunule, strigară oamenii.
- Supărarea aduce supărare, și răul vine după rău! Nu veți face omor. Lăsați pe cel ce lovește un preot să plătească singur pentru faptele sale. Dreaptă, și mai presus de adevăr, este numai roata***, care nu poate fi atinsă nici cu un fir de păr. Cei ce au făptuit nedreptatea se vor renaște de nenumărate ori în mijlocul chinurilor, sfîrși bătrînul, și capului se lăsă greu pe umărul lui Kim.
- Am trecut chela**** pe alături de un mare păcat, și glasul lui vibră prin întunericul greu de sub ramurile de cetini. Eram gata să las glonțul să plece, și adevăr vă zic vouă, că în Thibet oameni aceștia ar fi avut o moarte dureroasă și înceată... M-a lovit în mijlocul obrazului... fără cruțare...
(...)
- Nu se va face omor, murmură bătrînul. (Omul din Ao-chung îi pipăi picioarele cu sfială). Dreaptă și mai presus de orice este numai roata... Supărarea aduce supărare.
- Nu Sfântule, nu. (...) Nimeni nu va fi ucis, decât dacă te poruncești tu.
(...)
>

SURSA
Rudyard Kipling, Kim*****, vol. II, Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 151-154.

NOTE M. T.
* LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.

• sursa: DEX '09 (2009) (
http://dexonline.ro:8080/definitie/lama)
** Thibet / Tibet = Podiș cu altitudine 4900 m în Asia centrală, la NE de munții Himalaya. 
(http://travel.descopera.ro/8713744-Calatorie-in-tainicul-Tibet)
*** Roata vieții = Ciclul renașterilor ca rezultat al karmei, adică al acțiunilor din trecut. 
(http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/2016/budismul-pe-roti/)
**** chela (în limba sanscrită) = Discipol foarte apropiat de învățătorul său în religia hindusă. 
(https://www.ananda.org/yogapedia/chela/)
***** Adriana Popa, Citește! Rudyard Kipling „Kim”, „Income Magazine”, 18 februarie 2013 
(http://incomemagazine.ro/articole/citeste-rudyard-kipling-kim)

Filozofie, omor, revoluţie şi tiranie (IONESCO 1973 )

Scriitorul român Eugen Ionescu (1909 Slatina/România - 1994 Paris), exilat în Franţa din 1942, a publicat în 1973 romanul. Le solitaire. Scrisă la persoana întâi, cartea are ca personaj principal un angajat al unei firme pariziene care primeşte pe neaşteptate o moştenire şi se pensionează, meditând asupra vechii şi noiii sale vieţi.

<(...)
Filozofez prea mult. Asta e greşeala mea. Dacă aş fi fost mai puţin filozof, viaţa ar fi fost mai veselă. Nu trebuie să filosofezi cînd nu eşti mare filozof. Şi chiar aceştia, cînd sînt mari, devin pesimişti sau ajung la nişte concluzii care mi se par imposibil de înţeles. Sau ne propun să dăm frîu liber tututor dorinţelor. Unde am ajunge? Cel puţin jumătate dintre oameni au dorinţe care te pot scoate din minţi, dar pe care le ţin ascunse. dacă şi-ar lăsa dorinţele să erupă, dacă s-ar defula, s-ar omorî cu toţii între ei sau, poate, s-ar sinucide. Dar nu pot să se omoare cu toţii între ei, să-şi dea frîu liber dorinţelor, e un lucru imposibil, căci poliţia i-ar împiedica. Numai dacă poliţiştii n-ar dori şi ei să-şi lase dorinţele să erupă, dar această evoluţie a lucrurilor este imposibilă cu excepţia perioadelor revoluţionare cînd toţi se omoară între ei, spunînd că o fac pentru a permite oamenilor să trăiască, să trăiască mai bine.
Revoluţia instalează tirania, o instituie repede şi cele mai violente dorinţe sînt încătuşate. Există însă mulţi oameni car enu doresc dezlănţuirea dorinţelor pentru că nu şi le mărturisesc nici lor înşile, sau pentru că nu sînt destul de puternici, sau pentru că n-au nici o dorinţă.
(...)>

SURSA
Eugen Ionesco, Însinguratul, trad. R. Chiriacescu, edit. Albatros, Bucureşti, 1990, pp. 23-24.