<
(...)
Mă gîndeam la Kingston sau "Kyningestun", cum i se spunea în zilele în care era cetatea unde se încoronau regii saxoni*. Marele Cezar** a trecut fluviul*** pe aici, iar legiunile romane și-au așezat taberele pe dealurile din apropiere. Cezar, întocmai ca și Elisabeta**** mai tîrziu, pare să se fi oprit pretutindeni, atît numai că se respecta mai mult decît buna regină Bess - el n-a poposit pe la cîrciumi.jjuu
Grozav îi mai plăceau cîrciumile reginei fecioare a Angliei! Nu știu dacă există loc mai aråtos pe o rază de zece mile în jurul Londrei la care să nu se fi uitat, unde să nu se fi oprit sau să nu fi dormit, din cînd în cînd.
(...)
Cît de mult trebuie să fi urît Kyningestun regele Edwy cel slab la minte! Bietul de el, n-a putut face față ospățului în ziua încoronării. Poate că nu i-a făcut bine capul de mistreț împănat cu caramele (...) și a băut prea mult mied și vin alb de Spania, fapt că i-a părăsit pe cheflii aceia zgomotoși, ca să petreacă un ceas tihnit alătuiri de draga lui Elgiva, sub razele lunei.
(...)
Parcă-i văd pe fiorosul Odo și pe sfîntul Dunstan cum dau buzna în odaia retrasă și împroșcînd-o cu vorbe grele pe frumoasa regină, îl tîrăsc pe bietul Edwy înapoi, în mijlocul bețivilor și al zurbagiilor.
Mulți ani mai tîrziu, în sunetele zgomotoase ale muzicii de bătălie, regii și ospețele saxone au fost îngropați alături, iar strălucirea Kingston-ului a dispărut pentru un timp, ca să renască în zilele cînd Hampton Court***** a devenit reședința Tudorilor******* și Stuarților*******, cînd corăbiile regale erau afurcate lîngă țărm, iar cavalerii îmbrăcați în mantii strălucitoare coborau țanțoși treptele debarcaderului, strigînd: "Hei! O barcă! Să vină o barcă!"
Nenumărate case din împrejurimi vorbeau deslușit despre zilele cînd Kingston era un burg regal, în care, alături de rege, trăiau nobilii și curtenii, iar drumul lung ce ducea spre porțile palatului fremăta ziua întreagă oțelul zăngănitor, de armăsari aprigi, de catifele și mătăsuri foșnitoare și chipuri nurlii. Casele spațioase, cu ferestrele lor zăbrelite și cu firide, cu căminurile lor uriașe și cu acoperișurile lor țuguiate, evocă zilele pantalonilor strîmți și ale pieptarelor, ale corsajelor brodate. cu perle și ale înjurăturilor complicate. Solidele cărămizi roșii s-au întărit și mai mult cu timpul, iar scările de stejar masiv nu scîrție cînd încerci să încet treptele.
>
Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, trad. L. Levițchi, ed. Tineretului, București, 1966, p. 87-89.
Note M. T.
* saxoni = Popor germanic care a invadat Britania în 410, după retragerea armatei și administrației romane.(ro.wikipedia.org)
** Caius Iulius Caesar (101 î. H. - 44 î. H.) = Politcian și comandant militar roman. (www.istorie-pe-scurt.ro)
*** Tamisa.
**** Elisabeta Tudor (15 - 1603) = Fiica regelui englez Henric VIII Tudor (1509-1547) și sora regelui Eduard VI (1547-1553) și a reginei Maria I (1553-1558). Regină a Angliei ca Elisabeta I (1558-1603). (www.historia.ro)
***** Hampton Court = Palat regal în localitatea Richmond pe Tamisa (eng.wikipedia.org)
****** dinastia Tudor = 1485 - 1603.(www.historia.ro)
******* dinastia Stuart = 1603-1649; 1660-1714. (Iacob I, Carol I, Carol II, Iacob II, Maria II, Ana) (www.historia.ro)
Se afișează postările cu eticheta sfânt. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sfânt. Afișați toate postările
marți, 24 octombrie 2017
luni, 6 februarie 2017
Renaștarea în roata vieții budistă (KIPLING 1900-1)
<
(...)
- Au lovit pe sfîntul... am văzut cu ochii noștri. Vitele noastre vor stîrpi; femeile noastre nu vor mai putea naște. După ce ne vom întoarce acasă, vom fi îngropați în așternuturile noastre de troienile zăpezilor... Alte nenorociri mai mari nu puteau veni peste noi.
(...)
- Cel care a suferit batjocura este omul acesta de aici, zise lama* ducîndu-și mîna la frunte.
- Tocmai din cauza asta, îi răspunse omul.
- Iar dacă se întîmplă ca cel care a fost batjocorit să ierte ceea ce i-au făcut lui, mîinile tale vor trebui să rămînă curate. Afară de asta veți face o faptă bună, dacă veți da ascultare cuvintelor mele.
(...)
Lama ezită cîteva clipe, exact atît cît îi trebuie ca să treci un glonte din încărcător în țeava unei arme. Pe urmă se ridică în picioare și puse un deget pe umărul omului.
- Ai înțeles? Am spus că nu se va întîmpla omor... eu care am fost stareț în Zueh-Zen, sper că nu ți-ar face nici o plăcere să te renaști sub forma unui șobolan, sau a unui șarpe care se tîrăște prin gunoaie... nici a unui vierme care trăiește în pîntecele celei mai ticăloase fiare? Sau dacă asta este dorința ta...
Omul din Ao-chung căzu în genunchi, căci glasul lui lama răsuna în mijlocul întunericului ca un gong al demonilor din Thibet**.
- Vai, vai, vai, scînceau oamenii din Spiti. Nu ne blestema... nu-l blestema nici pe el, căci era robit numai de pornirile lui, Sfîntule... Aruncă din mînă carabina, nebunule, strigară oamenii.
- Supărarea aduce supărare, și răul vine după rău! Nu veți face omor. Lăsați pe cel ce lovește un preot să plătească singur pentru faptele sale. Dreaptă, și mai presus de adevăr, este numai roata***, care nu poate fi atinsă nici cu un fir de păr. Cei ce au făptuit nedreptatea se vor renaște de nenumărate ori în mijlocul chinurilor, sfîrși bătrînul, și capului se lăsă greu pe umărul lui Kim.
- Am trecut chela**** pe alături de un mare păcat, și glasul lui vibră prin întunericul greu de sub ramurile de cetini. Eram gata să las glonțul să plece, și adevăr vă zic vouă, că în Thibet oameni aceștia ar fi avut o moarte dureroasă și înceată... M-a lovit în mijlocul obrazului... fără cruțare...
(...)
- Nu se va face omor, murmură bătrînul. (Omul din Ao-chung îi pipăi picioarele cu sfială). Dreaptă și mai presus de orice este numai roata... Supărarea aduce supărare.
- Nu Sfântule, nu. (...) Nimeni nu va fi ucis, decât dacă te poruncești tu.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*****, vol. II, Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 151-154.
NOTE M. T.
* LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.
(...)
- Au lovit pe sfîntul... am văzut cu ochii noștri. Vitele noastre vor stîrpi; femeile noastre nu vor mai putea naște. După ce ne vom întoarce acasă, vom fi îngropați în așternuturile noastre de troienile zăpezilor... Alte nenorociri mai mari nu puteau veni peste noi.
(...)
- Cel care a suferit batjocura este omul acesta de aici, zise lama* ducîndu-și mîna la frunte.
- Tocmai din cauza asta, îi răspunse omul.
- Iar dacă se întîmplă ca cel care a fost batjocorit să ierte ceea ce i-au făcut lui, mîinile tale vor trebui să rămînă curate. Afară de asta veți face o faptă bună, dacă veți da ascultare cuvintelor mele.
(...)
Lama ezită cîteva clipe, exact atît cît îi trebuie ca să treci un glonte din încărcător în țeava unei arme. Pe urmă se ridică în picioare și puse un deget pe umărul omului.
- Ai înțeles? Am spus că nu se va întîmpla omor... eu care am fost stareț în Zueh-Zen, sper că nu ți-ar face nici o plăcere să te renaști sub forma unui șobolan, sau a unui șarpe care se tîrăște prin gunoaie... nici a unui vierme care trăiește în pîntecele celei mai ticăloase fiare? Sau dacă asta este dorința ta...
Omul din Ao-chung căzu în genunchi, căci glasul lui lama răsuna în mijlocul întunericului ca un gong al demonilor din Thibet**.
- Vai, vai, vai, scînceau oamenii din Spiti. Nu ne blestema... nu-l blestema nici pe el, căci era robit numai de pornirile lui, Sfîntule... Aruncă din mînă carabina, nebunule, strigară oamenii.
- Supărarea aduce supărare, și răul vine după rău! Nu veți face omor. Lăsați pe cel ce lovește un preot să plătească singur pentru faptele sale. Dreaptă, și mai presus de adevăr, este numai roata***, care nu poate fi atinsă nici cu un fir de păr. Cei ce au făptuit nedreptatea se vor renaște de nenumărate ori în mijlocul chinurilor, sfîrși bătrînul, și capului se lăsă greu pe umărul lui Kim.
- Am trecut chela**** pe alături de un mare păcat, și glasul lui vibră prin întunericul greu de sub ramurile de cetini. Eram gata să las glonțul să plece, și adevăr vă zic vouă, că în Thibet oameni aceștia ar fi avut o moarte dureroasă și înceată... M-a lovit în mijlocul obrazului... fără cruțare...
(...)
- Nu se va face omor, murmură bătrînul. (Omul din Ao-chung îi pipăi picioarele cu sfială). Dreaptă și mai presus de orice este numai roata... Supărarea aduce supărare.
- Nu Sfântule, nu. (...) Nimeni nu va fi ucis, decât dacă te poruncești tu.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*****, vol. II, Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 151-154.
NOTE M. T.
* LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.
- sursa: DEX '09 (2009) ( http://dexonline.ro:8080/definitie/lama)
- ** Thibet / Tibet = Podiș cu altitudine 4900 m în Asia centrală, la NE de munții Himalaya.
- *** Roata vieții = Ciclul renașterilor ca rezultat al karmei, adică al acțiunilor din trecut.
- (http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/2016/budismul-pe-roti/)
- **** chela (în limba sanscrită) = Discipol foarte apropiat de învățătorul său în religia hindusă.
- ***** Adriana Popa, Citește! Rudyard Kipling „Kim”, „Income Magazine”, 18 februarie 2013
marți, 24 ianuarie 2017
Om de la câmpie versus om de la munte în India colonială britanică (KIPLING 1900-1)
<
(...)
Kim era obișnuit, ca orice om crescut la șes, cu drumul larg și bine bătut, nu cu poteci înguste de cîțiva coți* care să șerpuiască pe coasta munților; lama** însă, ca orice tibetan***, nu se putea stăpîni să nu apuce pe scurtături și să coboare sau să urce pe potecile acoperite de pietrișul nebătătorit. Începu să explice lui Kim care venea șchiopătînd în urma lui, că un om crescut la munte știe dinainte unde poate ajunge la capătul unei poteci, și drumul printre norii coborîți pe coame, care pentru un străin pot părea o piedică de neînlăturat, pentru un muntean sînt ca și un lucru de nimic, la care nici nu te trebuie să te gîndești. Astfel, după multe ceasuri de urcuș care în alte țări civilizate ar fi fost considerat drept o remarcabilă ascensiune, ajunseră pe o coamă de munte, și ocolind cîteva prăpăstii, intrară din nou în pădure, coborînd pe o pantă de patruzeci și cinci de grade, ca apoi să ajungă iarăși la un drum bătut. Pe unde treceau, întâlneau casele oamenilor de la munte, bordeie din argilă bătută și nuiele, cu prispe grosolan lucrate din bardă, și care se cățărau pe coastele stîncoase întocmai ca niște cuiburi de rîndunele, îngrămădindu-se una lîngă alta pe terasele înguste din piatră care erau săpate la mijlocul unui drum de trei mii de picioare**** pînă să ajungi la vale, sau erau pitite între stîncile care prindeau orice bătaie de vînt, ca să o trimită șuierînd mai departe; altădată, din cauza lipsei de pășuni, se înălțau tocmai în mijlocul coamelor care în timp de iarnă erau acoperite cu un strat de zăpadă pînă la zece coți. Oamenii din casele acestea, munteni cu fețe galbene și uleioase, îmbrăcați în haine capitonate și groase, cu picioarele scurte și goale, care semănau foarte mult a eschimoși, ieșeau în calea lor și li se închinau. Oamenii blînzi și buni de la șes se uitau la lama ca la un sfînt între sfinți. Cei de la munte însă, i se închinau ca unuia care cunoaște toate secretele demonilor. Religia lor purta încă urmele șterse ale Budhismului***** peste care se așternuse cultul unei credințe tot atît de fantastice ca și regiunea unde trăiau, tot atît de meticuloase ca munca semănăturilor lor de pe terasele înguste care îi hrăneau; dar cu toate acestea, comanacul roșu al lui lama, șiragul lui de mătănii și textele vechi chinezești pe care le întrebuința, aveau mare autoritate în fața lor, căci sub gardinele largi ale comanacului său, ei nu vedeau decît omul care trebuie cinstit.
- Te-am văzut coborînd crestele negre ale muntelui Eua, spunea un Bathan care le ieși într-o seară în cale, și le dădu o bucată de brînză, in vas cu lapte acru și un codru de pîine tare ca piatra. - Noi nu întrebuințăm această hrană decît vara, cînd vacile înțarcă și le apucă strechea. printre stîncile acestea suflă vînturi care te dau peste cap, chiar pe vreme deplin liniștită. Nu cumva sînteți oameni care puteți frîna pornirile demonilor din Eua?
În astfel de cazuri, Kim care tremura din tot trupul, și era amețit din cauza drumului repezit în prăpăstii, chinuit de picioarele umflate în timp ce se cățăra printre crăpăturile prea strâmte și incomode ale stîncilor, se bucura din tot sufletul de popasul care urma după o zi de drum, cum se bucurase odinioară de laudele colegilor de la St. Xavier cînd cîștigase concursul de alergări pe distanța de două sute de metri. Muntele îl făceau să asude și să elimine ghi-ul și dulciurile hranei abundente cu care se obișnuise la șes, iar aerul aspru care părea că-l îneacă în timpul urcușurilor grele spre culmi, îi întărea și-i dezvolta pieptul, oțelindu-i mușchii picioarelor și coapsele.
Din cînd în cînd meditau asupra roții vieții, și cum spunea lama, mereu mai des, din ziua cînd scăpaseră de toate ispitele ei. În afară de vulturi cenușii care se legănau în înălțimi, sau cîte un urs care se vedea în depărtări, mormăind și dezgropînd rădăcini pe coasta muntelui, ori apariția fugară în zori a cîte unui leopard vărgat care-și sfîșia grăbit și lacom capra vînată în liniștea unei văi, sau altădată ciripitul speriat al cîte unei păsări cu pene multicolore, ei doi erau întotdeauna singuri sub vînturile care băteau în jurul lor, legănați de susurul ierburilor care se plecau lovite de boarea rece a înălțimilor. Femeile din colibele afumate care se vedeau în picioarele lor în timp ce coborau coasta munților, nu erau deloc plăcute la vedere, și cu toate că erau murdare, și mai toate gușate, fiecare dintre ele avea mai mulți bărbați.Oamenii erau tăietori de lemne dacă nu se întîmpla să fie agricultori, dotați cu o veselie și o blîndețe neobișnuită și de o simplitate cum numai rareori se întîlnește. Spre mulțumirea lor, soarta le scoase în cale un vraci din Dacca******, care-și plătea hrana cu alifii bune pentru întrebuințat contra gușei, și cu sfaturi menite să restabilească pacea între bărbați și femei. Omul acesta părea că știe munții la fel de bine precum știa și dialectele oamenilor, și descrise lui lama regiunea Ladakhi******* și Thibet. Spunea că în șesuri se vor putea întoarce cînd îi va trage inima; dar cu toate acestea pentru un om căruia îi plac munții, drumul acesta spre văi era foarte plăcut. Toate acestea nu și le spuseră dintr-o suflare, ci în timp ce stăteau seara de vorbă la marginea ariei de piatră unde treierau grîul, și după ce toți bolnavii își primeau medicamentele, vraciul își aprindea luleaua, iar lama lua cîte o priză de tutun, în timp ce Kim urmărea cu ochii văcuțele care pășteau pe costișa din dosul colibelor sau se uitau în depărtările de azur care pluteau între lanțurile nesfîrșite de munți.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim********, vol. II, Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 132-135.
NOTE M. T.
* COT, (II) coți, s. m (...) II. S. m. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot (I 1) până la încheietura palmei; p. ext. măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. (...) sursa: DEX '09 (2009)(https://dexonline.ro/definitie/cot)
** LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.
**** PICIÓR, picioare, s. n. (...) 8. Veche unitate de măsură, având lungimea de aproximativ o treime dintr-un metru, folosită și astăzi în unele țări. (...) sursa: DEX '09 (2009)(https://dexonline.ro/definitie/picior)
***** Prințul Gautama Siddharta (623 î.H.-543 î.H. sau 560 î.H.-480 î.H.) și-a abandonat în tinerețe rangul și familia pentru a deveni ascet și a obținut iluminarea prin meditație sub arborele bodhi. (http://oaks.nvg.org/buddha-life.html#enligt)
****** Dacca / Dhaka = Metropolă în apropierea fluviului Gange. Capitala Bangladeshului. (https://www.britannica.com/place/Dhaka)
******* Ladakhi / Ladakh = Regiune în statul Jammu și Kashmir din N Indiei. (https://www.journeysinternational.com/ladhaki-people)
******** Ana, „Kim” de Rudyard Kipling, „Ana are cărți”/ „Recenzii”, 27 noiembrie 2016, (http://anaarecarti.ro/main/kim-de-rudyard-kipling/)
(...)
Kim era obișnuit, ca orice om crescut la șes, cu drumul larg și bine bătut, nu cu poteci înguste de cîțiva coți* care să șerpuiască pe coasta munților; lama** însă, ca orice tibetan***, nu se putea stăpîni să nu apuce pe scurtături și să coboare sau să urce pe potecile acoperite de pietrișul nebătătorit. Începu să explice lui Kim care venea șchiopătînd în urma lui, că un om crescut la munte știe dinainte unde poate ajunge la capătul unei poteci, și drumul printre norii coborîți pe coame, care pentru un străin pot părea o piedică de neînlăturat, pentru un muntean sînt ca și un lucru de nimic, la care nici nu te trebuie să te gîndești. Astfel, după multe ceasuri de urcuș care în alte țări civilizate ar fi fost considerat drept o remarcabilă ascensiune, ajunseră pe o coamă de munte, și ocolind cîteva prăpăstii, intrară din nou în pădure, coborînd pe o pantă de patruzeci și cinci de grade, ca apoi să ajungă iarăși la un drum bătut. Pe unde treceau, întâlneau casele oamenilor de la munte, bordeie din argilă bătută și nuiele, cu prispe grosolan lucrate din bardă, și care se cățărau pe coastele stîncoase întocmai ca niște cuiburi de rîndunele, îngrămădindu-se una lîngă alta pe terasele înguste din piatră care erau săpate la mijlocul unui drum de trei mii de picioare**** pînă să ajungi la vale, sau erau pitite între stîncile care prindeau orice bătaie de vînt, ca să o trimită șuierînd mai departe; altădată, din cauza lipsei de pășuni, se înălțau tocmai în mijlocul coamelor care în timp de iarnă erau acoperite cu un strat de zăpadă pînă la zece coți. Oamenii din casele acestea, munteni cu fețe galbene și uleioase, îmbrăcați în haine capitonate și groase, cu picioarele scurte și goale, care semănau foarte mult a eschimoși, ieșeau în calea lor și li se închinau. Oamenii blînzi și buni de la șes se uitau la lama ca la un sfînt între sfinți. Cei de la munte însă, i se închinau ca unuia care cunoaște toate secretele demonilor. Religia lor purta încă urmele șterse ale Budhismului***** peste care se așternuse cultul unei credințe tot atît de fantastice ca și regiunea unde trăiau, tot atît de meticuloase ca munca semănăturilor lor de pe terasele înguste care îi hrăneau; dar cu toate acestea, comanacul roșu al lui lama, șiragul lui de mătănii și textele vechi chinezești pe care le întrebuința, aveau mare autoritate în fața lor, căci sub gardinele largi ale comanacului său, ei nu vedeau decît omul care trebuie cinstit.
- Te-am văzut coborînd crestele negre ale muntelui Eua, spunea un Bathan care le ieși într-o seară în cale, și le dădu o bucată de brînză, in vas cu lapte acru și un codru de pîine tare ca piatra. - Noi nu întrebuințăm această hrană decît vara, cînd vacile înțarcă și le apucă strechea. printre stîncile acestea suflă vînturi care te dau peste cap, chiar pe vreme deplin liniștită. Nu cumva sînteți oameni care puteți frîna pornirile demonilor din Eua?
În astfel de cazuri, Kim care tremura din tot trupul, și era amețit din cauza drumului repezit în prăpăstii, chinuit de picioarele umflate în timp ce se cățăra printre crăpăturile prea strâmte și incomode ale stîncilor, se bucura din tot sufletul de popasul care urma după o zi de drum, cum se bucurase odinioară de laudele colegilor de la St. Xavier cînd cîștigase concursul de alergări pe distanța de două sute de metri. Muntele îl făceau să asude și să elimine ghi-ul și dulciurile hranei abundente cu care se obișnuise la șes, iar aerul aspru care părea că-l îneacă în timpul urcușurilor grele spre culmi, îi întărea și-i dezvolta pieptul, oțelindu-i mușchii picioarelor și coapsele.
Din cînd în cînd meditau asupra roții vieții, și cum spunea lama, mereu mai des, din ziua cînd scăpaseră de toate ispitele ei. În afară de vulturi cenușii care se legănau în înălțimi, sau cîte un urs care se vedea în depărtări, mormăind și dezgropînd rădăcini pe coasta muntelui, ori apariția fugară în zori a cîte unui leopard vărgat care-și sfîșia grăbit și lacom capra vînată în liniștea unei văi, sau altădată ciripitul speriat al cîte unei păsări cu pene multicolore, ei doi erau întotdeauna singuri sub vînturile care băteau în jurul lor, legănați de susurul ierburilor care se plecau lovite de boarea rece a înălțimilor. Femeile din colibele afumate care se vedeau în picioarele lor în timp ce coborau coasta munților, nu erau deloc plăcute la vedere, și cu toate că erau murdare, și mai toate gușate, fiecare dintre ele avea mai mulți bărbați.Oamenii erau tăietori de lemne dacă nu se întîmpla să fie agricultori, dotați cu o veselie și o blîndețe neobișnuită și de o simplitate cum numai rareori se întîlnește. Spre mulțumirea lor, soarta le scoase în cale un vraci din Dacca******, care-și plătea hrana cu alifii bune pentru întrebuințat contra gușei, și cu sfaturi menite să restabilească pacea între bărbați și femei. Omul acesta părea că știe munții la fel de bine precum știa și dialectele oamenilor, și descrise lui lama regiunea Ladakhi******* și Thibet. Spunea că în șesuri se vor putea întoarce cînd îi va trage inima; dar cu toate acestea pentru un om căruia îi plac munții, drumul acesta spre văi era foarte plăcut. Toate acestea nu și le spuseră dintr-o suflare, ci în timp ce stăteau seara de vorbă la marginea ariei de piatră unde treierau grîul, și după ce toți bolnavii își primeau medicamentele, vraciul își aprindea luleaua, iar lama lua cîte o priză de tutun, în timp ce Kim urmărea cu ochii văcuțele care pășteau pe costișa din dosul colibelor sau se uitau în depărtările de azur care pluteau între lanțurile nesfîrșite de munți.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim********, vol. II, Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 132-135.
NOTE M. T.
* COT, (II) coți, s. m (...) II. S. m. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot (I 1) până la încheietura palmei; p. ext. măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. (...) sursa: DEX '09 (2009)(https://dexonline.ro/definitie/cot)
** LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.
- sursa: DEX '09 (2009) ( https://dexonline.ro/definitie/lama)
**** PICIÓR, picioare, s. n. (...) 8. Veche unitate de măsură, având lungimea de aproximativ o treime dintr-un metru, folosită și astăzi în unele țări. (...) sursa: DEX '09 (2009)(https://dexonline.ro/definitie/picior)
***** Prințul Gautama Siddharta (623 î.H.-543 î.H. sau 560 î.H.-480 î.H.) și-a abandonat în tinerețe rangul și familia pentru a deveni ascet și a obținut iluminarea prin meditație sub arborele bodhi. (http://oaks.nvg.org/buddha-life.html#enligt)
****** Dacca / Dhaka = Metropolă în apropierea fluviului Gange. Capitala Bangladeshului. (https://www.britannica.com/place/Dhaka)
******* Ladakhi / Ladakh = Regiune în statul Jammu și Kashmir din N Indiei. (https://www.journeysinternational.com/ladhaki-people)
******** Ana, „Kim” de Rudyard Kipling, „Ana are cărți”/ „Recenzii”, 27 noiembrie 2016, (http://anaarecarti.ro/main/kim-de-rudyard-kipling/)
miercuri, 16 noiembrie 2016
Mânăstirile budiste din Tibet în secolul XIX (KIPLING 1900-1)
<
(...)
- În Bhotiyal* sînt mai multe comori decît ar putea oamenii să-și închipuie, răspunse bătrînul foarte liniștit. Acolo de unde am plecat eu, mi-a fost dată amăgirea de a fi respectat de cei din jurul meu. Cînd am nevoie de ceva, le cer. De socoteli eu nu țin seama, căci de ele se ocupă mînăstirea. Eh, stranele negre din lamaserie** și cei din noviciat.
Începu să-i povestească, în timp ce trăgea linii cu degetul în țărînă, tot ritualul complicat și pompos, care se desfășoară în taina catedralelor ferite de avalanșe, despre procesiuni și dansuri demonice, despre schimbarea călugărilor și a călugărițelor în porci, despre orașele sfinte care erau ridicate pe înălțimi de cincisprezece mii de picioare, despre intrigile și rivalitățile din lamaserii, despre glasurile misterioase care se aud în munți și jocul de lumini de deasupra zăpezii înghețate. Îi povesti și despre Lhassa*** și Dalai Lama**** pe care îl văzuse și i se închinase.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*****, vol. II, trad. Jul Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, p. 104.
NOTE M. T.
* Bhotiyal / Bhotiya (în limba tibetană) = Tibet. (http://www.peoplegroupsindia.com/profiles/bhotia/?pid=539)
** LAMASERÍE, lamaserii, s. f. Mănăstire pentru lama1 (în Tibet). – Din fr. lamaserie.
**** Budiștii tibetani îl consideră pe Dalai Lama patronul sfânt al Tibetului. (http://www.dalailama.com/biography/the-dalai-lamas)
***** Rodica Grigore, Kim, Kipling și Cartea Indiei, „Cultura”, Fundația Culturală Română, București, 523 / 12 iulie 2015. (http://revistacultura.ro/nou/2015/07/kim-kipling-si-cartea-indiei/)
(...)
- În Bhotiyal* sînt mai multe comori decît ar putea oamenii să-și închipuie, răspunse bătrînul foarte liniștit. Acolo de unde am plecat eu, mi-a fost dată amăgirea de a fi respectat de cei din jurul meu. Cînd am nevoie de ceva, le cer. De socoteli eu nu țin seama, căci de ele se ocupă mînăstirea. Eh, stranele negre din lamaserie** și cei din noviciat.
Începu să-i povestească, în timp ce trăgea linii cu degetul în țărînă, tot ritualul complicat și pompos, care se desfășoară în taina catedralelor ferite de avalanșe, despre procesiuni și dansuri demonice, despre schimbarea călugărilor și a călugărițelor în porci, despre orașele sfinte care erau ridicate pe înălțimi de cincisprezece mii de picioare, despre intrigile și rivalitățile din lamaserii, despre glasurile misterioase care se aud în munți și jocul de lumini de deasupra zăpezii înghețate. Îi povesti și despre Lhassa*** și Dalai Lama**** pe care îl văzuse și i se închinase.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*****, vol. II, trad. Jul Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, p. 104.
NOTE M. T.
* Bhotiyal / Bhotiya (în limba tibetană) = Tibet. (http://www.peoplegroupsindia.com/profiles/bhotia/?pid=539)
** LAMASERÍE, lamaserii, s. f. Mănăstire pentru lama1 (în Tibet). – Din fr. lamaserie.
- sursa: DEX '09 (2009) ( https://dexonline.ro/definitie/lamaserie)
**** Budiștii tibetani îl consideră pe Dalai Lama patronul sfânt al Tibetului. (http://www.dalailama.com/biography/the-dalai-lamas)
***** Rodica Grigore, Kim, Kipling și Cartea Indiei, „Cultura”, Fundația Culturală Română, București, 523 / 12 iulie 2015. (http://revistacultura.ro/nou/2015/07/kim-kipling-si-cartea-indiei/)
sâmbătă, 12 noiembrie 2016
Roata Vieții (KIPLING 1900-1)
<
(...)
La ceasul cînd umbrele începeau să se scurteze, și brațul lui lama* apăsa mai greu pe umărul lui Kim, scotea din sîn desenul cu Roata Vieții**, pe care îl netezea cu mîna și-l întindea pe cîte o lespede, după ce sufla deasupra ei, și în mînă cu un pai lung, începea să-i explice fiecare părticică. Pe înălțimea aceasta stăteau zeii... și această parte este ceea ce numai în vis un om își poate închipui. Dincoace este cerul nostru cu semizeii... cavalerii luptîndu-se printre coline. Dincolo erau tot felul de animale, care se opinteau sub poverile lor, în drumul de urcare sau coborîre a scării; acestea erau sufletele între care nu trebuie să te amesteci. Mai încolo era infernul cu tenebrele lor fierbinți sau înghețate, și pline de umbre chinuite. Chela*** trebuia să învețe care sînt relele pricinuite de lăcomia nesățioasă, dilatarea stomacului și arsurile intestinelor, din cauza mîncării exagerate. Ascultător și cu capul plecat asupra desenului, urmărind cu degetul tot ce-i spunea lama, discipolul învăța; cînd ajunseră însă la lumea celor erau muritori de rînd și se frămîntau fără nici un folos, lume care era tocmai deasupra infernului, gîndurile lui începură să alerge zburdalnice, căci chiar pe drumul pe unde treceau ei acum, trecea și roata vieții, cu o lume care mînca, bea, vorbea, se căsătorea și se certa, plină de neastîmpăr. Uneori, se întîmpla ca lama să întrebuințeze explicațiile lui chiar peisajele și lucrările pe lîngă care treceau, atrăgînd atenția lui Kim, care era întotdeauna gata să-l asculte, asupra miilor de forme plăcute și neplăcute, în care se întrupează ființa, după cum o văd oamenii, dar care totuși nu are nici o importanță; îi arăta cum duhul interior al omului - îl face să fie robul porcului, al porumbelului sau al șarpelui, și-l face să dorească nucile de betele, o nouă pereche de boi la jug, și mila regilor - înlănțuit de trupul pe care-l urmează în cer și în tenebrele iadului, ca pe urmă să înceapă din nou același drum al prefacerii, de la început. Se întîmpla cîteodată ca în timpul explicațiilor să se oprească alături de ei o femeie sau un om sărac, ca să asculte acest ritual, căci explicațiile lui nu erau cu nimic mai puțin decît un ritual, și arunca o mînă de flori sau de cowry**** pe marginea hărții întinse. Acești oameni simpli erau foarte mulțumiți că în drumul lor putuseră întîlni un om sfînt, care își va aduce aminte de ei în rugăciunile lui.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*****, vol. II, trad. Jul. Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 101-1 .
NOTE M. T.
* LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama. sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/lama)
** Roata Vieții = Reprezentare imagistică a religiei budiste, care ilustrează un ciclu de renașteri prin care trece omul ca urmare a acțiunilor sale din trecut (karma).(http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/2016/budismul-pe-roti/)
*** chela (sanscrită) = discipol (https://www.ananda.org/yogapedia/chela/)
**** cowry = melc de mare
***** Ana, Ce citim acum - „Kim” de Rudyard Kipling, „Ana are cărți.ro”, 30 octombrie 2016 (http://anaarecarti.ro/main/kim-de-rudyard-kipling/)
(...)
La ceasul cînd umbrele începeau să se scurteze, și brațul lui lama* apăsa mai greu pe umărul lui Kim, scotea din sîn desenul cu Roata Vieții**, pe care îl netezea cu mîna și-l întindea pe cîte o lespede, după ce sufla deasupra ei, și în mînă cu un pai lung, începea să-i explice fiecare părticică. Pe înălțimea aceasta stăteau zeii... și această parte este ceea ce numai în vis un om își poate închipui. Dincoace este cerul nostru cu semizeii... cavalerii luptîndu-se printre coline. Dincolo erau tot felul de animale, care se opinteau sub poverile lor, în drumul de urcare sau coborîre a scării; acestea erau sufletele între care nu trebuie să te amesteci. Mai încolo era infernul cu tenebrele lor fierbinți sau înghețate, și pline de umbre chinuite. Chela*** trebuia să învețe care sînt relele pricinuite de lăcomia nesățioasă, dilatarea stomacului și arsurile intestinelor, din cauza mîncării exagerate. Ascultător și cu capul plecat asupra desenului, urmărind cu degetul tot ce-i spunea lama, discipolul învăța; cînd ajunseră însă la lumea celor erau muritori de rînd și se frămîntau fără nici un folos, lume care era tocmai deasupra infernului, gîndurile lui începură să alerge zburdalnice, căci chiar pe drumul pe unde treceau ei acum, trecea și roata vieții, cu o lume care mînca, bea, vorbea, se căsătorea și se certa, plină de neastîmpăr. Uneori, se întîmpla ca lama să întrebuințeze explicațiile lui chiar peisajele și lucrările pe lîngă care treceau, atrăgînd atenția lui Kim, care era întotdeauna gata să-l asculte, asupra miilor de forme plăcute și neplăcute, în care se întrupează ființa, după cum o văd oamenii, dar care totuși nu are nici o importanță; îi arăta cum duhul interior al omului - îl face să fie robul porcului, al porumbelului sau al șarpelui, și-l face să dorească nucile de betele, o nouă pereche de boi la jug, și mila regilor - înlănțuit de trupul pe care-l urmează în cer și în tenebrele iadului, ca pe urmă să înceapă din nou același drum al prefacerii, de la început. Se întîmpla cîteodată ca în timpul explicațiilor să se oprească alături de ei o femeie sau un om sărac, ca să asculte acest ritual, căci explicațiile lui nu erau cu nimic mai puțin decît un ritual, și arunca o mînă de flori sau de cowry**** pe marginea hărții întinse. Acești oameni simpli erau foarte mulțumiți că în drumul lor putuseră întîlni un om sfînt, care își va aduce aminte de ei în rugăciunile lui.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*****, vol. II, trad. Jul. Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 101-1 .
NOTE M. T.
* LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama. sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/lama)
** Roata Vieții = Reprezentare imagistică a religiei budiste, care ilustrează un ciclu de renașteri prin care trece omul ca urmare a acțiunilor sale din trecut (karma).(http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/2016/budismul-pe-roti/)
*** chela (sanscrită) = discipol (https://www.ananda.org/yogapedia/chela/)
**** cowry = melc de mare
***** Ana, Ce citim acum - „Kim” de Rudyard Kipling, „Ana are cărți.ro”, 30 octombrie 2016 (http://anaarecarti.ro/main/kim-de-rudyard-kipling/)
luni, 17 octombrie 2016
Orașul Benares în India colonială britanică (KIPLING 1900-1)
(...)
- Am constatat că în lumea ta interioară te întrebai ce fel de suflet porți în tine. Trezirea a venit dintr-odată; eu cunosc aceasta. Altul afară de mine nici nu și-ar putea da seama. Încotro te duci?
- Spre Kashi (Benares)*.
- În partea aceea nu există Dumnezeu, căci m-am convins singur. Eu merg spre Prayag (Allahabad)**, pentru a cincea oară, în căutarea drumului spre lumină. De ce lege ești tu?
- Sînt și eu un cercetător, răspunse Kim, întrebuințînd un termen preferat a lui lama***, totuși (și-și uită complet de costumul din partea de miazănoapte, pe care îl purta), numai Allah singur ar putea spune în căutarea cărui adevăr am plecat la drum.
(...)
Orașul Benares îi făcu impresia unui cuib de desfrîu, cu toate că se simțea foarte măgulit de respectul pe care trecătorii îl acordau hainei cu care era îmbrăcat. Cel puțin o treime din populația orașului se închină la milioane și milioane de zeități, așa că adoră tot felul de sfinți. Kim fu condus la templul Tirthankerilor****, care este la o milă depărtare de oraș, în apropiere de Sarnach*****, de către un țăran punjab****** din localitatea Kamboch, care este în drum spre Jullundur*******. Omul acesta aduse jertfe tuturor zeităților din regiunea lui, pentru a-l vindeca pe fiul cel mai mic, dar văzînd că toate rămîn fără folos, plecase să încerce și la Benares.
(...)
Kim se opri în fața porții încărcate de sculpturi a templului. Un băiat Oswal********, îmbrăcat în alb, cămătar din Ajmir********* care tocmai atunci ieșea, iertat de toate păcatele pe care le săvîrșise cu cămătăria, îl întrebă ce caută.
- Eu sînt chela********** al lui Tesboo lama din Bhotyal*********** , care se găsește în templul acesta. A trimis vorbă după mine să vin. Spune-i că-l aștept.
- Nu uita copilul, strigă jatul************ stăruitor, apoi începu să vorbească punjabi. O, sfîntule... ucenic al omului sfînt, tu care stăpînești lumea aceasta Doamne, uită-te cu milă la cel care s-a oprit în poarta aceasta.
Astfel de implorări sînt însă de obișnuite în Benares, încît trecătorii nici nu mai întorc capul spre cel care oftează.
(...)
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*************, vol. II, trad. Jul. Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 62-65.
NOTE M. T.
* Kashi / Benares / Varanasi = Străvechi oraș din N Indiei, situat pe malul fluviului sfânt Gange, în statul federal Uttar Pradesh. Cel mai sacru din cele șapte orașe sfinte ale religiei hinduse, cu rol important în religiile jainistă și budistă. (http://www.thehindubusinessline.com/life/2004/02/02/stories/2004020200050300.htm)
** Prayag / Allahabad = Străvechi oraș în N Indiei, în statul federal Uttar Pradesh. (http://allahabad.nic.in/history.htm)
*** LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.
- Am constatat că în lumea ta interioară te întrebai ce fel de suflet porți în tine. Trezirea a venit dintr-odată; eu cunosc aceasta. Altul afară de mine nici nu și-ar putea da seama. Încotro te duci?
- Spre Kashi (Benares)*.
- În partea aceea nu există Dumnezeu, căci m-am convins singur. Eu merg spre Prayag (Allahabad)**, pentru a cincea oară, în căutarea drumului spre lumină. De ce lege ești tu?
- Sînt și eu un cercetător, răspunse Kim, întrebuințînd un termen preferat a lui lama***, totuși (și-și uită complet de costumul din partea de miazănoapte, pe care îl purta), numai Allah singur ar putea spune în căutarea cărui adevăr am plecat la drum.
(...)
Orașul Benares îi făcu impresia unui cuib de desfrîu, cu toate că se simțea foarte măgulit de respectul pe care trecătorii îl acordau hainei cu care era îmbrăcat. Cel puțin o treime din populația orașului se închină la milioane și milioane de zeități, așa că adoră tot felul de sfinți. Kim fu condus la templul Tirthankerilor****, care este la o milă depărtare de oraș, în apropiere de Sarnach*****, de către un țăran punjab****** din localitatea Kamboch, care este în drum spre Jullundur*******. Omul acesta aduse jertfe tuturor zeităților din regiunea lui, pentru a-l vindeca pe fiul cel mai mic, dar văzînd că toate rămîn fără folos, plecase să încerce și la Benares.
(...)
Kim se opri în fața porții încărcate de sculpturi a templului. Un băiat Oswal********, îmbrăcat în alb, cămătar din Ajmir********* care tocmai atunci ieșea, iertat de toate păcatele pe care le săvîrșise cu cămătăria, îl întrebă ce caută.
- Eu sînt chela********** al lui Tesboo lama din Bhotyal*********** , care se găsește în templul acesta. A trimis vorbă după mine să vin. Spune-i că-l aștept.
- Nu uita copilul, strigă jatul************ stăruitor, apoi începu să vorbească punjabi. O, sfîntule... ucenic al omului sfînt, tu care stăpînești lumea aceasta Doamne, uită-te cu milă la cel care s-a oprit în poarta aceasta.
Astfel de implorări sînt însă de obișnuite în Benares, încît trecătorii nici nu mai întorc capul spre cel care oftează.
(...)
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*************, vol. II, trad. Jul. Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 62-65.
NOTE M. T.
* Kashi / Benares / Varanasi = Străvechi oraș din N Indiei, situat pe malul fluviului sfânt Gange, în statul federal Uttar Pradesh. Cel mai sacru din cele șapte orașe sfinte ale religiei hinduse, cu rol important în religiile jainistă și budistă. (http://www.thehindubusinessline.com/life/2004/02/02/stories/2004020200050300.htm)
** Prayag / Allahabad = Străvechi oraș în N Indiei, în statul federal Uttar Pradesh. (http://allahabad.nic.in/history.htm)
*** LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.
**** Tirthankara = În religia jainistă, este mântuitorul care în cursul vieții a trecut prin mai multe renașteri și a deschis calea pentru a fi urmat de alții. (https://www.britannica.com/topic/Tirthankara)
***** Sarnach / Sarnath = Oraș lângă Benares, unde, în Parcul Căprioarei, Buddha a început să-și predice religia. (http://www.buddhistplacesinindia.com/sarnath-temple-in-uttar-pradesh.aspx)
****** Punjab = Regiune istorică în N Indiei și N Pakistanului, cu o populație indo-ariană. Statul sikh constituit în secolul XVIII a fost cucerit în întregime de britanici în 1849. (http://www.learnpunjabi.org/eos/PUNJAB.html)
******* Jullundur / Jalandar = Cel mai vechi oraș din regiunea Punjab. Oraș în statul federal indian Punjab. (http://jalandhar.nic.in/hiscul.aspx)
******** Oswal = Străveche comunitate de religie jainistă. Azi în statul Rajastan din NV Indiei și provincia Sind din SE Pakistanului. (http://www.shriosiyamataji.org/osvansh.html)
********* Ajmir / Ajmer = Străvechi și important oraș din Rajastan. (http://www.ajmer.rajasthan.gov.in/content/raj/ajmer/en/about-us/about-ajmer0.html)
********** chela (sanscrită) = Discipol al unui guru (profesor). (https://www.ananda.org/yogapedia/chela/)
*********** Bhotyal = Tibet.
************ Jat = Castă tradițională agricolă din N Indiei, de religie hindusă și sikh, și N Pakistanului, de religie musulmană. (https://www.britannica.com/topic/Jat)
************* Liliana Negoi, Recomandare de carte: ”Kim” de Rudyard Kipling, „Curcubee în alb și negru”, 18 februarie 2013. (https://curcubeeinalbsinegru.wordpress.com/2013/02/18/recomandare-de-carte-kim-de-rudyard-kipling/)
sâmbătă, 3 septembrie 2016
Oameni sfinți și zei în India colonială britanică (KIPLING 1900-1)
<
(...)
- Ce fel de rîuri sînt prin partea Benaresului*? întrebă lama** pe neașteptate, adresîndu-se tuturor celor din vagon.
- Avem și noi fluviul Ganga***, răspunse cămătarul, după ce chicotul celor dinprejur se mai mulcomi.
- Ce mai este afară de Gunga?
- Ce să mai fie afară de Gunga?
- Uite ce, eu am auzit ceva despre un rîu, ale cărui ape au darul să vindece suferințele.
- Acesta este Gunga și cel care se spală în apele lui se curăță de toate relele și ajunge în împărăția lui Dumnezeu. Am făcut și eu de trei ori pelerinajul pînă la Gunga, lămuri el privind cu mîndrie la cei din compartiment.
- Cred că aveai destule motive să te duci pînă acolo, ripostă soldatul, iar de astă dată, cei din compartiment începură să rîdă de cămătar.
- Să te întorci curat în fața lui Dumnezeu, murmură lama, ca pe urmă să înceapă din nou șirul noilor existențe care te leagă de roata vieții****. (...) Cine a făcut fluviul Ganga de la început?
- Dumnezeu. Tu din ce lege recunoscută faci parte? întrebă cămătarul mirat.
- Eu cinstesc legea cea dreaptă... singura lege adevărată. va să zică fluviul Gunga a fost făcut de Zei. Ce fel de Zei sînt aceștia?
Toți cei din compartiment se uitară la el consternați, căci nu-și puteau imagina ca să fie cineva care să nu știe nimic despre Gunga.
- Bine, dar care este Zeul la care tu te închini? întrebă cămătarul.
- Ascultă, zise lama adunîndu-și în palmă șiragul de mătănii. Ascultă, căci acum vorbesc despre el. Ascultă popor din Hind*****, la ceea ce-ți spun.
Începu să le spună povestea Marelui Buddha****** în dialect urdu*******, dar dus de goana gîndurilor lui, nu-și mai dădu seama că vorbește din nou tibethana********, amestecată cu fel de fel de texte luate din cărțile chinezești despre viața lui Buddha. Oamenii blînzi și răbdători se uitau la el cu bunăvoință. Toată India este plină de oameni sfinți care psalmodiază mereu cuvîntul aflat în diferite limbi străine și ciudate, zbuciumați de ardoarea credinței: tot așa drumurile sînt pline de pelerini, de visători, de predicatori și vizionari: așa a fost de la începutul începuturilor și așa va fi pînă la sfîrșitul tuturor.
- Hm, murmură soldatul din regimentul de Sikhși********* de la Loodhiana**********. La Pirzal Kotal***********, alături de noi era campat un regiment de mohamedani************, și-mi aduc aminte că între ei era un caporal care fusese preot; cîteodată avea zile cînd cădea în extaz și făcea profeții. Toți oamenii aceștia sînt însă sub scutul lui Dumnezeu, și tocmai din cauza aceasta, ofițerii le treceau multe cu vederea.
(...)
- Cu toate acestea noi avem și Zeități care apără de rele în partea de la Jullundur*************, zise nevasta chiaburului, privind pe fereastră.
- Nu e lucru de nimic să cauți toate rîurile din Punjab**************, interveni chiaburul. Eu sînt mulțumit cu orice rîu care îmi lasă mîl rodnic pe ogoare și dau har lui Bhumia, zeul căminului, sfîrși el ridicînd un umăr osos și ars de soare.
(...)
- Cel din urmă dintre marii profeți a fost Sikander Julkurn (Alexandru cel Mare)*, zise muncitorul sikh. El a pavat străile din Jullundur și a făcuto cisternă uriașă în apropiere de Umballa*. Pavajul este și astăzi în bună stare, și cisterna se vede și acum. Pe Dumnezeul pe care îl cauți tu însă, eu nu am auzit pînă acum.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim***http://www.elefant.ro/carti/carti-premiate-nobel-pulitzer-booker-s-a/nobel/iixivii-rudyard-kipling/kim-201054.html, vol. I, trad. Jul. Giurgea, Casa de Editură și Presă Viața Românească, București, 1990, pp. 50-53.
NOTE M. T.
* Benares / Varanasi / Kashi = Unul din cele șapte orașe sacre ale religiei hinduse, situat în nordul Indiei, pe fluviul Gange. (http://varanasi.nic.in/default.htm)
** LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/lama)
*** Ganga / Gange = Unul din cele două mari fluvii ale subcontinentului indian, care izvorăște din munții Himalya, străbate N Indiei și se varsă în Oceanul Indian în Bangladesh. Este un fluviu sacru în religia politeistă hindusă, fiind personificat de zeița Ganga. (http://deweekend.ro/raul-gange-raul-sacru-al-indienilor/)
**** Roata Lucrurilor trecătoare / Roata dharmei / Roata vieții = http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/2016/budismul-pe-roti/
***** Hind / Hindustan = Regiune istorică din N subcontinentului indian, prin care trece marele fluviu Indus. (http://www.shraddhananda.com/Meaning_and_Origin_Of_The_Word_Hindu.html)
****** Buddha (563 î. H. - 483 î. H.) = La 30 de ani, prințul Siddhartha Gautama și-a abandonat familia și titlul și a început o viață de ascet pentru a atinge iluminarea. (https://istoriiregasite.wordpress.com/2010/11/14/cum-a-murit-buddha/)
******* ÚRDU s. n. Limbă indo-europeană, din ramura indo-iraniană, oficială în Pakistan, răspândită și în nord-vestul Indiei. [Acc. și: urdú] – Din engl., fr. urdu. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/URDU)
******** SINO-TIBETÁNE adj. Limbi ~ = familie de limbi vorbite în Asia și cuprinzând două mari ramuri: thai chineză sau thino-siameză (limba chineză și grupul thai) și tibeto-birmană (limbi vorbite în Tibet, Nepal, NE Indiei, E Bangladeshului și în Uniunea Myanmar). Sin. chino-tibetane. Sursa: Dicționar Enciclopedic (1993-2009)
********* Sikhismul este o religie monoteistă întemeiată în secolul XV în regiunea Punjab (N Indiei și N Pakistanului). Statul sikh a fost cucerit de britanici în 1849. (http://www.bbc.co.uk/religion/religions/sikhism/history/history_1.shtml)
********** Loodhiana / Ludhiana = Oraș important din Punjabul indian. (http://ludhiana.nic.in/)
*********** Pirzai Kotal = Trecătoare în Provincia de Frontieră de Nord-Vest a Indiei coloniale britanice, azi în Pakistan, la granița cu Afganistanul. Aici armata britanică a lansat în 1877 două campanii împotriva Afrizilor. (http://www.kiplingsociety.co.uk/rg_kim_notes2_p.htm)
************ Islamul în India = Primii musulmani au ajuns în subcontinetul indian în secolul VIII, iar primul stat musulman a fost întemeiat în nordul regiunii în secolul X. Imperiul Marilor Moguli, fondat în 1526, a fost desființat de cuceritorii britanici în 1858. (http://www.bbc.co.uk/religion/religions/islam/history/mughalempire_1.shtml)
************* Jullundur / Jalandar = Oraș în statul federal Punjab din NV Indiei. (http://jalandhar.nic.in/hiscul.aspx)
************** Punjab = Regiune din NV coloniei britanice India, locuită în majoritate de sikh, al căror stat a fost cucerit de britanici în 1849. A fost împărțită de India și Pakistan în urma războiului din 1947, când și-au proclamat independența față de Marea Britanie. (http://www.learnpunjabi.org/eos/PUNJAB.html)
*************** În 326 î. H., regele macedonean Alexandru cel Mare l-a învins pe regele indian Porus, cucerind vestul Indiei. După victorie, însă, la presiunile soldaților săi, Alexandru oprește lunga campanie de cucerire a Asiei, începută în 334 î. H. Se întoarce la Babilon, unde moare în 323 î. H. După moartea sa, uriașul imperiu este împărțit de generalii săi, dar influența culturii grecești se manifestă și noile state. (https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/02/20/lumea-elenistica/)
**************** Umballa / Ambala = Oraș în nordul Indiei, în apropierea graniței cu Pakistanul. (http://www.theodora.com/encyclopedia/u/umballa.html)
***************** Prezentare Elefant.ro 2012 (http://www.elefant.ro/carti/carti-premiate-nobel-pulitzer-booker-s-a/nobel/iixivii-rudyard-kipling/kim-201054.html)
(...)
- Ce fel de rîuri sînt prin partea Benaresului*? întrebă lama** pe neașteptate, adresîndu-se tuturor celor din vagon.
- Avem și noi fluviul Ganga***, răspunse cămătarul, după ce chicotul celor dinprejur se mai mulcomi.
- Ce mai este afară de Gunga?
- Ce să mai fie afară de Gunga?
- Uite ce, eu am auzit ceva despre un rîu, ale cărui ape au darul să vindece suferințele.
- Acesta este Gunga și cel care se spală în apele lui se curăță de toate relele și ajunge în împărăția lui Dumnezeu. Am făcut și eu de trei ori pelerinajul pînă la Gunga, lămuri el privind cu mîndrie la cei din compartiment.
- Cred că aveai destule motive să te duci pînă acolo, ripostă soldatul, iar de astă dată, cei din compartiment începură să rîdă de cămătar.
- Să te întorci curat în fața lui Dumnezeu, murmură lama, ca pe urmă să înceapă din nou șirul noilor existențe care te leagă de roata vieții****. (...) Cine a făcut fluviul Ganga de la început?
- Dumnezeu. Tu din ce lege recunoscută faci parte? întrebă cămătarul mirat.
- Eu cinstesc legea cea dreaptă... singura lege adevărată. va să zică fluviul Gunga a fost făcut de Zei. Ce fel de Zei sînt aceștia?
Toți cei din compartiment se uitară la el consternați, căci nu-și puteau imagina ca să fie cineva care să nu știe nimic despre Gunga.
- Bine, dar care este Zeul la care tu te închini? întrebă cămătarul.
- Ascultă, zise lama adunîndu-și în palmă șiragul de mătănii. Ascultă, căci acum vorbesc despre el. Ascultă popor din Hind*****, la ceea ce-ți spun.
Începu să le spună povestea Marelui Buddha****** în dialect urdu*******, dar dus de goana gîndurilor lui, nu-și mai dădu seama că vorbește din nou tibethana********, amestecată cu fel de fel de texte luate din cărțile chinezești despre viața lui Buddha. Oamenii blînzi și răbdători se uitau la el cu bunăvoință. Toată India este plină de oameni sfinți care psalmodiază mereu cuvîntul aflat în diferite limbi străine și ciudate, zbuciumați de ardoarea credinței: tot așa drumurile sînt pline de pelerini, de visători, de predicatori și vizionari: așa a fost de la începutul începuturilor și așa va fi pînă la sfîrșitul tuturor.
- Hm, murmură soldatul din regimentul de Sikhși********* de la Loodhiana**********. La Pirzal Kotal***********, alături de noi era campat un regiment de mohamedani************, și-mi aduc aminte că între ei era un caporal care fusese preot; cîteodată avea zile cînd cădea în extaz și făcea profeții. Toți oamenii aceștia sînt însă sub scutul lui Dumnezeu, și tocmai din cauza aceasta, ofițerii le treceau multe cu vederea.
(...)
- Cu toate acestea noi avem și Zeități care apără de rele în partea de la Jullundur*************, zise nevasta chiaburului, privind pe fereastră.
- Nu e lucru de nimic să cauți toate rîurile din Punjab**************, interveni chiaburul. Eu sînt mulțumit cu orice rîu care îmi lasă mîl rodnic pe ogoare și dau har lui Bhumia, zeul căminului, sfîrși el ridicînd un umăr osos și ars de soare.
(...)
- Cel din urmă dintre marii profeți a fost Sikander Julkurn (Alexandru cel Mare)*, zise muncitorul sikh. El a pavat străile din Jullundur și a făcuto cisternă uriașă în apropiere de Umballa*. Pavajul este și astăzi în bună stare, și cisterna se vede și acum. Pe Dumnezeul pe care îl cauți tu însă, eu nu am auzit pînă acum.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim***http://www.elefant.ro/carti/carti-premiate-nobel-pulitzer-booker-s-a/nobel/iixivii-rudyard-kipling/kim-201054.html, vol. I, trad. Jul. Giurgea, Casa de Editură și Presă Viața Românească, București, 1990, pp. 50-53.
NOTE M. T.
* Benares / Varanasi / Kashi = Unul din cele șapte orașe sacre ale religiei hinduse, situat în nordul Indiei, pe fluviul Gange. (http://varanasi.nic.in/default.htm)
** LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/lama)
*** Ganga / Gange = Unul din cele două mari fluvii ale subcontinentului indian, care izvorăște din munții Himalya, străbate N Indiei și se varsă în Oceanul Indian în Bangladesh. Este un fluviu sacru în religia politeistă hindusă, fiind personificat de zeița Ganga. (http://deweekend.ro/raul-gange-raul-sacru-al-indienilor/)
**** Roata Lucrurilor trecătoare / Roata dharmei / Roata vieții = http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/2016/budismul-pe-roti/
***** Hind / Hindustan = Regiune istorică din N subcontinentului indian, prin care trece marele fluviu Indus. (http://www.shraddhananda.com/Meaning_and_Origin_Of_The_Word_Hindu.html)
****** Buddha (563 î. H. - 483 î. H.) = La 30 de ani, prințul Siddhartha Gautama și-a abandonat familia și titlul și a început o viață de ascet pentru a atinge iluminarea. (https://istoriiregasite.wordpress.com/2010/11/14/cum-a-murit-buddha/)
******* ÚRDU s. n. Limbă indo-europeană, din ramura indo-iraniană, oficială în Pakistan, răspândită și în nord-vestul Indiei. [Acc. și: urdú] – Din engl., fr. urdu. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/URDU)
******** SINO-TIBETÁNE adj. Limbi ~ = familie de limbi vorbite în Asia și cuprinzând două mari ramuri: thai chineză sau thino-siameză (limba chineză și grupul thai) și tibeto-birmană (limbi vorbite în Tibet, Nepal, NE Indiei, E Bangladeshului și în Uniunea Myanmar). Sin. chino-tibetane. Sursa: Dicționar Enciclopedic (1993-2009)
********* Sikhismul este o religie monoteistă întemeiată în secolul XV în regiunea Punjab (N Indiei și N Pakistanului). Statul sikh a fost cucerit de britanici în 1849. (http://www.bbc.co.uk/religion/religions/sikhism/history/history_1.shtml)
********** Loodhiana / Ludhiana = Oraș important din Punjabul indian. (http://ludhiana.nic.in/)
*********** Pirzai Kotal = Trecătoare în Provincia de Frontieră de Nord-Vest a Indiei coloniale britanice, azi în Pakistan, la granița cu Afganistanul. Aici armata britanică a lansat în 1877 două campanii împotriva Afrizilor. (http://www.kiplingsociety.co.uk/rg_kim_notes2_p.htm)
************ Islamul în India = Primii musulmani au ajuns în subcontinetul indian în secolul VIII, iar primul stat musulman a fost întemeiat în nordul regiunii în secolul X. Imperiul Marilor Moguli, fondat în 1526, a fost desființat de cuceritorii britanici în 1858. (http://www.bbc.co.uk/religion/religions/islam/history/mughalempire_1.shtml)
************* Jullundur / Jalandar = Oraș în statul federal Punjab din NV Indiei. (http://jalandhar.nic.in/hiscul.aspx)
************** Punjab = Regiune din NV coloniei britanice India, locuită în majoritate de sikh, al căror stat a fost cucerit de britanici în 1849. A fost împărțită de India și Pakistan în urma războiului din 1947, când și-au proclamat independența față de Marea Britanie. (http://www.learnpunjabi.org/eos/PUNJAB.html)
*************** În 326 î. H., regele macedonean Alexandru cel Mare l-a învins pe regele indian Porus, cucerind vestul Indiei. După victorie, însă, la presiunile soldaților săi, Alexandru oprește lunga campanie de cucerire a Asiei, începută în 334 î. H. Se întoarce la Babilon, unde moare în 323 î. H. După moartea sa, uriașul imperiu este împărțit de generalii săi, dar influența culturii grecești se manifestă și noile state. (https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/02/20/lumea-elenistica/)
**************** Umballa / Ambala = Oraș în nordul Indiei, în apropierea graniței cu Pakistanul. (http://www.theodora.com/encyclopedia/u/umballa.html)
***************** Prezentare Elefant.ro 2012 (http://www.elefant.ro/carti/carti-premiate-nobel-pulitzer-booker-s-a/nobel/iixivii-rudyard-kipling/kim-201054.html)
joi, 18 august 2016
Procesul istoric de reformare a religiei budiste (KIPLING 1900-1)
<
(...)
- Așa s-a întîmplat, o tu izvor de înțelepciune, că eu m a-m urnit la drum ca să vizitez locurile sfinte, pe care le-au călcat picioarele Lui*; să merg pînă la locul unde s-a născut, sau chiar pînă la Kapila**, apoi pînă la Maha Bodhi***, unde este mînăstirea Buddh Gaya, pînă la Parcul Cerbilor**** și Kusinagara*****, unde a murit.
Glasul străinului se mai mulcomi:
- Am venit singur pînă aici. Vreme de cinci ani... de șapte... de optsprezece... de patruzeci de ani, mi-am dat seama că Legea Veche nu se mai cinstește,; învățăturile ei, după cum știi și tu, sînt îngreunate de tot felul de netrebnicii și de farmece, și de idolatrie, cum spunea pînă și băiatul pe care l-am întîlnit la intrare: de but-parasti******.
- Așa se întîmplă cu orice credință.
- Așa crezi? Am citit cărțile din lamaseria******* unde sînt eu, dar mi s-au părut ca smoala uscată; noul ritual pe care îl slujim noi cei care spunem că am reformat legea, nu are nici el prea multă cinstire în fața ochilor mei împăienjeniți. Chiar cei care urmează învățăturile Domnului celui Drept, sînt în continuare în harță unii cu alții. Totul este deșertăciune. Da, maya******** este o închipuire deșartă. Pe mine însă mă chinuiesc alte porniri (și obrazul galben, brăzdat de crețuri nenumărate, se apropie cu cîteva degete de custode*********, în timp ce unghia ascuțită a arătătorului bătea în masă). Înțelepții voștri, după cît se vede în acest cărți, au urmat pas cu pas piciorul Sfîntului în rătăcirile lui, dar au mai rămas și amănunte la care ei nu s-au gîndit și nu le-au dat dezlegare. Nici eu nu știu nimica... de unde aș putea să știu... dar eu mă voi elibera de Roata Lucrurilor trecătoare (evoluția prefacerii) și voi ieși la drum larg deschis. (Străinul zîmbi mulțumit). În calitate de pelerin spre locurile Sfinte, se va ține seamă de vrednicia mea.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim**********, trad. Julian Giurgea, vol. I, Casa de editură și presă Viața Românească, București, 1990, pp. 15-16.
NOTE M. T.
* Buddha (563 î. H. - 483 î. H.) = La 30 de ani, prințul Siddhartha Gautama și-a abandonat familia și titlul și a început o viață de ascet pentru a atinge iluminarea. (https://istoriiregasite.wordpress.com/2010/11/14/cum-a-murit-buddha/)
** Kapila / Kapilavastu = Localitate în sudul Nepalului, la granița cu India. Reședința prințului Gautama până la vârsta de 29 de ani, când și-a început viața religioasă. (https://ebooks.adelaide.edu.au/f/fa-hien/f15l/chapter22.html)
*** Mahabodi/Mahabodhil (sanscrită: maha=mare; bodhi=luminarea) = Templu budist în localitatea Bodh Gaya din statul federal indian Bihar. Aici Gautama (583 î. H. - 483 î. H.) a atins iluminarea și a inițiat religia budistă.
**** Parcul Cerbilor = Loc în apropierea orașului Benares din India, unde Buddha a ținut prima sa ceremonie și a statuat „cele patru adevăruri nobile”. (https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/04/08/o-istorie-a-zilei-de-8-aprilie-video-2/)
***** Kusinagara = Oraș în actualul stat federal indian Utar Pradesh, unde Buddha a ținut importante discursuri înainte de a muri. (http://www.preservearticles.com/2011122819254/what-is-the-importance-of-kusinagara-for-buddhism.html)
****** but parasti = idolatrie, în limba urdu din Pakistan și India. (http://hamariweb.com/dictionaries/idolatry_urdu-meanings.aspx)
******* LAMASERÍE, lamaserii, s. f. Mănăstire pentru lama1 (în Tibet). – Din fr. lamaserie.
********** Recenzie Libris.ro (http://www.libris.ro/kim-rudyard-kipling-ALL978-973-724-457-4--p602715.html)
(...)
- Așa s-a întîmplat, o tu izvor de înțelepciune, că eu m a-m urnit la drum ca să vizitez locurile sfinte, pe care le-au călcat picioarele Lui*; să merg pînă la locul unde s-a născut, sau chiar pînă la Kapila**, apoi pînă la Maha Bodhi***, unde este mînăstirea Buddh Gaya, pînă la Parcul Cerbilor**** și Kusinagara*****, unde a murit.
Glasul străinului se mai mulcomi:
- Am venit singur pînă aici. Vreme de cinci ani... de șapte... de optsprezece... de patruzeci de ani, mi-am dat seama că Legea Veche nu se mai cinstește,; învățăturile ei, după cum știi și tu, sînt îngreunate de tot felul de netrebnicii și de farmece, și de idolatrie, cum spunea pînă și băiatul pe care l-am întîlnit la intrare: de but-parasti******.
- Așa se întîmplă cu orice credință.
- Așa crezi? Am citit cărțile din lamaseria******* unde sînt eu, dar mi s-au părut ca smoala uscată; noul ritual pe care îl slujim noi cei care spunem că am reformat legea, nu are nici el prea multă cinstire în fața ochilor mei împăienjeniți. Chiar cei care urmează învățăturile Domnului celui Drept, sînt în continuare în harță unii cu alții. Totul este deșertăciune. Da, maya******** este o închipuire deșartă. Pe mine însă mă chinuiesc alte porniri (și obrazul galben, brăzdat de crețuri nenumărate, se apropie cu cîteva degete de custode*********, în timp ce unghia ascuțită a arătătorului bătea în masă). Înțelepții voștri, după cît se vede în acest cărți, au urmat pas cu pas piciorul Sfîntului în rătăcirile lui, dar au mai rămas și amănunte la care ei nu s-au gîndit și nu le-au dat dezlegare. Nici eu nu știu nimica... de unde aș putea să știu... dar eu mă voi elibera de Roata Lucrurilor trecătoare (evoluția prefacerii) și voi ieși la drum larg deschis. (Străinul zîmbi mulțumit). În calitate de pelerin spre locurile Sfinte, se va ține seamă de vrednicia mea.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim**********, trad. Julian Giurgea, vol. I, Casa de editură și presă Viața Românească, București, 1990, pp. 15-16.
NOTE M. T.
* Buddha (563 î. H. - 483 î. H.) = La 30 de ani, prințul Siddhartha Gautama și-a abandonat familia și titlul și a început o viață de ascet pentru a atinge iluminarea. (https://istoriiregasite.wordpress.com/2010/11/14/cum-a-murit-buddha/)
** Kapila / Kapilavastu = Localitate în sudul Nepalului, la granița cu India. Reședința prințului Gautama până la vârsta de 29 de ani, când și-a început viața religioasă. (https://ebooks.adelaide.edu.au/f/fa-hien/f15l/chapter22.html)
*** Mahabodi/Mahabodhil (sanscrită: maha=mare; bodhi=luminarea) = Templu budist în localitatea Bodh Gaya din statul federal indian Bihar. Aici Gautama (583 î. H. - 483 î. H.) a atins iluminarea și a inițiat religia budistă.
**** Parcul Cerbilor = Loc în apropierea orașului Benares din India, unde Buddha a ținut prima sa ceremonie și a statuat „cele patru adevăruri nobile”. (https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/04/08/o-istorie-a-zilei-de-8-aprilie-video-2/)
***** Kusinagara = Oraș în actualul stat federal indian Utar Pradesh, unde Buddha a ținut importante discursuri înainte de a muri. (http://www.preservearticles.com/2011122819254/what-is-the-importance-of-kusinagara-for-buddhism.html)
****** but parasti = idolatrie, în limba urdu din Pakistan și India. (http://hamariweb.com/dictionaries/idolatry_urdu-meanings.aspx)
******* LAMASERÍE, lamaserii, s. f. Mănăstire pentru lama1 (în Tibet). – Din fr. lamaserie.
Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/lamaserie)
******** maya = iluzie, în limba sanscrită, în religia hindusă.(http://www.hinduwebsite.com/maya.asp)
********* Custodele muzeului din Lahore (azi în Pakistan, la granița cu India), în India colonială britanică.********** Recenzie Libris.ro (http://www.libris.ro/kim-rudyard-kipling-ALL978-973-724-457-4--p602715.html)
sâmbătă, 23 ianuarie 2016
Les Princes de ce monde entre la joie de la vie et le don de l immortalite (EMILIAN DE LOVIȘTEA 2016)
Emilian de Loviștea, Eveque auxiliaire de l Archeveche de Râmnic, Les Princes de ce monde entre la joie de la vie et le don de l immortalite, Apostolia, Paris, 2016, 203
Table des matieres
9 1.Introduction
14 II. La famille du saint voivode martyr Constantin Brâncoveanu
29 III. L immolation des enfants et le sacrifice des parents pour la vie en Dieu
58 IV. Oeuvres chretiennes de la famille du saint voivode Brâncoveanu (en Valachia, Transylvanie, dans le sud-est de l Europe et l Orient orthodoxe)
79 V. Les relations du saint voivode martyr Constantin Brâncoveanu avec les hierarques de son temps
97 VI. Le saint voivode Constantin Brâncoveanu et la Valachie dans le contexte international
127 VII. Le martyre des saints Brâncoveanu et leur cannonisation en tant que saints de Dieu
138 VIII. Les monasteres fondes par le saint voivode Constantin Brâncoveanu: art et transfiguration pour l amour du pays
169 IX. La nostalgie du pays exaucee: voler avec les Saints
193 X. La ballade du saint voivode Constantin Brâncoveanu
199 XI. Le tropaire des saints martyrs Brâncoveanu
200 XII. Bibliographie selective
couverture IV: Dans ce livre, nou avons arrete notre choix, parmi les Princes chretiens de notre histoire, au voivode martyr Constantin Brâncoveanu et a sa famille, qui ont oeuvre pour le peuple roumain et pour l Europe de leur epoque, en se sacrificant pour la foi chretienne et pour la confession de la verite de l Evangelie.
Le but du present recueil est donc de faire connaître plus largement leur vie et leur sacrifice dans un espace culturel habite par les Roumains de France, d Europe Occidentale et d ailleurs, en insistant sur la question de la famille chretienne et sur le contexte historique international qui fuit celui de martyre du saint voivode, de ses quatre fils et de son conseiler.
Nous esperons que ce travail contribuera a une meilleure conniassance de la spiritualite et de la culture roumaine, et qu il permettra de construire de nouveaux ponts au sein de la grande famille chretienne, latine et francophone.
vineri, 28 februarie 2014
marți, 23 aprilie 2013
Feminism în Anglia secolului XIX (C. BRONTE 1849)
În 1849, tânăra scriitoare englezoaică Charlotte Bronte a publicat romanul social Shirley. Acțiunea se petrece în 1811-1812, în timpului lungului război cu Franța (1793-1815), în regiunea nordică industrială Yorkshire. La ieșirea din biserică are loc o controversă privind rolul femeii în societate între două foarte tinere femei și un bărbat: Shirley Keeldar, tânăra orfană moștenitoare a unei importante averi, Caroline Helstone, nepoata parohului, și Joe Scott, supraveghetor la fabrica de textile a lui Robert Moore, care fusese împrumutat de Shirley.
<(...)
-Despre tine vorbeam, Joe, spuse William zîmbind.
-Și eu am să-l vestesc pe stăpînul meu, veni răspunsul. Domnișoarelor, continuă el luându-și un aer marțial, dumneavoastră ați face mai bine să vă duceți acasă.
-Nu văd de ce, spuse Shirley, care se obișnuise cu manierele cam înfumurate ale supraveghetorului și se războia deseori cu el.; asta mai cu seamă fiindcă Joe, partizan al unor teorii disprețuitoare față de femei în general, în adîncul sufletului său era furios din pricină că stăpînul și fabrica păreau a fio oarecum conduși de o fustă, și primea ca pe un ghimpe în inimă orice vizită de afaceri făcută de domnișoara Keeldar la administrația fabricii.
-Fiindcă pe aici nu se petrece nimic în care s-ar cuveni să se amestece partea femeiască.
-Nu mai spune! Văd că în biserică se fac rugăciuni și se rostesc preidici; nici aici n-ar trebui să ne amestecăm?
-N-ați fost de față nici la rugăciuni și nici la predică, domnișoară, dac-am băgat eu bine de seamă. Numa` că eu înspre politică băteam; dacă nu mă înșel eu, William Farren, aici de față, cam tot într-acolo trăgea.
-Ei, și ce-i cu asta? Politica e preocuparea noastră obișnuită, Joe. Dumneata știi că citesc cîte un jurnal în fiecare zi, și două duminica?
-Eu m-aș gîndi că citiți despre măritișuri, așa aș zice, domnișoară, despre crime, accidente și altele dintr-astea. Nu-i așa?
-Ba citesc articolele de fond, Joe, și informațiile de peste hotare, studiez cotele de la bursă: pe scurt, citesc tot ce citesc și domnii.
-După înfățișarea lui, se vedea limpede că Joe consideră discuția asta un fel de pălăvrăgeală fără rost. Așa că răspunse printr-o tăcere disprețuitoare. Dar domnișoara Keeldar continuă:
-Joe, pînă acum n-am putut afla niciodată limpede dacă ești whig sau tory; fii bun și spune-ne: care partid este onorat de sprijinul dumitale?
-E tare greu să lămurești un lucru atunci cînd ești încredințat că n-o să fii înțeles, răspunse Joe cu aroganță. Numai că de-ar fi vorba să fiu tory, aș prefera să fiu babă, sau chiar femeie tînără, lucru încă și mai de nimic. Tories sînt aceia de duc mai departe războiul și năruiesc comerțul; și, de-aș fi eu de partea vreunui partid - da` partidele politice sînt toate o aiureală - sînt de partea celui de ține mai mult pacea, adică prin asta cu interesele neguțătorești ale bietei noastre țări.
-Și eu la fel, Joe, răspunse Shirley, căreia îi făcea plăcere să-l necăjească pe supraveghetor, stăruind să vorbească despre lucruri în care după opinia lui ea - ca femeie - n-avea nici un drept să se amestece. În parte, cel puțin. Fiindcă eu aș înclina în același timp și înspre interesele agricultorilor; și asta pe bună dreptate, întrucît nu dorsc de fel ca Anglia să se afle la picioarele Franței, dar cu toate că o partedin veniturile mele provin de la Hollow`s Mill, o alta mult mai importantă provine de la moșia dimprejurul fabricii. N-ar fi bine să se ia o măsură neprielnică agricultorilor; nu, Joe, ce zici?
-Roua de la ceasul ăsta nu prea le priește femeilor la sănătate, rosti Joe.
-Dacă ai spus cumva vorbele astea din grijă pentru sănătatea mea, te pot pur și simplu asigura că sînt insensibilă la frig. N-aș avea nimic împotrivă să fac și eu de pază la fabrică, într-o noapte din vara asta, înarmată cu muscheta dumitale, Joe.
Bărbia lui Joe Scott era și așa ieșită în afară; la auzul vorbelor astea o împinse încă și mai înainte.
-Dar, ca sî ne întoarcem la oile noastre, continuă Shirley, comerciantă și proprietară de fabrică de postav cum sînt, în afară de fermieră, nu-mi pot alunga din minte o anumită impresie precum că noi fabricanții și oamenii care ne ocupăm de afaceri sîntem uneori puțin - foarte puțin - egoiști și cam miopi în păreri și mai cu seamă prea nepăsători față de suferințele oamenilor, oarecum lipsiți de suflet în goana noastră după cîștig; nu ești de acord cu mine, Joe?
-Nu pot să discut acolo unde știu bine că n-o să fiu înțeles, veni din nou același răspuns.
-Misterios mai ești! Stăpînul dumitale discută uneori cu mine, Joe; nu-i așa de scorțos ca dumneata.
-Poate că nu: fiecare face în felul lui.
-Joe, chiar crezi cu adevărat că toată deșteptăciunea de pe lume a fost adunată doar în capetele bărbaților?
-Cred că femeile din ziua de astăzi sînt cam răzgîiate și cam mofturoase; și am mare respect pentru cele arătate de sfîntul apostol Pavel în al doilea capitol din Epistola întîi către Timotei.
-Și ce se arată acolo, Joe?
-Fie ca femeia să învețe în tăcere și cu toată supunerea. Nu pot îngădui ca o femeie să-i învețe și să uzurpe întîietatea bărbatului.; ci să păstreze tăcerea. Fiindcă Adam a fost mai întîi alcătuit, și după aceea Eva.
-Și ce legătură are asta cu afacerile? izbucni Shirley. Ce-ai spus dumneata aduce drept de primogenitură. Am să ridic problema asta domnului Yorke întîia dată cînd o mai începe să tune și să fulgere împotriva acestor drepturi.
-Și pe urmă, continuă Scott, Adam n-a fost păcălit; pe cînd femeia, lăsîndu-se păcălită, a căzut în păcat.
-Cu atît mai rău pentru Adam dacă a păcălit cu bună știință! se repezi domnișoara Keeldar. Ca să-ți spun adevărul adevărat, Joe, eu niciodată nu m-am împăcat prea ușor cu acest capitol: mă nedumerește.
-E foarte limpede, domnișoară: cine poate n-are decît să citească.
-Dar poate citi așa cum îi convine lui, spuse Caroline amestecîndu-se pentru prima oară în discuție. Ești de acord cu dreptul de liberă interpretare, nu-i așa, Joe?
-Pe legea mea! Cum să nu fiu? Sînt de acord și-l cer și pentru mine cu privire la fiecare literă din Cartea sfîntă.
-Și femeile se pot folosi de el la fel ca și bărbații?
-Așa nu; femeia trebuie să urmeze părerea bărbatului, nu numai în politică, da` și în credință: e cel mai sănătos lucru pentru ele.
-Ohoo! exclamară într-un glas și Shirley și Caroline.
-Asta-i sigur! Nici nu mai încape îndoială! insistă încăpățănatul supraveghetor.
-Socotește că nu mai poți vorbi, fiindcă toată lumea strigă să-ți fie rușine pentru asemenea cuvinte fără socoteală, zise domnișoara Keeldar. Tot așa de bine ai putea spune că bărbații trebuie să asculte părerile preoților fără să mai cerceteze cu mintea lor. La ce ar mai folosi o asemenea religie? N-ar mai fi decît o simplă orbire, o superstiție prostească.
-Și cam cum ați citi dumneavoastră, domnișoară Helstone, asemenea slove ale sfîntului apostol Pavel?
-De! Eu... eu cam asta cred despre ele: sfîntul apostol a scris acel capitol pentru o anumitate comunitate creștină, aflată în niște condiții speciale; mai mult decît atît, îndrăznesc să spun că în cazul în care așputea să citesc originalul în limba greacă, aș vedea că multe cuvinte au fost traduse, poate chiar pe de-a întregul prost înțelese. Nu mă îndoiesc defel că ar fi posibil dovedind desigur o oarecare iscusință, să dai pasajului o întorsătură cu totul contrarie, să-l faci sune astfel: „Fie ca femeia să-și poată rosti cuvîntul ori de cîte ori găsește cu cale să zică ceva împotrivă” - „îngăduit îi este femeii să învețe pe alții și să-i îndrume atît cît îi stă în puteri. Iar în vremea aceasta bărbatul nu avea nimic mai bun de făcut decît să-și păstreze pacea sufletească”, și așa mai departe.
-Așa ceva n-ar fi cu putință, domnișoară.
-Ba eu curaj să susțin că da. Părerile mele sînt mult mai ferme decît ale dumitale, Joe. Domnule Scott, ești un ins cum nu se poate mai dogmatic, și întotdeauna ai fost la fel: de asta îmi place William mai mult decît dumneata.
-Acasă la el Joe e cel mai de treabă om, spuse Shirley; l-am văzut eu acolo stînd blînd ca un mielușel. În întregul Briarfield n-ai să găsești bărbat mai bun. Față de nevastă-sa uită toate dogmele.
-Nevastă-mea e o femeie care muncește din greu, o femeie simplă: vremea și grijile i-au topit orice trufie; dar cu dumneavoastră treaba nu șade tot așa, domnișoarelor. Și pe urmă, spuneți c-ați avea atîta știință; numai că după mintea mea, ce știți dumneavoastră e doar așa, un pospai poe deasupra. V-aș putea eu spune cum - să tot fie vreun an de-atuncea - într-o bună zi a venit la noi la administrație domnișoara Caroline, tocmai cînd mă băgasem eu în spatele biroului cel mare ca să împachetez ceva, și a adus cu ea o tăbliță pe care era înșirată o socoteală de aritmetică, să i-o arate patronului; de-adevărat era o adunare acolo pe care Harry al nostru ar fi dus-o la capăt cît ai clipi din ochi. Da` dînsa nu știa s-o scoată la capăt; a trebuit să-i arate domnul Moore; iar dacă a încercat să-i arate, tot n-a priceput.
-Astea-s prostii, Joe.
-Nu, nu; nu-s prostii; și domnișoara Shirley - uitați-o, aici de față - zice că-l ascultă pe patron, cînd vorbește despre afaceri, de-i numai ochi și urechi, și pricepe tot așa de limpede ca și cum s-ar uita în oglindă; numa` că toată vremea trage mereu cu ochiul pe fereastră să vadă ce-i face iapa; iar pe urmă își mută ochii pe-un strop care cică ar fi căzut pe rochia de călărie; pe urmă dă roată cu privirile dă roată cu privirile să vadă de nu cumva s-au prins ceva pînze de păianjen ori s-a așezat praful, și se gîndește ce murdari sîntem noi și ce mai galop o să-i tragă `neaei peste izlazul de la Nunnely. Și-atuncea pricepe mai mult de-o grămadă din ce-i spune domnul Moore, la fel ca și cum i-ar vorbi pe grecește.
-Joe, ești un adevărat calomniator. Aș avea eu ce să-ți răspund, dar uite că iese lumea din biserică: trebuie să te părăsim.
(...)
>
SURSA
Charlotte Bronte, Shirley, vol. I, trad. D.Mazilu, edit. Clip Impex, București, 1993, p. 342-347.
<(...)
-Despre tine vorbeam, Joe, spuse William zîmbind.
-Și eu am să-l vestesc pe stăpînul meu, veni răspunsul. Domnișoarelor, continuă el luându-și un aer marțial, dumneavoastră ați face mai bine să vă duceți acasă.
-Nu văd de ce, spuse Shirley, care se obișnuise cu manierele cam înfumurate ale supraveghetorului și se războia deseori cu el.; asta mai cu seamă fiindcă Joe, partizan al unor teorii disprețuitoare față de femei în general, în adîncul sufletului său era furios din pricină că stăpînul și fabrica păreau a fio oarecum conduși de o fustă, și primea ca pe un ghimpe în inimă orice vizită de afaceri făcută de domnișoara Keeldar la administrația fabricii.
-Fiindcă pe aici nu se petrece nimic în care s-ar cuveni să se amestece partea femeiască.
-Nu mai spune! Văd că în biserică se fac rugăciuni și se rostesc preidici; nici aici n-ar trebui să ne amestecăm?
-N-ați fost de față nici la rugăciuni și nici la predică, domnișoară, dac-am băgat eu bine de seamă. Numa` că eu înspre politică băteam; dacă nu mă înșel eu, William Farren, aici de față, cam tot într-acolo trăgea.
-Ei, și ce-i cu asta? Politica e preocuparea noastră obișnuită, Joe. Dumneata știi că citesc cîte un jurnal în fiecare zi, și două duminica?
-Eu m-aș gîndi că citiți despre măritișuri, așa aș zice, domnișoară, despre crime, accidente și altele dintr-astea. Nu-i așa?
-Ba citesc articolele de fond, Joe, și informațiile de peste hotare, studiez cotele de la bursă: pe scurt, citesc tot ce citesc și domnii.
-După înfățișarea lui, se vedea limpede că Joe consideră discuția asta un fel de pălăvrăgeală fără rost. Așa că răspunse printr-o tăcere disprețuitoare. Dar domnișoara Keeldar continuă:
-Joe, pînă acum n-am putut afla niciodată limpede dacă ești whig sau tory; fii bun și spune-ne: care partid este onorat de sprijinul dumitale?
-E tare greu să lămurești un lucru atunci cînd ești încredințat că n-o să fii înțeles, răspunse Joe cu aroganță. Numai că de-ar fi vorba să fiu tory, aș prefera să fiu babă, sau chiar femeie tînără, lucru încă și mai de nimic. Tories sînt aceia de duc mai departe războiul și năruiesc comerțul; și, de-aș fi eu de partea vreunui partid - da` partidele politice sînt toate o aiureală - sînt de partea celui de ține mai mult pacea, adică prin asta cu interesele neguțătorești ale bietei noastre țări.
-Și eu la fel, Joe, răspunse Shirley, căreia îi făcea plăcere să-l necăjească pe supraveghetor, stăruind să vorbească despre lucruri în care după opinia lui ea - ca femeie - n-avea nici un drept să se amestece. În parte, cel puțin. Fiindcă eu aș înclina în același timp și înspre interesele agricultorilor; și asta pe bună dreptate, întrucît nu dorsc de fel ca Anglia să se afle la picioarele Franței, dar cu toate că o partedin veniturile mele provin de la Hollow`s Mill, o alta mult mai importantă provine de la moșia dimprejurul fabricii. N-ar fi bine să se ia o măsură neprielnică agricultorilor; nu, Joe, ce zici?
-Roua de la ceasul ăsta nu prea le priește femeilor la sănătate, rosti Joe.
-Dacă ai spus cumva vorbele astea din grijă pentru sănătatea mea, te pot pur și simplu asigura că sînt insensibilă la frig. N-aș avea nimic împotrivă să fac și eu de pază la fabrică, într-o noapte din vara asta, înarmată cu muscheta dumitale, Joe.
Bărbia lui Joe Scott era și așa ieșită în afară; la auzul vorbelor astea o împinse încă și mai înainte.
-Dar, ca sî ne întoarcem la oile noastre, continuă Shirley, comerciantă și proprietară de fabrică de postav cum sînt, în afară de fermieră, nu-mi pot alunga din minte o anumită impresie precum că noi fabricanții și oamenii care ne ocupăm de afaceri sîntem uneori puțin - foarte puțin - egoiști și cam miopi în păreri și mai cu seamă prea nepăsători față de suferințele oamenilor, oarecum lipsiți de suflet în goana noastră după cîștig; nu ești de acord cu mine, Joe?
-Nu pot să discut acolo unde știu bine că n-o să fiu înțeles, veni din nou același răspuns.
-Misterios mai ești! Stăpînul dumitale discută uneori cu mine, Joe; nu-i așa de scorțos ca dumneata.
-Poate că nu: fiecare face în felul lui.
-Joe, chiar crezi cu adevărat că toată deșteptăciunea de pe lume a fost adunată doar în capetele bărbaților?
-Cred că femeile din ziua de astăzi sînt cam răzgîiate și cam mofturoase; și am mare respect pentru cele arătate de sfîntul apostol Pavel în al doilea capitol din Epistola întîi către Timotei.
-Și ce se arată acolo, Joe?
-Fie ca femeia să învețe în tăcere și cu toată supunerea. Nu pot îngădui ca o femeie să-i învețe și să uzurpe întîietatea bărbatului.; ci să păstreze tăcerea. Fiindcă Adam a fost mai întîi alcătuit, și după aceea Eva.
-Și ce legătură are asta cu afacerile? izbucni Shirley. Ce-ai spus dumneata aduce drept de primogenitură. Am să ridic problema asta domnului Yorke întîia dată cînd o mai începe să tune și să fulgere împotriva acestor drepturi.
-Și pe urmă, continuă Scott, Adam n-a fost păcălit; pe cînd femeia, lăsîndu-se păcălită, a căzut în păcat.
-Cu atît mai rău pentru Adam dacă a păcălit cu bună știință! se repezi domnișoara Keeldar. Ca să-ți spun adevărul adevărat, Joe, eu niciodată nu m-am împăcat prea ușor cu acest capitol: mă nedumerește.
-E foarte limpede, domnișoară: cine poate n-are decît să citească.
-Dar poate citi așa cum îi convine lui, spuse Caroline amestecîndu-se pentru prima oară în discuție. Ești de acord cu dreptul de liberă interpretare, nu-i așa, Joe?
-Pe legea mea! Cum să nu fiu? Sînt de acord și-l cer și pentru mine cu privire la fiecare literă din Cartea sfîntă.
-Și femeile se pot folosi de el la fel ca și bărbații?
-Așa nu; femeia trebuie să urmeze părerea bărbatului, nu numai în politică, da` și în credință: e cel mai sănătos lucru pentru ele.
-Ohoo! exclamară într-un glas și Shirley și Caroline.
-Asta-i sigur! Nici nu mai încape îndoială! insistă încăpățănatul supraveghetor.
-Socotește că nu mai poți vorbi, fiindcă toată lumea strigă să-ți fie rușine pentru asemenea cuvinte fără socoteală, zise domnișoara Keeldar. Tot așa de bine ai putea spune că bărbații trebuie să asculte părerile preoților fără să mai cerceteze cu mintea lor. La ce ar mai folosi o asemenea religie? N-ar mai fi decît o simplă orbire, o superstiție prostească.
-Și cam cum ați citi dumneavoastră, domnișoară Helstone, asemenea slove ale sfîntului apostol Pavel?
-De! Eu... eu cam asta cred despre ele: sfîntul apostol a scris acel capitol pentru o anumitate comunitate creștină, aflată în niște condiții speciale; mai mult decît atît, îndrăznesc să spun că în cazul în care așputea să citesc originalul în limba greacă, aș vedea că multe cuvinte au fost traduse, poate chiar pe de-a întregul prost înțelese. Nu mă îndoiesc defel că ar fi posibil dovedind desigur o oarecare iscusință, să dai pasajului o întorsătură cu totul contrarie, să-l faci sune astfel: „Fie ca femeia să-și poată rosti cuvîntul ori de cîte ori găsește cu cale să zică ceva împotrivă” - „îngăduit îi este femeii să învețe pe alții și să-i îndrume atît cît îi stă în puteri. Iar în vremea aceasta bărbatul nu avea nimic mai bun de făcut decît să-și păstreze pacea sufletească”, și așa mai departe.
-Așa ceva n-ar fi cu putință, domnișoară.
-Ba eu curaj să susțin că da. Părerile mele sînt mult mai ferme decît ale dumitale, Joe. Domnule Scott, ești un ins cum nu se poate mai dogmatic, și întotdeauna ai fost la fel: de asta îmi place William mai mult decît dumneata.
-Acasă la el Joe e cel mai de treabă om, spuse Shirley; l-am văzut eu acolo stînd blînd ca un mielușel. În întregul Briarfield n-ai să găsești bărbat mai bun. Față de nevastă-sa uită toate dogmele.
-Nevastă-mea e o femeie care muncește din greu, o femeie simplă: vremea și grijile i-au topit orice trufie; dar cu dumneavoastră treaba nu șade tot așa, domnișoarelor. Și pe urmă, spuneți c-ați avea atîta știință; numai că după mintea mea, ce știți dumneavoastră e doar așa, un pospai poe deasupra. V-aș putea eu spune cum - să tot fie vreun an de-atuncea - într-o bună zi a venit la noi la administrație domnișoara Caroline, tocmai cînd mă băgasem eu în spatele biroului cel mare ca să împachetez ceva, și a adus cu ea o tăbliță pe care era înșirată o socoteală de aritmetică, să i-o arate patronului; de-adevărat era o adunare acolo pe care Harry al nostru ar fi dus-o la capăt cît ai clipi din ochi. Da` dînsa nu știa s-o scoată la capăt; a trebuit să-i arate domnul Moore; iar dacă a încercat să-i arate, tot n-a priceput.
-Astea-s prostii, Joe.
-Nu, nu; nu-s prostii; și domnișoara Shirley - uitați-o, aici de față - zice că-l ascultă pe patron, cînd vorbește despre afaceri, de-i numai ochi și urechi, și pricepe tot așa de limpede ca și cum s-ar uita în oglindă; numa` că toată vremea trage mereu cu ochiul pe fereastră să vadă ce-i face iapa; iar pe urmă își mută ochii pe-un strop care cică ar fi căzut pe rochia de călărie; pe urmă dă roată cu privirile dă roată cu privirile să vadă de nu cumva s-au prins ceva pînze de păianjen ori s-a așezat praful, și se gîndește ce murdari sîntem noi și ce mai galop o să-i tragă `neaei peste izlazul de la Nunnely. Și-atuncea pricepe mai mult de-o grămadă din ce-i spune domnul Moore, la fel ca și cum i-ar vorbi pe grecește.
-Joe, ești un adevărat calomniator. Aș avea eu ce să-ți răspund, dar uite că iese lumea din biserică: trebuie să te părăsim.
(...)
>
SURSA
Charlotte Bronte, Shirley, vol. I, trad. D.Mazilu, edit. Clip Impex, București, 1993, p. 342-347.
marți, 16 aprilie 2013
Cazania lui Varlaam (1643) de la biblioteca Universității Ovidius Constanța
< (...)
Una dincele mai valoroase lucrări din colecția „Carte Românească Veche” a Bibliotecii Universității Ovidius este ”Cartea românească de învățătură” sau Cazania lui Varlaam din anul 1643. Aceasta deține în cultura română un loc analog Bibliei lui Luther în cultura germană. Este cea mai însemnată scriere sub raportul contribuției la formarea limbii literare, atât prin geniul lingvistic al „tălmăciuitorului”, care a reușit să emancipeze limba română de originalele slavone, creând pe o bază populară stilul cărturăresc al limbii noastre vechi, cât și prin răspândirea extraordinară ce a cunoascut-o.
În exemplarul deținut de biblioteca noastră titlul este încadrat de doi stâlpi, deasupra cărora Sf. Gheorghe într-o parte și Sf. Ioan cel Nou într-alta, iar sus la mijloc Sfinții Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan, la un loc.
Tiparul este executat în două culori cu două tipuri de caractere. În partea I se întrebuințează numai caracterele mari, în a II a ambele caractere, iar în partea a III a numai cele mici.
Capitolele sunt cu cifre chirilice tipărite cu roșu, în afara de text, într-un fel de cartușuri.
Elementul decorativ este foarte bogat. Unele frontispicii formează adevărate ilustrații cu subiecte religioase. Cele mai multe au semnătura gravorului Iliia. La gravura care reprezintă pe Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, semnătură se vede pe poarta cetății, în planul de fund.
La portretul Sfântului Dimitrie se află semnătura I. A., iar la scena care înfățișează intrararea lui Isus în Ierusalim, pe lângă semnătura Iliia A., se află și anul 1641. Pe ultima pagină a textului este o gravură mare, semnată iarăși Iliia, reprezentând pe Sfânta Parascheva - portretul sfintei cu coroană pe un tron înconjurată de reprezentarea câtorva scene din viața ei.
(...)
Întâia prefață, „Cuvânt împreună către toată semenția românească”, e o închinare adresată poporului român de către domnitorul Vasile Lupu, redactată desigur de Varlaam, și este prețioasă pentru că mărturisește deschis străduința autorului versiunii românești a Cazaniei de a scrie pe înțelesul tuturor românilor și de a folosi o limbă cât mai aleasă.
În prefața a doua, adresată cititorului, Varlaam arată motivele principale care l-au determinat să traducă și să publice cartea: „limba noastră românească... n-are carte pre limba sa”.
Conținutul Cazaniei este în primul rând omiletic (partea întâi și mai puțin partea a doua cuprind predici), dar și liturgic (predicile sunt însoțite, de obicei, de evangheliile respective) și hagiografic (câteva vieți de sfinți, numai în partea a doua).
În aprecierea rolului Cazaniei lui Varlaam în procesul de dezvoltare a literaturii române și a limbii române literare, nu trebuie să neglijăm nici circulația cărții. Tipărită într-un tiraj mare și în condiții tehnice superioare pentru vremea aceea, lucrarea s-a răspândit în toate regiunile locuite de români.>
SURSA
***, Scurt istoric, ”Buletin informativ”, Biblioteca Universității Ovidius, Constanța, 1/2013.
Una dincele mai valoroase lucrări din colecția „Carte Românească Veche” a Bibliotecii Universității Ovidius este ”Cartea românească de învățătură” sau Cazania lui Varlaam din anul 1643. Aceasta deține în cultura română un loc analog Bibliei lui Luther în cultura germană. Este cea mai însemnată scriere sub raportul contribuției la formarea limbii literare, atât prin geniul lingvistic al „tălmăciuitorului”, care a reușit să emancipeze limba română de originalele slavone, creând pe o bază populară stilul cărturăresc al limbii noastre vechi, cât și prin răspândirea extraordinară ce a cunoascut-o.
În exemplarul deținut de biblioteca noastră titlul este încadrat de doi stâlpi, deasupra cărora Sf. Gheorghe într-o parte și Sf. Ioan cel Nou într-alta, iar sus la mijloc Sfinții Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan, la un loc.
Tiparul este executat în două culori cu două tipuri de caractere. În partea I se întrebuințează numai caracterele mari, în a II a ambele caractere, iar în partea a III a numai cele mici.
Capitolele sunt cu cifre chirilice tipărite cu roșu, în afara de text, într-un fel de cartușuri.
Elementul decorativ este foarte bogat. Unele frontispicii formează adevărate ilustrații cu subiecte religioase. Cele mai multe au semnătura gravorului Iliia. La gravura care reprezintă pe Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, semnătură se vede pe poarta cetății, în planul de fund.
La portretul Sfântului Dimitrie se află semnătura I. A., iar la scena care înfățișează intrararea lui Isus în Ierusalim, pe lângă semnătura Iliia A., se află și anul 1641. Pe ultima pagină a textului este o gravură mare, semnată iarăși Iliia, reprezentând pe Sfânta Parascheva - portretul sfintei cu coroană pe un tron înconjurată de reprezentarea câtorva scene din viața ei.
(...)
Întâia prefață, „Cuvânt împreună către toată semenția românească”, e o închinare adresată poporului român de către domnitorul Vasile Lupu, redactată desigur de Varlaam, și este prețioasă pentru că mărturisește deschis străduința autorului versiunii românești a Cazaniei de a scrie pe înțelesul tuturor românilor și de a folosi o limbă cât mai aleasă.
În prefața a doua, adresată cititorului, Varlaam arată motivele principale care l-au determinat să traducă și să publice cartea: „limba noastră românească... n-are carte pre limba sa”.
Conținutul Cazaniei este în primul rând omiletic (partea întâi și mai puțin partea a doua cuprind predici), dar și liturgic (predicile sunt însoțite, de obicei, de evangheliile respective) și hagiografic (câteva vieți de sfinți, numai în partea a doua).
În aprecierea rolului Cazaniei lui Varlaam în procesul de dezvoltare a literaturii române și a limbii române literare, nu trebuie să neglijăm nici circulația cărții. Tipărită într-un tiraj mare și în condiții tehnice superioare pentru vremea aceea, lucrarea s-a răspândit în toate regiunile locuite de români.>
SURSA
***, Scurt istoric, ”Buletin informativ”, Biblioteca Universității Ovidius, Constanța, 1/2013.
luni, 31 decembrie 2012
vineri, 31 august 2012
CUGETARE - copii / Sf. Ioan Gură de Aur (347-407)
Copiii vor face în viaţă cele văzute la părinţi.
Sfântul IOAN Gură de Aur (347-407) - arhiepiscop de Constantinopol
SURSA
Sfântul IOAN Gură de Aur (347-407) - arhiepiscop de Constantinopol
SURSA
***, Citate celebre despre copii, în atenţia părinţilor!, CUGET LIBER, Constanța, 31 august 2013
duminică, 3 august 2003
Expoziția de pictură religioasă a studentei Sânziana Romanescu de la Universitatea „Ovidius” (Constanța, 2003)
Sânziana Romanescu, studentă în anul II la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universității „Ovidius” Constanța, a oferit publicului o surprinzătoare expoziție cu caracter religios la Galeriile President din Mangalia. Daniela Țurcanu, unul din îndrumătorii săi universitari, aprecia astfel acest eveniment cultural: „S. R. ne propune, prin expoziția sa, să parcurgem vizual o întreagă filozofie, în căutarea stabilirii unei relații Om - Dumnezeu personal. Culorile care predomină în aceste compoziții sunt: roșul, verdele, albastrul, mase mari de ocru, galben auriu, alb și negru. Pe ansamblu, cel mai puternic contrast este roșu-negru și cel mai puternic efect îl au motivele decorative cu caracter geometric cu multiple semnificații. La prima vedere, lucrările produc un efect unitar al abstractului, al nedescifrabilului, care devine descifrabil pe măsură ce te apropii și întârzii cu privirea pe fiecare detaliu. Ea împrumută de la icoană noțiunea de culoare perfectă în formă perfectă, cum ar fi galbenul cu triunghiul, galbenul cu pătratul, albastrul cu cercul. Chipurile sfinților nu apar clar, deoarece mesajul pe care S. ni-l transmite este acela că fiecare chip așteaptă să capete chip, să fie personalizat prin transfer cu chipurile celor care privesc conținuturile, întărind astfel ideea că fiecare om poate să devină Dumnezeu. S. R. dă șansa publicului să de a fi co-autor la lucrările sale.
vineri, 27 ianuarie 1995
Istoricul zilei de 27 ianuarie („TELEGRAF” 1995)
Emilian Andrei, Vineri, 27 ianuarie 1995 (Gerar), „Telegraf”, Constanța, 27 ianuarie 1995
Clipa de meditație: „Să nu vă întoarceți spre idoli și să nu vă faceți dumnezei lumești” (vechiul Testament - Leviticul)
Calendar Creștin-Ortodox: Aducerea moaștelor sfîntului Ioan Gură de Aur
Calendar Romano-Catolic: Sfîntul Bretanian, episcop de Tomis; Sfînta Angela Merici, fecioară
98 - Tronul Imperiului Roman este ocupat de fiul adoptiv al împăratului Nerva, Ulpius Traian (m. 117)
1752 - Se naște, la Salzburg, compozitorul austriac W. A. Mozart (m. 1791)
1823 - Se naște, la Lilie, compozitorul francez Edouard Lale (m. 1892)
1878 - Artileria română de pe ambele maluri ale Dunării începe bombardarea cetății Vidin.
1901 - Moare, la Milano, compozitorul italian G. Verdi (n. 1813)
1945 - Armatele sovietice eliberează lagărul de la Auschwitz (Polonia), înființat în 1940.
1967 - Se adoptă, de către Adunarea Generală ONU, principiile care guvernează activitatea statelor în exploatarea și folosirea spațiului extraatmosferic, inclusiv Luna și celelalte corpuri cerești.
1973 - Se semnează, la Paris, Acordul privind încetarea războiului și restabilirea păcii în Vietnam.
Clipa de meditație: „Să nu vă întoarceți spre idoli și să nu vă faceți dumnezei lumești” (vechiul Testament - Leviticul)
Calendar Creștin-Ortodox: Aducerea moaștelor sfîntului Ioan Gură de Aur
Calendar Romano-Catolic: Sfîntul Bretanian, episcop de Tomis; Sfînta Angela Merici, fecioară
98 - Tronul Imperiului Roman este ocupat de fiul adoptiv al împăratului Nerva, Ulpius Traian (m. 117)
1752 - Se naște, la Salzburg, compozitorul austriac W. A. Mozart (m. 1791)
1823 - Se naște, la Lilie, compozitorul francez Edouard Lale (m. 1892)
1878 - Artileria română de pe ambele maluri ale Dunării începe bombardarea cetății Vidin.
1901 - Moare, la Milano, compozitorul italian G. Verdi (n. 1813)
1945 - Armatele sovietice eliberează lagărul de la Auschwitz (Polonia), înființat în 1940.
1967 - Se adoptă, de către Adunarea Generală ONU, principiile care guvernează activitatea statelor în exploatarea și folosirea spațiului extraatmosferic, inclusiv Luna și celelalte corpuri cerești.
1973 - Se semnează, la Paris, Acordul privind încetarea războiului și restabilirea păcii în Vietnam.
joi, 3 decembrie 1992
Comuna Valu lui Traian din județul Constanța în 1992 („TOMIS” 1992)
Am încercat să vă relatăm în cele patru pagini, succint, cum apare cum apare comuna Valu lui Traian acum, la început de an 1993, felul cum se implică consiliul comunal pentru a rezolva problemele stringente, care sunt jaloanele ce scot în evidență perspectiva de bunăstare a locuitorilor din cele două localități.
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, a sfântului Crăciun, nașterea Domnului Iisus Hristos, a Noului An 1993, Consiliul comunal format din 17 consilieri, reprezentat de Ștefan Păunescu, primar, Ion Adrian, viceprimar, și Vasile Toma, secretar, calde mulțumiri locuitorilor comunei, agenților economici, colaboratorilor pentru aportul adus în 1992 la realizările notabile și le urează sănătate, bucurii și împliniri în activitate.
Aceleași urări le transmitem și celor care poartă numele sfinților Ștefan, Vasile și Ion și care își serbează ziua de naștere în această perioadă, dorindu-le felicitări, noroc, sărbători fericite și „La mulți ani!”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)