<
În zona lacului Titicaca din câmpia înaltă a Boliviei, în apropiere de La Paz, recolta de legume a fost sporită cu 30%, iar cea de cartofi cu peste 200%, grație redescoperirii și utilizării unei metode antice (metoda "Suka-Hollus"). Tehnica a fost folosită de agricultorii antici premergători civilizației Inca*, dar a fost pierdută de mai bine de 1000 de ani. La sfârșitul anilor 1970, arheologii au descoperit o serie de platforme înalte, care erau mici câmpuri încercuite de canale. Câmpurile au fost aranjate în parcele construite pe o fundație de bolovani mari, care au fost acoperiți apoi cu un strat impermeabil de argilă și mai multe straturi de pietriș. Câmpurile erau înconjurate de canale care le irigau pe timp de secetă și drenau apa pe timp de ploaie sau inundații. În timpul secetei din 1982-83, agricultorii care foloseau tehnica Suka-Hollus aveau apă din belșug. (...) Pe deasupra, apa din canale are rolul de a regla microclimatul. În timpul zilei, apa este încălzită de lumina solară. Pe măsură ce temperatura scade în timpul serii, ceața se așterne asupra canalelor, formând o pătură protectoare împotriva gerului care ar putea afecta grav recolta de cartofi. Metoda Suka-Hollus se extinde și pentru a reabilita terenurile îmbibate cu apă. Pentru prima dată în mai multe decenii, zona poate asigura acum legume pentru tot timpul anului.
>
Sursa
C. Bucovală & M. Cândea, Metode moderne de educație pentru mediu, Constanța, 2003, p. 101.
Notă M. T.
* Imperiul Inca de limbă quechua s-a extins din 1438 din Peru spre Ecuador, Bolivia, Chile și Argentina. A fost cucerit în 1533 de conchistadorul spaniol Francisco Pizzaro. (www.projectshum.org/society/history/nca)
Se afișează postările cu eticheta agricultor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta agricultor. Afișați toate postările
luni, 26 februarie 2018
marți, 24 ianuarie 2017
Om de la câmpie versus om de la munte în India colonială britanică (KIPLING 1900-1)
<
(...)
Kim era obișnuit, ca orice om crescut la șes, cu drumul larg și bine bătut, nu cu poteci înguste de cîțiva coți* care să șerpuiască pe coasta munților; lama** însă, ca orice tibetan***, nu se putea stăpîni să nu apuce pe scurtături și să coboare sau să urce pe potecile acoperite de pietrișul nebătătorit. Începu să explice lui Kim care venea șchiopătînd în urma lui, că un om crescut la munte știe dinainte unde poate ajunge la capătul unei poteci, și drumul printre norii coborîți pe coame, care pentru un străin pot părea o piedică de neînlăturat, pentru un muntean sînt ca și un lucru de nimic, la care nici nu te trebuie să te gîndești. Astfel, după multe ceasuri de urcuș care în alte țări civilizate ar fi fost considerat drept o remarcabilă ascensiune, ajunseră pe o coamă de munte, și ocolind cîteva prăpăstii, intrară din nou în pădure, coborînd pe o pantă de patruzeci și cinci de grade, ca apoi să ajungă iarăși la un drum bătut. Pe unde treceau, întâlneau casele oamenilor de la munte, bordeie din argilă bătută și nuiele, cu prispe grosolan lucrate din bardă, și care se cățărau pe coastele stîncoase întocmai ca niște cuiburi de rîndunele, îngrămădindu-se una lîngă alta pe terasele înguste din piatră care erau săpate la mijlocul unui drum de trei mii de picioare**** pînă să ajungi la vale, sau erau pitite între stîncile care prindeau orice bătaie de vînt, ca să o trimită șuierînd mai departe; altădată, din cauza lipsei de pășuni, se înălțau tocmai în mijlocul coamelor care în timp de iarnă erau acoperite cu un strat de zăpadă pînă la zece coți. Oamenii din casele acestea, munteni cu fețe galbene și uleioase, îmbrăcați în haine capitonate și groase, cu picioarele scurte și goale, care semănau foarte mult a eschimoși, ieșeau în calea lor și li se închinau. Oamenii blînzi și buni de la șes se uitau la lama ca la un sfînt între sfinți. Cei de la munte însă, i se închinau ca unuia care cunoaște toate secretele demonilor. Religia lor purta încă urmele șterse ale Budhismului***** peste care se așternuse cultul unei credințe tot atît de fantastice ca și regiunea unde trăiau, tot atît de meticuloase ca munca semănăturilor lor de pe terasele înguste care îi hrăneau; dar cu toate acestea, comanacul roșu al lui lama, șiragul lui de mătănii și textele vechi chinezești pe care le întrebuința, aveau mare autoritate în fața lor, căci sub gardinele largi ale comanacului său, ei nu vedeau decît omul care trebuie cinstit.
- Te-am văzut coborînd crestele negre ale muntelui Eua, spunea un Bathan care le ieși într-o seară în cale, și le dădu o bucată de brînză, in vas cu lapte acru și un codru de pîine tare ca piatra. - Noi nu întrebuințăm această hrană decît vara, cînd vacile înțarcă și le apucă strechea. printre stîncile acestea suflă vînturi care te dau peste cap, chiar pe vreme deplin liniștită. Nu cumva sînteți oameni care puteți frîna pornirile demonilor din Eua?
În astfel de cazuri, Kim care tremura din tot trupul, și era amețit din cauza drumului repezit în prăpăstii, chinuit de picioarele umflate în timp ce se cățăra printre crăpăturile prea strâmte și incomode ale stîncilor, se bucura din tot sufletul de popasul care urma după o zi de drum, cum se bucurase odinioară de laudele colegilor de la St. Xavier cînd cîștigase concursul de alergări pe distanța de două sute de metri. Muntele îl făceau să asude și să elimine ghi-ul și dulciurile hranei abundente cu care se obișnuise la șes, iar aerul aspru care părea că-l îneacă în timpul urcușurilor grele spre culmi, îi întărea și-i dezvolta pieptul, oțelindu-i mușchii picioarelor și coapsele.
Din cînd în cînd meditau asupra roții vieții, și cum spunea lama, mereu mai des, din ziua cînd scăpaseră de toate ispitele ei. În afară de vulturi cenușii care se legănau în înălțimi, sau cîte un urs care se vedea în depărtări, mormăind și dezgropînd rădăcini pe coasta muntelui, ori apariția fugară în zori a cîte unui leopard vărgat care-și sfîșia grăbit și lacom capra vînată în liniștea unei văi, sau altădată ciripitul speriat al cîte unei păsări cu pene multicolore, ei doi erau întotdeauna singuri sub vînturile care băteau în jurul lor, legănați de susurul ierburilor care se plecau lovite de boarea rece a înălțimilor. Femeile din colibele afumate care se vedeau în picioarele lor în timp ce coborau coasta munților, nu erau deloc plăcute la vedere, și cu toate că erau murdare, și mai toate gușate, fiecare dintre ele avea mai mulți bărbați.Oamenii erau tăietori de lemne dacă nu se întîmpla să fie agricultori, dotați cu o veselie și o blîndețe neobișnuită și de o simplitate cum numai rareori se întîlnește. Spre mulțumirea lor, soarta le scoase în cale un vraci din Dacca******, care-și plătea hrana cu alifii bune pentru întrebuințat contra gușei, și cu sfaturi menite să restabilească pacea între bărbați și femei. Omul acesta părea că știe munții la fel de bine precum știa și dialectele oamenilor, și descrise lui lama regiunea Ladakhi******* și Thibet. Spunea că în șesuri se vor putea întoarce cînd îi va trage inima; dar cu toate acestea pentru un om căruia îi plac munții, drumul acesta spre văi era foarte plăcut. Toate acestea nu și le spuseră dintr-o suflare, ci în timp ce stăteau seara de vorbă la marginea ariei de piatră unde treierau grîul, și după ce toți bolnavii își primeau medicamentele, vraciul își aprindea luleaua, iar lama lua cîte o priză de tutun, în timp ce Kim urmărea cu ochii văcuțele care pășteau pe costișa din dosul colibelor sau se uitau în depărtările de azur care pluteau între lanțurile nesfîrșite de munți.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim********, vol. II, Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 132-135.
NOTE M. T.
* COT, (II) coți, s. m (...) II. S. m. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot (I 1) până la încheietura palmei; p. ext. măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. (...) sursa: DEX '09 (2009)(https://dexonline.ro/definitie/cot)
** LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.
**** PICIÓR, picioare, s. n. (...) 8. Veche unitate de măsură, având lungimea de aproximativ o treime dintr-un metru, folosită și astăzi în unele țări. (...) sursa: DEX '09 (2009)(https://dexonline.ro/definitie/picior)
***** Prințul Gautama Siddharta (623 î.H.-543 î.H. sau 560 î.H.-480 î.H.) și-a abandonat în tinerețe rangul și familia pentru a deveni ascet și a obținut iluminarea prin meditație sub arborele bodhi. (http://oaks.nvg.org/buddha-life.html#enligt)
****** Dacca / Dhaka = Metropolă în apropierea fluviului Gange. Capitala Bangladeshului. (https://www.britannica.com/place/Dhaka)
******* Ladakhi / Ladakh = Regiune în statul Jammu și Kashmir din N Indiei. (https://www.journeysinternational.com/ladhaki-people)
******** Ana, „Kim” de Rudyard Kipling, „Ana are cărți”/ „Recenzii”, 27 noiembrie 2016, (http://anaarecarti.ro/main/kim-de-rudyard-kipling/)
(...)
Kim era obișnuit, ca orice om crescut la șes, cu drumul larg și bine bătut, nu cu poteci înguste de cîțiva coți* care să șerpuiască pe coasta munților; lama** însă, ca orice tibetan***, nu se putea stăpîni să nu apuce pe scurtături și să coboare sau să urce pe potecile acoperite de pietrișul nebătătorit. Începu să explice lui Kim care venea șchiopătînd în urma lui, că un om crescut la munte știe dinainte unde poate ajunge la capătul unei poteci, și drumul printre norii coborîți pe coame, care pentru un străin pot părea o piedică de neînlăturat, pentru un muntean sînt ca și un lucru de nimic, la care nici nu te trebuie să te gîndești. Astfel, după multe ceasuri de urcuș care în alte țări civilizate ar fi fost considerat drept o remarcabilă ascensiune, ajunseră pe o coamă de munte, și ocolind cîteva prăpăstii, intrară din nou în pădure, coborînd pe o pantă de patruzeci și cinci de grade, ca apoi să ajungă iarăși la un drum bătut. Pe unde treceau, întâlneau casele oamenilor de la munte, bordeie din argilă bătută și nuiele, cu prispe grosolan lucrate din bardă, și care se cățărau pe coastele stîncoase întocmai ca niște cuiburi de rîndunele, îngrămădindu-se una lîngă alta pe terasele înguste din piatră care erau săpate la mijlocul unui drum de trei mii de picioare**** pînă să ajungi la vale, sau erau pitite între stîncile care prindeau orice bătaie de vînt, ca să o trimită șuierînd mai departe; altădată, din cauza lipsei de pășuni, se înălțau tocmai în mijlocul coamelor care în timp de iarnă erau acoperite cu un strat de zăpadă pînă la zece coți. Oamenii din casele acestea, munteni cu fețe galbene și uleioase, îmbrăcați în haine capitonate și groase, cu picioarele scurte și goale, care semănau foarte mult a eschimoși, ieșeau în calea lor și li se închinau. Oamenii blînzi și buni de la șes se uitau la lama ca la un sfînt între sfinți. Cei de la munte însă, i se închinau ca unuia care cunoaște toate secretele demonilor. Religia lor purta încă urmele șterse ale Budhismului***** peste care se așternuse cultul unei credințe tot atît de fantastice ca și regiunea unde trăiau, tot atît de meticuloase ca munca semănăturilor lor de pe terasele înguste care îi hrăneau; dar cu toate acestea, comanacul roșu al lui lama, șiragul lui de mătănii și textele vechi chinezești pe care le întrebuința, aveau mare autoritate în fața lor, căci sub gardinele largi ale comanacului său, ei nu vedeau decît omul care trebuie cinstit.
- Te-am văzut coborînd crestele negre ale muntelui Eua, spunea un Bathan care le ieși într-o seară în cale, și le dădu o bucată de brînză, in vas cu lapte acru și un codru de pîine tare ca piatra. - Noi nu întrebuințăm această hrană decît vara, cînd vacile înțarcă și le apucă strechea. printre stîncile acestea suflă vînturi care te dau peste cap, chiar pe vreme deplin liniștită. Nu cumva sînteți oameni care puteți frîna pornirile demonilor din Eua?
În astfel de cazuri, Kim care tremura din tot trupul, și era amețit din cauza drumului repezit în prăpăstii, chinuit de picioarele umflate în timp ce se cățăra printre crăpăturile prea strâmte și incomode ale stîncilor, se bucura din tot sufletul de popasul care urma după o zi de drum, cum se bucurase odinioară de laudele colegilor de la St. Xavier cînd cîștigase concursul de alergări pe distanța de două sute de metri. Muntele îl făceau să asude și să elimine ghi-ul și dulciurile hranei abundente cu care se obișnuise la șes, iar aerul aspru care părea că-l îneacă în timpul urcușurilor grele spre culmi, îi întărea și-i dezvolta pieptul, oțelindu-i mușchii picioarelor și coapsele.
Din cînd în cînd meditau asupra roții vieții, și cum spunea lama, mereu mai des, din ziua cînd scăpaseră de toate ispitele ei. În afară de vulturi cenușii care se legănau în înălțimi, sau cîte un urs care se vedea în depărtări, mormăind și dezgropînd rădăcini pe coasta muntelui, ori apariția fugară în zori a cîte unui leopard vărgat care-și sfîșia grăbit și lacom capra vînată în liniștea unei văi, sau altădată ciripitul speriat al cîte unei păsări cu pene multicolore, ei doi erau întotdeauna singuri sub vînturile care băteau în jurul lor, legănați de susurul ierburilor care se plecau lovite de boarea rece a înălțimilor. Femeile din colibele afumate care se vedeau în picioarele lor în timp ce coborau coasta munților, nu erau deloc plăcute la vedere, și cu toate că erau murdare, și mai toate gușate, fiecare dintre ele avea mai mulți bărbați.Oamenii erau tăietori de lemne dacă nu se întîmpla să fie agricultori, dotați cu o veselie și o blîndețe neobișnuită și de o simplitate cum numai rareori se întîlnește. Spre mulțumirea lor, soarta le scoase în cale un vraci din Dacca******, care-și plătea hrana cu alifii bune pentru întrebuințat contra gușei, și cu sfaturi menite să restabilească pacea între bărbați și femei. Omul acesta părea că știe munții la fel de bine precum știa și dialectele oamenilor, și descrise lui lama regiunea Ladakhi******* și Thibet. Spunea că în șesuri se vor putea întoarce cînd îi va trage inima; dar cu toate acestea pentru un om căruia îi plac munții, drumul acesta spre văi era foarte plăcut. Toate acestea nu și le spuseră dintr-o suflare, ci în timp ce stăteau seara de vorbă la marginea ariei de piatră unde treierau grîul, și după ce toți bolnavii își primeau medicamentele, vraciul își aprindea luleaua, iar lama lua cîte o priză de tutun, în timp ce Kim urmărea cu ochii văcuțele care pășteau pe costișa din dosul colibelor sau se uitau în depărtările de azur care pluteau între lanțurile nesfîrșite de munți.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim********, vol. II, Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 132-135.
NOTE M. T.
* COT, (II) coți, s. m (...) II. S. m. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot (I 1) până la încheietura palmei; p. ext. măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. (...) sursa: DEX '09 (2009)(https://dexonline.ro/definitie/cot)
** LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.
- sursa: DEX '09 (2009) ( https://dexonline.ro/definitie/lama)
**** PICIÓR, picioare, s. n. (...) 8. Veche unitate de măsură, având lungimea de aproximativ o treime dintr-un metru, folosită și astăzi în unele țări. (...) sursa: DEX '09 (2009)(https://dexonline.ro/definitie/picior)
***** Prințul Gautama Siddharta (623 î.H.-543 î.H. sau 560 î.H.-480 î.H.) și-a abandonat în tinerețe rangul și familia pentru a deveni ascet și a obținut iluminarea prin meditație sub arborele bodhi. (http://oaks.nvg.org/buddha-life.html#enligt)
****** Dacca / Dhaka = Metropolă în apropierea fluviului Gange. Capitala Bangladeshului. (https://www.britannica.com/place/Dhaka)
******* Ladakhi / Ladakh = Regiune în statul Jammu și Kashmir din N Indiei. (https://www.journeysinternational.com/ladhaki-people)
******** Ana, „Kim” de Rudyard Kipling, „Ana are cărți”/ „Recenzii”, 27 noiembrie 2016, (http://anaarecarti.ro/main/kim-de-rudyard-kipling/)
duminică, 30 ianuarie 1994
MInisterul de Finanțe și exercițiul financiar-contabil pe 1993 („TELEGRAF” 1994)
Dan Nedelcu, Ministerul de Finanțe a modificat precizările 9107/1994 privind măsurile ce trebuie luate pentru închiderea exercițiului financiar-contabil pe 1993, „Telegraf”, Constanța, 30 ianuarie 1994
Pentru că luni, 31 ianuarie, expiră termenul de plată al impozitului pe profit, DGFP Constanța, prin N. Tănase, șef Serviciu Bilanțuri, reamintește agenților economici precizările Ministerului de Finanțe 4174/1/30.06.1993. În conformitate cu aceste precizări, pentru determinarea impozitului lunar se procedează (...).
La precizările MF 9107/1994 se fac următoarele corecturi privind măsurile ce trebuie luate pentru închiderea exercițiului financiar-contabil pe 1993:
*Contul 501 - cheltuieli de circulație la data de 31.12.1993 nu va prezenta. În acest sens, sumele respective vor fi repartizate asupra Contului 530 - cheltuieli anticipate.
*Precizările se referă la Legea 40/1992 și nu la Legea 40/1993
*La punctul 7 din precizări se va elimina paranteza (703-750)
*Cota de constituire a fondului de pensii și asigurările sociale pentru agricultori este de 3,5%.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)