<
În zona lacului Titicaca din câmpia înaltă a Boliviei, în apropiere de La Paz, recolta de legume a fost sporită cu 30%, iar cea de cartofi cu peste 200%, grație redescoperirii și utilizării unei metode antice (metoda "Suka-Hollus"). Tehnica a fost folosită de agricultorii antici premergători civilizației Inca*, dar a fost pierdută de mai bine de 1000 de ani. La sfârșitul anilor 1970, arheologii au descoperit o serie de platforme înalte, care erau mici câmpuri încercuite de canale. Câmpurile au fost aranjate în parcele construite pe o fundație de bolovani mari, care au fost acoperiți apoi cu un strat impermeabil de argilă și mai multe straturi de pietriș. Câmpurile erau înconjurate de canale care le irigau pe timp de secetă și drenau apa pe timp de ploaie sau inundații. În timpul secetei din 1982-83, agricultorii care foloseau tehnica Suka-Hollus aveau apă din belșug. (...) Pe deasupra, apa din canale are rolul de a regla microclimatul. În timpul zilei, apa este încălzită de lumina solară. Pe măsură ce temperatura scade în timpul serii, ceața se așterne asupra canalelor, formând o pătură protectoare împotriva gerului care ar putea afecta grav recolta de cartofi. Metoda Suka-Hollus se extinde și pentru a reabilita terenurile îmbibate cu apă. Pentru prima dată în mai multe decenii, zona poate asigura acum legume pentru tot timpul anului.
>
Sursa
C. Bucovală & M. Cândea, Metode moderne de educație pentru mediu, Constanța, 2003, p. 101.
Notă M. T.
* Imperiul Inca de limbă quechua s-a extins din 1438 din Peru spre Ecuador, Bolivia, Chile și Argentina. A fost cucerit în 1533 de conchistadorul spaniol Francisco Pizzaro. (www.projectshum.org/society/history/nca)
Se afișează postările cu eticheta Bolivia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Bolivia. Afișați toate postările
luni, 26 februarie 2018
duminică, 4 octombrie 2015
Viață publică englezească versus viață publică americană în perioada interbelică (GALSWORTHY 1931)
<
(...)
Cînd ajunseră în Piccadilly, generalul rosti un efort vizibil:
- Nu-mi plac toate renovările astea.
- Eu, domnule, cu excepția lui Devonshire House, cred că nici nu le observ.
- Nu, dar e curios, spiritul străzii Piccadilly e mai puternic decît strada însăși și nu-i poți distruge atmosfera. Cu toate că acum nu se mai observă nici un joben pe stradă, s-ar părea totuși că nu a intervenit nici o schimbare. Cînd am străbătut strada Piccadily după război, am avut exact aceeași senzație ca și atunci cînd m-am plimbat pe ea ca tinerel proaspăt revenit din India. Încerci senzația că te-ai întors acasă.
- Da; te roade o ciudată nostalgie după Piccadilly Street. Am simțit-o în Mesopotamia* și în Bolivia. Dacă închizi pleoapele, îți apare în fața ochilor.
- Inima vieții englezești, începu generalul, și se opri surprins că enunțase o sentință.
- Pînă și americanii o resimt, remarcă Hubert cînd dădură colțul în Half-Moon Street. Hallorsen îmi spunea că la ei n-au nimic de felul ăsta, „nici un focar al influenței naționale”, așa s-a exprimat dînsul.
- Și totuși au influență, replică generalul.
- Nu încape nici o îndoială, Sir, dar cum s-ar putea defini aceasta? Să fie oare generată de viteză?
- Unde-i duce viteza lor? Pretutindeni în general, și nicăieri în particular. Nu, eu cred că banii lor generează influența.
- Da, dar eu am observat la americani, și acesta este un punct de vedere asupra căruia mulți oameni greșesc, că se sinchisesc prea puțin de bani ca atare. Le place să facă bani repede; dar ar prefera mai curînd să-i piardă repede decît șă-i cîștige încet.
- Ciudat lucru să nu ai un miez, observă generalul.
- Țara lor e prea întinsă, domnule. dar au și ei un soi de miez - mîndria de țară.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherell, trad. A. Ralian, vol. I (În așteptare), ed. Miron, 1992, p. 124.
NOTĂ M.T.
* Mesopotamia („Între râuri” - lb. greacă) = Denumirea antică a regiunii dintre fluviile Tigru și Eufrat, azi în Irak. Provincie otomană până la Primul Război Mondial (1914-1918), când a fost ocupată de Marea Britanie. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/10-lucruri-tiut-mesopotamia-antic)
(...)
Cînd ajunseră în Piccadilly, generalul rosti un efort vizibil:
- Nu-mi plac toate renovările astea.
- Eu, domnule, cu excepția lui Devonshire House, cred că nici nu le observ.
- Nu, dar e curios, spiritul străzii Piccadilly e mai puternic decît strada însăși și nu-i poți distruge atmosfera. Cu toate că acum nu se mai observă nici un joben pe stradă, s-ar părea totuși că nu a intervenit nici o schimbare. Cînd am străbătut strada Piccadily după război, am avut exact aceeași senzație ca și atunci cînd m-am plimbat pe ea ca tinerel proaspăt revenit din India. Încerci senzația că te-ai întors acasă.
- Da; te roade o ciudată nostalgie după Piccadilly Street. Am simțit-o în Mesopotamia* și în Bolivia. Dacă închizi pleoapele, îți apare în fața ochilor.
- Inima vieții englezești, începu generalul, și se opri surprins că enunțase o sentință.
- Pînă și americanii o resimt, remarcă Hubert cînd dădură colțul în Half-Moon Street. Hallorsen îmi spunea că la ei n-au nimic de felul ăsta, „nici un focar al influenței naționale”, așa s-a exprimat dînsul.
- Și totuși au influență, replică generalul.
- Nu încape nici o îndoială, Sir, dar cum s-ar putea defini aceasta? Să fie oare generată de viteză?
- Unde-i duce viteza lor? Pretutindeni în general, și nicăieri în particular. Nu, eu cred că banii lor generează influența.
- Da, dar eu am observat la americani, și acesta este un punct de vedere asupra căruia mulți oameni greșesc, că se sinchisesc prea puțin de bani ca atare. Le place să facă bani repede; dar ar prefera mai curînd să-i piardă repede decît șă-i cîștige încet.
- Ciudat lucru să nu ai un miez, observă generalul.
- Țara lor e prea întinsă, domnule. dar au și ei un soi de miez - mîndria de țară.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherell, trad. A. Ralian, vol. I (În așteptare), ed. Miron, 1992, p. 124.
NOTĂ M.T.
* Mesopotamia („Între râuri” - lb. greacă) = Denumirea antică a regiunii dintre fluviile Tigru și Eufrat, azi în Irak. Provincie otomană până la Primul Război Mondial (1914-1918), când a fost ocupată de Marea Britanie. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/10-lucruri-tiut-mesopotamia-antic)
joi, 13 septembrie 2012
luni, 2 aprilie 2012
Biografia președintelui bolivian Rene Barrientos Ortuno (1919-1969) (AXELROD & PHILLIPS 1995)
<
Președinte bolivian din 1966 pînă în 1969, Ortuno Barrientos a intrat în conflict cu minerii, militarii și mișcarea sindicală.
Născut la Tunary, Cochahamba, Bolivia, la 30 mai 1919, B. a urmat școala locală, apoi a intrat la Colegiul Militar. Sprijinul acordat guvernului lui German Busch a atras după sine eliminarea lui, dar ulterior a fost reprimit, astfel că și-a putut încheia studiile în 1943. A sprijinit lovitura de stat a lui Gualberto Villaroel Lopez în 1943 și a jucat un rol important în organizarea congresului țăranilor din 1945.
B. era ofițer în armata boliviană în momentul revoluției din aprilie 1952 condusă de Movimento Nacionalista Revolucionario (M.N.R.). El s-a alăturat M.N.R. și a activat ca lider al celulei militare a grupului. În 1964, M.N.R. l-a desemnat pe B. să candideze pentru postul de vicepreședinte pe listă cu președintele impus Victor Paz Estenssoro. Ales în iunie, B. a început imediat să facă planuri pentru răsturnarea președintelui de la putere. la 5 noiembrie, în urma loviturii de stat izbutite de B. și generalul Alfredo Ovando Candia, cei doi au fost numiți copreședinți. Însă B. s-a retras cu scopul de a candida ca președinte în 1966. Cîștigînd în fața cîtorva oponenți, el a adoptat un stil de conducere populist și a strîns legăturile cu țărănimea, încheind Pactul Armată-Țărănime din 1966, care a devenit rațiunea de a fi a conducerii militare în anii 1970. De fapt, el a unit propria sa Mișcare Populară Creștină cu Frontul Revoluționar Bolivian într-un singur partid conducător, care nu era decît o față pentru dictatura militară.
Favorizînd accederea la putere a unei clici a antreprenorilor de minerit și importuri și a afaceriștilor agrari, B. a luat atitudine împotriva sindicatelor mineri între 1965 și 1967, distrugînd efectiv mișcarea națională muncitorească. În 1967, guvernul său a fost ținta atacurilor de gherilă conduse de revoluționarul argentinian Ernesto („Che”) Guevara. Forțele lui B. au zdrobit revolta și l-au capturat și ucis pe Guevara.
B. însuși și-a pierdut viața la 27 aprilie 1969, cînd elicopterul său a căzut lîngă Tocopaya, Bolivia. Guvernul a anunțat că aeronava s-a lovit de liniile de înaltă tensiune, însă mulți cred că elicopterul a fost doborît.
>
SURSA
A. Axelrod & C. Phillips, Dictatori și tirani, trad. I. Aramă, ed. Lider, București, 1995, p. 59/BARRIENTOS ORTUNO, RENE.
Președinte bolivian din 1966 pînă în 1969, Ortuno Barrientos a intrat în conflict cu minerii, militarii și mișcarea sindicală.
Născut la Tunary, Cochahamba, Bolivia, la 30 mai 1919, B. a urmat școala locală, apoi a intrat la Colegiul Militar. Sprijinul acordat guvernului lui German Busch a atras după sine eliminarea lui, dar ulterior a fost reprimit, astfel că și-a putut încheia studiile în 1943. A sprijinit lovitura de stat a lui Gualberto Villaroel Lopez în 1943 și a jucat un rol important în organizarea congresului țăranilor din 1945.
B. era ofițer în armata boliviană în momentul revoluției din aprilie 1952 condusă de Movimento Nacionalista Revolucionario (M.N.R.). El s-a alăturat M.N.R. și a activat ca lider al celulei militare a grupului. În 1964, M.N.R. l-a desemnat pe B. să candideze pentru postul de vicepreședinte pe listă cu președintele impus Victor Paz Estenssoro. Ales în iunie, B. a început imediat să facă planuri pentru răsturnarea președintelui de la putere. la 5 noiembrie, în urma loviturii de stat izbutite de B. și generalul Alfredo Ovando Candia, cei doi au fost numiți copreședinți. Însă B. s-a retras cu scopul de a candida ca președinte în 1966. Cîștigînd în fața cîtorva oponenți, el a adoptat un stil de conducere populist și a strîns legăturile cu țărănimea, încheind Pactul Armată-Țărănime din 1966, care a devenit rațiunea de a fi a conducerii militare în anii 1970. De fapt, el a unit propria sa Mișcare Populară Creștină cu Frontul Revoluționar Bolivian într-un singur partid conducător, care nu era decît o față pentru dictatura militară.
Favorizînd accederea la putere a unei clici a antreprenorilor de minerit și importuri și a afaceriștilor agrari, B. a luat atitudine împotriva sindicatelor mineri între 1965 și 1967, distrugînd efectiv mișcarea națională muncitorească. În 1967, guvernul său a fost ținta atacurilor de gherilă conduse de revoluționarul argentinian Ernesto („Che”) Guevara. Forțele lui B. au zdrobit revolta și l-au capturat și ucis pe Guevara.
B. însuși și-a pierdut viața la 27 aprilie 1969, cînd elicopterul său a căzut lîngă Tocopaya, Bolivia. Guvernul a anunțat că aeronava s-a lovit de liniile de înaltă tensiune, însă mulți cred că elicopterul a fost doborît.
>
SURSA
A. Axelrod & C. Phillips, Dictatori și tirani, trad. I. Aramă, ed. Lider, București, 1995, p. 59/BARRIENTOS ORTUNO, RENE.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)