Timișoara istorică (M. D. R. T. 2011)

Timișoara, unul din cele mai mari orașe ale țării, a devenit cunoscut în toată lumea ca locul în care a izbucnit Revoluția Română din Decembrie 1989. Demonstrațiile însângerate au făcut din Timișoara primul oraș liber de comunism.
Timișoara a fost, de asemenea, primul oraș care a introdus iluminatul stradal electric și tramvaiul, primul oraș cu străzi pavate și primul care a organizat o proiecție cinematografică.
Cetatea a fost construită în secolul XIII, când județul Timiș, a cărui reședință era Timișoara, a fost inclus în regatul maghiar*.
În timpul dominației otomane de 200 de ani** și apoi în timpul regimului austro-ungar de alte două secole***, Timișoara este unul din cele mai multiculturale orașe de pe teritoriul de azi al României, cu semnificative minoritâți de origine maghiară, germană și sârbă.

Piața Unirii. Cea mai veche piață a orașului, realizată în stil baroc, este înconjurată de o mulțime de construcții splendide și proporționate: catedrala romano-catolică Sf. Gheorghe, Palatul Baroc (găzduind azi Muzeul de Artă), Episcopia, Catedrala Ortodoxă Sârbă și Liceul Teoretic Nikolaus Lenau****. În centrul pieței se află o trinitate barocă sau o columnă placată. În fața farmaciei de lângă Palatul Baroc, printre pietrele de pavaj ale pieței, se mai poate vedea imprimat în piatră planul fostei cetăți Timișoara, ale cărei ziduri au fost demolate în secolul XIX. Catedrala Romano-Catolică, cea mai importantă lucrare de arhitectură barocă din Timișoara, a fost proiectată de faimosul arhitect austriac Fischer von Erlach și a început în 1736. Principalul altar pictat a fost realizat de un faimos artist, care a studiat la Academia de Belle Arts din Viena.
În catedrala catolică se slujește regulat Liturghia în maghiară, germană și română.

Una din cele mai vechi piețe ale orașului, Piața Libertății este locul în care se află vechea Primărie***** și monumentul Sf. Ioan de Nepomuk; ultimul a fost realizat în 1756 de doi sculptori vienezi pentru a comemora victimele epidemiei de ciumă din 1738-1739******. Personajul principal al monumentului este Sf. Ioan de Nepomuk din Praga*******, protectorul catolicilor din Banat, deasupra căruia este reprezentată Sf. Maria purtând pe cap o coroană în formă de stea.

Piața Victoriei, care a fost martora declanșării Revoluției din 1989, este centrul cultural al Timișoarei. Catedrala Mitropolitană, construită în stil bizantin moldovenesc, cu turlele acoperite cu țigle emailate, domină partea de sud a pieții. La capătul opus se poate vedea clădirea teatrului și operei, care a fost construită la sfârșitul secolului XIX de doi arhitecți vienezi******** și care găzduiește nu mai puțin de patru importante instituții culturale: Opera Română*********, Teatrul Național**********, Teatrul German*********** și Teatrul Maghiar************. (Clădirea care găzduiește patru instituții culturale diferite este unică în lume.) Un covor floral și o fântână cu pești decorează partea centrală a pieței. Zona pietonală găzduiește târguri de iarnă sau de 1 martie, concerte și alte evenimente culturale. Castelul Huniade*************, cea mai veche clădire din Timișoara, care este sediul Muzeului Banatului, și Canalul Bega************** sunt situate în apropierea Pieței Victoria.

Unul din simbolurile orașului, Catedrala Mitropolitană*************** a fost construită între 1936 și 1946. Arhitectura sa combină stilul bizantin cu elemente vechi moldovenești. Catedrala este înaltă de 83 de metri și are 11 turle acoperite cu țigle emailate colorat, desenate cu motive decorative românești tradiționale; podeaua este acoperită cu mozaic imitând stilul covoarelor bănățene. Cele șapte clopote, care cântăresc împreună opt tone, fiecare corespunzând unui ton muzical, au fost turnate dintr-un material special, adus din Borneo**************** și Sumatra***************** și acordate de un compozitor român.
Catedrala Mitropolitană din Timișoara este cea mai mare clădire religioasă a orașului.

Lăcașul de cult evreiesc este situat în Cetate, cartier al Timișoarei, și a fost construit între 1863 și 1865, pe baza unui proiect al unui arhitect vienez******************. Sinagoga, care are o capacitate de aproximativ 3000 de persoane, a fost construită într-o manieră eclectică, cu elemente ale stilului maur*******************, reminiscență a vechii comunități de evrei spanioli din Timișoara. A fost folosită aproape 100 de ani de comunitatea evreiască, dar s-a deteriorat la sfârșitul perioadei comuniste și a fost închisă când mulți dintre evreii încă rămași în oraș după al doilea război mondial au emigrat în Israel. Sinagoga a fost renovată între 2000 și 2005 și a fost redeschisă după 20 ani cu un concert festiv.

Sursa
Ministry of Regional Development and Tourism, A City Journey, Bucharest, 2011, pp. 18-19 (Timișoara - Banat's capital).

Note M. T.
* Construcția cetății de piatră a fost realizată în 1307-1315 de regele maghiar Carol Robert d Anjou, pe locul unor fortificații mai vechi. (www.pressalert.ro - 05.01.2014) (www.timisoara-info.ro - Cartierul Cetate)
** Cetatea a fost cucerită de otomani în 1552, în timpul domniei lui Soliman Magnificul.
*** Cetatea a fost cucerită în 1716 de armata Habsburgilor austrieci comandată de mareșalul prinț Eugeniu de Savoia.
**** Clădirea a fost construită în 1878-1879, pentru a găzdui Șscoala superioară regală maghiară de stat, înființată în 1870. În 1919-1841 a fost transformată în liceu german. În 1941 a funcționat un luceu german de fete, numit din 1942 "Nikolaus Lenau" (poet austriac din secolul XIX). Liceul german a fost reînființat în 1948 și a revenit în clădire în 1955. (www.nlenau.ro)
***** "Primăria nouă" a fost construită în 1731-1734 la cererea coloniștilor germani, după cucerirea habsburgică din 1716. Renovată în 1782, 1849 și 1935. În 1949 instituția și-a mutat sediul, clădirea fiind azi monument istoric. (www.timisoara-info.ro)
****** Ciuma a ucis 1000 din cei 6000 de locuitori ai orașului. Wasserberger și Blim au sculptat monumentul la comanda primăriei în 1753-1756, înlocuindu-se un monument mai vechi din gresie. (www.timisoara-info.ro - Monumentul Sf. Maria și a Sf. Ioan Nepomuk)
******* Jan Nepomucky (c. 1345-1393) = Preot catolic din localitatea Nepomuk din Cehia, ucis din ordinul regelui infidel pentru că a refuzat să divulge taina spovedaniei reginei. Canonizat în 1729. (www.sfinticatolici.ro/ioan-nepomuk)
******** Palatul Culturii a fost construit în 1871-1875 de renumiții arhitecți Helmer și Fellner și reconstruit în urma unui incendiu. (www.ort.ro - Despre noi - Istoric)
********* Opera Română din Timișoara a fost înființată prin decretul regelui Mihai din 30 martie 1946. În 1940-1945, a funcționat la Timișoara Opera Română din Cluj, aflată în refugiu.(www.ort.ro - Despre noi - Istoric)
********** La 18 octombrie 1945, Ministerul Artelor aproba înființarea Teatrului Muncitoresc. al Poporului din Timișoara,  din 1995 Teatrul Național "Mihai Eminescu". (www.cimec.ro/SCRIPTS/TeatreNou/istoric_teatru)
*********** În 1875-1899, în Palatul Culturii a funcționat Teatrul "Franz Josef". La 1 ianuarie 1953 a fost înființată Secția germană a Teatrului de Stat Timișoara, transformată în Teatrul German de Stat prin Hotărârea Consiliului de Miniștri din 31.07.1956. (www.teatrulgerman.ro - Teatrul - Despre noi)
************ Printr-un decret din 1953 a fost înființată Secția maghiară a Teatrului de Stat Timișoara, transformată în 1957 în Teatrul Maghiar de Stat, care a primit numele dramaturgului Csiky Gergely în 1990. (www.tm-t.ro - Teatrul - Despre teatru)
************* Castelul Huniade a fost construit în 1307-1315 de către Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, care l-a folosit ca reședință până în 1323. A fost reconstruit după cutremurul din 1443 de către Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei. A fost reconstruit aproape total după asediul din 1848-1849. (https://uvt.ro/castelul_Huniade)
************* Muzeul Banatului a fost înființat în 1872 și a fost mutat în Castelul Huniade în 1948. (https://mnab.ro/istoricul-muzeului)
************** Canalul Bega, lung de 114 km, leagă orașul românesc Timișoara de orașul sârbesc Titel. Construcția sa a început și vârful volumului transportat a fost atins în 1931, după care circulația a încetat în 1958. (www.cjtimis.ro/ro/content/canalul-Bega)
*************** Catedrala Mitropoliei Banatului are hramul Sfinților Trei Ierarhi și a fost proiectată de arh. I. Troianescu. Clopotele au fost acordate de compozitorul Sabin Drăgoi. (www.crestinortodox.ro - Catedrala Mitropolitană a Timișoarei)
**************** Borneo = A treia insulă de pe glob după Groenlanda și Noua Guinee. Împărțită între Indonezia (70%; Kalimantan), Malaezia (29%) și Brunei (1%). (ro.wikipedia.org)
***************** Sumatra = A șasea insulă de pe glob: 437000 kmp. Situată în vestul arhipeleagului Indoneziei cu 50 milioane de locuitori în 2010. (ro.wikipedia.org)
****************** Sinagoga din Cetate a fost proiectă de arhitectul vienez Ignatz Schumann ș la inaugurare a participat împăratul Franz Iosef. www.intercultural.ro/turismintercultural/Sinagoga-Cetate.html)
******************* stilul maur = Stil arhitectonic dezvoltat în Peninsula Iberică cucerită de arabii musulmani în sec. VIII-XV. Principalele centre au fost orașele Cordoba (capitala califatului local din secolul X), Granada și Sevilla. A influențat și variantele locale ale stilurilor creștine din secolele XI-XVI: romanic, gotic și renascentist. (www.galeriadearta.ro/articole/arta-maura-in-Spania-710.htm)

Tehnica agricolă amerindiană Suka-Holus (BUCOVALĂ & CÂNDEA 2003)

<
În zona lacului Titicaca din câmpia înaltă a Boliviei, în apropiere de La Paz, recolta de legume a fost sporită cu 30%, iar cea de cartofi cu peste 200%,  grație redescoperirii și utilizării unei metode antice (metoda "Suka-Hollus"). Tehnica a fost folosită de agricultorii antici premergători civilizației Inca*, dar a fost pierdută de mai bine de 1000 de ani. La sfârșitul anilor 1970, arheologii au descoperit o serie de platforme înalte, care erau mici câmpuri încercuite de canale. Câmpurile au fost aranjate în parcele construite pe o fundație de bolovani mari, care au fost acoperiți apoi cu un strat impermeabil de argilă și mai multe straturi de pietriș. Câmpurile erau înconjurate de canale care le irigau pe timp de secetă și drenau apa pe timp de ploaie sau inundații. În timpul secetei din 1982-83, agricultorii care foloseau tehnica Suka-Hollus aveau apă din belșug. (...) Pe deasupra, apa din canale are rolul de a regla microclimatul. În timpul zilei,  apa este încălzită de lumina solară. Pe măsură ce temperatura scade în timpul serii, ceața se așterne asupra canalelor, formând o pătură protectoare împotriva gerului care ar putea afecta grav recolta de cartofi. Metoda Suka-Hollus se extinde și pentru a reabilita terenurile îmbibate cu apă. Pentru prima dată în mai multe decenii, zona poate asigura acum legume pentru tot timpul anului.
>

Sursa
C. Bucovală & M. Cândea, Metode moderne de educație pentru mediu, Constanța, 2003, p. 101.

Notă M. T.
* Imperiul Inca de limbă quechua s-a extins din 1438 din Peru spre Ecuador, Bolivia, Chile și Argentina. A fost cucerit în 1533 de conchistadorul spaniol Francisco Pizzaro. (www.projectshum.org/society/history/nca)

Meseria de "calculator" în Antichitate și Evul Mediu (MILOȘESCU 2000)

Din cele mai vechi timpuri, de la primele animale vânate și de la primele unelte confecționate, omul a fost nevoit să numere și să calculeze. Numărul a fost prima noțiune care, pornind de la înțelesul real (2 vânători, 50 de războinici, 25 de capre), a căpătat un înțeles abstract (2, 50, 25). Odată cu dezvoltarea societății, numerele au devenit din ce mai mari, iar calculele din ce în ce mai complexe. Studiul lor a devenit obiectul unei științe numite matematica. (...)
În antichitate, omul s-a confruntat cu multe probleme practice pe care numai matematica a putut să le rezolve: construirea fortificațiilor militare, a drumurilor, a podurilor, a canalelor, a barajelor și a marilor temple, inventarea calendarului pentru măsurarea timpului și stabilirea datei, practicarea negoțului, parcelarea terenurilor, stabilirea taxelor și impozitelor, stabilirea valorii unei moșteniri.  Mai târziu, în Evul Mediu, au apărut băncile și problemele legate de calcularea dobânzilor, problemele de contabilitate. Pentru a realiza aceste operații de calcul complicate existau oameni învățați, specializați, care cunoșteau toate metodele și tehnicile de calcul. Așa a apărut meseria de "calculator".
(...)

Sursa
Mariana Miloșescu, Tehnologia informației. Manual pentru clasa a IX a, ed. Teora, București, 2000, p. 274.

Ceata lui Nălucă, haiducii care în 1829 l-au jefuit pe un mare boier bucureştean în prima zi din Anul Nou

Adevărul 1 ianuarie 2014

Represiunea Comunistă

Comunismul - Didactic

''Fan-Page Corneliu Coposu''

Amintiri din închisoarea comunistă Jilava (PICA 2009)

Ioan Victor Pica, Fostul nr. 13 - Jilava, „Revista Astra”, martie 2009, p. 87

Din marginea „grădinii” - căci Jilava, închisoarea de sub pământ, din depărtare, arată ca o grădină - se văd câteva movile de pământ înverzite, așezate în cerc. Odată pășiți pe poarta acestei „grădini”, s- a năpusti asupra noastră o haită de milițieni. Încolțiți din toate părțile de aceștia, am pășit pe o poartă masivă din fier, îngropată toată sub piatră. Odată trecuți de aceasta, ne-am pomenit sub o boltă enormă de beton, vopsită toată în alb. De jur împrejur, cam de un stat de om, pereții sunt dați cu negru. Din loc în loc, cu o roșață de sânge au fost zugrăvite lalele mari și sinistre. Fiecare zgomot de aici se amplifică în zeci de ecouri halucinante.
... Ne aflam la „Secret”. Apoi am fost introduși pe culoarul „Reduitului”. Când s-a deschis ușa unei „catacombe” de beton, ca la comandă, circa 150 de capete, tunse chilug, îmbrobonate de sudoare, aducând mai curînd cu niște figurine de ceară decât cu chipuri omenești, s-au răsucit spre noi. Zumzetul și forfota acestor ființe incredibile, aproape toate goale până la brâu, asemuite în mintea mea cu niște viermi enormi care își caută în materia lăptoasă a aerului poziția cea mai comodă, nu se putea să nu-ți trezească în minte o scenă de infern. O scenă de infern reală. După regula camerei, noi, proaspeții sosiți, am ocupat, locurile pe prici, din imediat apropiere a tinetelor de murdărie. Și cine știe cât timp ar fi trebuit să treacă până ajungeam la fereastră!
Un planton avea un dar nemaipomenit în a inventa zilnic câte o știre propasătă, pe care o servea de obicei cu un fel de mâncare.
„Dumneata nu știi că omul acesta inventează?”, i se adresă unul din colacatarii celulei, altuia. „A inventat?”, răspunse acesta. „Eu nu cred că a inventat. Și chiar dacă a inventat, mie mi-e indiferent. De ce vrei dumneata să mă lipsești de un suport moral, fără de care aș putea muri?”
...Un lucru care m-a impresionat aici era acel echilibru la care ajunseseră vechii pușcăriași prin calculul strict al oricărui efort. Aceștia aveau convingerea că orice mișcare în plus presupunea consum sporit de calorii.
Aici am cunoscut un elev din Cluj, care fusese trimis de la Canal, ca indezirabil, care avea doar 16 ani. Acesta reuși să-mi zguduie imaginea „idilică” pe care mi-o făcusem despre Canal. „Canalul, zicea acesta, muncă, înfometare, bătaie”.
... Cea mai plăcută perioadă a zilei o constituia aici intervalul dintre cină și stingere. Una dintre zecile de figurine de ceară urca în vârful priciului. Pe dată zgomotul amuțea. „Vorbește Domnul cutare”, auzeai. Atunci, pentru două sau trei ore, nu ne mai aflam acolo. Ne închipuiam undeva într-o sală mare de curs. Omul din vârful priciului  se metamorfoza, redevenea el însuși. Ochii îi deveneau strălucitori, iar cuvâtul lui devenea Spirit, ceea ce cu greu ți-ai fi putut închipui că locuiește în acel schelet. Atunci mi se demonstra un adevăr pe care nu aveam să-l uit niciodată: Actul de cultură este poate singurul nostru efort de a depăși această inerție a materiei. El este forța noastră spirituală care ne ridică deasupra celorlalte ființe.
... Într-o seară, un profesor a vorbit despre „Scrierile politice” ale lui Eminescu, ceea ce a constituit pentru mine o adevărată revelație. Descopeream acum un Eminescu integral, fără interpretări false și adaosuri, așa cum am învățat în școală. A trebuit să străbat atâtea garduri de sârmă ghimpată să-l regăsesc pe Eminescu, al nostru.

„Sub pavilion modernist” („TOMIS” 1999)

 ?, Sub pavilion modernist, „Tomis”, Constanța, 1999

Patria, poporul și Io a lui Augustin Ioan, apărută la nu se știe ce editură într-un număr de doar 100 de exemplare și doar „pentru anume ochi”, e o carte care șochează chiar prin titlul ei, cu bătaie mai mult decât parodică la poezia eticismului propagandistic de până la Revoluție. Incisivă și ironică, ca aproape întreaga lirică a optzeciștilor munteni, placheta acestui autor de sorginte dobrogeană este, în primul rând, o tentativă curajoasă de a privi realitatea cu absolut alți ochi decât cei care au făcut în timp corp comun cu lentilele de contact ale sfruntatei propagande de partid. Universul ideologizat până la paroxism în regimul totalitar de jalnică pomenire apare acum totalmente denudat: „Patria e netedă / Câte un milițian ici / și colo lubrefiază / i /story / a”. Semn al universului concentraționar, „milițianul calcă nisip și scaieți și apă friabilă. Canalul îi asudă în spate la finele planului / cincinal. Dușmanii poporului râmă după jir / calcarele lui Papa Dobrotici” (La canal). Scriitura de gradul zero face și mai tăioase frazele „Militarul se multiplică prin înmugurire”, pentru că au fost date la polizorul istoriei celei mai amare. Alături de milițian, securist și delator, apare pater patriae, geniu apocaliptic al răului: „Coruri ceruri înflăcărau / șapte și arca deflora pustiul. El călca magistrala albastră / și ținea cuvântări” (Magistrala albastră).

Se știe că unul din trouvaille-urile postmoderniștilor sub ala căror pavilion navighează liric A. I. e contopirea textului cu existența cotidiană. Infuzia de realitate în care se îmbăiază discursul cu tentă epică din Patria, poporul și Io e uneori declarat ca un adevărat credo artistico-civic: „Deschid fereastra și mă uit la realitate” (p. 16). Realitatea vizualizată de poet are consistență geografică și istorică precisă - Dobrogea unor obiecte megalomanice cum ar fi Canalul ori Combinatul chimic Midia Năvodari. Industrializarea forțată are efecte mai mult decât alienante asupra individului. Balada Kali-Yuga ne arată ceea ce urma să devină oamenii epocii de aur. Decorul în care evoluează acești roboți e unul prin excelență (neo)expresionist: tencuiala are lepră, apa nevâslită asuda sare în subsol, iubita are sâni de fier, căsătoria e redusă la electromagnetism etc. Autobiografia de ficționar a devenit pentru poet atât de fragedă încât va simți nevoia acută s-o recupereze în text pe cea reală. În această ordine de idei, ciclul DOROBANȚU se eșalonează ca o suită de minireportaje în care șăgălnicia maschează cel mai adesea tragismul existențial conștientizat ca atare de poetul care-și recuperează filtrând critic evenimente care transformau corpul în mecanism.

Revolta se intensifica odată cu adolescența pe care poetul o recuperează în ultimul ciclu al plachetei. Crizele de pubertate par să le anuleze pe cele ale identității de sine și lasă să se întrevadă o ieșire din minciuna socială: „Acum încep a semăna / cu harta patriei trasă pe față, / scalp străin. Vale și deal / riduri și mări / de sudoare, de sare, de sebum”. Spiritul lui Geo Dumitrescu tânăr pare a se insinua în versurile interesantului postmodernist care este Augustin Ioan.

„Efigiile unui timp eroic” („TOMIS” 1989)

 D. Irimescu, Efigiile unui timp eroic, „Tomis”, Constanța, august 1989 (exemplu de limbă de lemn în propaganda comunistă și ceaușistă)

Douăzeci și patru cei patruzeci și cinci de ani care ne clădesc în fața timpului o istorie, vârsta libertății cucerite cu arma în mână în zilele eroicului august 1944, semnifică pentru noi, pentru România, pentru prezent și pentru viitor, Epoca Nicolae Ceaușescu, timpul marilor, inegalabilelor îndrăzniri și întemeieri deschis patriei și națiunii noastre de Congresul al IX lea al partidului, de înțelepciunea eminentului revoluționar și patriot, investit în istoricul iulie 1965, la Congresul al IX lea, în funcția supremă de secretar general al partidului. Sub imboldul gândirii sale temerare și novatoare, al inițiativelor sale inestimabile, s-au îndrăznit și s-au înfăptuit toate amplele și generoasele programe naționale de dezvoltare a societății moderne, a economiei moderne, a științei și culturii României socialiste moderne. Grație neobositei și rodnicei sale activități desfășurate în fruntea partidului și națiunii, România epocii ce-i poartă cu firească îndreptățire numele s-a afirmat, cu fiecare zi mai pregnant și mai strălucit, ca o țară a muncii libere, a unui popor liber, a marilor efervescențe creatoare, a întemeierilor și a înfăptuirilor de avangardă.    

Impresionante realizări dobândite de poporul român în noua și glorioasa epocă a cutezanțelor și înfăptuirilor revoluționare inaugurată de Congresul al IX lea, de gândirea și acțiunea genialului strateg și ctitor al întregii opere de edificare socialistă și comunistă, tovarășul Nicolae Ceaușescu, au făcut din vechea Românie „eminamente agricolă” și tot atât de eminamente de înapoiată și aservită, un puternic stat industrial-agrar a cărui producție industrială a crescut în 1988 comparativ cu 1945 de 123 de ori. Numai pe parcursul ultimelor două decenii au fost construite și echipate 2000 de noi întreprinderi, amplasate atât în vechile centre tradiționale, cât și în tinerele platforme industriale ale noilor orașe apărute pe harta țării ca piloni trainici ai transpunerii în fapte a politicii partidului de dezvoltare armonioasă, echilibrată a întregului teritoriu național.     

Epoca Nicolae Ceaușescu e timpul fertil al înălțării pe harta patriei radical înnoite, întinerite, a marilor centrale termoelectrice de la Turceni și Rogojelu, de la Mintia, Ișalnița, București Sud sau Brăila, a puternicelor hidrocentrale de la Porțile de Fier II și Lotru, a salbelor de amenajări hidroenergetice de pe Olt, Someș, Siret, Argeș și Buzău, a marii și moderne cetăți siderurgice de la Călărași, a combinatelor chimice și petrochimice de la Pitești și Teleajen, de la Ișalnița și Turnu Măgurele. 

Embleme nepieritoare ale unei înțelepte și fertile mobilizări a tuturor forțelor și energiilor națiunii într-un vast efort constructiv, aceste mândre ctitorii industriale ale României contemporane se însoțesc în conștiința noastră cu numeroase alte realizări și înfăptuiri asemenea Transfăgărășeanului, a Metroului bucureștean, a veritabilei salbe de porturi și șantiere navale de-a lungul întregului curs românesc al Dunării, de la Sulina până la Orșova, a amplelor lucrări de amenajare complexă a Dâmboviței și Argeșului. Înfăptuirea în ultimele două decenii a unui vast programa de amenajări pentru irigații și lucrări de îmbunătățiri funciare ca părți importante ale procesului de edificare a obiectivelor noii revoluții agrare au deschis agriculturii noastre socialiste drumul mereu ascendent al marilor recolte și producții sigure și stabile.   

Impresionante sunt ctitoriile durate în anii de după Congresul al IX lea al partidului pe străvechiul pământ românesc al Dobrogei: marile magistrale de navigație ale canalelor Dunăre-Marea Neagră și Poarta Albă- Midia Năvodari, porturile maritime de la Constanța, Midia și Mangalia, șantierele navale Constanța și Mangalia, modernul combinat petrochimic de la Midia, insulele de oțel ale celei dintâi schele petroliere românești de pe platforma continentală a Mării Negre, marele complex al noilor porturi transdunărene, uriașul complex portuar maritimo-fluvial Constanța Sud, modernele reactoare și uzine ale primei centrale nuclearo-electrice românești de la Cernavodă...

Fiecare din numeroasele și fertilele vizite de lucru efectuate de-a lungul ultimelor două decenii și jumătate de secretarul general al partidului în județul Constanța a fost marcată de actul punerii pietrei fundamentale a unui nou edificiu al dezvoltării noastre social-economice.

Cu aceeași nețărmurită bucurie, cu aceeași aleasă stimă și-au întâmpinat oamenii muncii din municipiul și județul Constanța înalții oaspeți, tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu, în acele zile de vară și rodnicie aflate sub semnul apropiatei sărbători a libertății patriei. Noua vizită de lucru întreprinsă la sfârșitul lui iulie în unitățile industriale și agricole din județul nostru s-a constituit ca de fiecare dată într-un amplu și fructuos dialog între realizatorii marelui complex portuar Constanța Sud și ai navelor amiral, între textilistele de la Integrata de Lână Constanța și făurarii de la Albești și Cobadin ai celor mai mari recolte de grâu și orz  din istoria acestor oameni și ogoare cu strălucitul ctitor de țară și eră a biruinței. Vizita conducătorului stimat și iubit s-a încheiat apoteotic cu marea și impresionanta adunare populară din municipiul Constanța, în care zecile de mii de locuitori ai ținutului dintre Dunăre și mare au dat o puternică expresie sentimentelor prețuire și admirație, de nețărmurită dragoste și gratitudine față de genialul conducător al partidului și al națiunii, prin a cărui generoasă grijă față de împlinirea și înflorirea acestor planuri, față de prosperitatea materială și spirituală a locuitorilor săi s-au împlinit toate marile marile zidiri și înfăptuiri românești de la țărmul mării. Cu înaltă mândrie comunistă și patriotică au primit zecile de mii de participanți la marea adunare populară impresionantul tablou al realizărilor socialiste a județului lor și a țării întregi reliefat în chip strălucit în magistrala cuvântare rostită de secretarul general al partidului: „Pe cei care pun întrebarea ce realizări are socialismul, îi poftim să vină în Constanța, ca și în alte părți ale României. Aici, în Constanța, care - cu 40 de ani în urmă - era printre cele mai înapoiate zone ale țării, se vede ce poate realiza un popor cu oameni ai muncii care-și făuresc viitorul în mod liber și independent”. 

Mândri de toate aceste realizări dobândite sub conducerea partidului, a secretarului său general, conștienți de faptul că ele reprezintă doar începutul necesar și trainic al împlinirii destinului lor luminos și fericit în patria liberă și mereu mai puternic și mai prosperă, comuniștii, toți locuitorii Constanței, au dat glas unanimei și totalei lor adeziuni la Hotărârea Plenarei Comitetului Central al partidului din 27-28 iunie privind realegerea de către Congresul al XIV lea în înalta funcție de secretar general al partidului a Comunistului, Patriotului și Omului sub a cărui înțeleaptă conducere s-au înfăptuit marile și epocalele cuceriri ale patriei pe drumul desăvârșirii progresului și civilizației socialiste.    

Ei și-au însoțit totala adeziune la această unanimă și dreaptă rostire a națiunii în fața istoriei cu legământul fierbinte de a face din eforturile lor consacrate îndeplinirii  până la 23 August a sarcinilor planului pe 8 luni și până la Congresul al XIV lea al partidului a planului pe întregul an 1989, o trainică și fertilă contribuție la înfăptuirea mărețelor obiective ale dezvoltării și înfloririi României jalonate de apropiatul forum comunist. 

„Superlative geografice” (NEGUȚ & NICOLAE 1978)

Silviu Neguț & Ion Nicolae, Superlative geografice, Ion Creangă/Mică enciclopedie, București, 1978, 335 p.

Cuprins 

5 Cuvînt înainte

11 Glosar de termeni proprii

35 Glosar de termeni comuni

54 Listă de abrevieri

56 Articole enciclopedice

coperta 4: Menită, în concepția autorilor, a contura cîteva aspecte ale frumuseții și măreției Pămîntului, lucrarea de față - prima de seria de mici enciclopedii, inițiată de Editura Ion Creangă - este dedicată „superlativelor geografice”. Cele peste 250 de articole incluse se referă la fenomene a căror spectaculozitate a trezit de veacuri uimirea și admirația oamenilor - cascade, canioane, gheizere, peșteri etc - fenomene naturale - cutremure, vulcani, uragane - alte fenomene de excepție - cel mai mare și cel mai mic ocean, cea mai ridicată și cea mai scăzută temperatură. Totodată au fost incluse articole relevante pentru modul în care omul a cucerit și valorificat resursele Terreie: cel mai mare canal maritim, cel mai populat oraș, cea mai grandioasă construcție umană etc.