O scrisoare a lui N. Iorga către I. Vulcan din 1904

<
Către
Iosif Vulcan
(1841-1907)

[București] 21 iulie 1904
Stimate domnule Vulcan,
Mulțămesc pentru gentila d-tale scrisoare. Peste cîteva zile îți voi trimite cîteva pagini (2) dintr-o carte la care lucrez (3). Al d-tale gata spre îndatorire, și adevărat stimător.
N. Iorga
Domnului Iosif Vulcan, redactor, Oradea Mare.

Vezi Viorel Faur în Familia, 5, nr. 10, oct. 1969, p. 11.

(1) Iosif Vulcan - scriitor și redactor la revista Familia, inițiatorul și președintele Societății pentru înființarea unui teatru românesc în Transilvania; membru activ (1891) al Academiei Române.
(2) Articolul Lupta de la Dumbrava Roșie publicat în Familia din 4/17 iulie 1904, nr. 27, p. 313-314.
(3) Istoria lui Ștefan cel Mare, povestită neamului românesc.
>

SURSA
Nicolae Iorga, Corespondență, volumul X.

Corespondența unionistului ardelean V. Goldiș (1862-1934) din anii 1888-1934 (TOMIS 1993)

 Diana Anna Maria, Vasile Goldiș. Corespondență, „Tomis”, Constanța, martie 1993

Vastă și multilaterală, importanta și bogata corespondență întreținută de Vasile Goldiș cu un număr mare de persoane de toate profesiunile și din toate structurile sociale, îmbogățește cunoștințele, completează aria de cuprindere a problemelor de toate felurile în perioada cuprinsă între 1888-1934.
În acest pim volum, Goldiș discută pe cale epistolară cu 79 de persoane din toate categoriile sociale, de diferite profesiuni, oameni de știință, profesori, scriitori, publiciști, artiști, clerici, oameni politici, poeți, medici, avocați, țărani, economiști, între care: G. Barițiu, I. I. C. Brătianu, I. L. caragiale, G. Coșbuc,  O. Goga, N. Iorga, Iuliu Maniu, Aurel Vlaicu, Iosif Vulcan, A. D. Xenopol, o multitudine de probleme dintr-o multitudine de domenii: culturale, social-economice, politice, artistice, administrative,  împărtășindu-le propriile păreri, oferindu-le sfaturi pentru buna lor rezolvare, condamnînd stări de lucruri necorespunzătoare, luînd măsuri pentru îndreptarea lor, atenuînd adversități și răutăți. Aceste scrisori ce poartă semnătura Goldiș sînt izvoare de primă mînă pentru reconstituirea activității sale în beneficiul țării și al poporului, rolul său important sau hotărîtor în marile probleme naționale și național -culturale, în postura sa de profesor, președinte al „Astrei”, ca ministru al învățămîntului, culturii și cultelor, ca personalitate. Aproape toate scrisorile sînt inedite și cupiind informații prețioase asupra cadrului politico-național, cultural-artistic și istoric românesc de la sfîrșitul secolului XIX și pînă în deceniul al treilea al secolului XX.
Goldiș s-a aflat în fruntea luptei ardelenilor pentru libertate și unitate națională în primele două decenii ale secolului XX. El și-a dat seama că trebuie schimbată tactica de luptă pentru a se crea o opoziție românească puternică și respectată. În acest sens îi scria la 1 martie 1900 medicului Aurel Halic din Lipova, prezentându-i pe larg concepțiile sale revoluționare referitoare la la programul național și tactica activistă. „Conceptul autonomiei Transilvaniei trebuie extins asupra tuturor românilor din monarhia austro-ungară, fără a-l lega în continuare de un teritoriu istoric. Activismul nu se rezumă doar la participarea la alegeri sau câștigarea unor locuri în parlament.”
În concepția sa, întreaga activitate politică a românilor din Ardeal și Ungaria trebuia condusă de Partidul Național Român în strînsă colaborare cu secția română a Partidului Social Democrat din Ungaria, ca reprezentant legitim al intereselor și idealurilor națiunii române. Acest lucru se observă și în bogata corespondență purtată cu doctorul Ioan Micu din Orăștie, împuternicit de PNR să ia legătura cu guvernul maghiar condus de Istvan Tisza. Corespondența sa subliniază ideea unității naționale. În scrisoarea din 16 noiembrie 1910 către Micu, el specifică că unitatea partidului este prima condiție a unei lupte politice serioase. Conducerea societății românești este concepută de Goldiș pe baza gîndirii colective. Ilustrativă în acest sens este scrisoarea trimisă lui Ioan Lupaș, unde afirmă că „un singur om nici nu poate fi capabil a da soluții pentru toate problemele, căci ar trebui să fie atotștiutor”. Într-un mare număr de scrisori trimise colaboratorilor politici de la Beiuș, Chișineu-Criș, Orăștie, Sibiu, Făgăraș, Goldiș îi îndeamnă și sfătuiește să-și intensifice activitatea în rîndurile maselor. Ideea aceasta a strînsei și indisolubilei legături cu poporul reiese cu pregnanță și din corespondența purtată cu Octavian Goga. Deși Goldiș a desfășurat o intensă, dîrză și permanentă luptă pentru drepturile poporului român din Transilvania, el n-a manifestat niciodată aversiune față de alte naționalități  și popoare. La 20 iulie 1910, el îi scria lui Micu: „Eu doresc ca românii și ungurii să trăiască în bună înțelegere”.
Din dorința fierbinte de a mobiliza toate forțele spiritualității românești în lupta pentru marele ideal de libertate și unitate națională, Goldiș a stabilit legături directe cu aproape toți scriitorii de seamă ai epocii, majoritatea lor devenind colaboratori ai prestigiosului ziar „Românul” din Arad. Prin prezența activă în publicistica ardeleană a majorității covîrșitoare a celor mai valoroși și cunoscuți scriitori români ca: I. L. Caragiale, G. Coșbuc, M. Sadoveanu, O. Goga, L. Rebreanu, Cezar Petrescu, Al. Brătescu Voinești, N. Iorga, L. Blaga, Petru Pipoș și mulți alții, Goldiș urmărea să ilustreze, o dată în plus, unitatea de spirit a poporului român, să cultive conștiința națională a poporului nostru, a ideii unității naționale indisolubile a neamului trăitor în toate ținuturile locuite de români.
În ansamblul său, vasta și variata corespondență a lui Goldiș vine și ea - alături de activitatea și opera sa - să întregească personalitatea marelui luptător social-politic, cărturar și bărbat de stat. Numele său va rămâne înscris în Panteonul marilor personalități ale neamului, legat fiind de actul desăvîrșirii unității naționale a a statului român prin Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, precum și de strădania permanentă de ridicare și luminare a poporului român, cu interesele căruia s-a identificat și pentru binele căruia a luptat.

„Superlative geografice” (NEGUȚ & NICOLAE 1978)

Silviu Neguț & Ion Nicolae, Superlative geografice, Ion Creangă/Mică enciclopedie, București, 1978, 335 p.

Cuprins 

5 Cuvînt înainte

11 Glosar de termeni proprii

35 Glosar de termeni comuni

54 Listă de abrevieri

56 Articole enciclopedice

coperta 4: Menită, în concepția autorilor, a contura cîteva aspecte ale frumuseții și măreției Pămîntului, lucrarea de față - prima de seria de mici enciclopedii, inițiată de Editura Ion Creangă - este dedicată „superlativelor geografice”. Cele peste 250 de articole incluse se referă la fenomene a căror spectaculozitate a trezit de veacuri uimirea și admirația oamenilor - cascade, canioane, gheizere, peșteri etc - fenomene naturale - cutremure, vulcani, uragane - alte fenomene de excepție - cel mai mare și cel mai mic ocean, cea mai ridicată și cea mai scăzută temperatură. Totodată au fost incluse articole relevante pentru modul în care omul a cucerit și valorificat resursele Terreie: cel mai mare canal maritim, cel mai populat oraș, cea mai grandioasă construcție umană etc.

„Mustul care fierbe” (GOGA 1927)

 Octavian Goga, Mustul care fierbe, pref. și notă bibl. T. Vârgolici, Scripta, București, 1992, 336 p.

Notă bibliografică
În ediția de față reproducem integral volumul Mustul care fierbe, apărut la București, în 1927, la Imprimeriile Statului. (...) Toate articolele și discursurile incluse în volum au fost publicate de O. Goga în revista „Țara noastră”, între 1922-1926. Precizăm că am respectat ordinea din volum, nu cronologia aparițiilor. (...)

Rostul scriitorului. Din conferința ținută la Teatrul Național din Cluj - 7 decembrie 1924
Cultul tinereții - 14 septembrie 1924
Ideea națională. Conferință ținută în fața studenților din Cluj - 16 decembrie 1923
Monumentul lui Mihai Eminescu. Cuvîntare ținută la Sîn Nicolaul Mare - 18 octombrie 1925
Vînt de primăvară - 18 februarie 1923
Spre alte orizonturi - 15 aprilie 1923
O nedreptate. Oprirea congresului studențesc - 12 august 1923
Un caz de conștiință - 28 septembrie 1924
După achitarea studenților - 13 aprilie 1924
O mare rușine - 22 noiembrie 1925
Violență și retorsiune - 25 decembrie 1925
Luați aminte! -31 mai 1925
Presa de negustori - 5 noiembrie 1922, semnat: Un vechi ziarist ardelean
Ca la Budapesta - 10 iunie 1923
Un nou tip pe orizont: Șabăs-goimul - 2 martie 1924
Protectorii de la București - 5 august 1923
O chestiune de familie - 28 octombrie 1923
O lecție - 30 decembrie 1923
Două simboluri - 24 iunie 1923
Cazul domnului Rosenthal - 21 octombrie 1924
Cu unul mai puțin - 9 martie 1924
Pînze de păianjeni - 5 octombrie 1924
Începe o bătălie mare... I - 6 decembrie 1925
Începe o bătălie mare... II - 13 decembrie 1925
Mustul care fierbe - 18 martie 1923
Granițele - 11 martie 1923
Povestea lui Ilie Muromets - 5 noiembrie 1922
Adunarea de la Alba-Iulia - 4 martie 1923
Vorbele mari - 25 martie 1923
Samsarii - 2 noiembrie 1924
Basarabia - 6 aprilie 1924
Cei care pleacă, - cei care vin... (fragmente) - 17 decembrie 1922
Tabla valorilor - 26 noiembrie 1922
Trei seri în Gara de Nord - 20 ianuarie 1924
Dreptatea de vînzare - 17 februarie 1924
După renunțarea principelui Carol - 10 ianuarie 1926
Gheorghe Coșbuc. Discurs de recepție rostit în ședința Academiei Române, la 30 mai 1920 - 3 iunie 1923
Un precursor al unității: Iosif Vulcan - 17 ianuarie 1926
Avram Iancu - 31 august 1924
La groapa lui Șaguna - 15 iulie 1923
Părintele Lucaci - 10 decembrie 1922
Un gazetar de legea veche - 13 iulie 1924
Badea Gheorghe - 6 mai 1923
Problema maghiară - 28 ianuarie 1923
Concepții minoritare - 25 februarie 1923
Propaganda de la Budapesta - 22 aprilie 1923
Patrioții de la Budapesta - 24 august 1924
Vecinii noștri sîrbi - 20 aprilie 1924
Pilda de la Belgrad - 26 iulie 1925
Apropierea minorității maghiare - 3 mai 1925
În Vinerea Patimilor - 8 aprilie 1923
Problema religioasă - 24 decembrie 1922
Răzvrătirea de la Cuibul cu barză -13 ianuarie 1924
Avem Patriarh - 8 noiembrie 1925
Încoronarea la Alba-Iulia - 15 octombrie 1922
Mobilizare morală -10 august 1924
Primejdia străinilor - 27 mai 1923
Fierbe în țară - 30 septembrie 1923
Orașele - 27 iulie 1924
La o răspîntie nouă - 19 august 1923
Cum se insultă țara - 5 iulie 1925
Procurorii umanității - 29 noiembrie 1925
Răspuns unor provocări - 4 mai 1924
Lecția lui Hindenburg - 10 mai 1925
Setea de autoritate - 4 ianuarie 1925
O fază nouă: ofensiva națională 3 ianuarie 1926
Supremul reazim: Armata - 11 octombrie 1925