Intelectual versus gazetar în Bucureștiul începutului secolului XX (MINULESCU 1929)

<
(...)
Vecinii mei de masă* sînt un grup de gazetari, tot oameni independenți și ei. Independența lor, însă, este cu totul altfel decît a mea. Eu nu fac deocamdată nimic. Ei, însă, scriu... Scriu, dar nici unul din ei nu scrie la aceeași gazetă cu altul. Fiecare aproape își are gazeta lui. Independenți adevărați sînt numai acei gazetari care nu scriu la așa-zisele gazete de partid. Gazetarul robit unui partid politic nu poate fi intelectual, fiindcă nu mai scrie din capul lui. Scrie ce-i dictează altul, sau, mai bine zis, corectează și pune la punct notițele pe care i le furnizează zilnic șeful partidului, vreun ministru sau cîte un parlamentar ahtiat după reclamă. Cu alte cuvinte, este un simplu scrib.
Încep să cred că grupul gazetarilor este cea mai bună afacere pentru mine. Deși intelectualitatea lor multora din ei cam lasă de dorit, nu văd de ce le-aș da o mînă de ajutor. Mie mi-e greu să mă ajut pe mine însumi... Dar pe alții sînt gata oricînd. Reporterii de fapte diverse, mai ales, mă interesează mai mult ca autorii anonimi ai articolelor de fond. Unii din ei sînt așa de lispiți de duh, că nu mă pot abține de a nu colabora cu ei la mai toate crimele, hoțiile, incendiile și alte fapte diverse din capitală. Dar asta nu înseamnă decît că unii au mai puțin amor propriu decît alții. Atît, și nimic mai mult.
(...)
>

SURSA
Ion Minulescu, Corigent la limba română, ed. Minerva, București, 1974, p. 211.

NOTĂ M.T.
* Cafeneaua ''Kleber'' din Bucureşti, unde în primul deceniu al secolului XX se întîlneau marii scriitori ai ţării. (http://destinatii.liternet.ro/articol/120/Krikor-H-Zambaccian/Mediul-artistic-si-literar-dintre-cele-doua-razboaie-mondiale.html)

„Nicolae Iorga” (ȘEICARU 1957)

Pamfil Șeicaru, Nicolae Iorga, Clio, București, 1990 (Madrid, 1957), 143 p.

 

3 Scurtă notă introductivă

5 [Început de drum]

8 N. Iorga și Titu Maiorescu

16 N. Iorga și „Sămănătorul”

27 N. Iorga și „Poporanismul”

31 N. Iorga și 13 martie 1906

36 Criticismul junimist și tradiționalismul lui N. Iorga

42 Țărănismul conservator al lui N. Iorga

50 Răscoalele din 1907 și N. Iorga

53 N. Iorga începe să se afirme în viața politică

56 N. Iorga om politic

60 N. Iorga în anii războiului

65 N. Iorga președinte al primei Camere a României MAri

82 N. Iorga și C. Stere

85 N. Iorga om politic instabil

88 Scriitorul N. Iorga

94 N. Iorga istoric

98 Gazetarul N. Iorga

108 Pitorescul lui N. Iorga

117 Necunoscutul N. Iorga

125 Ambiția lui N. Iorga de a fi scriitor dramatic

129 Urile lui N. Iorga

134 N. Iorga prim-ministru

138 N. Iorga exemplar unic al culturii românești  

„Mustul care fierbe” (GOGA 1927)

 Octavian Goga, Mustul care fierbe, pref. și notă bibl. T. Vârgolici, Scripta, București, 1992, 336 p.

Notă bibliografică
În ediția de față reproducem integral volumul Mustul care fierbe, apărut la București, în 1927, la Imprimeriile Statului. (...) Toate articolele și discursurile incluse în volum au fost publicate de O. Goga în revista „Țara noastră”, între 1922-1926. Precizăm că am respectat ordinea din volum, nu cronologia aparițiilor. (...)

Rostul scriitorului. Din conferința ținută la Teatrul Național din Cluj - 7 decembrie 1924
Cultul tinereții - 14 septembrie 1924
Ideea națională. Conferință ținută în fața studenților din Cluj - 16 decembrie 1923
Monumentul lui Mihai Eminescu. Cuvîntare ținută la Sîn Nicolaul Mare - 18 octombrie 1925
Vînt de primăvară - 18 februarie 1923
Spre alte orizonturi - 15 aprilie 1923
O nedreptate. Oprirea congresului studențesc - 12 august 1923
Un caz de conștiință - 28 septembrie 1924
După achitarea studenților - 13 aprilie 1924
O mare rușine - 22 noiembrie 1925
Violență și retorsiune - 25 decembrie 1925
Luați aminte! -31 mai 1925
Presa de negustori - 5 noiembrie 1922, semnat: Un vechi ziarist ardelean
Ca la Budapesta - 10 iunie 1923
Un nou tip pe orizont: Șabăs-goimul - 2 martie 1924
Protectorii de la București - 5 august 1923
O chestiune de familie - 28 octombrie 1923
O lecție - 30 decembrie 1923
Două simboluri - 24 iunie 1923
Cazul domnului Rosenthal - 21 octombrie 1924
Cu unul mai puțin - 9 martie 1924
Pînze de păianjeni - 5 octombrie 1924
Începe o bătălie mare... I - 6 decembrie 1925
Începe o bătălie mare... II - 13 decembrie 1925
Mustul care fierbe - 18 martie 1923
Granițele - 11 martie 1923
Povestea lui Ilie Muromets - 5 noiembrie 1922
Adunarea de la Alba-Iulia - 4 martie 1923
Vorbele mari - 25 martie 1923
Samsarii - 2 noiembrie 1924
Basarabia - 6 aprilie 1924
Cei care pleacă, - cei care vin... (fragmente) - 17 decembrie 1922
Tabla valorilor - 26 noiembrie 1922
Trei seri în Gara de Nord - 20 ianuarie 1924
Dreptatea de vînzare - 17 februarie 1924
După renunțarea principelui Carol - 10 ianuarie 1926
Gheorghe Coșbuc. Discurs de recepție rostit în ședința Academiei Române, la 30 mai 1920 - 3 iunie 1923
Un precursor al unității: Iosif Vulcan - 17 ianuarie 1926
Avram Iancu - 31 august 1924
La groapa lui Șaguna - 15 iulie 1923
Părintele Lucaci - 10 decembrie 1922
Un gazetar de legea veche - 13 iulie 1924
Badea Gheorghe - 6 mai 1923
Problema maghiară - 28 ianuarie 1923
Concepții minoritare - 25 februarie 1923
Propaganda de la Budapesta - 22 aprilie 1923
Patrioții de la Budapesta - 24 august 1924
Vecinii noștri sîrbi - 20 aprilie 1924
Pilda de la Belgrad - 26 iulie 1925
Apropierea minorității maghiare - 3 mai 1925
În Vinerea Patimilor - 8 aprilie 1923
Problema religioasă - 24 decembrie 1922
Răzvrătirea de la Cuibul cu barză -13 ianuarie 1924
Avem Patriarh - 8 noiembrie 1925
Încoronarea la Alba-Iulia - 15 octombrie 1922
Mobilizare morală -10 august 1924
Primejdia străinilor - 27 mai 1923
Fierbe în țară - 30 septembrie 1923
Orașele - 27 iulie 1924
La o răspîntie nouă - 19 august 1923
Cum se insultă țara - 5 iulie 1925
Procurorii umanității - 29 noiembrie 1925
Răspuns unor provocări - 4 mai 1924
Lecția lui Hindenburg - 10 mai 1925
Setea de autoritate - 4 ianuarie 1925
O fază nouă: ofensiva națională 3 ianuarie 1926
Supremul reazim: Armata - 11 octombrie 1925