Mânăstirile budiste din Tibet în secolul XIX (KIPLING 1900-1)

<
(...)
- În Bhotiyal* sînt mai multe comori decît ar putea oamenii să-și închipuie, răspunse bătrînul foarte liniștit. Acolo de unde am plecat eu, mi-a fost dată amăgirea de a fi respectat de cei din jurul meu. Cînd am nevoie de ceva, le cer. De socoteli eu nu țin seama, căci de ele se ocupă mînăstirea. Eh, stranele negre din lamaserie** și cei din noviciat.
Începu să-i povestească, în timp ce trăgea linii cu degetul în țărînă, tot ritualul complicat și pompos, care se desfășoară în taina catedralelor ferite de avalanșe, despre procesiuni și dansuri demonice, despre schimbarea călugărilor și a călugărițelor în porci, despre orașele sfinte care erau ridicate pe înălțimi de cincisprezece mii de picioare, despre intrigile și rivalitățile din lamaserii, despre glasurile misterioase care se aud în munți și jocul de lumini de deasupra zăpezii înghețate. Îi povesti și despre Lhassa*** și Dalai Lama**** pe care îl văzuse și i se închinase.
(...)
>

SURSA
Rudyard Kipling, Kim*****, vol. II, trad. Jul Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, p. 104.

NOTE M. T.
* Bhotiyal / Bhotiya (în limba tibetană) = Tibet. (http://www.peoplegroupsindia.com/profiles/bhotia/?pid=539)
** LAMASERÍE, lamaserii, s. f. Mănăstire pentru lama1 (în Tibet). – Din fr. lamaserie.

• sursa: DEX '09 (2009) (
https://dexonline.ro/definitie/lamaserie)

*** Lhassa / Lhasa = Capitala religioasă și administrativă a Tibetului de la mijlocul secolului XVII. Azi reședința Regiunii Autonome Tibet din R. P. Chineză. (http://www.theodora.com/encyclopedia/l2/lhasa.html)
**** Budiștii tibetani îl consideră pe Dalai Lama patronul sfânt al Tibetului. (http://www.dalailama.com/biography/the-dalai-lamas)
***** Rodica Grigore, Kim, Kipling și Cartea Indiei, „Cultura”, Fundația Culturală Română, București, 523 / 12 iulie 2015. (http://revistacultura.ro/nou/2015/07/kim-kipling-si-cartea-indiei/)

Mănăstirea Neamțu versus mănăstirea Agapia (IBRĂILEANU 1933)

<
(...)
Lipsit de orice estetică, înconjurat de un peisaj monoton și trist, cele două biserici dinlăuntrul „zidului” un alîngă alta (ceea ce dă, nu știu pentru ce, o impresie sinistră și funebră), cu aghezmătarul din față, cupola enormă, dizgrațioasă, pe jumătate îngropată în pămînt, a unei catedrale urieșești scufundate, cu chiliile izolate, supărate una pe alta, Neamțu este călugăr, tot așa cum Agapia, cu căsuțele mici, dese și curate, cu biserica gătită, spilcuită - casă cu două sute de gospodine! - cu miniaturile ei de munți ai căror brazi i-ai putea număra (doamna V... susținea că sînt 518...) este călugăriță.
În timpul verii, caracterul acestor mănăstiri este accentuat de genul vilegiaturiștilor. La Neamț tonul îl dă corpul didactic. (Haine negre, pas măsurat, ochelari...) La Agapia - aristocrația mai mult sau mai puțin autentică și snobii eleganți. (Crochet, dezinvoltură, dialect franco--român...)
(...)
>

SURSA
Garabet Ibrăileanu, Adela, ed. Minerva / seria Arcade, București, 1976, p. 100-101.

NOTE M.T.
* Mănăstirea Neamț = Mănăstire de călugări din județul Neamț (Moldova), a cărei existență tradiția locală o menționează la sfârșitul secolului XIV. (http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-neamt-67899.html)
** Mănăstirea Agapia = Mănăstire de maici din județul Neamț, menționată prima dată într-un act domnesc din 1437. (http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-agapia-noua-67927.html)