Radicalismul modernizării Indiei coloniale britanice (BROMFIELD 1933-7)

<
(...) Era conștient că Maiorul se îndepărtase de el. „Poate că această schimbare este dorită durerii și emoțiilor, cugetă Ransome. Poate că în ființa lui există trăsături de caracter indiene pe care europeanul din mine nu le va accepta și nu le va înțelege niciodată.” Bănuia că explicația o putea găsi în absurditățile mistice și în literatura ieftină a tuturor scriitorilor de calibrul lui Kipling*, care nu cunoscuse decât India cantonamentelor, a cluburilor, a ziarelor provinciale, și se rezuma la formula „Orientul tot Orient rămîne”.
- Ma-m gîndit la ceva, spuse Edwina. Aș vrea să mai las niște bani pentru ceva care ar putea să ajute la o înțelegere între Orient și Occident. Nu știu cum s-ar putea realiza asta. Poți tu să găsești vreo soluție? Eu n-am găsit-o și sunt prea obosită s-o mai caut.
- Nu este decît o cale, răspunse Ransome cu amărăciune. Să creezi un fond pentru a se cumpăra otravă de șobolani... absolut necesară pentru a se nimici ignoranța, prejudecățile, lăcomia, spiritul provincial. Nu va fi însă ușor să le stîrpești... Va trebui să mai stîrpești și oameni, cum ar fi de pildă ofițerii aceia cu concepții strîmte, bătrînul Dewan**, neguțătorii, indivizi de teapa lordului Heston, bancherii, preoții, creaturile de seama lui Pukka Lil și a lui Mrs. Simon și chiar pe bătrînul general.
Edwina zîmbi.
- S-ar putea face și asta, dacă s-ar lucra cu dibăcie. În ceea ce mă privește eu nu am avut niciodată prejudecăți. Cred că oamenii din clasa de mijloc numesc acest lucru depravare, dar eu ma credința că Dumnezeu ar socoti-o virtute.
(...)
>

SURSA
Louis Bromfield, Vin ploile. Roman al Indiei moderne***, trad. I. Corbul & V. Corbul, pref. M. Miroiu, ed. Univers, București, 1972, p. 637.

NOTE M. T.
* Joseph Rudyard Kipling (1865 Bombay/India - 1936) = Poet și prozator britanic. Educat în Marea Britanie. Laureat al Premiului Nobel în 1907. Cea mai celebră carte a sa a fost „Cărțile junglei”, apărută în 1894. (http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1907/kipling-bio.html)
** Dewan = Cuvânt persan care desemna un demnitar important în statele islamice medievale. (http://www.etymonline.com/index.php?term=divan)
*** Cristina Teodorescu, 21 februarie 2007 (http://www.bookblog.ro/x-woodisor/vin-ploile/)

Criza societății americane interbelice (BROMFIELD 1933-7)

<
(...)
După război*, Ransome se înapoiase în America spre a o întîlni pe bunica lui, sau cel puțin ceea ce fusese și reprezentase ea. Fusese însă decepționat, căci nimic din ceea ce constituise atmosfera creată dea nu mai exista. Descoperise atunci că ceea ce dădea culoare orașului și ceea ce crezuse despre oraș se datora numai personalității puternice a bătrînei doamne. Nu găsi în orașul acela simplitatea, egalitatea, integritatea și spirtul ei de dreptate, ci o palidă imitație a Europei, un loc lipsit de orice caracter, unde oamenii nu erau prețuiți, ca odinioară, pentru originalitatea și calitățile lor, ci pentru banii lor. Întîlni aceeași oboseală, aceeași neliniște, aceeași desperare înecată în băutură, aceeași mizerie printre lucrători ca și în Europa. În orașul acesta, cu o vechime doar de o sută și ceva de ani, descoperea boli specifice unor orașe europene vechi de mii de ani. Senilitatea aceasta care lovea adolescența îi părea dureroasă, grotescă, exagerată și oarecum înspăimîntătoare. Oamenii nu mai aveau decît un singur crez: fabricile de automobile și bursa.
(...)
>

SURSA
Louis Bromfield, Vin ploile. Roman la Indiei moderne, trad. I. Corbul & V. Corbul, ed. Univers, București, 1972.

NOTĂ M. T.
* Primul Război Mondial (1914-1918).

O bătrână americancă în India colonială britanică (BROMFIELD 1933-7)

<
(...)
În ciuda omeniei și a simplității ei, servitorii o priviseră la început cu neîncredere, ca și pe soții Smiley. Toți erau creștinați și cunoșteau doctrina fraternității dintre oameni, dar nici unul nu o încercase față de albii din Occident.
Ceea ce nu putuseră pricepe niciodată era personalitatea mătușii Phoebe și tot ceea ce determinase caracterul, credințele și atitudinea ei, atît de deosebite de ale celorlalți europeni. Numai Mr. Jobnekar, care călătorise mult în America și era înzestrat cu o vie inteligență, intuise calitățile ei și chiar pentru el această intuiție nu depășea niciodată stadiul unor vagi impresii emoționale, greu de definit, pentru că în mintea lui stăruia încă o oarecare confuzie, creată de o viață atît de diferită de cea cunoscută de el pînă atunci. Simplitatea, cinstea, cordialitatea mătușii Phoebe erau calități deja întîlnite de el în centrul Statelor Unite, în decursul celor două veri cînd muncise la secerat în Iowa și Kansas, spre a-și cîștiga existența și a cunoaște viața americană. În Statele din Est, asemuite de Mr. Jobnekar cu o falsă Europă, calitățile acestea nu existau. Nu bănuia însă că în America însușirile acestea, care alcătuiau caracterul mătușii Phoebe, erau pe punctul de a dispare. Ea știa însă acest lucru mai mult instinctiv decît rațional. De aceea, poate, voise să vină în India. N-o mai lăsase inima să rămînă în Iowa și să asiste la declinul și agonia unui fel de viață pe care îl iubise. În acest chip, la vîrsta de optzeci și unu de ani mătușa Phoebe ajunsese să se afle în Ranchipur, în bucătăria mare și răcoroasă a soților Smiley, într-o lume nouă, alături de prieteni noi, printre care Rașid Ali Khan, descendentul vitejilor lui Baber*, Mr. Jonbekar, un paria**, Ransome, jumătate englez, jumătate american și miss Macdaid, scoțiană născută în Surabaya***.
(...)
>

SURSA
Louis Bromfield, Vin ploile. Roman al Indiei moderne, trad. I. Corbul & V. Corbul, ed. Univers, București, 1972, p. 84.

NOTE M. T.
* Babur (1483-1530) = Lider al unui mic stat în Uzbekistan. În 1526 a devenit stăpânul nordului Indiei, fondând dinastia Marilor Moguli, detronată de cuceritorii britanici în 1857. (http://www.revistamagazin.ro/content/view/4552/8/)
** PÁRIA¹, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext.grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/paria)
*** Surabaya = Al doilea oraș al Indoneziei, situat în insula Java. (http://surabaya.go.id/en/News/6078-profile-of-surabaya)

Femei versus femei în Anglia în secolul XIX (THACKERAY 1848)

<
(...)
Oare n-a auzit niciodată iubitul meu cititor, în decursul experienței sale moderne, observații asemănătoarea din partea unor binevoitoare prietene care se miră veșnic ce poți găsi atît de fascinant la domnișoara Smith, sau ce l-a putut face pe maiorul Jones s-o ceară în căsătorie pe neghioaba și ștearsa domnișoară Thompson, care n-are nimic mai de Doamne-ajută în afară de mutra ei de păpușă de ceară? „Într-adevăr, ce poți găsi într-o pereche de obraji trandafirii și în ochi albaștri?” întreabă cît se poate de înțelept acest moraliste, căci darurile geniului, podoabele minții, cunoașterea manualului Întrebările lui Mangall (1), cît și stăpînirea botanicii și a geologiei, talentul de a face poezii, putința de a zdrăngăni sonate în maniera lui Herz*, și așa mai departe, sînt calități cu mult mai prețioase pentru o femeie decît farmecele acelea vremelnice care se ofilesc în cîțiva ani.
Dar cu toate că virtutea e lucrul cel mai de preț, iar acele nefericite făpturi care sînt obligate să-și ducă povara frumuseții lor ar trebui să-și amintească veșnic de soarta care le este hărăzită; și deși, precum se pare, caracterul feminin eroic pe care îl admiră atît de mult doamnele e ceva mai mult, mai glorios și mai frumos decît amabila, proaspăta, surîzătoarea, candida, gingașa și micuța zeiță domestică pe care bărbații sînt înclinați s-o divinizeze, totuși această ultimă și inferioară categorie de femei trebuie să aibă o mîngîiere, și anume, că bărbații într-adevăr le admiră; și, în ciuda tuturor prevenirilor și protestelor binevoitorilor noștri prieteni, noi stăruim în nefericita noastră greșeală și în nebunia noastră și vom face astfel pînă la sfîrșitul capitolului. Într-adevăr, în ceea ce mă privește, deși mi s-a spus de nenumărate ori de către persoana pentru care am cea mai mare stimă că domnișoara Brown e o fetiță cu totul nesărată, iar că la doamna White nu găsești nimic altceva decît un petit minois chiffone (1) și că despre doamna Black nu poți spune absolut nici un cuvînt bun, îmi aduc aminte că am avut cîteva foarte plăcute convorbiri cu doamna Black (pe care bineînțeles, scumpă doamnă, le pot destăinui); și toți bărbați se îngrămădesc în jurul scaunului doamnei White; iar tinerii se bat care mai de care să danseze cu domnișoara Brown; sînt în felul acesta ispitit să cred că e un mare compliment pentru o femeie cînd e bîrfită de semenele ei.

(1) Manual pentru tinerele fete, răspîndit în secolul al XIX lea, care punea la îndemînă date superficiale din cele mai variate domenii.
(1) O fețișoară cu trăsături ofilite (fr.).
(...)
>

SURSA
William Thackeray, Bîlciul deșertăciunilor**, vol. I, trad. I. Frunzetti & C. Tudor, ed. Capitolul, București, 1992, pp 111-112.

NOTE M. T.
* Heinrich Herz (Viena 1803 - Paris 1887) = Pianist, compozitor și profesor la Consvatorul din Paris. (http://www.gottschalk.fr/index.php/fr/autres-compositeurs-s-fr/herz-s-fr)
** Mariana Răileanu, „Bîlciul deșertăciunilor” de William Makepeace Thackeray, 5 iunie 2013 (https://raileanumariana.wordpress.com/2013/06/05/balciul-desertaciunilor-william-makepeace-thackeray/)

Mănăstirea Neamțu versus mănăstirea Agapia (IBRĂILEANU 1933)

<
(...)
Lipsit de orice estetică, înconjurat de un peisaj monoton și trist, cele două biserici dinlăuntrul „zidului” un alîngă alta (ceea ce dă, nu știu pentru ce, o impresie sinistră și funebră), cu aghezmătarul din față, cupola enormă, dizgrațioasă, pe jumătate îngropată în pămînt, a unei catedrale urieșești scufundate, cu chiliile izolate, supărate una pe alta, Neamțu este călugăr, tot așa cum Agapia, cu căsuțele mici, dese și curate, cu biserica gătită, spilcuită - casă cu două sute de gospodine! - cu miniaturile ei de munți ai căror brazi i-ai putea număra (doamna V... susținea că sînt 518...) este călugăriță.
În timpul verii, caracterul acestor mănăstiri este accentuat de genul vilegiaturiștilor. La Neamț tonul îl dă corpul didactic. (Haine negre, pas măsurat, ochelari...) La Agapia - aristocrația mai mult sau mai puțin autentică și snobii eleganți. (Crochet, dezinvoltură, dialect franco--român...)
(...)
>

SURSA
Garabet Ibrăileanu, Adela, ed. Minerva / seria Arcade, București, 1976, p. 100-101.

NOTE M.T.
* Mănăstirea Neamț = Mănăstire de călugări din județul Neamț (Moldova), a cărei existență tradiția locală o menționează la sfârșitul secolului XIV. (http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-neamt-67899.html)
** Mănăstirea Agapia = Mănăstire de maici din județul Neamț, menționată prima dată într-un act domnesc din 1437. (http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-agapia-noua-67927.html)

„Lucian Blaga - Filozofia prin metafore” (SĂVULESCU 2001)

Geo Săvulescu, Lucian Blaga - Filozofia prin metafore (II), „Tomis”, Constanța, VI (XXXVI), 5 (369), mai 2001, p. 4

Dacă destinul omului este creația, în diverse domenii, să vedem ce părere au psihanaliștii despre creatori. Creația, mai ales cea artistică, ar fi un fel de „tratament”, omul creează încercând să-și vindece complexele. Acest punct de vedere cam biologic, medical, este sărac și nu are în vedere că toate creațiile culturale sunt judecate după conținutul lor, după calitatea lor și mai puțin după realizatori. „Creația culturală nu poate fi în esența ei adusă în legătură cu altceva decât cu însuși destinul creator al omului. Toate încercările naturaliste de a deriva atitudinea creatoare din necesități precum aceea de echilibru, de compensație, de risipire a energiei de prisos, de satisfacere a unor dorințe refulate etc, cad alături de fenomen sau pătrund cel mult până la periferia lui. Nici una din încercările naturaliste nu vrea să ia în considerare de o împrejurare, fundamentală totuși: creațiile culturale sunt dominate de o matrice stilistică, fiind structurate pe calapoade abisale. Cultura n-o privim în înțeles umanist, ca mijloc de atenuare a animalității sau ca reacțiune împotriva animalității ca atare. Ne dăm, dimpotrivă, seama că atât crearea culturii, cât și unele faze sau tipuri de cultură, chiar dintre cele mai mărețe, își au cruzimile și barbaria lor aproape incredibile. Să ne gândim numai la metoda faraonică de a crea cultura sau la cruzimile inerente ale medievalismului, izvoditor și el de monumentală cultură. Crearea culturii cere câteodată negrăite jertfe: ea ucide și devastează. Creația își are pârjolul ei. Meșterul Manole și-a zidit soția sub pietre și var, pentru ca să înalțe biserica. Surprindem în această legendă ecoul crud al conștiinței sau al presimțirii că o creație trece peste vieți și-l devastează adesea chiar pe creator. A crea nu înseamnă pentru creator dobândirea unui echilibru, după o prea naivă și plată interpretare. Se creează cu adevărat, cel mai adesea, numai la înalte tensiuni, cărora organele de execuție nu le rezistă întotdeauna. Creația sfarmă adeseori pe creator. Creatorul de cultură nu poate să aibă măcar mângâierea că atenuează cruzimile inerente vieții. Dimpotrivă, uneori el le agravează sau îi adaugă noi cruzimi. Creatorul de cultură poate să spună cu Iisus: „N-am venit să aduc pace pe pământ, ci sabie” 17. (L. Blaga, op.cit., p. 471)

Deci, creator poate fi orice oricât de sănătos, și asta pentru că sănătatea este destul de greu de definit. Mai mult, sănătatea trupească și mentală nici nu sunt obligatorii. Ceea ce se impune este matricea stilistică, asociată arhetipurilor, care să corespundă unei pulsiuni creatoare. Cât despre părerea că o pornire creatoare este în stare să vindece un dezechilibru psihic, mă îndoiesc de asta. Este ușor să greșim, când știm că exist o terapie ocupațională folosită de psihiatri. Dar asta e cu totul altceva, cu totul altceva decât expozițiile de pictură ale schizofrenicilor. Realmente se poate depista în aceste picturi dezechilibrul psihic care-l domină pe pacient, pentru că dezechilibrul este, de data asta, regula, iar dacă unii se simt ameliorați după ce pictează, asta nu este o creație artistică, este numai o terapie printr-o activitate plăcută. Cât despre marii creatori? Agamemnon își sacrifică fiica pentru a putea cuceri Troia, Abraham trebuia să-și sacrifice fiul pentru a-l îndupleca pe Dumnezeu. Amerindienii sacrificau tineri zeului Soare pentru a avea recolte bune și a nu muri de foame. Faust își sacrifică sufletul pentru a avea tinerețe. Odin și-a dat un ochi ca să poată cunoaște. Biblia și toate mitologiile sunt pline de sacrificiile pe care oamenii trebuie să le facă î schimbul creației. Oamenii simpli de la țară nu se bucură dacă au un câștig nemuncit, pentru că știu că va trebui, cândva, să plătească pentru el. Legea implacabilă a Karmei spune același lucru: nimic nu vei căpăta fără să plătești. Pentru fiecare acțiune, rea sau bună, există o plată.

Nostalgia abisală propusă de B. deschide o perspectivă nebănuită pentru înțelegerea inconștientului, a cunoașterii înțelegătoare cu noțiunile și categoriile ei abisale. Psihanaliza rămâne un domeniu medical și importanța ei n-ar trebui să depășească prea mult clinica.

Înainte de a încheia, nu cred că este posibil să trec peste informațiile valoroase pe care ni le oferă doctorul Gheorghe Brătescu în Freud și psihanaliza în România, informații valoroase (pentru că au fost culese cu grijă și puse cap la cap) ne permit să ne formăm o imagine de ansamblu. Este curios, după lectură, ai senzația că majoritatea medicilor și gânditorilor din România au ceva în comun chiar atunci când au puncte de vedere divergente. Poate că numitorul comun ni-l comunică, cel mai bine, N. Steinhardt, în Jurnalul fericirii. Stând de vorbă, în celula de la Jilava, cu Anatolie Hagi-Beca despre fenomenul românesc, se opresc la nuvela Călătorului îi șade bine cu drumul a lui Brătescu-Voinești. Ambii sunt de acord că nuvela este cam schematic scrisă și de un caragialism din care s-a dus orice acid și orice venin. Cu toate acestea, nuvela are darul de a pune pe tavă sufletul românesc. „Apare... fondul arhetipal al sufletului românesc așa cum este: voios, ahtiat de prietenie, doritor să vadă mulțumirea altora (Măi Năiță, dacă mă iubești, ia de aici bucățica asta grasă), incapabil de a se bucura de unul singur, arzând de a împărți cu altul orice noroc (... la noi petrecerea implică pe comeseni și voia bună generală)... Conștientul dispare și - cu toate că se urmărea o psihanaliză - se dezvăluie inconștientul. Dar ce surpriză! De unde psihanaliza ne învață că înapoia conștientului aparent clar, demn și curat clocotește inconștientul sumbru, mocirlos, complexat și abject, iată că în privința sufletului românesc lucrurile stau anapoda.

... Straturile mai adânci ale nuvelei lui Brătescu-Voinești ne dezvăluie străfundurile unui lac de o mare limpezime, ca și balada Mioriței...

... vezi, Anatolie, Călătorului îi șade bine este o bucată de mare însemnătate pentru tipologia românească... rămâne ca o radiografie... a caracterului unui norod... straturile adânci ale sufletului românesc sunt calme și senine, în lacul mioritic - modest ca suprafață, așezat la periferia marilor centre ale civilizației, la răscrucea marilor imperii - se reflectă un cer cu totul curat”. (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Dacia, 162-163)

„Jurnalistul universal” (RANDALL 1996)

 

David Randall, Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scrisă, trad. A. Ulmanu (eng. 1996), pref. M. Coman, Polirom/Media (M. Coman), Iași, 1999, 265 p.

5 Mihai Coman, Prefață

9 Annemiek Hoohenboom & Alexandru Ulmanu, Cuvînt înainte la ediția în limba română

11 Alexandru Ulmanu, Nota traducătorului

15 1.Jurnalistul universal
„Prima datorie a presei este să obțină cele mai noi și mai corecte informații despre eveimentele vremii și, dezvăluindu-le de îndată, să le împărtășească întregii națiuni.” Editor al ziarului The Times, Londra, 1852
„Jurnalistul este un nemulțumit, un cenzor, un sfătuitor, un regent al suveranilor, un tutore al națiunilor. Patru ziare ostile sunt mai de temut decât o mie de baionete.” Napoleon

20 2.Limitele jurnalismului

„Ziarele sînt controlate de persoane și corporații, dar libertatea presei aparține poporului.” Anonim
Valorile celor care dețin sau controlează presa

Cultura jurnalistică
Valorile cititorilor
Standarde și cunoștințe universale

„Acești yankei sînt fără îndoială niște băieți insistenți, cu n mare talent de a descoperi adevărul.” Managerul ziarului The Times despre J. MacGahan

37 3.Valoarea de informare

„Ziarele sînt incapabile, se pare, să discearnă între un accident de bicicletă și colapsul civilizației.” G. B. Shaw
Domeniul
Evenimentul / Sursa - Cunoașterea - Sincronizarea
Cititorii
Contextul / Cel mai jo spe scală se află articolele despre ceea ce se declară - Următoarele pe scala valorilor știrilor sînt articolele despre ceea ce se spune că se va întîmpla - Urmează articolele despre ceea ce se spune că se întîmplă sau că s-a întîmplat - În vîrf sînt articolele despre ce s-a întîmplat - Un element important în judecarea valorii de informației este numărul de cititori care vor fi interesați de un anumit subiect - Cu cît efectul lucruirlor despre care informezi este mai îndelungat, cu atît mai bun și mai important este articolul
Știri vs. Features

„În acest ziar separarea articolelor de știri de paginile editoriale și de opinie este serioasă și completă. Această separare se dorește a servi cititorul, care are dreptul de a cunoaște faptele din articolele de știri și opiniile din paginile editoriale și opinie. Dar prin această separare de funcții nu se intenționează în nici un fel să se elimine din articolele de știri gazetăria onestă, aprofundată, analiza ori comentariul, atuni cînd acestea sînt etichetate în mod clar.” Ben Bradlee, editor al ziarului Washinton Post

48 4.Calitățile unui bun reporter

„Jurnalistul este cel mai harnic leneș din lume.” Anonim
Echipament general și cunoștințe / Carnete de notițe - Stenografie - Reportofon - Agendă - Aparat de fotografiat - Cunoștințe de lucru pe computer - Limbi străine - Abilitatea de încadrare în spațiul tipografic și de a scrie sub presiunea timpului
Atitudini / Simț dezvoltat al știrii - Pasiunea pentru precizie - Nu faceți niciodată presupuneri - Niciodată să nu vă fie teamă că păreți proști - Fiți suspicioși față de toate sursele - Abandonați orice prejudecată - Conștientizați că sînteți parte a unui proces - Empatia cu cititorii - Dorința de a cîștiga - Simțul urgenței - Individualitate accentuată
Caracterul

„Faptul că cineva este ziarist este dovada unei oarecari lipse de caracter.” L. B. Johnson, președinte SUA 1963-1969
Toți reporterii sînt niște duri, nu-i așa?

„Ori de cîte ori sute și mii de oameni sănătoși la minte care încearcă iasă de undeva, în timp ce cîțiva nebuni încearcă să intre, este sigur că aceștia sînt reporteri.” H. R. Knickerbocker

64 5.Interviul

„Ziariștii pun întrebări stupide. Se uită în sus sus la soare și te întreabă dacă strălucește.” Sonny Liston
Linii de conduită generală / Trebuie să știți ce vreți înainte de a încep interviul - Documentați-vă cît mai temeinic înainte de interviu - Întrebările simple sînt cel mai bune - Cereți ca anumite secvente să fie povestite „cu încetinitorul” - Verificați numele și funcțiile - Obțineți cît mai multe numere de telefon cu putință - E mai bine să aveți prea multe informații decît prea puține - Nu vă fie teamă că păreți proști - Dacă aveți dubii, expuneți modul în care înțelegeți situația - Puneți întrebări pentru a obține informații, nu opinii sau reacții - Încercați să evitați întrebările-clișeu - Căutați să obțineți anecdote - Nu-i lăsați să vă „aburească” - Ascultați răspunsurile - Recapitulați răspunsurile la sfîrșit - Niciodată nu promiteți sursele că subiectul va fi tratat într-un anume fel
Off the record, context și anonimat
Intervievarea surselor incomode / Alegeți cu mare atenție locul și modul în care discutați cu sursa - Adaptați-vă - Formați-vă o opinie în legătură cu ei - Dacă aveți timpul necesar, încercați trucul cu „povestea vieții” - Dacă interviul se face în persoană, nu vă scoateți imediat carnetul cu notițe - Împărtășiți-le intențiile dumneavoastră cu onestitate , dar nu spuneți chiar totul - Nu începeți direct cu întrebarea cea mai importantă - Utilizați pauza semnificativă - Dacă toate celelalte încercări dau greș, apelați la mila lor - Mențineți conversația 
Intervievarea surselor evazive și ostile / Fiți insistenți - Dacă telefonați, nu vă lăsați amăgiți de „Vă va suna mi tîrziu” - Dacă cineva refuză cu orice preț să vă răspundă la o întrebare factuală, puneți-i la dispoziție opțiuni - Cîteodată, încercați să pretindeți că știți mai mult decît cunoașteți cu adevărat - Aveți grijă la negările non-negare - Atenție la dezmințirile fără invitație - Nu folosiți întrebări „capcană” - Rugați-i să-și imagineze cam cum ar fi să apară „no comment” în ziar - Fiți agresivi numai dacă ați epuizat toate posibilitățile - 

Conferințe de presă
Interviuri cu personalități

„Cei mai vicleni dintre reporteri sînt cei care par prietenoși, îți zîmbesc și dau impresia că vor să te ajute. Ei sînt aceia care vor încerca să-ți ia gîtul cu orice ocazie.” Ed Koch, primar al orașului New York

81 6.Sursele

„Cîne etrezit în mijlocul nopții, un pompier trebuie doar să-și tragă pantalonii și să stingă incendiul. Reporterul trebuie să spună unui milion de persoane cine a prins chibritul și de ce.” Mort Rosemblum, Associated Press.
Surse potențiale / Contacte - Politicienii - Rapoarte oficiale - Grupuri de presiune - Organizații internaționale - Universități și institute de cercetare - Jurnalele de specialitate și academice - Reviste esoterice- Anunțurile de mică publicitate - Poliția și alte servicii de urgență - Articolele de urmărire (follow-up) - Observarea - Aniversări și comemorări -  Întîlnirile - Reputația de jurnalist fără prejudecăți - Alte ziare 
Documentarea de bază
Surse ce trebuie tratate cu circumspecție / Întrebați-vă care sînt motivele lor - Întrebați-vă, întrebați și sursa, care este cealaltă față a monedei - Este sursa în măsură să cunoască ceea ce pretinde că știe? - Încercați să obțineți documente ori de cîte ori este posibil - Dacă aveți vreo îndoială, căutați o a doua sursa - Nu cădeți în capcana de a crede ce vi se spune numai pentru că, dacă ar fi adevărat, ar constitui un subiect interesant - Cu cît mai pasionantă este sursa, cu atît mai puțină încredere trebuie să aveți în ea - Nu acceptați surse anonime - Nu plătiți niciodată bani pentru subiecte - Fiți atenți și la sursele care încearcă să vă vîndă înregistrări audio sau video - Fiți riguroși în a contacta și cealaltă parte - Atenție la apelurile la „responsabilitatea” dumneavoastră
Jurnalism specializat

„Cît e ziulica de lungă, reporteri de la Hollywood stau întinși la soare, iar cînd soarele apune, se mai întind puțin.” Frank Sinatra

105 7.Jurnalismul de investigare
Elemente distinctive / Cercetarea originală - Subiectul implică nereguli sau neglijențe, despre care nu există dovezi - Cineva încearcă să țină informațiile secrete
Cunoștințe necesare pentru jurnalismul de investigare / Cunoașterea legilor privind accesul public la informație - Cunoașterea surselor standard de referință - Contacte - Cunoștințe de lucru pe computer - 
Pericolele jurnalismului de investigare

Cum se desfășoară operațiunile de investigare / Obțineți arhivați orice document - Transcrieți toate interviurile și fișați observațiile - Fiți insistenți - Re-intervievați „sursele vechi” - Cultivați sursele cu adevărat avizate - Sprijinul șefilor - Condițiile în care se lucrează sub acoperire 

8.Noua etică profesională

„Un om talenta și pe care nu-l interesează banii este foarte greu de îmblînzit” Alistair Cooke, BBC
Reguli generale / Jurnaliștii trebuie să-și servească numai ziarele și cititorii lor - Orice articol trebuie să reprezinte căutarea onestă a adevărului - Nu trebuie acceptate nici un fel de stimulente pentru publicarea unui articol - Jurnaliștii nu au voie să le permită celor ce se ocupă cu publicitatea să influențeze, direct sau indirect, conținutul redacțional al ziarului - Articolele nu trebuie trimise spre aprobare sau verificare nimănui din afara ziarului - Întotdeauna citați cu acuratețe - Nu vă folosiți de poziția dv. pentru a obține avantaje - Nu faceți promisiuni de suprimare a un or articole pentru prieteni sau în schimbul unor favoruri - Nu păcăliți oamenii să vă dea informații - Nu inventați și nu „îmbunătățiți” informația - Niciodată nu vă deconspirați sursele - Întotdeauna corectați-vă greșelile - Nu aveți voie să beneficiați de pe urma articolelor pe care le scrieți 
Zone gri

„Nu accepta niciodată un bilet gratuit de la un director de teatru, o excursie gratuită de la camera de comerț sau o favoare de la un politician.” Ernest Hemingway

137 9.Scriitura de presă

„Cea mai importantă unealtă a unui jurnalist este un dispozitiv anti-șoc de detectat rahat” Ernest Hemingway
Planificarea
Claritatea / Aveți grijă ca lucrurile să fie clare, înainte de a fi așternut primul cuvînt pe hîrtie - Aveți grijă să includeți fiecare etapă într-o narațiune, fiecare eveniment dintr-o secvență și fiecare treaptă într-un raționament - Nu porniți de la ideea că cititorii ar cunoaște deja subiectul sau că l-ar cunoaște în amănunt - Explicați jargonul - Asigurați-vă că propozițiile pe care le scrieți sînt cît se poate de clare - Evitați să impresionați prin scriitură și limbaj complicat - Un ultim element care ține de claritate: simplitatea
Limbajul proaspăt / Priviți fiecare subiect ca pe un lucru nou, particular - Feriți-vă  de orice clișee - feriți-vă de automatisme - Aveți mare grijă cînd folosiți jocurile de cuvinte - Străduiți-vă să găsiți noi comparații, metafore și formulări - Atenție la cuvintele și frazele la modă
Onestitatea / Scrieți numai ce știți că este corect - Toate articolele trebuie să fie rezultatul unui efort conștient de a fi echilibrat și de a reflecta adevărul atît prin detalii, cît și prin linia generală a materialului - Nu hiperbolizați - Feriți-vă să folosiți un limbaj de titlu simplist, în alb și negru, fără nuanțe intermediare - Nu încercați să deduceți motive
Precizia / Niciodată nu abstractizați, ci particularizați - Folosiți valori cunoscute și nu necunoscute - Nu folosiți adjective vagi - Evitați eufemismele - Sex
Armonizarea / Articolele de acțiune ș mișcare trebuie scrise în ritm real - Dacă evenimentele redate în articol sînt întunecate și îngrozitoare, rezistați tentației de a face exces de cuvinte - Dacă scrieți despre lucruri care implică emoții puternice, e mai bine să sublicitați, decât să supralicitați - Atenție la umor 
Eficiența / Dați fiecărei fraze și propoziții sens - Evitați construcțiile de prisos - Scrieți fără să vă uitați pe notițe - Vînați și îndepărtați fără milă orice remarci prostești sau care se referă la lucruri evidente - Folosiți diateza activă, nu pe cea pasivă - Folosiți citatele cu economie - Cînd scurtați un citat, trebuie ca acest lucru să fie vizibil pentru cititori - Folosiți buline și liste pentru a reliefa anumite aspecte într-un articol - Evitați expresiile fără sens - Evitați tautologiile - Nu folosiți citate pentru a reafirma lucruri pe care le-ați spus deja în text - Obișnuiți-vă cu acele cuvinte care pot fi folosite în locul expresiilor lungi
Reviziuirea
Satisfacțiile scrierii

„Va trebui să scrii, să lași la o parte sau să arzi o grămadă de material înaintate de a te simți în elementul tău în acest mediu. Poate ar fi bine să începi chiar acum munca. Pentru că eu cred că, în cele din urmă, cantitatea va ține loc de calitate.” Ray Bradbury

165 10.Intro-urile

„Întotdeauna apucă cititorul de gît în primul paragraf, afundă-ți degetele în beregata lui în cel de-al doilea și țintuiește-l de perete pînă la ultimul rînd.” Paul O Neil, scriitor american
Reguli generale / Intro trebuie să capteze interesul cititorilor și să dea tonul articolului pe care îl precede - Intro trebuie să fie direct, ordonat și clar - Intro trebuie să fie autonom - Niciodată nu începeți un articol cu o propoziție subordonată - Niciodată nu începeți un articol cu cifre - Niciodată nu începeți un articol cu numele organismelor oficiale - Numai rareori începeți cu citate - Nu fiți obsedați de mărimea intro-urilor
Abordarea tip hard news
Alte abordări / Narativ - Anecdota - Picătura întîrziată - Intro tip glonț - Intro rezumat - Intro declarație - Intro șoc - Intro punere în scenă - Intro interogativ Intro umoristic- Intro filozofic - Intro istoric - Intro-urile false - Scrieți întotdeauna intro la început? 

„Scriitorii proști sînt cei care, atunci cînd scriu, se referă la un context obscur, pe care cititorul nu are cum să-l cunoacă.” Albert Camus

179 11.Construcția și descrierea

„Orice lucru scris spre satisfacția autorului este fără valoare.” Blaise Pascal

Reguli de construcție / Lucrați fiecare aspect al subiectului pe rînd - faceți legăturile între blocuri cît mai natural cu putință - În cazul articolelor lungi, faceți chiar din intro unul din blocuri - Atenție la fundături - Dacă evenimentele despre care scrieți au o structură cronologică, folosiți-o - Aveți grijă ca dezmințirile sau negările să urmeze acuzațiilor, cît mai curînd posibil - Niciodată nu vă temeți să explicați lucrurile - Nu dați informații de context în blocuri mari de text, greu de digerat - Feriți-vă de construcția consecutivă -  Utilizați citate pentru a schimba ritmul într-o secțiune lungă de citat indirect - Declarațiile scrise în citat indirect din intro trebuie să fie sprjinite prin citate în paragrafele ulterioare     - La articolele de urmărire, nu uitați să recapitulați
Analiza structurii articolului
Finalurile
Atribuirea / Unde atribuirea nu este necesară - Dați sursele pentru orice informație care este sau poate deveni controversată - Nu folosiți niciodată atribuirea pasivă - Să fie clar cum a fost obținută informația - Fiți cît mai expliciți cu putință - Surse anonime - Alcătuiți o scală de gradare a surselor anonime - Locul în articol unde trebuie să se facă atribuirea - Începerea unui articol cu sursa
Descrierea / Ceea ce vă este dumneavoastră familiar poate să nu fie și pentru cititori - Evitați pasajele descriptive lungi - Dați viață oamenilor pe care îi aduceți în atenția cititorilor - Fiți exacți - Atenție la comparații - Formați-vă ochiul pentru a surprinde detaliul - Folosiți referințe familiare 

„Coșul de hîrtii este totuși cel mai bun prieten al scriitorului.” Isaac Singer

194 12.Comentariul, între intenție și orice altceva

„Un articol nu poate fi corect dacă reporterii își marchează parti pris-urile și sentimentele prin expresii peiorative subtile ca „fără valoare”, „în ciuda faptului”,„să admitem” și „important”.” Ben Bradlee
Comentariul în articolele de informare / Atribuirea declarațiilor - Politica - 
Marele Eu
Corectitudine politică
Analiza
Articolele de fond sau editorialele
Comentatorii / Recenzii 

„Dintre toate închipuirile care s-au născut din ceața confuziei umane de la marele război încoace, ce a mai futilă și în același timp cea mai mai pretențioasă este aceea a profundului analist sau comentator cu reacție imediată, care știe toate răspunsurile pe loc și poate rezolva marile probleme, cu finalitate absolută, trei sau chiar șase zile pe săptămînă.” Westbrook Pegler 

207 13.Editarea știrilor

„Un ziar fără crime și jafuri, violuri și incest, bestialitate și sodomie, sacrilegiu, scrisori incendiare și falsuri, execuții și dueluri, se spune că este lipsit de știri.” Anonim, 1783
Rolul editorului de știri / Agenda subiectelor de știri - Ideile - Citiți ziare și reviste - Faceți și refaceți lista subiectelor - Gîndiți-vă tot timpul la cititor - Asigurați-vă că există variație - Faceți în așa fel încît să aveți suficient timp de gîndire - Găsiți reporterul potrivit pentru subiectul potrivit - Instruiți reporterii - Informați-vă despre activitatea lor - Rescrieți articolele dacă este necesar - Trebuie să cunoașteți diferitele modalități de a povesti un subiect - 
Dezastre
Campaniile / Trebuie să explicați cititorilor, în termenii cei mai clari, ce anume faceți - Asigurați-vă că aveți în fiecare număr un articol legat de campanie - Publicați cît mai puține materiale de opinie - Solicitați sprijin - Fiți încrezători în reușita campaniei
Articolele de la colaboratori
Eratele

225 14.Conducerea redacției

„Din experiența mea, un ziar nu e o democrație bine ordonată.” Sir Gordon Downey, 1990
Bunele practici în conducere / Îndepărtați barierele dintre dv. și echipă - Asigurați-vă că sînteți considerați imparțiali - Discutați în fiercare zi cu toți cei care lucrează pentru dv. - Încurajați ideile novatoare - Informați membrii redacției cu privire la ceea ce faceți - Stabiliți reguli și vegheați ca oamenii să le respecte - Dacă trebuie să dați afară pe cineva, faceți-o rapid și direct - Dați veștile proaste în mod direct - Niciodată nu dați vina pe lucruri care v-au scăpat de sub control” - Recunoașteți-vă greșelile - Nu cereți niciodată oamenilor din subordine să lucreze mai mult decît dv. - Nu vă ieșiți niciodată din fire - Lăudați în public, criticați în particular - Trimiteți mesaje de apreciere - Asigurați-vă că echipa înțelege modul în care se iau deciziile - Păstrați secretele - Asigurați-vă că membrii echipei se distrează

„Este o latură a misiunii sale sociale ca fiecare mare ziar să fie un refugiu și un cămin pentru cît mai mulți salariați excentrici.” Lord Thomson, proprietarul ziarelor The Timnes și Sunday Times din Londra 1961-1981

234 15.Tehnologia și viitorul jurnalismului

„Anunțurile de mică publicitate și cotațiile de bursă sînt fundamentul presei. Dacă se va găsi o sursă alternativă de acces facil la o asemenea diversitate de informații zilnice, presa va cădea.” Marshall McLuhan
Cererea și oferta
Procesul de adaptare a ziarelor / Pe hîrtie - Pe ecran
Ziarele trebuie să-și valorifice avantajele specifice

„Se spune că o mașină poate acoperi munca a 50 de oameni obișnuiți. Cu toate acestea, nici o mașină nu poate acoperi munca unui om neobișnuit.” Tehyi Hsieh, 1948

247 Note

249 Bibliografie selectivă / Colecții de jurnalism - Memorii scrise de de reporteri - Lucrările critice - Cărțile de tip „how to”)

251 Index

coperta 4: Jurnalismul de calitate nu se referă doar la cîteva obiective universale: el trebuie să implice și dobîndirea unor abilități care pot autoriza jurnaliștii să opereze într-o industrie în care proprietatea, tehnologia și informația sînt într-o continuă schimbare. Acesta este un manual util, care contestă vechile atitudini, proceduri și tehnici ale jurnalismului acolo unde ele sînt considerate cinice și confuze.
Randall ne arată că există o cale, adesea mai multe căi, de a produce jurnalism onest și profund și de a restabili încrederea într-o practică asaltată din exterior de dușmanii liberei exprimări și din interior de trădătorii celor mai înalte standarde jurnalistice: statul sau ambițiile uzurpatoare ale magnaților presei din Est sau Vest.
„Mă încîntă caracterul practic, credința fermă într-un jurnalism onest și angajamentul pentru calitate... Stilul fluent al lui Randall și paleta superbă de exemple transformă această carte în însăși plăcerea lecturii. Cel ce visează să devină jurnalist ar trebui să o parcurgă o dată, de două ori, de cîte ori va simți nevoia.” (Val Williams, Departamentul de presă, The Thomson Foundation)
Randall, de origine britanică, este jurnalist și consultant de presă. Inițial redactor-șef adjunct la Observer (Londra), unde paginile sale de știri au fost premiate de două ori, a edita articole și a susținut conferințe la diferite redacții de ziar din Marea Britanie, Africa și estul Europei. În prezent este Director General la Independent Press din Moscova.

„Litera de tipar” (TOTH 1966)

 S. Toth. Litera de tipar, Ed. Științifică, 1966

(...) Tipografii primelor decenii ale tiparului nu au folosit un scris comun, ci au transpus în litere de tipar caracterul cărților-manuscris din regiunea lor. Astfel, în Germania, Olanda și Franța s-a adoptat textura gotică folosită și de Gutenberg, iar în Italia scrierea umanistă a Renașterii italiene.

Această scriere umanistă s-a format pe pământ italian, după modelul scrisului carolingian, datorită Renașterii în care s-a inițiat o vastă activitate de copiere a textelor clasice după copiile din secolele VIII și IX , provenite din vestitele ateliere ale lui Carol cel Mare, unde se practica scrisul carolingian cu minuscule. În credința că readuc la viață scrisul lumii antice, copiștii umaniști au adoptat acest scris carolingian, denumindu-l littera antiqua, spre deosebire de cel gotic, numit littera moderna.

Întrucât noua scriere era considerată și ca o expresie a străduințelor Renașterii, ea s-a generalizat în scurt timp și a luat locul rotundei - scriere gotică practicată în Italia.

Copiștii umaniști s-au înșelat însă considerând scrierea carolingiană drept scrierea lumii antice, deoarece această scriere cu minuscule a apărut mult mai târziu, prin secolul VIII, după o dezvoltare lentă de mai multe secole. Concepția lor s-a dovedit întemeiată doar în ce privește faptul că această scriere își are originea în alfabetele cele mai importante ale lumii antice: fenician, grec și roman.

Dar nici alfabetul fenician nu putuse lua naștere fără antecedente. Începuturile lui trebuie căutate undeva în timpurile când omul a început să se folosească de semne mnemotehnice și apoi să facă desene și picturi rupestre din nevoia de a comunica sau a păstra ceva în amintire.

Următoarea treaptă a dezvoltării a fost atinsă după apariția diviziunii sociale a muncii. Mai târziu, prin formarea primelor state agrare în valea Nilului, Eufratului și a Ianțzâului, aceste teritorii au devenit principalele focare ale dezvoltării scrisului; în centrele lor se practicau, cu patru milenii înaintea erei noastre, scrierea hieroglifică și cuneiformă.  

Trebuie să precizăm că noțiunea de scriere presupune îndeplinirea a două condiții: să fie o activitate grafică în înțeles larg (desen, gravură, pictură) și să aibă scopul de a consemna sau de a comunica ceva (pentru cel care îl execută sau pentru alții).

În acest sens, încercările omului de a veni în ajutorul memoriei și de a comunica ceva altora prin obiecte sau prin grupuri de obiecte, deci nu printr-un procedeu grafic, nu pot fi considerate ca scrieri propriu-zise, ele constituind numai precursorii imediați ai scrisului. Astfel de precursori sunt semnele mnemotehnice folosite de indienii americane, quipu-urile incașilor vechi din Peru - niște sfori pe care numărul și plasarea nodurilor aveau o anumită semnificație (asemănător obiceiului și azi în multe de a face noduri la batistă) -, brâiele wampun* ale indienilor nord-americani (aceștia înșirau pe sfori discuri tăiate din scoici colorate, culoarea și așezarea acestora având  diferite semnificații).

* În limba irochezilor înseamnă scoică.

(...).

Cugetare a lingvistului român Ovidiu Densușianu (1873 Făgăraș - 1938 București)

Învățătura îți dă lumină, dar nu te înalți fără caraccter.

Cugetare a juristului roman Marcus T. Cicero (106 î. H. Italia - 43 î. H. Italia)

Caracterul fără înțelepciune poate mult, dar înțelepciunea fără caracter nu valorează nimic.