Radicalismul modernizării Indiei coloniale britanice (BROMFIELD 1933-7)

<
(...) Era conștient că Maiorul se îndepărtase de el. „Poate că această schimbare este dorită durerii și emoțiilor, cugetă Ransome. Poate că în ființa lui există trăsături de caracter indiene pe care europeanul din mine nu le va accepta și nu le va înțelege niciodată.” Bănuia că explicația o putea găsi în absurditățile mistice și în literatura ieftină a tuturor scriitorilor de calibrul lui Kipling*, care nu cunoscuse decât India cantonamentelor, a cluburilor, a ziarelor provinciale, și se rezuma la formula „Orientul tot Orient rămîne”.
- Ma-m gîndit la ceva, spuse Edwina. Aș vrea să mai las niște bani pentru ceva care ar putea să ajute la o înțelegere între Orient și Occident. Nu știu cum s-ar putea realiza asta. Poți tu să găsești vreo soluție? Eu n-am găsit-o și sunt prea obosită s-o mai caut.
- Nu este decît o cale, răspunse Ransome cu amărăciune. Să creezi un fond pentru a se cumpăra otravă de șobolani... absolut necesară pentru a se nimici ignoranța, prejudecățile, lăcomia, spiritul provincial. Nu va fi însă ușor să le stîrpești... Va trebui să mai stîrpești și oameni, cum ar fi de pildă ofițerii aceia cu concepții strîmte, bătrînul Dewan**, neguțătorii, indivizi de teapa lordului Heston, bancherii, preoții, creaturile de seama lui Pukka Lil și a lui Mrs. Simon și chiar pe bătrînul general.
Edwina zîmbi.
- S-ar putea face și asta, dacă s-ar lucra cu dibăcie. În ceea ce mă privește eu nu am avut niciodată prejudecăți. Cred că oamenii din clasa de mijloc numesc acest lucru depravare, dar eu ma credința că Dumnezeu ar socoti-o virtute.
(...)
>

SURSA
Louis Bromfield, Vin ploile. Roman al Indiei moderne***, trad. I. Corbul & V. Corbul, pref. M. Miroiu, ed. Univers, București, 1972, p. 637.

NOTE M. T.
* Joseph Rudyard Kipling (1865 Bombay/India - 1936) = Poet și prozator britanic. Educat în Marea Britanie. Laureat al Premiului Nobel în 1907. Cea mai celebră carte a sa a fost „Cărțile junglei”, apărută în 1894. (http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1907/kipling-bio.html)
** Dewan = Cuvânt persan care desemna un demnitar important în statele islamice medievale. (http://www.etymonline.com/index.php?term=divan)
*** Cristina Teodorescu, 21 februarie 2007 (http://www.bookblog.ro/x-woodisor/vin-ploile/)

Vinderea la licitație a moștenirii unui lord în secolul XIX (THACKERAY 1848)

<
Dacă există în tot Bîlciul deșertăciunilor vreun spectacol la care satira și sensibilitatea pot merge braț la braț; unde poți întîlni cele mai ciudate contraste între comic și tragic; unde poți deveni cu aceeași ușurință duios și patetic sau crud și cinic, aceasta e una din acele adunări publice care sînt anunțate zilnic cu grămada în ultima pagină a ziarului Times* și pe care răposatul domn George Robins obișnuia să le prezideze cu atîta demnitate. Există foarte puțini oameni din Londra, socot eu, care să fi luat parte la asemenea adunări, iar cei cu înclinări moralizatoare trebuie să fi cugetat cu cun simțămînt și un interes straniu și destul de înfricoșător în ziua cînd are să le vină și lor rîndul, iar domnul Hammerdown are să vîndă la mezat din ordinul adepților lui Diogene** sau conform instrucțiunilor  unor executori testamentari, biblioteca, mobilierul, vesela, garderoba și vinurile alese ale vreunui Epicur***, răposat întru Domnul.
Și cu tot cu cea mai egoistă bună dispoziție, orice obișnuit al Bîlciului deșertăciunilor, în timp ce e și el martor la acest josnic episod al funeraliilor unui prieten de curînd decedat, nu poate să aibă decît simpatie și păreri de rău. Rămășițele pămîntești ale lordului Dives se odihnesc în cavoul familiei; cioplitorii sapă inscripția care-i comemorează virtuțile lui reale, cît și durerea moștenitorului, care-i vinde în momentul de față toată averea. Care dintre oaspeții ce stăteau la masa lui Dives poate trece fără un suspin prin fața acestei case pe care o cunoaște atît de bine? Casa aceasta cunoscută, ale cărei lumini străluceau atît de îmbietor la ora 7 seara, ale cărei uși, principale erau atît de larg deschise, ai cărei prea plecați servitori, în timp ce urcai scara cea largă, îți anunțau numele din palier în palier, pînă ce se făcea auzit în încăperile în care-și întîmpina oaspeții bătrînul și radiosul Dives... și cît de mulți prieteni avea, și cît de bine știa el să-i primească! Și cît de spirituali erau aici oamenii, chiar dacă dincolo de ușile lordului erau veșnic încruntați, și cît de curtenitori și de prietenoși erau ei aici, deși, oriunde în altă parte, se calomniau și se urau. Era om trufaș lordul, dar avea un bucătar așa de strașnic, că merita să înghiți orice din partea stăpînului; era mai degrabă prostănac, cred, dar avea un vin care însuflețea orice conversație! „Trebuie să punem numaidecît mîna pe cîteva sticle de Bourgogne, oricît de scumpe ar fi!” proclamară îndoliați la clubul din care făcea parte. „Am cumărat cutia asta de la licitația bătrînului Dives, spune Pincher, trecînd-o din mînă în mînă; e una din favoritele lui Ludovic al XV... drăguț lucru, nu-i așa?... Delicioasă miniatură!” și trăncănesc despre felul în care-și toacă moștenirea tînărul Dives.
Și cît e de schimbată casa! Fațada e acoperită toată cu anunțuri, caracteristicile mobilierului sînt enumerate în majuscule bătătoare la ochi. La o fereastră de la etaj atîrnă o bucată de covor, o jumătate de duzină de hamali stau înșirați pe treptele pline de noroi, iar holul mișună de indivizi slinoși cu aer de orientali, care-ți pun în mînă cartonașe tipărite și se oferă să liciteze pentru tine. Un cîrd de  babe și de amatori au invadat apartamentele de sus, pipăind cuverturile, scormonind pernele de puf, întorcînd saltelele pe toate fețele, închizînd și deschizînd mereu sertarele șifonierelor. Gospodine tinere și istețe, măsoară oglinzile și perdelele, să vadă dacă au să se potrivească proaspătului menage (Snob are să se laude ani de-a rîndul c-a cumpărat cutare sau cutare lucru la licitația lui Dives), iar domnul Hammerdown șade pe masa cea mare de mahon din sufrageria de jos, lovind mereu cu ciocanele de fildeș și întrebuințînd toate șiretlicurile elocvenței, entuziasm, rugăminți, raționamente, deznădejde, muștruluindu-și oamenii, ironizîndu-l  pe domnul Davids pentru trîndăvia lui, îndemnînd-o pe doamna Moss să intre în acțiune, implorînd, poruncind, urlînd, pînă ce lovitura de ciocan cade asemenea destinului, și apoi se trece la subiectul următor. Q, Dives! Cine s-ar fi gîndit vreodată, pe cînd stăteam în jurul mesei tale largi, cu vesela ei scînteietoare și pînzeturile-i imaculate, că are să vadă într-o bună zi și-o astfel de mîncare, pe licitatorul ăsta zgomotos?
Licitația se apropia de sfîrșit. Minunata mobilă din salon, lucrată de meșteri vestiți; vinurile rare și arhicunoscute, alese odinioară pe gustul fără greș al fostului lor stăpîn, care nu se uitase la preț; bogat și neprețuita argintărie de familie fuseseră vîndute cu cîteva zile mai înainte. Iar vinurile cele mai bune (deși absolut toate aveau mare faimă printre cunoscătorii din partea locului) fuseseră cumpărate de intendentul prietenului nostru, domnul John Osborne, din Russel Square. O a parte din lucrurile de uz casnic ale licitației respective fuseseră cumpărate de niște timneri agenți de bursă din City****, iar acum, publicul fiind invitat să cumpere și obiectele mai mic, întîmplarea făcu așa ca domnul Hammer down, crainicul, suit pe masă, să înceapă să înșire meritele unu tablou pe care căuta să-l recomande celor de față; nu mai era lumea aceea atît de aleasă și care venise în număr așa de mare în primele zile ale licitației.
(...)
>
SURSA
William Thackeray, Bâlciul deșertăciunilor*****, trad. I. Frunzetti & C. Tudor, vol. I, ed. Capitolul, București, 1992, pp. 169-170.

NOTE M. T.
* Ziarul The Times a fost înființat la Londra în 1785 cu titlul The Daily Universal Register, luând actualul titlu la 1 ianuarie 1788. (http://gale.cengage.co.uk/times.aspx/)
** Diogene din Sinope (412 î. H. - 322 î. H.) = Filozof grec antic din școala cinică. (https://istoriiregasite.wordpress.com/tag/diogene/)
*** Epicur (341 î. H.Samos - 270 î. H.Atena) = Filozof grec antic hedonist. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/epicur-o-filosofie-pl-cerii-supreme) (http://scientia.ro/homo-humanus/psihologie/5944-cum-sa-traiesti-o-viata-fericita-conform-lui-epicur.html)
**** Vechiul cartier City din centrul Londrei era deja în epocă centrul financiar al capitalei Marii Britanii, țară care inițiase prima în Europa procesul de industrializare în sec. XVIII. (http://www.cityoflondon.gov.uk/things-to-do/visit-the-city/our-history/Pages/default.aspx)
***** Mariana Răileanu, „Bîlciul deșertăciunilor” de William Makepeace Thackeray, 5 iunie 2013 (https://raileanumariana.wordpress.com/2013/06/05/balciul-desertaciunilor-william-makepeace-thackeray/)

Cluburile din Londra interbelică (GALSWORTHY 1933)

<
(...) Apoi, deodată, nu mai simți nici un chef să se întoarcă la ”The Coffee House”. Locul nu se potrivea cu starea lui de spirit. Cluburile sînt atît de bărbătești și atitudinea lor față de femei este acel semidispreț, semidorință, ce caracterizează taclalele de după cină. Oricum, erau niște refugii confortabile, apărate de invazia femeilor, imune în fața somațiilor, și o dată pătrunși în atmosfera clubului, bărbații căpătau cu toții aceeași expresie de „tihnă în fotoliu”. Și ”The Coffee House”, aproape cel mai vechi dintre toate cluburile, era îmbîcsit de nelipsitele capete pătrate, oameni pe care nu ți-i puteai imagina în afara unui club.
(...)
>

SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell*, trad. A. Ralian, vol. II (Dincolo de rîu), ed. Miron, 1992, p. 136.

NOTE M. T.
* ed. Miron - Clasici vechi și noi - Iubirile lui Dinny Cherrell 2 vol (http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol)

Probleme financiare pentru o reședință de țară a unei vechi familii nobiliare din Anglia interbelică (GALSWORTHY 1932)

<
(...)
Generalul o privi drept în ochi.
- Mi-ar fi rușine să iau banii ăștia de la tine! E vina mea că m-am lăsat depășit de cheltuieli.
- Tăticule! N-ai cheltuit o dată un bănuț pentru dumneata!
- Mă rog, dar nu știu cum s-a întîmplat - un mărunțiș aici, altul colo, și se adună.
- O să revedem împreună totul. S-ar putea să existe unele cheltuieli la care putem renunța.
- Partea proastă e că nu am capital rulant. Ori de cîte ori se ivește ceva, trebuie să fac față de-a dreptul din venituri; taxele de asigurare sînt mari, și cu impozitele și taxele mereu în creștere, veniturile se micșorează întruna.
- Știu, trebuie să fie îngrozitor. N-am putea crește niște animale?
- Costă mult ca să te apuci de așa ceva. Desigur că la Londra sau la Cheltenham, ori aiurea, ne-am putea descurca. Întreținerea casei și a personalului ne seacă.
- Să părăsim Condaford? O! Nu! Și-apoi, cine l-ar cumpăra? În pofida a tot ce a-i făcut, tată, nu e o clădire de confort modern.
- Cu siguranță că nu.
- N-am putea insera niciodată într-un anunț: „această reședință atrăgătoare” fără să roșim. Oamenii, de obicei, nu plătesc pentru strămoșii altora.
Generalul rămase cu privirea în gol.
- Îți mărturisesc sincer, Dinny, că mă apasă o colosală răspundere. Detest să mă zbat pentru bani, să strîng cureaua ba ici, ba acolo, să-mi fac întruna calcule de perspectivă ca să văd dacă pot s-o scot la capăt. Dar. așa cum spui și tu, vînzarea e de neconceput. Și cine ar fi dispus s-o ia cu chirie? Ar fi transformată într-o școală, sau în club cîmpenesc, sau într-un azil. Asta pare a fi  unica soartă a reședințelor de țară în zilele noastre. Singurul dintre noi care are ceva bani este e unchiul Lionel, mă întreb dacă ar fi de acord s-o închirieze pentru week-end-uri.
- Nu, tăticule! Nu! Să încercăm s-o ținem cu ghearele și cu dinții. Sînt convinsă că, într-un fel vom reuși. Dă-mi voie mie să mă ocup de problema economiilor. Dar pînă atunci, trebuie să primești banii ăștia. După aceea o vom lua de la capăt.
(...)
>

SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell*, trad. A. Ralian, vol. II (Pustietate în floare), ed. Miron, 1992, p. 98.

NOTĂ M. T.
* Ed. Miron - Clasici vechi si noi - Iubirile lui Dinny Cherrell 2 vol http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol

Problema apartenenței unui englez islamizat forțat la un club în perioada interbelică (GALSWORTHY 1932)

<
(...)
... Ce măsuri anume? Individul își mărturisise public dezonoarea. Era un truc răsuflat, să dezarmezi critica. Să-ți faci o virtute din necesitate. Să faci paradă de propria-ți ticăloșie! Lăudărosul ăsta n-ar fi lupta dacă i s-ar fi oferit prilejul! Dar, încă o dată mintea i se poticni... Nimeni din afară nu avea cum să intervină. Și totuși dacă nu se va manifesta din afară o atitudine vizibilă de veștejire a conduitei acestui individ, o să facă impresia că nimănui nu-i pasă! „Pe Dumnezeul meu! își spuse Mushkam. Măcar clubul ăsta se poate ridica și lua atitudine. Nu avem nevoie de șobolani la „Burton”!
Puse chestiunea, chiar în aceeași după-masă, la întrunirea comitetului de direcție, și fu uimit, chiar consternat, de apatia cu care o primiră ceilalți. Dintre cei șapte membri prezenți - „Moșierul”, Wilfrid Bentworth, deținînd președenția - patru fură de părere că era o chestiune pe care tînărul Desert trebuia să o soluționeze cu propria sa conștiință, și apoi, întreaga poveste avea aspectul unei campanii de presă. Timpurile se  schimbaseră mult de cînd Lyall scrisese poemul acela*. Unul dintre membri mersese pînă acolo încît declară că n-are chef să-și bată capul, că nu citise Leopardul**, nu-l cunoștea pe Desert și detesta The Daily Phase.
- Și eu, stărui Jack Mushkam, dar poemul există. (Trimisese să-i fie adus și petrecuse o oră după prînz citindu-l.) Dați-mi voie să vă citesc un fragment. E veninos!
- Pentru numele lui Dumnezeu, Jack, nu!
Cel de-al cincilea membru, care pînă atunci nu scosese un cuvînt, își exprimă părerea că, dacă Mushkam insistă, atunci trebuie să citească cu toții poemul.
- Insist!
Drept care, „Moșierul”, masiv și calm, observă:
- Secretarul va procura numărul necesar de exemplare și le va trimite membrilor comitetului. E mai bine să fie însoțite și de cîte un exemplar din numărul de azi al ziarului The Daily Phase. Vom discuta întreaga chestiune la întrunirea de vinerea viitoare. Acum să trecem la problema vinului roșu.
Și luară în discuție probleme importante.
(...)
>

SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherell, trad. A. Ralian. vol. II (Pustietate în floare), ed. Miron, 1992, p. 12.

NOTE M. T.
* Sir Alfred Lyall (1835-1911) = Poet britanic și oficial administrației coloniale din India. Poemul „Theology in extremis” a fost scris în iunie 1857 în India. (http://www.poemhunter.com/poem/theology-in-extremis-or-a-soliloquy-that-may-hav/)
** Poem publicat în care tânărul Wilfrid Desert, veteran al Primului Război Mondial, își descria starea de spirit în urma incidentului islamizării forțate în deșertul arab.

Clubul englez în centrul universului în perioada interbelică (GALSWORTHY 1931)

<
(...)
Se întoarseră în St. James`s Street*.
- Strada aceasta, reluă el, este Mecca** bărbatului occidental, așa cum Rue de la Paix*** este Mecca femeii occidentale.
Își privi amuzat companionii. Ce perfecte specimene ale unui produs care stîrnea invidia și în același timp hazul tuturor celorlalte țări!
Peste toată întinderea Imperiului Britanic, oameni croiți mai mult sau mai puțin după această imagine execută treburile și joacă jocurile lumii britanice. Soarele nu apune niciodată asupra acestui tip; istoria a privit asupra acestui tip și a hotărît că va supraviețui. satira îl împunge la încheieturi și ricoșează dînd de o armură invizibilă. „Se plimbă liniștit de-a lungul zilelor Timpului, gîndi Sir Lawrence, prin toate locurile și străzile din lume, fără să exhibeze cine știe ce maniere, fără paradă de erudiție, de vigoare, sau de orice altceva, dar înzestrat cu convingerea irezistibilă că este ceea ce este”.
- Da, rosti el cu glas tare, în pragul ușii de la The Coffee House. Consider acest loc drept centrul geometric al universului. Alții pot să pretindă că centrul e Polul Nord, Roma, Montmartre - eu susțin că e Coffee House, cel mai vechi club din lume și, presupun, cel mai prost, dacă e să judecăm după standardurile geometrice.
(...)
>

SURSA
John Galsworthy, Iubirile Dinny Cherell, trad. A. Ralian, vol. I (În așteptare), ed. Miron, 1992, p. 128-129.

NOTE M.T.
* St. James`s Street = Veche stradă centrală în Londra, renumită pentru cluburile de gentlemani.
** Mecca = Oraș în SV Arabiei Saudite. Locul de naștere al Profetului Muhammad. Unul din cele trei Locuri Sfinte ale Islamului, alături de orașul saudit Medina și Ierusalim. Pelerinajul la Mecca este una din cele cinci obligații ale credinciosului musulman. (http://www.revistamagazin.ro/content/view/6733/30/)
*** Rue de la Paix = Renumită stradă comercilă din Paris, construită în 1806, la ordinul împăratului Napoleon I.
**** Montmartre = Cartier al Parisului din 1860, reședință a multor pictori din secolele XIX și XX. (http://www.revistamagazin.ro/content/view/9008/7/)

Fotbalul în România modernă (1954)

Primul regulament de fotbal modern a fost redactat în 1862 de Thrind Uppingham, rectorul celebrei universități engleze Cambridge.
În România primul balon de fotbal a fost adus încă din 1889, dar primul joc a avut loc de-abia în 1902.
Primul club de fotbal românesc s-a numit Olimpia, fiind înființat în 1905 la București. Primele cluburi de fotbal românești erau organizate ca societăți pe acțiuni și aveau legături cu presa sportivă. Cele mai renumite au fost Ripensia Timișoara (celebră prin „sfertul de oră” în care își învingea adversarii), Club Atletic Oradea (CAO) și Venus București.
Existau puține terenuri adecvate jocului de fotbal, pe acestea desfășurîndu-se de obicei jocuri internaționale. De aceea numărul cluburilor în perioada precomunistă nu a depășit 700, cel al jucătorilor profesioniști a fost sub 15.000. De asemenea existau doar vreo 60 de antrenori și maximum 200 de arbitri.

SURSA
***, Fotbal. Adnotări pe marginea regulamentului de joc, Cultură fizică și sport, Buucrești, 1954, 5-6.

Primul Mare Premiu la automobilism: Le Mans / Franța 1906 (M. FERRARINI & R. NAUM 1993)

Primul Mare Premiu la automobilism a avut loc în vara lui 1906, la Le Mans, în Franța. Pe traseul de 104 km, peste 100.000 de spectatori au urmărit disputa a 34 de mașini Renault, Daracq, Brasier, Mercedes din Franța, Italia și Germania. Câștigătorul a fost Szisz Ferenc, care a pilotat un Renault de 100 CP cu o viteză medie de 101, 328 km/h. Szisz lucrase ca mecanic la firma lui Louis Renault, unul din cei doi frați fondatori. La premiere, ministrul francez al lucrărilor publice Darthou a salutat evenimentul cu premoniție: „Vă felicit pentru reușita acestei probe cu caracter internațional. Eu îi prevăd un viitor strălucit.” Astfel, Marele Premiu al Automobil Clubului Francez, redenumit apoi Marele Premiu al Franței, a inaugurat un nou tip de competiție motorizată, care s-a extins pe toate continentele.

SURSA
Modesto Ferrarini & Radu Naum, Formula 1. Dansul cu moartea, Nemira, București, 1993, 12.

Cel mai vechi abonament din fotbal

Antena1 28 martie 2013

Un comunist britanic în perioada interbelică (LAWRENCE 1928)

În 1928 scriitorul englez David Herbert Lawrence publica romanul de dragoste Lady Chatterley.

Deoarece nobilul soț al tinerei eroine a fost rănit grav în primul război mondial (1914-1918) și a rămas paralizat la picioare, Constance Chatterley s-a îndrăgostit de virilul și modestul paznic de vânătoare al domeniului lor, Parkin. Ea însăși fiică de nobil, lady Chatterley îi împărtășește idila secretă lui Duncan Forbes, un vechi amic din copilărie, care deschide o discuție pe această temă cu Parkin la un restaurant. Pentru a fi independent din punct de vedere material, acesta își găsise de lucru în oraș.

<-Am să vă spun ceva. Parkin își înmuie glasul. La  uzina noastră, eu sînt secretarul ligii comuniste. Ăsta-i încă un lucru de care n-aș vrea să se știe.

-Nu mai spune! Ea știe?

-Nu i–am spus.

-De  ce?

-Noi nu prea trăncănim despre treaba asta. Și ea e Lady Chatterley, știți bine, indiferent de ce altceva ar mai fi.

-Deci ești un communist.

Parkin aruncă o privire de jur împrejurul holului.

-Da, dar noi nu trîmbițăm lucrul ăsta în dreapta și-n stînga.

-Zău? Și-ai vrea să instalezi și aici soviete ca în Rusia?

-Da. Muncitorii nu trebuie să-și vîndă munca, că pînă la urmă ajung să-și vîndă și sufletu’. O să ne îndeplinim partea noastră de muncă, pentru ca țara să poată trăi. Dar n-o să ne mai vindem munca pentru ca alții să realizeze profituri pe spinarea noastră.

-Deci vrei ca să fie ca în Rusia? De pildă vrei să-i căsăpești pe toți cei din clasa conducătoare?

-Nu, nu-i nevoie să fie căsăpiți – poate numai cîțiva. Dar pot și ei să mai coboare un pic și să trăiască așa cum trăiesc și alți oameni. Nu s-ar putea?

-Nu știu. O maimuță poate să coboare din pom. Dar după ce-a coborît, nu devine nici cîine, nici făptură omenească. Rămîne tot maimuță.

-Maimuță sau nemaimuță, va trebui să coboare, răspunse Parkin încruntat.

-Și crezi că-i vei putea face să coboare?

Cei doi bărbați se scrutară unul pe celălalt.

-Da, zise Parkin. Am să-i fac!

-Foarte bine. Asta-i ideea. Și crezi că doamna în cauză ar consimți să trăiască cu dumneata dacă ar afla?

-Nu știu.

-De ce nu i-ai spus?

-Nu m-a întrebat. Nu-mi vorbea decît de planurile ei. Niciodată nu se gîndea la ale mele. Dumneavostră credeți că m-ar mai vrea?>

-Dacă ar ști că ești secretarul ligii comuniste? Mă îndoiesc. Ar însemna să  se convertească și ea la comunism, să  devină comunistă. Ceea ce nu e, sub nici un chip.

-Dar nici prea departe nu e.

Tonul lui avea o rezonanță tristă.

-Așa crezi? Mă rog, n-am sondat-o.

-Pot să vă întreb ce păreri politice aveți dumneavoastră?

-Eu? De nici un fel. Dacă aș fu muncitor, aș fi comunist. Dar cum fac parte din clasele privilegiate sau, măcar, mă bucur de unele privilegii, nu sînt nimic.

Parkin îl urmărea cu ochii strălucitori.

-Nu sînteți.

-Așaa-i! Dar presupunînd că ar simpatiza cu comunismul dumitale - dacă într-adevăr ar simpatiza - și ar primi să vină să se mute cu dumneata undeva pe lîngă Sheffield - cu o femeie nu știi niciodată cum o să reacționeze - ți-ar părea bine?

Ochii lui Parkin scînteiară cu o strălucire alarmantă.

-Credeți că se poa' să primească?

-Nici o secundă n-aș răspunde pentru ea. S-ar putea să accepte și, la fel de ușor,să nu accepte. Dar dacă ar accepta te-ai bucura?

-Da, m-aș bucura tare, răspunse Parkin dîndu-și la o parte mustața de peste buze, cu un gest curios. De-aș mai putea trăi cu ea ceasuri ca în căsuța din pădure! Și dac-aș ști că mă susține și-n chestia ailaltă... ehei băiete!

Pe față îi licări un zîmbet inconștient și din ochi începură să-i țîșnească micile jeturi de lumină pe care numai Constance le văzuse pînă atunci.

-Credeți că s-ar putea? întrebă cu subtilă gravitate.

-Să trăiască cu dumneata... și să-ți susțină părerile  comuniste? Pentru moment, nu. Dar în viitor, s-ar putea.

-Poa' că omu, oricît noroc ar avea, nu capătă în viață decît jumătate din ce vrea. Și eu mi-am avut jumătatea mea - astă primăvară.

(...)

-Și totuși n-ai accepta să trăiești cu ea în condițiile pe care ți le pune.

-Eh! Nu mi s-ar deschide niciodată toată - niciodată pînă la ultimu' por. Dacă cedez în fața voinței ei, o să-și închidă toți porii. Nu poate altfel.

(...)

-Las-o în pace un timp - pînă îți dă ea un semn de viață - sau pînă simți dumneata nevoia s-o vezi. Și atunci, spune-i despre chestia asta cu comunismul. E important pentru dumneata, bănuiesc.

-Ce? Clubul nostru comunist? Da. E ceva ce mi-am însușit, și la caren-aș putea să renunț. E un curent electric. Da, e un lucru sigur.

-Atunci spune-i și ei ... cîndva în viitor. Și spune-i și despre casa din apropiere de Sheffield... și pe urmă vezi cum reacționează.

-Da. Asta trebuie să fac. (...)

SURSA

D.H. Lawrence, Amantul doamnei Chatterley, traducere de Antoaneta Ralian, editura Cartea Românească, București, 1991, pp. 251-255.

Se trezesc ZEII la viață! După Real Madrid de România, încă 3 campioane ar putea face senzație! Citește trei povești de care habar n-ai avut!

SPORT.RO, București, 24 iulie 2012

Programul Radio Vacanța la 27 august 1972 („Litoral”)

<
9,05 - Salut matinal
9,10 - Alo, am aflat pentru dumneavoastră
9,20 - Buletin de știri poliglote
9,35 - „Top Litoral”
10,05 - Muzică ușoară
11,50 - Pe strunele viorii: Cafe concert cu Nicușor Predescu
12,05 - Litoral `72
13,00 - Buletin de știri poliglote

17,05 - Buletin de știri poliglote
17,20 - Sport și muzică
17,30 - Litoral-radio-club
18,30 - La început a fost valsul
>

SURSA
 RADIO VACANȚA: DUMINICĂ, 27 AUGUST, „Litoral”, Constanța, 26 august 1972, p.?.

Programul Radio Vacanța la 28 august 1972 („Litoral” 1972)

<
9,05 - Salut matinal
9,10 - Alo, am aflat pentru dumneavoastră
9,20 - Buletin de știri poliglote
9,35 - Vedete la microfon: Anda Călugăreanu
10,05 - Muzică ușoară
10,20 - O voce de neuitat: Fritz Wunderlich
10,35 - Muzica litoralului
11,05 - Am ales pentru dv. muzică ușoară
11,50 - Muzică populară
12,05 - Litoral `72
13,00 - Buletin de știri poliglote
13,10 - Geografie muzicală: Banatul

17,05 - Buletin de știri poliglote
17,20 - Sport și muzică
17,30 - Litoral radio-club
18,30 - Șlagăre de pretutindeni
>

SURSA
RADIO VACANȚA: LUNI, 28 AUGUST, „Litoral”, Constanța, 26 august 1972, p.?.

Înființarea clubului de jazz On Plonge în Constanța în 1996 („Tomis” 1996)

<
FUNDAȚIA ”HARRY TAVITIAN” și patronul Gheorghe Oancea au înființat clubul de jazz ”ON PLONGE”. În cochetul și pitorescul local al firmei cu același nume vor avea loc zilnic audiții ale unor celebre concerte, înregistrate pe discuri și videocasete, urmând ca o dată pe săptămână aici să fie organizat și un concert „in live”.
>

SURSA
Sorin Roșca, PERISCOP, „Tomis”, Constanța, ?.01(?).1996, p.?.

„Solteris” („TOMIS” 2001)

 ***, Solteris, „Tomis”, Constanța, 2001, septembrie

Clubul Artelor „Solteris” - „organizație a oamenilor de cultură din Mangalia”, cum se autodefinește - tipărește pe hârtie de lux cu multă risipă de culori, ?4 de pagini format A4, cărora le împrumută propriul nume și le hăruiește să fie o revistă de cultură și artă. Se precizează că ar fi vorba de „anul I, numărul ?”, dar nu se suflă o vorbă despre o vorbă despre periodicitatea publicației, așa că, până la proba contrarie, poate fi privită ca un buletin intern al clubului. De altfel, nici în „articolul de fond” de la pagina 3 nu se face vreo distincție între club și „revistă”. Se amintește o singură dată despre revistă și de patru-cinci ori despre „club”, ca și cum ar fi vorba despre aceeași persoană juridică, care ar avea rolul, cum cu stângăcie se exprimă autorul nesemnat al articolului, „să promoveze cultul valoric” (poți avea cultul valorii, nu să promovezi... cultul valoric).

Obsesia principală a Solteris-ului nu este selecția valorilor sub simțul critic, ci sub aripa atotîngăduitoare și nivelatoare a dragostei. Principiu creștin utopic care în plan social își poate exprima influența binefăcătoare, dar în domeniul artei este sigur nociv. În acest sens este reprodus pe copertă din Întâia Epistolă a lui Pavel către Corinteni, cu celebra încheiere preluată și de Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni: „Căci unde dragoste nu e, nimic nu e”.

În principal i se poate reproșa „publicației” că nu iese din limitele unui buletin intern care reproduce tablouri și beletristică și nu acordă nici o atenție criticii literare. (Lipsesc cu desăvârșire comentariile de cărți sau de istorie literară). Când dragostea e cenzurată de spirit critic, „publicația” Solteris știe să aleagă câteva tablouri semnate de talentat pictoriță Luiza Cala. De asemenea, ne oferă câteva poeme inspirate semnate de Emilia Dabu, Ana Ardeleanu sau mezina Indira Abdulvoap.

Cu speranța că voi fi înțeles cum se cuvine (pentru că dragostea poate străluci și în umbra severității) îi urez Solteris-ului să devină, așa cum își dorește, o revistă de cultură și artă. Urarea mea își trage încrederea din zestrea de sensibilitate și cultură a celor peste douăzeci de femei, majoritatea tinere, cărora clubul le datorează existența.

„Tomis Yacht 2000”

Manifestare estivală unică pe plan național, târgul „Tomis Yacht”, specializat în ambarcațiuni de agrement, sportive și de pescuit, motoare și accesorii, echipamente și accesorii de scufundare, mobilier de grădină, terase și camping, articole diverse destinate petrecerii timpului liber, a ajuns în acest an la cea de a VI a ediție. Având ca organizatori Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța, Compania Națională a Administrația Porturilor Maritime, în colaborare cu Yachting Club Constanța și Televiziunea MTC, în pitorescul port turistic Tomis au fost prezente 30 de firme din întreaga țară, care au expus o mare varietate de produse specifice.

Cu acest prilej a fost organizată regata Tomis Yacht 2000 pentru ambarcațiuni cu vele și simpozionul național cu tema „Construcția de ambarcațiuni de agrement în perspectiva relansării și sprijinirii activității turistice pe litoral și a turismului maritim”, găzduit de hotelul Palace.

Succesul acestei ediții s-a datorat firmelor participante și organizatorilor, eforturilor și inițiativelor domnilor Cornel Florea, președintele CCINAC, Ioan Popișteanu, vicepreședinte al YCC, și conducerii CNAPM, domnului director Laurențiu Mironescu în special.

„Dialoguri româno--americane” (ILIESCU 1996)

 Ion Iliescu, Dialoguri româno-americane, Nemira, București, 1996, 351 p.

Cuprins

5 1. De ce Statele Unite?
17 2.Washington
19 La Casa Albă
35 La Departamentul de Stat
41 La Departamentul Apărării
47 La Congres
61 Întâlniri consacrate relațiilor economice
83 La Centrul pentru Studii Strategice Internaționale și la Institutul pentru Veghea Mondială
113 La Clubul Național al Presei
131 La organisme financiare internaționale
141 La Muzeul Memorial al Holocaustului
143 Întâlnire cu reprezentanții presei române
161 3. Coasta de Vest
163 Seattle
181 Los Angeles. Studiuorile „Universal”
218 Dialog cu ziariștii
251 4. ONU - Semicentar
253 Șansa unui nou început
259 Întâlniri cu șefi de stat și de guvern
265 Discuții cu parteneri americani
293 Gânduri la încheierea Sesiunii jubiliare
301 5. Din Texas în Massachusetts
303 Houston
325 Boston

349 Lista ilustrațiilor

coperta 4: Volumul reunește  documente - declarații, alocuțiuni, convorbiri - și relatări referitoare la cele două vizite efectuate în SUA de delegația oficială în toamna anului trecut: o vizită oficială la invitația președintelui Clinton și o vizită prilejuit de participarea la sesiunea aniversară cu ocazia împlinirii a 50 de la crearea ONU.
Astăzi devine de neconceput dezvoltarea într-o viziune modernă a unei țări fără o relație strânsă cu statele dezvoltate și mai ales cu SUA, care dețin ponderea esențială în viața politică, precum și pozițiile cele mai avansate în domenii cheie ale progresului contemporan: electronica, informatica, aviația, biotehnologiile, industria extractivă și prelucrătoare.  Este nu numa ilegitim, este și necesar ca în cadrul orientării spre Occident a politicii externe românești, relațiile cu SUA, amplificarea, diversificare și consolidare acestora, să reprezinte o prioritate strategică, un obiectiv de importanță vitală.

„Periscop” (ROȘCA 1991)

 Sorin Roșca, Periscop, „Tomis”, Constanța, 1991, aprilie

*

O inițiativă demnă de semnalat, surprinzătoare pentru aceste vremuri, când organizatorii se întrec în „competiții” de genul „Miss Alimentara”, „Miss Ciamurlia”, „Regina frumuseții din Cooperație” etc. Compozitorul Adrian Doxan și Clubul Elevilor din Constanța propun un festival interjudețean de muzică ușoară pentru elevi în vârstă de 10-19 ani, a cărui primă ediție se va desfășura în perioada 25-26 mai 1991. Între sponsorii care și-au anunțat intenția de a contribui la reușita acestui concurs al celor mai tinere talente, amintim Inspectoratul Școlar Județean Constanța, cotidianul „Cuget Liber”, „Radio Constanța, Sindicatul Învățământului Preuniversitar, societatea „Atractiv T. A.”, societatea „Coral Mod” din Mangalia. Lista rămâne însă deschisă pentru toate instituțiile și societățile interesate, care își pot anunța intenția de sponsorizare la Sindicatul Liber al Salariaților din Învățământ sau direct la CEC, contul 451102211!

* 

Se pare că reputatul regizor Dan Alecsandrescu și-a propus o întrecere cu sine însuși, atunci când a pornit de la Târgu Mureș spre Constanța pentru a pregăti la Teatrul Dramatic două premiere în paralel! Astfel că, în prezent, întregul colectiv repetă la „Părinții teribili” de Jean Cocteau și „Ghebosul” de Slawomir Mrozek (în premieră absolută pe scenele noastre). Ambele spectacole vor vedea lumina rampei pentru întâia oară în cursul lunii mai.

*

O veste care ne umple inimile de bucurie: în curând vom uita de toate necazurile, soarele va străluci și pe strada noastră, fiindcă vom avea, în sfârșit, Coca Cola! Renumita firmă a hotărât acordarea exclusivității desfacerii produselor sale pe Litoral societății „Vin-Vico” pentru a le arăta de ce este în stare celor de la Pepsi. Să vezi trai pe noi! Făcând abstracție de entuziasmul dezlănțuit al populației, tragem totuși un semnal de alarmă: de ce se tergiversează atât contractul cu firma de automobile Rolls Royce?

*

Răspândită în întreaga lume, recunoscută de ONU pentru popularitatea sa în rândul a peste 1900 de grupuri etnice, pentru particularitățile sale ca mișcare spirituală și culturală, Mișcarea Bahai și-a găsit adepți și la Constanța, unde recent a fost înființată cea de a zecea sucursală din România. 

*

Orchestra Simfonică, cea mai tânără instituție culturală a Constanței, având la pupitru pe maestrul Radu Ciornei se pregătește pentru un turneu concertistic prin Spania, unde va cânta alături de corul „Madrigal”. Turneul include spectacole în orașele Madrid, Granada, Vigo, Toledo, Gijon etc. Urăm talentaților noștri artiști mult succes!

*

Între numeroasele firme înființate de curând la Constanța, două ne-au reținut atenția. Barul și berăria „Atlantic”, al cărui patron a avut atenția de a readuce în atenție o unitate demolată de fostul regim, și cochetul restaurant „Potcoava de aur” situat pe strada Onești, probabil cel mai bine aprovizionat local particular la această oră de pe întreg litoralul românesc.

*

Editura Pontica din Constanța a scos prima carte: „Cântecul sirenelor” de Maria Corti. Romanul deschide seria Biblioteca Italiană. Atenție bibliofili!

„Din păcate, închidem ochii prea des la toanele fotbaliștilor” („TOMIS” 1981)

 P. E., Nicolae Oglindă, președintele FC Constanța: „Din păcate, închidem ochii prea des la toanele fotbaliștilor”, „Tomis”, decembrie 1981

-Deci să localizăm. Data la care purtăm această discuție consemnează jumătatea lunii noiembrie, pentru fotbal însemnând și consumarea etapei a 15 a, etapă după care FC Constanța ocupă, din păcate, tovarășe președinte Nicolae Oglindă, același loc neonorant 18. Cauzele care au condus la această antiperformanță sunt sigur că vom avea timp să le descoperim, să le prezentăm, să încercăm să găsim, la urma urmei, și posibilități de înlăturare. Mai întâi, v-am ruga să ne spuneți, cum un economist, mare iubitor al sportului cu vele, al călătoriilor pe mare, a ajuns pe „corabia” fotbalului constănțean, serios, foarte serios avariată. Deci, cine a produs ruptura dintre yachting și cel care a înființat Clubul nautic Electrica?

+ Am așteptat această întrebare fiindcă, de ce să n-o spun, suntem constănțeni, ne cunoaștem de ani buni și nu de puține ori m-am întrebat și eu ce am căutat la conducerea clubului FC Constanța. Aceasta nu înseamnă că vreau să „pasez” altora, acum, ceva din răspunderile ce-mi aparțin, dacă sunt cu adevărat. Am fost numit ca președinte al clubului FC Constanța atunci când nu prea erau candidați, cei ce au fost propuși înaintea mea refuzând această onoare, lăsându-mi mie răspunderea de a conduce acest club. Cu alte cuvinte, deși muncesc în sport de peste două decenii, deși am jucat fotbal cu rezultate satisfăcătoare, sincer să fiu nu m-am gândit niciodată că pot să ajung președinte de club fotbalistic și mai ales într-o perioadă în care echipa constănțeană manifestă multe lipsuri, existau multe semne de întrebare privind existența ei în prima divizie a țării. Nu m-am descurajat, deși puțini au fost cei care au înțeles să sprijine în continuare fotbalul, mă refer la acel sprijin adevărat, dezinteresat, de care duce lipsă fotbalul și încet-încet am pus bazele viitorului lot, am limpezit câteva din problemele financiare și administrative mari, foarte mari pe care le avea de rezolvat clubul. Dar campionatul se apropia cu pași vertiginoși și prima echipă a județului nu angajase un joc de verificare, ba, mai mult, perioada de pregătire la munte a fost făcută cu jumătate de lot și în condiții pe care nu aș vrea să le arăt. Și antrenorii munceau fără pasiune, tot așa cum o făceau unii dintre jucători. Dar acesta este climatul în care se muncește uneori în fotbal și, din păcate, în cel de performanță, fiindcă la celelalte nivele nu se muncește deloc.

-Incitant acest debut în discuția noastră: ați formulat câteva idei foarte interesante. Dar să sintetizăm. De ce FC Constanța se află pe locul 18? 

+ Aș vrea să vă răspund amintindu-vă că niciodată adevăratul marinar nu repară mai întâi coșul vaporului atunci când chila este spartă. Mai precis, FC Constanța se află pe ultimul loc fiindcă toți am privit numai în sus, la prima echipă, uitând că baza adevăratului fotbal se învață de la nouă ani, adică în echipele de copii și juniori. În Constanța, însă, nu avem un campionat de copii, iar cel de juniori este așa cum este. În afară de Clubul FC Constanța, care are trei antrenori la echipele de copii și juniori, în rest, la celelalte formații - și nu se știe cu adevărat câte sunt, fiindcă pe hârtie figurează multe - nu activează nici un cadru tehnic de specialitate. Atunci, de ce să ne mai mirăm că nu avem fotbaliști, că suportăm toanele unora dintre ei, că acoperim compromisuri, că slăbim exigența, că suntem acolo unde suntem și că nu de puține ori închidem ochii.

- Ce este de făcut, există șanse reale pentru redresarea fotbalului nostru?

+Eu zic că da. Avem, chiar în această situație, foarte grea - posibilități sunt - de a ne salva de la retrogradare. Când spun aceasta mă gândesc, în primul rând, că echipe ca FC Constanța mai sunt în divizia A. Dacă vom scăpa anul acesta de retrogradare, rămâne să luptăm în continuare, cu disperare, pentru a scăpa și în campionatul următor. Dar nu acesta este scopul. Nu aceasta înseamnă o reușită, o performanță. Până când nu vom avea jucători de clasă internațională crescuți propria noastră casă, în propriul nostru club, nu vom putea privi liniștiți spre dreptunghiul stadionului, nici noi, nici zecile de mii de iubitori ai acestui sport. Pentru realizarea acestui deziderat, sunt însă foarte multe lucruri de făcut.

- Cine trebuie să le facă?

+Desigur noi, cei plătiți pentru a dezvolta fotbalul avem principala obligație. Dar fiecare poate să contribuie mai mult sau mai puțin la sprijinirea acestui sport. Iată de ce, personal sunt dispus să ascult și mai ales să sprijin orice propunere constructivă.

„Culegere de texte privind istoria mișcării muncitorești din România” (DRAGNE & SCURTU 1981)

Florea Dragne & Ioan Scurtu, Culegere de texte privind istoria mișcării muncitorești din România, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1981, 179 p.

3 Autorii, Cuvânt înainte

7 I.Începuturile mișcării muncitorești și socialiste
1.Hotărârea domnitorului Țării Românești, Gr. Dimitrie Ghica, în vederea prevenirii revoltelor revoltelor la salinele Slănic, Telega și Ocnele Mari (1827)
2.Broșura „Către prietenii libertății, dreptății și ordinii”, publicată de Teodor Diamant (1833)
3.Memoriul ucenicilor de toate branșele din capitală adresat la 18 iulie 1848 guvernului provizoriu al Țării Românești
4.Raport către președintele Inspectoratului general al minelor în legătură cu cauzele grevei muncitorilor mineri din Baia Sprie (1849)
5.Articolul privind apariția gazetei „Tipograful român” și scopurile ce și le propune redacția (1865)
6.Articolul apărut în revista „Gazeta Transilvaniei” referitor la participarea românilor în armata franceză în războiul franco-prusac și la Comuna din Paris 
7.Articolul Karl Marx, președintele Internaționalei, publicat în revista „Familia” din 19 noiembrie/3 decembrie 1871
8.Statutele Asociației generale a lucrătorilor din România, adoptate în adunarea generală din 1 octombrie 1872
9.Scrisoarea lui Nicolae către dr. C. I. Istrate, prin care-și exprimă hotărârea de a pleca voluntar în războiul pentru independența României (2 mai 1877)
10.Articolul Răzbelul în care se găsesc referiri la războiul pentru independența României („Socialistul” din 26 mai 1877)

16 II.Dezvoltarea mișcării muncitorești și socialiste (1878-1900)
11.Scrisoarea lui A. S. Trușcă către Nicolae Codreanu despre căile de răspândire a ideilor socialiste în România (16 mai 1878) și Scrisoarea lui Eugen Lupu către cercul socialist din Iași (1879)
12.Articolul Emanciparea femeii, scris de Sofia Nădejde, în care militează pentru deplina egalitate a femeii cu bărbatul („Contemporanul”, 1881)
13.Studiul Ce vor socialiștii români?, publicat de C. Dobrogeanu-Gherea în 1886
14.Scrisoarea lui Fr. Engels către Ioan Nădejde (4 ianuarie 1888)
15.Manifestul electoral al Partidului Muncitorilor (21 ianuarie 1888)
16.Articolul Nu gloanțe, ci pâine!, prin care se protestează împotriva sângeroase a răscoalelor țărănești („Dezrobirea”, 9 aprilie 1988)
17.Informare asupra Congresului socialist internațional de la Paris din iulie 1989
18.Statutele Clubului muncitorilor din București („Munca”, 11 și 18 martie 1890)
19.Relatare despre aniversarea zilei de 1 Mai 1890 în Capitală („Munca”, 29 aprilie 1890)
20.Articolul Iredenta română, publicat de Al. Radovici în gazeta „Democrația română” din 21 iunie 1892
21.Programul Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, votat la congresul din 31 martie - 3 aprilie 1893
22.Informare cu privire la desfășurarea grevelor muncitorești din București și Ploiești („Munca” din 4 iulie 1893)
23.Raportul prezentat de delegații Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România la Congresul socialist din Zurich (1893) și Considerații asupra problemei agrare discutate la Congresul de la Zurich („Munca” din 22 august 1893)
24. Informare despre lupta grevistă a minerilor din Reșița și Apelul redacției ziarului „Nepszava” privind strângerea de ajutoare destinate greviștilor (iunie 1895)
25.Articolul lui C. Dobrogeanu-Gherea intitulat Frederich Engels, publicat în „Lumea nouă științifică și literară” din 31 iulie 1895
26.Moțiune de solidaritate cu români din Transilvania („Lumea nouă” din 23 septembrie 1897)
27.Statutele clubului muncitorilor plugari (1898)
28.Articolele lui Al. Ionescu Sântem și rămânem și Trăiască socialismul!, publicate în „Lumea nouă”  din 28 martie și 25 aprilie 1890

41 III.Mișcarea muncitorească și socialistă în 1900-1914
29.Articolul Fosta grupare publicat de Panait Moșoiu în „Revista Ideei” (martie 1901)
30.Articolul Adevărul în care se anunță apariția gazetei socialiste „Adevărul” (16 august 1903)
31.Articole publicate în gazeta „Jos despotismul” din 27 ianuarie 1905, prin care se protestează împotriva represiunile sângeroase din Rusia
32.Articolul Rolul nostru, în care se arată necesitatea organizării politice a proletariatului („România muncitoare” din 5 martie 1905)
33.Articolul Conferința de M. Gh. Bujor („România muncitoare” din 7-14 mai 1906)
34.Articolele Apel către muncitorimea din Ungaria și Nimicirea naționalităților („Adevărul” din 26 august și 9 decembrie 1906)
35.Articolul Contra corporațiilor în „România muncitoare” din 12-19 noiembrie 1906
36.Apelul-Manifest Către concediați și rezerviști („România muncitoare” din 11-18 martie 1907)
37.Articolul Conferința de la Galați de M. Gh. Bujor în „Viitorul social” din august 1907
38.Statutul general al Uniunii Generale a Sindicatelor din România (ianuarie 1908)
39.Statutul general al Uniunii Socialiste din România („România muncitoare” din 16 și 23 decembrie 1907)
40.Programul Partidului Social-Democrat din România (februarie 1910)
41.Statutul cercului „Tineretul muncitor” (29 martie 1910)
42.Salutul Congresului Internaționalei a II a de la Copenhaga adresat lui C. Dobrogeanu-Gherea
43.Scrisoarea lui Lenin către I. C. Frimu (4 noiembrie 1911)
44.Relatări despre cel de al VII lea Congres social-democrat român din Ungaria („Adevărul” din 21 ianuarie și 18 februarie 1912) și despre întrunirea socialistă de la Brașov („România muncitoare” din 2 august 1912)
45.Hotărârile Congresului al III lea al PSD privind revizuirea Constituției și platforma electorală (aprilie 1914)
46.Articolul Legăturile internaționale publicat în „România muncitoare” din 15 aprilie 1914

58 IV.Mișcarea muncitorească socialistă în anii primului război mondial
47.Articolul Conflagrația și Manifestul Partidului Social-Democrat și războiul, apărute în iulie 1914
48.Articolul Restabilirea Internaționalei Socialiste și partidul nostru și Manifestul Conferinței Internaționalei Socialiste din Elveția („Lupta zilnică” din 9 aprilie și 25 septembrie 1915)
49.Manifestul Comitetului Executiv al PDSR și al Comisiunii Generale a Sindicatelor din România pentru solidaritate cu lupta muncitorilor din Galați (13 iunie 1916)
50.Articolele Faliment? și România și războiul publicat de M. Gh. Bujor în 1916
51.Manifestul Cetățeni și muncitori! difuzat în decembrie 1917, în care se salută victoria Marii Revoluții din Octombrie

64 V.Mișcarea muncitorească din România în primii ani după primul război mondial                                42.Darea de seamă privind activitatea Comitetului Central al secției social-democrată română de la 21 octombrie 1913 până la 1 mai 1918
53.Proiect de program al Partidului Socialist din România din decembrie 1918
54.Manifestul S-a tras cu mitraliera în muncitori, care demască pe  organizatorii masacrului de la 13 decembrie 1918
55.Rezoluția Congresului Partidului Social-Democrat din Ardeal și Banat din ianuarie 1919 , în care se apreciază contribuția socialiștilor români la actul istoric al Unirii
56.Declarațiune a Partidului Socialist și a Uniunii Sindicale din România în problema națională (13 februarie 1919)
57.Programul Electoral al Partidului Socialist din România adoptat de Conferința partidului din mai 1919
58.Articolul 21 iulie în Capitală privind solidaritatea proletariatului român cu Marea Revoluție Socialistă din Octombrie și cu revoluția proletară din Ungaria
59.Articolul editorial al revistei „Lupta de clasă” din 1 iulie 1920
60.Raport pentru Congresul Partidului de la Câmpina intitulat Afilierea la Internaționala a III a
61.Moțiune adoptată de muncitorii din Iași împotriva legii pentru reglementarea conflictelor colective de muncă în cadrul mitingului din 12 august 1920
62.Memoriul Consiliului General al Partidului Socialist și al mișcării sindicale din întreaga țară votat în ședința din 11 octombrie 1920
63.Articolul Strângeți rândurile, care cheamă clasa muncitoare la organizare (6 noiembrie 1920)
64.Moțiunea prezentată în numele stângii în ședința Consiliului general al Partidului Socialist și al sindicatelor din 30 ianuarie - 3 februarie 1921
65.Proiectul de statut al Partidului Socialist-Comunist
66.Raportul de activitate al Comitetului executiv al Partidului Socialist la congresul din mai 1921: fragmente privind expropierea și socializarea mijloacelor de producție și schimb
67.Scrisoarea lui Gheorghe Cristescu adresată Comitetului executiv al Internaționalei a III a Comuniste, prin care se comunică constituirea Partidului Comunist Român și afilierea partidului la Internațională
68.Protestul deputaților socialiști din închisoarea Văcărești împotriva arestării participanților la Congresul I al PCR

88 VI.Evoluţia mișcării muncitorești, revoluţionare și democratice în 1921-1929
69.Statutul general al sindicatelor din România adoptat la Congres sindicatelor din 20-30 octombrie 1921
70.Apelul Conferinței generale a Tineretului Socialist din România din 19-20 martie 1922
71.Salutul ziarului „Socialismul” adresat militanților revoluționari amnistiați la 4 iunie 1922
72.Rezoluția asupra chestiunii agrare adoptată de Congresul al II lea al PCR (octombrie 1922)
73.Chemarea femeilor comuniste pentru sărbătorirea zilei de 8 martie 1923
74.Apel al organizației București a Tineretului Socialist adresat ucenicilor din capitală la 5 iulie 1923
75.Manifestul Consiliului general provizoriu al sindicatelor unitare (octombrie 1923)
76.Apel al CC al PCR din 1 noiembrie 1923 pentru sprijinirea terorii din Bulgaria
77.Scrisoare a Secretariatului CC al PC referitoare la măsurile polițienești  anticomuniste din România (aprilie 1924)
78.Protest al unui grup de cadre didactice și studenți din Capitală împotriva arestării unor studenți comuniști (aprilie 1924)
79.Articolul Înăsprirea stării de asediu. Suprimarea „legală” a mișcării comuniste (9 aprilie 1924)
80.Programul Blocului Muncitoresc-Țărănesc adoptat la Conferința din aprilie 1926
81.Articolul Greva de la textilăria „Colentina” (20 iunie 1926)
82.Programul de acțiune al Partidului Social-Democrat adoptat la Congresul partidului din mai 1927
83.Articolul Lupta pentru refacerea unității sindicale (iunie 1927)
84.Articolul și stabilizarea dezvăluie urmările negative ale împrumuturilor contractate de guvern cu monopolurile financiare internaționale (1 august 1928)

102 VII.Mișcarea muncitorească din România în perioada crizei economice din 1929-1933
85.Manifest al Ajutorului Muncitoresc Român privind desfășurarea luptelor greviste de la Lupeni (august 1929)
86.Memoriu al rectorului Universității din București prin care solicită aprobarea unei chete publice în vederea strângerii fondurilor  necesare renovării clădirii acesteia (martie 1931)
87.Manifest al CC al PCR O vorbă serioasă țăranilor săraci și mijlocași  din 1930
88.Declarația lui Lucrețiu Pătrășcanu în Parlament (21 iunie 1931)
89.Editorial al primului număr ilegal al gazetei „Scânteia”, organul CC al PCR (15 august 1931)
90.Rezoluție privind situația economică a României și sarcinile PCR, adoptată de Congresul V al PCR (decembrie 1931)
91.Articolul Conferința muncitorilor ceferiști, din martie 1932
92.Articolul Studențimea săracă dă lupte de stradă pentru revendicările ei, din aprilie 1932
93.Moțiune adoptată de adunarea generală extraordinară a personalului CFR din București (29 ianuarie 1933)
94.Articolul Grave tulburări la Ploiești din 3 februarie 1933
95.Articolul Eroica luptă a ceferiștilor din București din 15-16 februarie 1933
96.Apel al Comitetului Național Antifascist din România, publicat în ziarul „Dimineața” din 13 iulie 1933
97.Protest al Comitetului Național Antifascist din România împotriva procesului de la Leipzig, adresat Legației germane din București (15 decembrie 1933)
98.Declarație dată de tovarășul Nicolae Ceaușescu la Craiova în apărarea ceferiștilor condamnați (iunie 1934)
99.Articolul Eroii din februarie în fața Consiliului de Război (iunie 1934)

121 VIII.Partidul Comunist Român - principala forță politică în lupta pentru realizarea Frontului Popular Antifascist
100.Manifest al CC al PCR împotriva mizeriei, fascismului și războiului, pentru Front unic, din octombrie 1934
101.Articolul Aspirațiile generației tinere trebuie să fie pentru pace, dreptate socială și culturală  (decembrie 1934)
102.Rezoluție a CC al PCR privind crearea unui larg Front popular antifascist (februarie 1935)
103.Comunicat privind constituirea comitetul de inițiativă al Frontului Studențesc Democrat (11 mai 1935)
104.Scrisoare a CC al PCR către CE al PSDR (1 noiembrie 1935)
105.Acord de Front popular între Frontul plugarilor, Blocul pentru apărarea libertăților democratice și Partidul Socialist din decembrie 1935
106.Comunicat al CC al PCR privind alegerile parlamentare parțiale din februarie 1936
107.Reportajul Impresii de la un proces (iunie 1936)
108.Articolul Bani germani pentru hitleriștii din România, din iunie 1936
109.Saluturile Plenarei V a PCR adresate Partidului Comunist Chinez și Partidului Comunist Spaniol (august 1936)
110.Apel al Uniunii muncitorilor ți țăranilor maghiari din România (Madosz) împotriva uneltirilor revizioniste ale fascismului italian și maghiar (decembrie 1936)
111.Scrisoare a voluntarilor români din Spania către muncitorimea română, către poporul român, către toți acei care vor să evite un nou măcel mondial (iulie 1937)
112.Manifest al CC al PCR în care se arată cauzele instaurării guvernului Goga-Cuza din decembrie 1937
113.Manifest al CC al PCR privind instaurarea regimului de dictatură regală și sarcinile imediate ale comuniștilor (martie 1938)
114.Articolul Noua poartă către orient a Austriei, din mai 1936
115.Broșura După Austria, Cehoslovacia - editată de PCR, în care sunt dezvăluite scopurile agresive ale Germaniei hitleriste (1938)
116.Articolul Nori negri deasupra României (noiembrie 1938)
117.Articolul Frontul Renașterii Naționale și datoria forțelor democratice (24 ianuarie 1939)
118.Manifest al CC al PCR care cheamă la luptă cu arma în mână împotriva Germaniei hitleriste în caz de atac, din 17 martie 1939
119.Articolul Demonstrația antifascistă de 1 Mai (iunie 1939)
120.Rezoluția Plenarei V a CC al PCR (iunie 1939)
121.Articolul Eroism la Varșovia, în care se exprimă sentimente de admirație față de lupta poporului polonez împotriva agresiunii Germaniei naziste (septembrie 1939)
122.Comentariul Asasinii privind uciderea primului ministru Armand Călinescu de către legionari (octombrie 1939)
123.Articolul Înfrângerea militară a Franței (23 iunie 1940)
124.Moțiune adoptată de adunarea populară de protest din Arad împotriva Dictatului de la Viena și manifestația de protest de la Cluj (septembrie 1940)

149 IX.Mișcarea muncitorească din România în timpul dictaturii militaro-fasciste și al războiului hitlerist
125.Document al CC al PCR intitulat Punctul nostru de vedere (10 septembrie 1940)
126.Manifest-Program al Uniunii muncitorilor români din partea de nord a Transilvaniei (noiembrie 1940)
127.Document al CC al PCR intitulat De la regimul legionar la dictatura militară (februarie 1941)
128.Platforma-Program Lupta poporului român pentru libertate și independență națională elaborată de CC al PCR la 6 septembrie 1941
129.Adresa prin care se relatează despre greva muncitorilor de la „Industria textilă arădeană” (mai 1942)
130.Articolul Trăiască România liberă (ianuarie 1943)

157 X.Insurecția antifascistă și antiimperialistă din August 1944 - început al revoluției de eliberare socială și națională
131.Scrisoare a CC al PCR către CE al PSD privind Frontul Patriotic Antihitlerist (noiembrie 1943)
132.Apel al CC al PCR către comandanții de mari unități, către armată (martie 1944)
133.Memoriu adresat de intelectualii români guvernului antonescian pentru încetarea grabnică a războiului (aprilie 1944)
134.Manifestul Către întreaga clasă muncitoare, către poporul român, în care se anunță crearea FUM (mai 1944)
135.Declarația privind constituirea Blocului Național Democrat (20 iunie 1944)
136.Manifestul Către toți tinerii din Capitală, editat de Uniunea tinerilor patrioți (1944)
137.Manifestul La luptă cu hotărâre pentru salvarea patriei, editat de CC al PCR în august 1944
138.Declarație a CC al PCR îndată după declanșarea insurecției armate naționale, antifasciste și antiimperialiste (24 august 1944)
139.Chemarea organizației Apărarea Patriotică adresată personalului sanitar să participe la îngrijirea răniților, femeilor și copiilor celor ce luptă pe frontul antihitlerist (6 septembrie 1944)
140.Apel al Uniunii Tineretului Comunist care cheamă tineretul din România în luptă pe frontul antihitlerist și în interiorul țării (16 septembrie 1944)
141.Proiect de platformă a Frontului Național Democrat elaborat de CC al PCR și propus tuturor forțelor democratice (26 septembrie 1944)
142.Articolul Lupta tineretului în trecut și datoriile lui viitoare (decembrie 1944)