GHEORGHE OANCEA, patronul Brick şi On Plonge, a MURIT. Cum şi-a găsit sfârşitul omul de afaceri

Cuget Liber 18 iulie 2013

Înființarea clubului de jazz On Plonge în Constanța în 1996 („Tomis” 1996)

<
FUNDAȚIA ”HARRY TAVITIAN” și patronul Gheorghe Oancea au înființat clubul de jazz ”ON PLONGE”. În cochetul și pitorescul local al firmei cu același nume vor avea loc zilnic audiții ale unor celebre concerte, înregistrate pe discuri și videocasete, urmând ca o dată pe săptămână aici să fie organizat și un concert „in live”.
>

SURSA
Sorin Roșca, PERISCOP, „Tomis”, Constanța, ?.01(?).1996, p.?.

Cadre didactice de la Școala Gimnazială Spectrum Constanța

 Alina Ciucă - educator

Gabriela Ioniță - educator

Selda Molomer - educator

Nicoleta Oancea - educator

Felicia Popescu - educator

Cristina Albu - învățător

Rodica Crivilaru - învățător

Adriana Elabed - învățător

Camelia Măgureanu - învățător

Mihaela Nicolescu - învățător

Mirabela Sandu - învățător

Octavian Barbu - biologie

Tunay Tuncer - biologie

Sanda Albu - chimie

Mariana Doicescu - chimie

Margareta Anghel - educație tehnologică

Nicoleta Copoiu - educație fizică

George Popa - educație fizică

Ion Petrache - educație muzicală

Răzvan Lipan - educație plastică

Figan Suliman - educație plastică

Ion Băraru - fizică

Sinan Kosak - fizică

Hristache Tomescu - fizică

Marius Lungu - geografie

Senol Abdi - informatică

Ali Cabas - informatică

„Breviar tulcean” (VLADIMIROV 1997)

 Olimpiu Vladimirov, Breviar tulcean, „Tomis”, Constanța, 1997

*

Pe simezele Filialei UAP Tulcea, Expoziția de artă plastică „Martie 97” a prilejuit membrilor UAP și ai Fondului Plastic prezentarea unor lucrări, atât cu caracter tematic, în sensul evocării sărbătorilor specifice Primăverii, cât și altele care ilustrează secvențe din preocupărilor lor de durată.

Într-o diversitate de tehnici (ulei, grafică, tehnică mixtă, tapiserie), colegi din generații diferite semnează „buchete de flori” (Eugen Barău, Ion Duman, Ion Dore, Panait Vlahos, Mariana Popescu Suciu), alături de icoane (Pasca Crăciun, Gh. Enache), peisaje și portrete (Grigore Carată, Traian Oancea, Viorel Poiată, Silvia Luchian, Veronica Oancea, Maria Pelmuș, Ibrahim Keita, Vasile Drăgușanu, Gh. Neață, Cicerone Ciobanu, Adrian Pal).

În conceptul și tehnica sa recunoscută, Ștefan Știrbu aduce „un omagiu” celebrelor „Anotimpuri” ale lui Antonio Vivaldi prin ciclul „Primăvara”, „Vara”, „Toamna” și „Iarna”, după cum o notă aparte de diversitate în unitate impun tapiseriile aparținând Irinei Pal.

Efortul artistei Maria Pelmuș, vicepreședinte al Filialei UAP Tulcea, de a organiza, armoniza și omogeniza un întreg univers cromatic, fără a pierde din vedere multitudinea particularităților individuale, este mai mult decât lăudabil, stabilind o notabilă relație emulativă față de public, față de breaslă și, nu în ultimul rând, între expozanții simezei.

*

O expoziție de „Sculptură mică”  a găzduit Muzeul de Artă din Tulcea reunind, în acest prag de primăvară, câteva nume sonore ale unor sculptori români contemporani: Napoleon Tiron, Ioana Kassargian, Oscar Han, Cristian Bedivan, Maria Deac, Emil Mereanu, Ovidiu Maitec, Mircea Spătaru, Constantin Foamete, Martha Iazak, Cornel Pache.

Organizată pe grupe de materiale (lemn, metal, piatră), „monumentalitatea” celor 52 de sculpturi mici presupune un anumit mod de a vedea un tip caracteristic de raportare a volumului la spațiu, pledează pentru legăturile de substanță cu artele decorative și invită la meditație asupra expresiei tridimensionale. Constatăm, încă o dată, îndreptățita aspirație a culturii mici de a-și depăși condiția de comodă situare în sfera artei de agrementare a interiorului de locuit, la opera majoră de întrupare plastică a adevărurilor pe care ne sprijinim și a întrebărilor pe care ni le punem.

Dintre lucrările expuse, rețin atenția „Balada”, „Logodna”, „Copii în copac” (I. K.), „Nud” (M. D.), „Flautist”, „Arlechin”, „Tors” (E. M.), „Elegie” (O. H.), „Victorie” (C. P.).

Etalarea deosebită s-a datorat muzeografei Anca Rotărescu, care a găsit, cu ingeniozitate, cele mai adecvate cadre de expunere pentru fiecare obiect, în familii de opțiuni tematice sau stilistice, astfel încât vecinătățile secvențelor firești de parcurs expozițional au fost semnificative din punctul de vedere al coerenței de expresie plastică.

„1907 în Dobrogea”

 (...) pe veteranii trimiși de stat pentru a fi împroprietăriți în Dobrogea, toți căzuți pradă agenților politici, deghizați în funcționari ai diverselor partide de guvernământ. Dar chiar atunci cînd îl primeau, pămîntul le era din nou răpit prin mijloace din cele mai grosolane. Obștilor satelor le-au fost luate islazurile legiuite pentru a fi închiriate ilegal unor persoane particulare.

Aspectul specific al administrației dobrogene, abuzuri în măsură să-i ridice pe țărani la acțiuni radicale, individuale sau colective, îl constituie deposedările de pămînt. Numai în 1903 au fost deposedate 3.000 de familii. Mai mult, autoritățile au permis, contrar spiritului legilor, scoaterea la vînzare a loturilor sub 10 ha, socotite inalienabile: pierderea a dus la proletarizarea unei bune părți din masele rurale.

În aceste condiții, frămîntările țărănești sînt legitime. În 1889, ca urmare a unor grave abuzuri ale autorităților din Luncavița, județul Tulcea, țăranii se răscoală și înlocuiesc cu forța pe primar. În același an se desfășoară cea mai mare răscoală țărănească din istoria Dobrogei, aceea din Făgărașul Nou, județul Constanța. nemulțumiți de faptul că pămînturile statului din comună au fost vîndute unor moșieri, străini de loc, țăranii, în număr de peste 70, au năvălit asupra acestora, molestîndu-i și ruinîndu-le conacele.

Aria acțiunii țăranilor nemulțumiți e mai largă. Primarul comunei transmitea prefectului: „Țăranii sînt hotărâți să se răscoale contra oricărei autorități care ar veni să cerceteze... ei și-au dat seama că, față de nedreptățile săvîrșite de autorități, numai prin răscoale și rebeliuni își vor dobîndi dreptatea ce cred că o au ”. Administratorul plășii Hîrșova, în intenția de a identifica pe fruntașii răscoalei, a întîmpinat rezistența solidară a întregului sat. Sînt trimise două unități militare cu procurorul tribunalului județean. După 3 săptămîni de la declanșarea evenimentelor de la Făgărașul Nou, arestările nu dădeau semn că vor înceta.

Un alt conflict este cît pe-aci să izbucnească, în 1899, la Sarinasuf, unde autoritățile facilitează acapararea de cîțiva bogătași a a islazului comunal. În primii ani ai secolului se anunță nemulțumiri și arestări la Niculițel, județul Tulea.

O expresie concludentă a unor stări conflictuale o reprezentă și numărul petițiilor adresate organelor de stat în 1903, număr care, pentru cele două județe, depășește suma plîngerilor pe țară.

Anul marilor răscoale țărănești este anunțat în Dobrogea de revolta a peste 60 de muncitori agricoli de pe o moșie din Agigea, nemulțumiți de tratamentul inuman ai arendașilor, precum și de nerespectarea contactului de muncă.

În primăvara lui 1907, teama a pus stăpînire pe autoritățile locale. Ordinele de la centru cereau represiuni rapide, în eventualitatea (...). (...) În martie, organele centrale dădeau curs îngrijorării că, în diferite puncte ale județului Tulcea, spiritele ar fi agitate, pe alocuri oamenii dedîndu-se la „acte de vandalism”. Luca Ionescu, fostul prefect al județului, era informat că locuitorii din Caramurat (M. Kogălniceanu - Constanța) pregătesc devastarea conacului și acareturilor sale. Se consemna și numele instigatorilor: Doicescu și Gologan. Tot în martie 1907 sînt semnalate frămîntări țărănești la Rasova, Cochirleni, Seimenii Mari și Mici etc. La Cernavodă, mai mulți locuitori ai satelor din jur își exprimă în public adeziunea la acțiunile țăranilor răsculați. Au loc arestări. Cei arestați reușesc să fugă. Pe străzile orașului se trag focuri de armă, e panică. Sînt reținuți cîțiva tineri intelectuali care, într-un lăcaș de cultură, cîntau cîntece revoluționare. La jumătatea lui martie, la Valea Seacă - Valul lui Traian, numeroși locuitori îndeamnă la împărțirea pămîntului moșierului Solacolu.

Nu cu mult mai tîrziu izbucnește la Niculițel o răscoală îndreptată împotriva autorităților care i-au impus pe locuitori la taxe ilegale. Pentru pacificarea spiritelor sînt trimise forțe militare care vor rămîne în comună pînă la stabilirea liniștii. În vara lui 1907, nemulțumirile țărănimii fac subiectul multor plîngeri ale maiorului Oancea din plasa Hîrșovei, care amintesc pe țăranii din Saraiu, Stejaru, Topologu ș. a.

Un aspect interesant privește refuzul rezerviștilor de a înăbuși răscoalele. Numeroase  rapoarte vorbesc despre dezordinele la care s-au dedat rezerviștii la Caraorman, Văcăreni sau Sulina, unde, înarmați cu ciomege, au devastat locuințele negustorilor; faptul a impus trimiterea unor unități militare la fața locului. Răspunzînd unor necesități justificate de autorități, o parte din trupele din Dobrogea n-au mai fost trimise în țară, ele urmînd să vegheze la starea spirit din satele și orașele dobrogene animate de duhul revoltei. Căci țărănimea n-a fost singură în acțiunile ei.

Intelectualitate a sprijinit revendicările satului. Ziare ca Răvașul nostru sau Conștiința, scrise și tipărite cu sacrificiul unor intelectuali, demascau condițiile grele de muncă și viață ale țărănimii și protestau împotriva abuzurilor administrației.

Într-un raport din vara lui 1907 al Ministerului Învățămîntului către rege, își făcea loc își făcea loc o analiză critică a modului în care autoritățile locale se comportau cu tinerii intelectuali, învățătorii în primul rînd, acest mod contribuia la apropierea de țărănime. Trebuie să arătăm că acest documente amintesc arestarea învățătorului Ștefănescu din Dobromir Vale, bănuit a fi amestecat în răscoalele țărănești. Percheziția descoperit materiale incendiare, adică apelul către țărani al lui V. M. Kogălncieanu și o corespondență cu alți învățători care vizau organizarea politică a țărănimii. În Casimcea, județul Tulcea, era arestarea învățătorul Traian Țeligrădeanu  care, în fața țăranilor, își exprimase adeziunea la cauza răsculaților și-i îndemna la proceda în consecința.

Sînt cîteva aspecte care ne îndreptățesc să afirmăm că 1907 reprezintă și în Dobrogea un an fierbinte, concretizat în cele mai variate forme ale luptei de clase împotriva regimului burghezo-moșieresc, an care a atras în luptă pături dintre cele mai diverse ale celor exploatați, adică muncitori din porturi, țărani și intelectuali. Este o pagină luminoasă a contribuției maselor populare din Dobrogea în lupta, împlinită astăzi, pentru o lume mai bună și mai dreaptă.