Faceți căutări pe acest blog

duminică, 28 februarie 1971

„1907 în Dobrogea”

 (...) pe veteranii trimiși de stat pentru a fi împroprietăriți în Dobrogea, toți căzuți pradă agenților politici, deghizați în funcționari ai diverselor partide de guvernământ. Dar chiar atunci cînd îl primeau, pămîntul le era din nou răpit prin mijloace din cele mai grosolane. Obștilor satelor le-au fost luate islazurile legiuite pentru a fi închiriate ilegal unor persoane particulare.

Aspectul specific al administrației dobrogene, abuzuri în măsură să-i ridice pe țărani la acțiuni radicale, individuale sau colective, îl constituie deposedările de pămînt. Numai în 1903 au fost deposedate 3.000 de familii. Mai mult, autoritățile au permis, contrar spiritului legilor, scoaterea la vînzare a loturilor sub 10 ha, socotite inalienabile: pierderea a dus la proletarizarea unei bune părți din masele rurale.

În aceste condiții, frămîntările țărănești sînt legitime. În 1889, ca urmare a unor grave abuzuri ale autorităților din Luncavița, județul Tulcea, țăranii se răscoală și înlocuiesc cu forța pe primar. În același an se desfășoară cea mai mare răscoală țărănească din istoria Dobrogei, aceea din Făgărașul Nou, județul Constanța. nemulțumiți de faptul că pămînturile statului din comună au fost vîndute unor moșieri, străini de loc, țăranii, în număr de peste 70, au năvălit asupra acestora, molestîndu-i și ruinîndu-le conacele.

Aria acțiunii țăranilor nemulțumiți e mai largă. Primarul comunei transmitea prefectului: „Țăranii sînt hotărâți să se răscoale contra oricărei autorități care ar veni să cerceteze... ei și-au dat seama că, față de nedreptățile săvîrșite de autorități, numai prin răscoale și rebeliuni își vor dobîndi dreptatea ce cred că o au ”. Administratorul plășii Hîrșova, în intenția de a identifica pe fruntașii răscoalei, a întîmpinat rezistența solidară a întregului sat. Sînt trimise două unități militare cu procurorul tribunalului județean. După 3 săptămîni de la declanșarea evenimentelor de la Făgărașul Nou, arestările nu dădeau semn că vor înceta.

Un alt conflict este cît pe-aci să izbucnească, în 1899, la Sarinasuf, unde autoritățile facilitează acapararea de cîțiva bogătași a a islazului comunal. În primii ani ai secolului se anunță nemulțumiri și arestări la Niculițel, județul Tulea.

O expresie concludentă a unor stări conflictuale o reprezentă și numărul petițiilor adresate organelor de stat în 1903, număr care, pentru cele două județe, depășește suma plîngerilor pe țară.

Anul marilor răscoale țărănești este anunțat în Dobrogea de revolta a peste 60 de muncitori agricoli de pe o moșie din Agigea, nemulțumiți de tratamentul inuman ai arendașilor, precum și de nerespectarea contactului de muncă.

În primăvara lui 1907, teama a pus stăpînire pe autoritățile locale. Ordinele de la centru cereau represiuni rapide, în eventualitatea (...). (...) În martie, organele centrale dădeau curs îngrijorării că, în diferite puncte ale județului Tulcea, spiritele ar fi agitate, pe alocuri oamenii dedîndu-se la „acte de vandalism”. Luca Ionescu, fostul prefect al județului, era informat că locuitorii din Caramurat (M. Kogălniceanu - Constanța) pregătesc devastarea conacului și acareturilor sale. Se consemna și numele instigatorilor: Doicescu și Gologan. Tot în martie 1907 sînt semnalate frămîntări țărănești la Rasova, Cochirleni, Seimenii Mari și Mici etc. La Cernavodă, mai mulți locuitori ai satelor din jur își exprimă în public adeziunea la acțiunile țăranilor răsculați. Au loc arestări. Cei arestați reușesc să fugă. Pe străzile orașului se trag focuri de armă, e panică. Sînt reținuți cîțiva tineri intelectuali care, într-un lăcaș de cultură, cîntau cîntece revoluționare. La jumătatea lui martie, la Valea Seacă - Valul lui Traian, numeroși locuitori îndeamnă la împărțirea pămîntului moșierului Solacolu.

Nu cu mult mai tîrziu izbucnește la Niculițel o răscoală îndreptată împotriva autorităților care i-au impus pe locuitori la taxe ilegale. Pentru pacificarea spiritelor sînt trimise forțe militare care vor rămîne în comună pînă la stabilirea liniștii. În vara lui 1907, nemulțumirile țărănimii fac subiectul multor plîngeri ale maiorului Oancea din plasa Hîrșovei, care amintesc pe țăranii din Saraiu, Stejaru, Topologu ș. a.

Un aspect interesant privește refuzul rezerviștilor de a înăbuși răscoalele. Numeroase  rapoarte vorbesc despre dezordinele la care s-au dedat rezerviștii la Caraorman, Văcăreni sau Sulina, unde, înarmați cu ciomege, au devastat locuințele negustorilor; faptul a impus trimiterea unor unități militare la fața locului. Răspunzînd unor necesități justificate de autorități, o parte din trupele din Dobrogea n-au mai fost trimise în țară, ele urmînd să vegheze la starea spirit din satele și orașele dobrogene animate de duhul revoltei. Căci țărănimea n-a fost singură în acțiunile ei.

Intelectualitate a sprijinit revendicările satului. Ziare ca Răvașul nostru sau Conștiința, scrise și tipărite cu sacrificiul unor intelectuali, demascau condițiile grele de muncă și viață ale țărănimii și protestau împotriva abuzurilor administrației.

Într-un raport din vara lui 1907 al Ministerului Învățămîntului către rege, își făcea loc își făcea loc o analiză critică a modului în care autoritățile locale se comportau cu tinerii intelectuali, învățătorii în primul rînd, acest mod contribuia la apropierea de țărănime. Trebuie să arătăm că acest documente amintesc arestarea învățătorului Ștefănescu din Dobromir Vale, bănuit a fi amestecat în răscoalele țărănești. Percheziția descoperit materiale incendiare, adică apelul către țărani al lui V. M. Kogălncieanu și o corespondență cu alți învățători care vizau organizarea politică a țărănimii. În Casimcea, județul Tulcea, era arestarea învățătorul Traian Țeligrădeanu  care, în fața țăranilor, își exprimase adeziunea la cauza răsculaților și-i îndemna la proceda în consecința.

Sînt cîteva aspecte care ne îndreptățesc să afirmăm că 1907 reprezintă și în Dobrogea un an fierbinte, concretizat în cele mai variate forme ale luptei de clase împotriva regimului burghezo-moșieresc, an care a atras în luptă pături dintre cele mai diverse ale celor exploatați, adică muncitori din porturi, țărani și intelectuali. Este o pagină luminoasă a contribuției maselor populare din Dobrogea în lupta, împlinită astăzi, pentru o lume mai bună și mai dreaptă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu