Părintele Gh. Calciu Dumitreasa și Mișcarea Goma (NEGRESCU-SUȚU 2005)

<(...)
Sfinția sa [părintele Calciu - nota M. T.] a mai suținut acum câțiva ani un alt neadevăr car eiarăți m-a nedumerit. Într-un interviu televizat luat de Lucia Hossu-Longin, preotul Calciu a lăsat să se înțeleagă că dânsul ar fi fost, în 1977, unul dintre cofondatorii Mișcării Goma. Reamintesc că acești primi semnatari și inițiatori ai Mișcării pentru Drepturile Omului în România, alături de curajosul opozant, scriitorul Paul Goma, erau, tot în ordine alfabetică: Adalbert Feher, Emilia și Erwin Gesswein, Maria și Sergiu Manoliu, Ana Năvodaru-Goma și Șerban Ștefănescu, numele părintelui Calciu neapărând nici măcar ulterior pe listele semnatarilor. Drept pentru care vă trimit acest articol spre publicare, întru restabilirea adevărului.
>

SURSA
Radu Negrescu-Suțu, Nedumeriri, „Origini”, Norcross/SUA, vol. IX, nr. 4-5 / mai-iunie 2005, p. 103

Gigantul boxer român Gogea Mitu (1912-1935) (OCHIALBI 1982)

Conform Almananhului boxului din 1947, Gogea Mitu, pe numele adevărat Gogu Ștefănescu, s-a născut la 14 iulie 1912 în satul Mîrșani din județul Dolj. 
În 1935 măsura 2,25 m și cântărea 130 kg, fiind denumit de presă „noua cometă a boxului românesc”.
Din cauza sărăciei plecase de foarte tânăr la București, unde prin statura sa devenise un număr de atracție la bâlciul din Târgul Moșilor. Stătea într-un cort 10-12 ore pentru a fi văzut de șirul nesfârșit de spectatori, care plăteau 5 lei pentru biletul de intrare.
Antrenorul de box Mihai Fulea (1910-1982), care l-a cunoscut pe Gogea Mitu, i-a povestit ziaristului sportiv Paul Ochialbi că la 21 de ani viitorul boxer s-a angajat hamal în gară.
Și Ochialbi, în copilăria sa, a avut ocazia să-l vadă în 1935 pe Mitu. Acesta venise să-și facă un costum la croitorul Georgescu, care avea atelierul lângă hotelul Select de pe strada Sfinților. Întâmplător sau nu, momentul a fost imortalizat de un fotograf, a cărui realizare profesională a fost plasată în vitrina atelierului, unde fusese scris textul: „Aici își face haine uriașul boxer Gogea Mitu”.
Cel care l-a inițiat pe gigant în tainele pugilatului a fost italianul Umberto Lancia (1904-?), care a boxat în România în 1926-1932 și care l-a încurajat că-l poate învinge pe celebrul său compatriot Primo Carnera.
Cu ocazia unui antrenament în sala CFR a căpătat și porecla de Gogea Mitu. Un boxer de categorie inferioară, văzându-l la lucru, ar fi zis: „Ce gogea-mi-te pugilist?”.
Secundul lui Lancia, Dinu Dobre de la CFR, l-a salvat de la înec pe Mitu, care, după un antrenament prin parcul Herăstrău, a încercat să se bălăcească în lac, fără să știe să înoate. Au plecat apoi pe Calea Victoriei, dar mulțimea care l-a recunoscut a blocat circulația. Au încercat să ia un taxi, dar s-a dovedit neîncăpător pentru uriaș. Apoi au mers la fostele Galerii ale Blanduziei, la magazinul de articole sportive al lui Vișineanu, pentru a-i comanda o pereche de ghete de box mărimea 56, unde iarăși lumea s-a adunat pentru a obține un autograf.
Primul meci l-a disputat în 1935, pe arena Venus din București, unde l-a pus la pământ pe italianul Grizzo. Apoi, la ringul GIB, l-a făcut K.O. pe un alt uriaș, pe greul român Dumitru Pavelescu, în urma unei dispute dramatice.
Imediat, Lancia a început să primească oferte pentru meciuri în străinătate. La Paris Mitu a încheiat la egalitate întâlnirea în 6 reprize cu colosul Bergman de 2,05 m. Ca urmare a devenit o celebritate prin resaturantele capitalei franceze, unde era plimbat cu mașini descoperite.
Dar în timp ce se pregătea pentru un turneu în Italia și SUA, a contractat o pneumonie după un antrenament, care a evoluat în tuberculoză. A revenit în România, dar în pofida îngrijirilor medicului federației de box, Puiu Stroescu, Gogea Mitu a decedat la 22 iunie 1936, deoarece nu avea plămânii dezvoltați pentru fizicul său. 


SURSA
Paul Ochialbi, 8,9,10...out!, Sport-Turism, București, 1982, 15-18.

Debutul editorial cu poezie al publicistei A. Lăpușan („Tomis” 1996)

<
CUNOSCUTĂ MAI ALES  CA PUBLICISTĂ și autoare de proză scurtă, AURELIA LĂPUȘAN debutează editorial și cu poezie. Referindu-se la poemele cuprinse în volumul „Chemarea dragostei”, ed. MUNTENIA, Constanța, 1995, criticul literar Alex. Ștefănescu remarca faptul că versurile sale sunt „evanescente și misterioase, încărcate de <<foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare>>”.
>

SURSA
Sorin Roșca, PERISCOP, „Tomis”, Constanța, ?.01(?).1996, p.?.

„Viața filialei” („TOMIS” 2000)

 ***, Viața filialei, „Tomis”, Constanța, 2000

*

Prozatorul Constantin Novac a participat, în luna august, la Arles, în Franța, la finalizarea programului Povești și legende. Începută în primăvară, în Cipru, sub patronajul PHARE și organizată de Camera de Comerț și Biroul pentru Tineret al orașului Arles, manifestarea s-a bucurat de participarea unor reprezentanți din țara gazdă, Cipru, Grecia, Malta, Italia și România. În urma „atelierelor de creație”, s-a configurat o carte de povești care are la bază miturile fundamentale ale țărilor invitate, bilingvă - franceză/engleză - ce va vedea lumina tiparului în curând.

*

Scriitorii Nicolae Motoc, Ovidiu Dunăreanu, Sorin Roșca și Dan Perșa au fost - la Casa Scriitorilor de la Neptun - oaspeții criticului literar Alex. Ștefănescu, redactor șef al revistei „România literară”, al soției sale, scriitoarea Domnița Ștefănescu, și al romancierului Marius Tupan, redactor șef al revistei „Luceafărul”, cu care au făcut, într-o ambianță destinsă patronată de o veche și frumoasă prietenie și de frământarea albastră a mării, un schimb benefic de cărți și opinii privind viața literară contemporană.

*

Librăria Uniunii Scriitorilor din Constanța a fost gazda unei duble lansări de carte: Corabia de fildeș, antologie de Ovidiu Dunăreanu și Victor Corcheș și Ocrotiți în străinătate de Radu Bărbulescu. Ambele volume au apărut la editura constănțeană Ex Ponto, despre ele exprimându-și păreri critice: prof. Ioan Popișteanu, directorul editurii, și criticii literari Corina Apostoleanu, Ileana Marin și Angelo Mitchievici. 

*

Prozatorul Constantin Cioroiu a predat aceleiași edituri romanul Singur cu Tebaida, în care autorul reconstituie universul sufletesc al adolescenții și atmosfera plină de farmec și culoare din perioada postbelică a Constanței anilor 46-47.

*

Eseistul și poetul Ștefan Cucu a definitivat și predat, tot editurii amintite mai sus, incitantul volum Scriitori contemporani, care reunește portrete literare, realizate în ultimul deceniu, ale unor scriitori din spațiul pontic.

*

Se află sub tipar, la Tipografia Ifcon, ediția a doua, revăzută și adăugită, a compendiului bio-bibliografic Scriitori de la Tomis, realizat de Ovidiu Dunăreanu. Lucrarea cuprinde pe cei treizeci și șase de membri ai Uniunii Scriitorilor din România care fac parte din Filiala „Dobrogea și este editată de revista „Tomis” cu sprijinul Ministerului Culturii.

*

Scriitoarea Hortensia Teodorescu a fost președinte al juriului la Concursul literar organizat de Fundația Culturală „Sorin Tudor”, fundație inițiată și condusă de prozatorul Costache Tudor. Participarea la concurs, exclusiv feminină, s-a finalizat cu editarea unei plachete de proză scurtă purtând titlul La țărmul cu dragoste. La festivitatea de acordare a premiilor, desfășurară în sala Cercului Militar din Constanța, alături de apropiații fundației și reprezentanții presei, au fost prezenți scriitorii: Radu Bărbulescu de la Munchen, aflat în concediu pe litoral, Victor Corcheș, Ana Ruse, Olimpiu Vladimirov, Mircea Lungu, Valentin Donici, Simion Tavitian, Geo Vlad.

*

Ofițer superior activ, cu grad de colonel, prozatorul Vasile Mizdrea se află în librării cu o nouă carte, Hotarul singurătății (Ex Ponto). Aceasta confirmă vocația sa de romancier, dovedită încă din volumele anterioare: Noaptea cocorilor albi (1985) și Jocul destinului (1998). La lansările care s-au organizat în unități militare și instituții de cultură din Constanța, autorul a fost susținut de prof. Ioan Popișteanu, directorul editurii, Ovidiu Dunăreanu, lectorul de carte și prof. Paul Prodan, directorul Tipografiei Ifcon, unde s-a tipărit romanul.

Revista „Familia” noiembrie 1998

 „Familia”, Oradea, seria V, anul 34 (134), noiembrie 1998, nr. 11 (397)

Editorial
5 Traian Ștef, Despre civilizația legii

Asterisc
8 Gheorghe Grigurcu, Fișele unui memorialist (V)

Sertarele exilului
14 Norman Manea, Tăcerea blocului răsăritean

Cronică literară
17 Ioana Moldovan, Arta „fragmentului” liric (Viorel Mureșan)
19 Ion Simuț, Un realism decepționist (Cătălin Țîrlea)
23 Doina Curticăpeanu, Regia imaginii speculare (Corina Ciocîrlie)
26 Alexandra Dumitrescu, Schizoid Ocean (Ruxandra Cesereanu)

Colocviul revistei Familia - Criza romanului? (II)
30 Ovidiu Pecican
33 Florin Șlapac
34 Petru Cimpoeșu
37 Ioan Buduca
38 Tudorel Urian
41 Ion Bogdan Lefter

45 Simona Grazia Dima, Poeme

Criterion
47 Ștefan Borbely, Recitind Minima Moralia

55 Ana Stan Popescu, Poeme

Cronica ideii
56 Dorin Ștefănescu, Experiența integrală (H. Bergson)

60 Toma Grigorie, Poeme

Historia
64 Mircea Popa, Școlile din Beiuș

68 Ioan Coman, Poeme

Parada semnelor de întrebare
Dumitru Chirilă, Monica Săvulescu Voudouris despre țară și exil

78 Eugen Evu, Poeme

Remember
Mircea Morariu, Vlad Georgescu

82 Leonid Martinov, Poeme (traducere Alexandru Pintescu)

Arte
89 Ilie Beca, Confesiuni plastice
Cronică de teatru
90 Dumitru Chirilă, Priveghi la moartea iluziilor
Cartea de teatru
92 Mircea Morariu, Teatru V de Eugene Ionescu

95 Dagny Marinescu, Corespondență din Germania

97 La primire

102 Notes

„Salonul de plajă” („TOMIS” 1998)

 Sorin Roșca, Salonul de plajă, „Tomis”, Constanța, aug. 1998

În ultima zi a Târgului de carte „Litoral 98”, organizat în iulie la Constanța, reprezentantul unei cunoscute edituri bucureștene era profund dezamăgit de interesul foarte scăzut al publicului față de evenimentul cultural cu participare națională. „Nu cred că vom mai veni în toamnă, fiindcă-i pierdere de bani și de timp. La Neptun însă vom participa, dom-le, e cu totul altceva!”, își da el cu părerea, fără să se sinchisească prea mult de fețele pleoștite ale organizatorilor și cu atât mai puțin de noi. „La Neptun e organizare, nu glumă, e ceva select, fraților! Veniți acolo și băgați la cutiuță, că aveți ce învăța!”

Ne-am dus la „Club Bazin” din Neptun și bine am făcut! De cum am intrat printre standurile încropite parcă la repezeală din te miri ce, printre două rafturi agățate unul de celălalt cu o stinghie șuie din placaj, hop și bucureșteanul nostru! temeinic bronzat, în bermude și cu o berică la subțioară. Ne-a recunoscut, a mormăit un fel de salut și s-a pierdut repejor în semiobscuritatea unui cotlon de „Salon model de carte”. Seara a fost salvată (și organizatorul mult prea generos onorat) de prezența criticului literar Alex Ștefănescu, a poetului Mircea Cărtărescu, precum și a scriitorilor Robert Stauffer, președinte al filialei Bavaria a Asociației Scriitorilor Germani, Ursula Haas și Radu Bărbulescu, redactor-șef al revistei „Observator” din Munchen. „Salvată” e un fel de a zice, fiindcă oaspeții din Germania, rămași aproape singuri, susținându-și recitalul de poezie doar pentru noi și operatorii tv, au în această privință o cu totul altă opinie...

Firește, nimeni nu poate pretinde unui comerciant oarecare din Mangalia, chiar dacă acest ar fi cu adevărat animat de intenții generoase, să ducă la bun sfârșit un proiect cultural de o asemenea anvergură. În cazul de față, replica „Important e că încearcă!” ar suna de-a dreptul comic pentru noi, cei care am fost întâmpinați la o trecută ediție de un director de târg mușcând dintr-un cârnat! Rolul benefic al unei manifestări culturale de acest gen fiind, în ceea ce privește ediția 1998 a Salonului de la Neptun, aproape inexistent, singurul câștig au fost probabil cele câteva zile bune de piață intrate în contul expozanților.

„O tradiție - „Tridentul de aur”” (VLAD 1997)

 Geo Vlad, O tradiție - „Tridentul de aur”, „Tomis”, Constanța, septembrie 1997

Inițiat în 1993 - Concursul de interpretare a muzicii ușoare românești „Tridentul de aur” s-a aflat în acest an la cea de a IV a ediție. Organizat de Direcția pentru Servicii Sociale și Tradiții Militare a MApN, Cercul Militar Constanța - cu sprijinul Statului Major al Marinei Militare, concursul este adresat tinerilor interpreți de la cercurile militare din toată țara.

La această ediție au participat 45 de soliști de la 25 de C. M. - în etapa de preselecție, dintre care 20 au urcat pe scenă în etapa finală. Aceștia au reprezentat C. M. din Basarabi, Buzău, București, Craiova, Cluj, Constanța, Deja, Galați, Ploiești, Slobozia, Sibiu Tg. Mureș, Tg. Jiu, Vaslui și Vulcan.

Un juriu compus din personalități ale vieții culturale, col. Constantin Popovici - director al Ansamblului „Doina”, lt. col. Constantin Ștefănescu - șeful C. M. Mangalia, lt. col. Traian Broască, lt. col. Ion Petrache, lt. col. Gheorghe Orghidan, lt. col. Al. Bălan, mr. Cristi Vecerdea, lt. cdor Ananie Gagniuc, mr. Valentin Neacșu, cpt. Virgil Vânătoru, alături de care au fost invitați Carmen Aldea-Vlad - textier de muzică ușoară și compozitorul și dirijorul Dumitru Lupu de la Teatrul de Revistă „Fantasio” - ca președinte - a urmărit timp de două zile (5-6 sept.) evoluția de foarte bună calitate a interpreților, reușind cu dificultate să-i aleagă pe cei mai buni. La „gala laureaților” (7 sept.), au încântat sala, după primirea premiilor - următorii tineri artiști: grupul „Vogue” al C. M. Sibiu (trofeul „Tridentul de aur”), Florentina Tuchel - C. M. Galați (premiul I), Radu Ghencea - C. M. Național București (premiul II), Daniel Rădulescu - C. M. Constanța (premiul III), Ileana Berchi - C. M. Vulcan, Gabriela Farcaș - C. M. Dej, Romeo Zaharia - C. M. Vaslui (premii speciale).

Menționăm contribuția remarcabilă la reușita concursului a domnului Viorel Opran, realizatorului cadrului scenografic, a tinerilor Neli Cimpoca și Aurel Lăzăroiu, prezentatori ai spectacolelor, a invitaților în recital Andreea Bănică, Steliana Tănase (deținătoarea trofeului din precedenta ediție), „Ștrumfii din Constanța”, a solistelor Vivi Petcu și Ileana Șipoteanu de la Teatrul „Fantasio”.

„Breviar tulcean” („TOMIS” 1996)

 Olimpiu V., Breviar tulcean, „Tomis”, Constanța, 1996, aprilie

*

Prozatorul tulcean Ștefan Caraman își delectează în continuare cititorii de pretutindeni, publicând, în revista „Flacăra” nr. 7/1996, povestirea „Cristoph colecționa timbre”

Ceea ce ne obligă să facem această mențiune este impresionanta prezentare pe care i-o face criticul Alex. Ștefănescu sub titlul „Un posibil maestru al gemului scurt?” „Ștefan Caraman progresează - într-un ritm alarmant - ca autor de proză scurtă. Multă vreme l-am considerat inofensiv pentru că locuiește la Tulcea, departe de București. Dar acum îmi este tot mai teamă că va face din Tulcea capitala prozei scurte românești”.

Dacă ne gândi m că tot de pe aceste meleaguri, cu ani în urmă, au „izbucnit” în literatura noastră contemporană „Provincialele” lui Valentin Barbu, „Cocoșul” lui Gheorghe Bogorodea și povestirile lui Gabriel Bădică, afirmația apreciatului critic îmbracă sâmburele unui adevăr cu optimismul care ne ferește de exagerări și gratuități.

*

Autor al volumului de versuri „Golgota tăcerii” (Edicop, București, 1993), prof. Gh. Dascălu din Babadag debutează editorial și cu... aforisme!

Volumul „Stropi de gând” (Romfel, București, 1995), prefațat de prof. univ. dr. Serafim Duicu, a fost lansat recent atât la Liceul „Dimitrie Cantemir” din Babadag, cât și la Liceul „Spiru Haret”, bucurându-se de prezența unei numeroase asistențe, despre carte și autor exprimându-și opiniile ing. Mihai Nicolae, primarul municipiului Tulcea, scriitorul Ernesto Mihăilescu, consilier șef al Inspectoratului școlar județean, și prof. Cezar Calenic, directorul Liceului „Spiru Haret”. 

*

Între ultimele traduceri (din și în limba franceză) semnate de prof. Doina Postolache, director al Bibliotecii Județene „Panait Cerna” Tulcea, apărute la editura Lumina (Drobeta Turnu Severin), vom menționa „O femeie din Egipt” (memoriile soției fostului președinte al Egiptului, Anwar El Sadat) și volumul de poezie „A vie, a mort!” (o selecție din versurile poetului Florian Copcea).

Așteptăm cu același interes traducerea celor 36 de „Biografii de femei celebre”, aflată sub tipar la editura Agora (Iași).

*

Au apărut numerele 1 și 2 ale unei noi publicații tulcene, „Univers Delta Dunării”, periodic pe problematică de mediu, editat de Administrația Rezervației Biosfera Delta Dunării.

Am reținut din sumarul ultimului număr o tematică diversă, axată pe problemele specifice Administrației, dar și de interes general, incitantă pentru cele mai largi categorii de cititori.

Beneficiind de condiții grafice deosebite, publicația se înscrie ca o realizare de prestigiu, așteptată și necesară într-un domeniu cu certe priorități actuale.

„Periscop” („TOMIS” 1994)

 ?, Periscop, „Tomis”, Constanța, 1994, septembrie

*

Radio SKY Constanța, acest „copil teribil” pe 101,1 FM, a împlinit un an de la înființare, deși experții în materie îi preziceau decesul în cel mult trei săptămâni de la prima silabă emisă în eter. Principalul argument al „vizionarilor” era că Radio Sky își are sălașul la etajul 13 al blocului Capitol, cifră care nu figurează în agenda de lucru a îngerului de serviciu „Noroc și viață lungă” din departamentul Mass-Media al bunului Dumnezeu. Există deja bănuiala că în această bănuială de tranziție pot fi corupți chiar și îngerii din ceruri, suspectul numărul unu fiind desemnat în unanimitate de voturi directorul Andrei Gheorghe. Îi urăm din inimă, lui și echipei sale, tradiționalul „La Mulți ani!”.

*

O adevărată explozie de bucurie a provocat în mediul rural recenta și năstrușnica hotărâre guvernamentală prin care căminele culturale sătești, casele de cultură și bibliotecile comunale trec în subordinea consiliilor locale. Cu alte cuvinte, dacă în amintitele ruine, inspectoratul județean pentru cultură n-a reușit să organizeze nici măcar un parastas sau vreun recital de spiritism, din lipsă de fonduri, prin această subtilă manevră această problemă e ca și rezolvată. Dacă o ținem tot așa, grație acestor minți luminate cu feștila, vom ajunge curând prima țară din lume care a desființat granițele dintre cultură și agricultură! Atunci să vezi producții record de menuete și vernisaje de știuleți, păstăi și caprine!

*

Toate ca toate, dar un lucru părea clar pentru tot românul: constănțenii stau bine cu navigația, muzica și sportul, baletul și striptisul, dar cu adunarea, scăderea și împărțirea sunt la pământ! Ei bine, iată că nu e chiar așa.

La recentul Congres internațional al matematicienilor, care a fost găzduit în acest an de orașul Zurich, profesorii universitari doctori Mirela Ștefănescu, Gheorghe Lupu și Nicolae Costea, reprezentând Universitatea „Ovidius”, s-au aflat în centrul atenției generale prin excelentele comunicări științifice prezentate. Felicitări!

*

Au apărut numerele 1 și 2 pe 1994 ale revistei „Albatros”, publicație editată de Societatea de haiku din Constanța, al cărei președinte este profesorul Ion Codrescu. Masivul volum, cuprinzând peste 200 de pagini, prefațează a doua ediție a Festivalului de haiku, anul acesta dedicată lui Matsuo Basho, de la a cărui moarte se împlinesc 300 de ani.

*

Asociația Oamenilor de Știință din România, Institutul Astronomic al Academiei Române și Academia Navală „Mircea cel Bătrân” au organizat reuniunea științifică „Astronomia în cultură”, la lucrările căreia au participat somități ale vieții noastre științifice, între care academician Nicolae Teodorescu, general prof. dr. Vasile Cândea, dr. Magda Stavinschi și cpt. .r I ing. Corneliu Cristescu, comandantul Academiei Navale.

*

Librăria „Sophia” din Constanța a găzduit lansarea celei de a treia ediții, definitive, a romanului Blocada. Autorul, scriitorul Pavel Chihaia, aflat într-o vizită în România, a oferit autografe.

*

Târgul estival de carte de la Neptun, organizat de firma „Interpress Todor Company”, al cărei patron este Gheorghe Todor, a înlesnit editorilor, tipografilor și scriitorilor români acel contact direct menit a contracara impasul în care se află azi difuzarea de carte. Cu prilejul acestei a patra ediții, editurilor participante le-au fost acordate premii din partea organizatorilor.

Festival Haiku la Constanța („TOMIS” 1992)

 (...)

Prezidat de Koko Kato (Japonia), reprezentanta Muzeului de Literatură Haiku din Tokio, redactor șef al revistei de haiku „Ko” și consilier în Asociația Internațională de Haiku și Alain Kernvern (Franța), profesor de limba și literatură japoneză din Brest, membru în Fundația Japoneză, festivalul s-a bucurat de prezența unor invitați ca: Bart Mesotten (Belgia), redactor șef al revistei de haiku „Vuursteen”, haiginul Patrick Blanche (Franța), Ryuhei Nishiyama (Japonia), estetician, pictor, muzician, Bogdan Ștefănescu de la Universitatea din București, dr. Radu Dumitru de la Facultatea de Medicină din Bacău. De remarcat solidaritatea poeților de haiku care au ținut să participe indirect la festival prin cărți, reviste, eseuri. Au fost astfel prezenți în spirit, prin comunicări trimise festivalului: H. F. Noyes (Grecia), membru în Societatea Americană de Haiku, dr. Tadao Araki, consul general al Japoniei în Germania, Andre Duhaime (Canada), membru al Societățiii Canadiene de Haiku, Jan Reichhold (SUA), redactor șef al revistei „Mirrors”, dr. Vladimir Devide (Croația).

Organizat la standarde profesionale, festivalul a înmănunchiat un larg evantai de manifestări: comunicări, simpozioane, dezbateri, ateliere de traducere, recitaluri de haiku, expoziții de carte, grafică, haiku caligrafiat sau afișe de haiku. Tematica comunicărilor s-a axat pe probleme ca: motivul naturii și prezența anotimpurilor în poemul haiku, particularități ale  creării și receptării haiku-ului în România, Franța, Croația sau Belgia, interferențe între haiku-ul japonez și poezia populară românească, rondelurile lui Macedonski sau imagismul englez, încercări de definire a universului poetic, dar și a mecanismului de creare a micro-poemului ce a depășit demult granițele Japoniei spre a deveni nu numai o formă poetică, dar și un mod de a trăi, simți și gândi universal.

Expoziția de carte, reviste și publicații haiku organizată de librăria „Eminescu” a constituit un prilej de lansare a două reușite editoriale ale editurii Muntenia: „Desene prin haiku” de Ion Codrescu (versiunea engleză Mihaela Codrescu, traducerea în japoneză R. Nishiyama, prefața prof. dr. Takeshi Nakada, Universitatea Senshu din Tokio) și „Antologie de haiku” (...).

„Periscop” (ROȘCA 1992)

 Sorin Roșca, Periscop, „Tomis”, Constanța, 1992

*

„Terpres Todor Company” SRL Mangalia, al cărei patron este Gheorghe Todor, a devenit o firmă prestigioasă, dispunând de o librărie „Nichita Stănescu”) în Mangalia, de 14 chioșcuri în Constanța și pe litoral, de numeroși vânzători volanți. În 1991, în colaborare cu editura Cartea Românească, a organizat Târgul de carte de la Neptun, prilej cu care au avut loc întâlniri ale iubitorilor de literatură cu Gabriel Liiceanu, Octavian Paler, Ana Blandiana, Florin Iaru etc. În acest an, având ca sponsori principali firmele „arta grafică” și „Cartea Românească” organizează a doua ediție a Târgului de Carte. Suntem convinși că, într-un viitor nu prea îndepărtat, încă unul din visurile lui Gheorghe Todor va deveni realitate: Editura „Interpres Todor Company”. Îi dorim mult succes!

*

Într-o nouă și inspirată ținută grafică (semn că prietenul nostru Costin Antonescu este în continuare pe baricade!) a apărut numărul 2 al revistei trimestriale de etnografie și folclor „Datina”. După lectura celor opt pagini dense, abordând subiecte de mare interes (Fântâni și cișmele în Dobrogea de sud, Mitul marelui drum, Cântece de război, Plaja Ovidiu - simbol urbanistic, Plantele - univers magic, Etnografie și non-etnografie, Colonia meșteșugărească), te încearcă regretul că „Datina” nu are periodicitate lunară.

*

Prestigioasa revistă „Observator”, periodic românesc pentru cultură, politică, studii și opinii, care apare la Munchen sub îngrijirea scriitorului și publicistului Radu Bărbulescu, a decernat Premiul pentru eseu 1991-1992 colegei și prietenei noastre Doina Jela. căreia îi adresăm sincere felicitări!

*

Din informațiile primite de la profesorul Viorel Lungu, școala nr. 30 Constanța, rezultă că nu demult a intrat în țară o însemnată cantitate de argint și bronz, la care vameșii s-au uitat lung și admirativ, fără a putea aplica însă temutele taxe, cuvenite în astfel de împrejurări. Să nu vă închipuiți că  i-a apucat mila. Dimpotrivă, au fost încântați, fiindcă argintul și bronzul erau sub formă de.. medalii, obținute de  elevii constănțeni la Concursul de arte grafice figurative Tambre d Alpago, Italia, 1992. Meritorii câștigători sunt: Camelia Fântână, Aurelia Grasu, Olivia Bangal și Eugenia Andreescu, care au obținut Premiul I și medalii de argint, și Ramona Tătaru, Veronica Marica și Elena Tilică, ocupante ale locului III, medaliate cu bronz. Cu acest prilej, profesoarei Lidia Ștefănescu de la școala nr. 9 Constanța i-a fost acordată diploma de merit. Felicitări tuturor!

*

Firma „On Plonge” SRL Constanța este cunoscută datorită cochetului restaurant deschis pe digul de incintă al portului turistic Tomis, singurul loc din oraș unde se prepară specialități culinare cu specific marin (midii, rechin, rizeafcă, stavrid proaspăt etc). Nu demult, această societate comercială a deschis pe terasa Teatrului de vară Soveja un... anticariat! Noua unitate vinde și achiziționează la prețuri avantajoase cărți din toate domeniile.

*

Echipa bucureșteană din această vară a postului de radio Costinești se pare că avenit pe litoral doar pentru a face plajă. O culme a evidentei lipse profesionalism a fost întrebarea „Vă place să vă suiți în balerină?”, repetată exasperant sâmbătă, 11-07-1992, cu prilejul unei „anchete” în parcul de distracții. Nu intenționăm să jignim pe nimeni, dar astfel de emisiuni pot fi realizate și cu forțe locale, apelând la serviciile negustorilor de păstârnac din Piața Griviței sau la chelnerii căsuței „Prahova” din Satul de vacanță. Noi știm cât de bine s-ar pricepe aceștia la balerine, dar în mod sigur cu mai mult umor!

*

Faptul că detectivii constănțeni au editat o publicație nu poate decât să ne bucure. Prin specificul meseriei, aceștia sunt deseori eroii unor întâmplări deosebite, fiind cei mai în măsură să informeze opinia publică despre ceea ce se petrece în „culisele” acestui oraș bântuit de lichele și mafioți. După lectura primului număr al săptămânalului „Deppa” aș fi rămas cu o impresie relativ bună dacă întâmplător nu aș fi cunoscut, din surse absolut sigure, amănunte în legătură cu ceea ce a pățit Radu Sebastian, directorul Administrației financiare a municipiului Constanța. În articolul „Big boss” din „Deppa”, Laurențiu Chifor afirmă că „atunci când cineva devine de prisos, Mafia îl elimină și aici am putea da cazul lui Radu Sebastian, care este internat în spital într-o stare gravă în urma unei bătăi”. În fața acestor afirmații am rămas, pe bună dreptate, ca la dentist. Probabil că metodele de investigare ale detectivilor noștri sunt extrem de sofisticate, dacă într-un timp atât de scurt au ajuns la concluzia că directorul este mafiot și, devenind de prisos, a fost eliminat, dacă un banal accident, cu urmări, ce-i drept, foarte grave (din cauza întunericului, Sebastian s-a lovit de un corp dur și de un perete într-un punct termic), s-a metamorfozat în „bătaie”. Ciudat mod, pentru o agenție de detectivi, de a-și face reclamă!

*

La Editura Medicală a apărut volumul Un masaj la îndemâna oricui - presopunctura, purtând semnătura domnului senator Sabin Ivan. O lucrare extrem de interesantă care se adresează publicului larg, în care autorul prezintă pe înțelesul tuturor celebre metode terapeutice ale medicinei chineze.

[Dicționar al scriitorilor dobrogeni contemporani] („TOMIS” 1985)

***, [Dicționar al scriitorilor dobrogeni contemporani], „Tomis”, Constanța, iulie 1985

Înființată în anul 1966, în climatul de largă deschidere politică, socială și culturală generat de Congresul IX al Partidului Comunist Român - eveniment crucial în istoria României socialiste - revista Tomis constituia o apariție necesară în spațiul pontic. Ea se înscria, pe de o parte, în seria eforturilor anterioare ale unor generoși intelectuali progresiști, care s-au străduit să mențină vie flacăra spiritualității românești pe pământul încărcat de istorie al Dobrogei, iar pe de altă parte, se definea ca o tribună a actualității socialiste fierbinți, dominată de spectaculoase transformări social-economice și politico-culturale.

De la primul număr, pe întreg parcursul celor 20 de ani de apariție, revista a căutat să-și îndeplinească menirea de martor al mutațiilor fundamentale petrecute în Dobrogea, în toate domeniile vieții, înregistrând, în manieră specifică, pulsația înnoirilor socialiste și, în același timp, a încercat să fie cutia de rezonanță a evenimentelor complexe petrecute pe plan național.

Desigur, în primul rând revista a năzuit să ofere creatorilor de literatură și artă prilejul unei vii confruntări cu publicul, iar tinerelor talente ocazia de a se exprima, afirma și pătrunde în circuitul național al valorilor. 

Faptul că, în cei aproape 20 de ani, „TOMIS” a format, a sprijinit și a impus poeți, prozatori, autori dramatici și critici literari care au exprimat plenar specificul spiritual emanând din noile realități de la țărmul românesc al Mării Negre este un adevăr incontestabil. Prezentul Dicționar al scriitorilor dobrogeni contemporani demonstrează cu prisosință că revista își împlinește menirea. Articolele apărute până în prezent în Dicționar... și cele ce vor urma alcătuiesc un summum de autori, titluri și alte date care constituie tot atâtea dovezi ale angajării scriitorilor dobrogeni în miezul fierbinte al epocii în care trăiesc.

Prozatori, reporteri și publiciști (unii dintre ei manifestându-se în mai multe genuri) cum sunt: Constantin Novac, Marin Porumbescu, Eugen Lumezianu, Nicoleta Voinescu, Nicolae Fătu, Eugen Acasandri, Jean Nedelcu, Simion Tavitian, Constantin Cioroiu, Ion Faiter, Hortensia Teodeorescu, Valentin Sgarcea, poeții Nicolae Motoc, Arthur Porumboiu, Carmen Tudora, Octavian Georgescu, Vasile Cojocaru, Sanda Ghinea, George Mihăescu, Cristian Pricop, Florin Pietreanu, Aurel Dumitrescu, Ileana Jean, Eugenia Vâjiac, criticii și istoricii literari Marin Mincu, Alex. Ștefănescu, Enache Puiu, Al. Protopopescu, Mirela Roznoveanu sunt astăzi nume care se bucură de recunoașterea publicului, mulți dintre aceștia dobândind sufragiile criticii.

Acestora le urmează o serie de tineri autori „crescuți” și afirmați la „școala” revistei „TOMIS”, pregătindu-se pentru debutul editorial, din care amintim pe Ovidiu Dunăreanu, Ion Roșioru, Nistor Bardu, Doina Jela, Gabriel Rusu, Vladimir Bălănică - prozatori, Sorin Roșca, Ion Dragomir, Mircea Lungu, Ioan Florin Stanciu, Ștefan Cucu, Radu Șoiu, Cătălin Crețu-Cucu, Ilie Marian - poeți ș. a. m. d.

Desigur, considerațiile despre neodihna oamenilor de litere dobrogeni de a surprinde „focul viu” al acestor ani eroici pot continua, dar nu avem acum spațiul necesar să o facem. Ceea ce trebuie remarcat, ca o constantă a muncii lor creatoare, este profunda lor implicare în efortul uriaș al poporului nostru de a construi cât mai durabil și mai frumos, pe pământul străbun al României socialiste, o epocă de progres și civilizație, cum n-a mai fost alta - EPOCA CEAUȘESCU.

RADU HOLBAN
Născut la 21 septembrie 1918 în localitatea Solești, județul Vaslui, într-o familie de medici. Rudă cu scriitorul Anton Holban. Urmează școala primară în Codăești-Vaslui și Liceul internat „C. Negruzzi” din Iași. Studiază trei ani la Facultatea de Electrotehnică din Iași. Licențiat al Facultății de Medicină din Iași. În prezent este medic radiolog la Policlinica nr. 1 Constanța. Își manifestă pasiunea pentru literatură în cenaclul liceului. Din acei ani datează un studiu asupra lui Luigi Pirandello și primele încercări lirice. Dar preocupările sale literare vor fi sporadice. De-abia din anul 1968 începe să scrie constant și să colaboreze la ziarele „Delta”, „Dobrogea nouă” și „Litoral” cu note și reportaje turistice. În 1972, revista „Tomis” îi publică prima proză, Pictorița, continuând în a-l menține printre colaboratorii apropiați. Ca medic, desfășoară din 1943 o laborioasă activitate științifică, semnând studii de specialitate în diferite reviste medicale.
Echilibrate, scrise într-un stil agreabil, îmbinând inspirat elementul fantastic cu cel realist, schițele, povestirile și reportajele sale turistice configurează o lume care stă sub zodia plasticității, a legendelor (reînviate sau pur și simplu inventate) și a unei frumuseți feerice.
Cărți publicate: Pe urmele solarienilor (proză), București, Cartea Românească, 1980.
„În afară de fluența narațiunii și de inventivitatea epică, există (în Pe urmele solarienilor - n. n.) și un filon julesvernian; reușita constă în realizarea unor plastice descrieri de natură. În limba sa plină de <dulceață>, prozatorul înfățișează un fel de diorame încântătoare”.
(Alex. Ștefănescu, „Tomis”, nr. 2, mai 1982)
Autograf
„Pășim pe dale de piatră, unele înclinate, altele perfect orizontale, ca tăbliile unor mese. În apropiere de Consulul Mare, urcușul e pieptiș. Ne strecurăm prin crăpături adânci, adevărate canioane miniaturale și, după un ultim efort, ajungem pe creastă. De aici ne rotim privirea de jur împrejur. Muntele, ridicat, stingher, domină toate înălțimile din preajmă. În vale, ca niște sate de păpuși, se văd localitățile Izvoarele și Iulia. Departe, spre nord, se zăresc satele ca de cretă ale satului Alba, dincolo de care se ridică alte pante hercinice împădurite. Spre apus tremură în zare un abur care ne lasă să ghicim că acolo, după dealuri, curg apele Dunării.”
Radu Holban

ELVIRA ILIESCU
Născută la 28 ianuarie 1937, în Constanța. Studii elementare și liceale terminate în orașul natal. Absolventă a Facultății de limbă și literatură română - Universitatea București. Profesoară la Liceul Economic și de Administrație Publică din Constanța.
Descoperită de Geo Dumitrescu, debutează cu versuri în revista „Luceafărul”. Ca membră a cenaclului „Poesis” al cadrelor didactice din oraș, este prezentă cu poeme în culegerea Reflexe marine, editată în anul 1979. Revista „Tomis” o publică și o susține cu consecvență, impunând-o în scurt timp ca pe o poetă cu o disponibilitate a spiritului deosebită, care scrie o poezie frustă, de un optimism contagios, bogată în metafore.
Cărți publicate: Steag de nesomn (versuri), București, Litera, 1980.
„Poezia la care, se pare, aspiră Elvira Iliescu (în Steag de nesomn - n. n.) poezie profund morală, deloc idilică, dar impregnată de un optimism robust, va fi totdeauna de partea vieții. Ea va trebui probabil să se constituie într-un centru energetic de unde pot fi declanșate, riguros controlate (...) tensiunile purificatoare. (...) Efectul unei astfel de poezii cu adevărat ar fi de a tempera viața reală, de a o pune la adăpost de banalitate..., de a schimba prejudecățile, de a o umaniza.”
(Nicolae Motoc, „Tomis”, nr. 4 dec. 1980)

ILEANA JEAN
Născută la 1 decembrie 1933, în comuna Cumpăna, județul Constanța. Studii liceale la Constanța (9153). Absolventă a Facultății de Filologie, Universitatea București (1958). Profesoară de limba și literatura română la Liceul „Mihai Eminescu” din Constanța.

Primele versuri le scrie la vârsta de 14 ani și sunt dedicate lui Mihai Eminescu, a cărui poezie îi va marca puternic devenirea lirică. Colega sa de liceu, Aurelia Batali, îi îndrumă pașii spre cel mai important cenaclu literar din acel moment al orașului - Cenaclul „Filimon Sârbu”. Dar pentru autoare poezia rămâne până azi un exercițiu intim, realizat cu dăruire constantă și multă discreție, rod al unei sensibilități fine, moderne, câteodată gravă, alteori lucidă și ironică, predispusă în permanență spre meditației.
Membră a cenaclului literar constănțean „Poesis”. Colaborează la caietele lirice scoase de acesta: „Reflexe marine” (1979) și „Solilocuri pontice” (1981).
CĂRȚI PUBLICATE: Vasul Danaidelor (versuri), București, Litera, 1982.

„Confesivă, înclinată spre reflexivitate (din păcate, predominant didacticistă) Ilenei Jean (în Vasul Danaidelor - n. r.) nu-i este, totuși, străin <tărâmul fragil al candorii>, tărâm pe cât de vulnerabil, pe atât de emblematic, cel puțin ca intenție. Discursul liric curge limpede, retoric-demonstrativ, mai tot timpul, parcimonios în metafore.(...)” (Petru Vălureanu,  „Tomis”, 3, mar. 1983)
AUTOGRAF
Corsi e ricorsi
Este o acvilă trecutul (...)

„Permanențe. Istoria militară a poporului român” (POENARU 1985)

 G. Poenaru, Permanențe. Istoria militară a poporului român, „Tomis”, Constanța

Concepută în 10 volume, Istoria militară a poporului român, lucrare de sinteză ce întrunește eforturile unui larg și prestigios colectiv de specialiști, a intrat deja în conștiința publicului ca un eveniment editorial, prin apariția primului volum la sfârșitul anului trecut. Permanența și evoluția civilizației românești, originalitatea creației de valori materiale și spirituale a poporului nostru în vatra sa carpato-danubiano-pontică, păstrarea neștirbită a comunității de limbă, tradiții, așezăminte, aspirații în matca vechii Dacii, în pofida vicisitudinilor istorice, a granițelor vremelnice și artificiale trasate de imperii, sunt coordonate legate indisolubil de lupta multimilenară de apărare a pământului străbun, de afirmarea continuă și vehementă a idealurilor de dreptate, independență și unitate. Iată de ce reconstituirea istoriei militare naționale, ca o parte integrantă și inseparabilă a istoriei patriei, a stimulat interesul istoricilor, conducând în vastul edificiu istoriografic inițiat acum sub auspiciile Comisiei române de istorie militară și Centrului de studii și cercetări de istorie și teorie militară. Comisia de coordonare a acestei lucrări de exegeză este formată din general-colonel dr. Constantin Olteanu (președinte), acad. Ștefan Pascu, general-locotenent dr. Ilie Ceaușescu (coordonator principal), general colonel Vasile Milea, prof. univ. dr. Ștefan Ștefănescu, general maior Constantin Antip, conf. univ. dr. Mircea Mușat, colonel dr. Gheorghe Tudor, colonel dr. Al. Gh. Savu, colonel dr. Florian Tucă. În substanțiala prefață la primul volum, subliniind semnificațiile întregii lucrări, comisia de coordonare consideră elaborarea Istoriei militare a poporului român ca un act de înaltă îndatorire patriotică și probitate științifică, ca o operă cuprinzătoare a faptelor de virtute, jertfă și nemurire a poporului român, reliefând lupta sa dreaptă pentru libertate, neatârnare și unitate, contribuția sa la cauza libertății și înțelegerii pașnice, creatoare, în această parte a lumii. Corolar al întregii istorii românești din cele mai vechi timpuri până azi, vocația pașnică constituie ideea cheie a întregii lucrări: „Vocația poporului român a fost și a rămas construcția pașnică, aspirația spre bună înțelegere cu toate neamurile din jur, dorința de conlucrare cu toate semințiile pământului. Lui i-au repugnat sfada, spiritul de aventură, brigandajul, mărirea deșartă clădită pe suferințele și împilarea altora. Mărturie a aceleiași vocații de pace și înțelegere a românilor stă și faptul că ei nu au recurs niciodată la forța armelor pentru anexa teritorii străine și nu au impus vreodată altor  popoare condiții care le-ar fi lezat acestora demnitatea, independența sau aspirațiile legitime spre progres”. De-a lungul istoriei frământate a poporului nostru, armiile române au trebuit să înfrunte forțe potrivnice adesea inegale, să facă față unor situații dramatice, să reziste unor valuri succesive de agresori, dar niciodată nu a invadat alte popoare, ci dimpotrivă, au participat la eliberarea altor națiuni și popoare. Alte idei importante urmărite în lucrare se constituie ca răspunsuri la întrebările: „Cum a reușit poporul român să supraviețuiască atâtor cumplite încercări? Să alunge invadatori ce păreau invincibili? Să scutere dominații străine ce se voiau eterne? Să înainteze, pas cu pas, spre acel „viitor de aur” visat de toate generațiile de patrioți ai trecutului?” Refuzând explicația celor ce au invocat un „miracol românesc”, lucrarea își propune (și realizează exemplar în primul) să argumenteze prin datele istoriei, prin adevărul desprins din derularea evenimențială, virtuțile poporului român, vigoarea, tenacitatea, destoinicia, iscusința militară și diplomatic, eroismul și, mai presus de orice, patriotismul său, voința sa de trăi liber și stăpân în țara sa, caracter moștenit de la străbunii geto-daci ți păstrat nealterat până azi. Tradiția primului stat dac centralizat și independent al lui Burebista, înfloritoarei civilizații dacice din vremea lui Decebal, ca și mândria etnogenezei daco-romane, spiritului dac și latin îngemănat, s-au perpetuat prin timp peste încercările cumplite ale valurilor succesive ale atâtor migrații și năvăliri. Tot așa, modurile specifice de organizare ale românilor în obști și „romanii populare”, în „țări” și voievodate, românii păstrându-și astfel unitatea,, atât în cuget și simțire, cât și în forme de organizare și apărare specifice, aceleași în întreg spațiul carpato-danubiano-pontic. Idea și dealul unității străbat istoria noastră, conturându-se deplin ca o realitate perenă, existentă prin milenii, realizată scalar, în dialectica evoluției societății românești și în contextul istoric general. În unitate stă explicația așa-zisului „miracol românesc”, unitatea este forța destinului nostru în lume.

Operă informativă și formativă, Istoria militară a poporului român își bazează argumentația pe izvoare. mărturii, documente, pe date și fapte relevante, constituind o sinteză a tuturor cercetărilor efectuate în această direcție din trecut până azi. De la descrierile și lucrările de istorie militară efectuate începând cu cronicarii, continuând cu D. Cantemir, cu corifeii Școlii Ardelene, cu pașoptiștii, între care N. Bălcescu ocupă un loc proeminent, la cercetările și primele sinteze oferite de mari istorici ca Xenopol și Iorga, de generalul Radu Rosetti și alții, nimic nu a fost uitat, dimpotrivă, totul este și urmează a fi fructificat, în corelare cu fertilele studii și cercetări de istorie a patriei întreprinse în anii noștri. Lucrarea aduce astfel nu numai un bogat material informativ și ideatic sintetizat ca atare, ci și numeroase date și aspecte inedite, unele contribuții având chiar un caracter de pionierat. Se înțelege, interpretarea fenomenelor și evenimentelor, a evoluției societății românești, în ansamblu, și a aspectelor militare, în speță, au la bază principiile materialismului dialectic și istoric, documentele programatice ale partidului nostru. Lucrarea evidențiază rolul avut în orientarea istoriografiei românești actuale de secretarul general al partidului președintele Republicii, tovarășul Nicolae Ceaușescu, fiind citate, atât în prefață, cât și în cuprinsul primului volum, idei-forță și formulări limpezi, lapidare, luminoase punți unind trecutul cu prezentul și viitorul, din opera sa. Înțelegem astfel și prețuim mai bine învățămintele trecutului în lumina prezentului, istoria scrisă fiind nu numai reflectarea istoriei trăite a poporului, ci și un important mijloc de educație, o pârghie modelatoare, un factor mobilizator. „Cunoscând istoria glorioasă a poporului nostru, luptele și sacrificiile înaintașilor noștri, strădaniile lor în perfecționarea creației materiale și spirituale - arată președintele țării noastre - învățăm să prețuim și să iubim mai mult, mai profund, cuceririle prezentului, să facem totul pentru a le dezvolta, pentru a făuri istoria nouă a patriei noastre, istoria socialismului și comunismului”. Citind acest nobil îndemn ca motto la primul volum, alcătuitorii lucrării au reliefat astfel rolul modelator al ei, împreună cu semnificația mai largă a participării conștiente și active la propășirea patriei din prezent către viitor.

Primul volum din Istoria militară a poporului român derulează și interpretează datele și evenimentele din cele mai vechi timpuri până în secolul XIV. faptele istorice, aspectele militare sunt structurate pe capitole și subcapitole nu numai cronologic, peste tot urmărindu-se dialectica fenomenelor, raporturile cauzale, semnificațiile, fiind subliniate ideile ce se desprind din evoluția noastră istorică. Accentul pus pe rolul maselor făuritoare ale istoriei nu pierde din vedere contribuția personalităților istorice, formele organizaționale, fiind reliefate cristalizările statale, instituțiile, modurile de apărare specifice, evoluția și unitatea noastră etnoculturală, în contextul împrejurărilor istorice adesea nefaste. Interesante sunt comentariile privitoare la tradiția statului geto-dac, sistemul de fortificații, modul specific de apărare al străbunilor noștri, cetățile, uneltele și armele lor fiind descrise în legătură cu vocația alor creatoare, cu voința lor nestrămutată de unitate și permanență. Capitolul consacrat tradițiilor social-politice ale românilor, formelor lor organizaționale, se continuă firesc cu reliefarea rezistenței poporului nostru prin secolele de izbeliște ale atâtor migrații, demn de evidențiat fiind interesul acordat  - prin coroborarea tuturor datelor cunoscute până în prezent - prezenței neîntrerupte ale formelor de organizare specifice (obști, „romanii populare”), întrunind și nutrind continuu capacitatea de apărare față de agresori. Un capitol este destinat , în continuare, luptei formațiunilor politice românești pentru apărarea autonomiei lor (sec. VIII - mijlocul sec. XIII).

La capătul acestor mențiuni (ce ar putea fi extinse, dată fiind importanța temelor abordate) se cuvine sî dăm lista autorilor ce au conlucrat la reușita acestui prim volum: prof. univ. dr. Ion Barnea, dr. vasile Boroneanț, prof. Hadrian Daicoviciu, cercetător științific dr. Petre Diaconu, locotenent-major Mircea Dogaru, cercetător științific Catrinel Domăneanțu, cercetător științific Radu Harhoiu, cercetător științific Sergiu Iosipescu, muzeograf principal Floricel Marinescu, dr. Dardu Nicolăescu-Plopșor, dr. Radu Popa, colonel dr. Al. Gh. Savu, colonel dr. Florian Tucă, colonel dr. Gheorghe Tudor, colonel dr. Cristian Vlădescu, dr. Alexandru Vulpe, prof. univ. dr. docent Radu Vulpe, cercetător științific Mihail Zahariade.

Cenaclul Poesis din Constanța (DUNĂREANU 198?)

 O. Dunăreanu, Poesis, „Tomis”, Constanța, 198?, martie

(...) POESIS al Casei Corpului Didactic, condus de apreciatul profesor Florin Pietreanu. Toate acestea, cât și prezența membrilor săi cu versuri, proză, articole de istorie și critică literară, teatru în revistele Tomis și Luceafărul, în emisiunile de la radio, la șezători în mijlocul elevilor din licee, în rafturile librăriilor, ca și Concursul de poezie organizat anual - îi configurează Poesisului un profil distinct în viața literară constănțeană. Paleta bogată a activităților sale - lansări de noi volume, întâlniri cu publicul, unde sunt invitați cunoscuți scriitori din Dobrogea și din țară etc - în ultimul timp a fost dominată de ședințele de lucru în care au citit poezie profesorii Ileana Jean, F. P., Dan Iorga, Veronica Stănei și eleva Mona Monescu. Acuratețea comentariilor critice a fost asigurată cu aplomb și finețe de intervențiile profesorilor Emilian Ștefănescu, Victor Corcheș, I. J., Eugenia Vâjiac, Alex Prundea, F. P.., Aurel Dumitrescu, George Căpriță, Victoria Gavrilescu, Hortensia Teodorescu, Ion Crudu, Dan Jugănaru și Maria Vild. Între 1 și 3 martie, cenaclul a participat - prin președintele lui - la Consfătuirea pe țară a cenaclurilor și cercurilor literare de la Focșani. Printre acțiunile de interes aflate pe agenda de lucru pe acest an, semnalăm iubitorilor de literatură lansarea celei de a doua ediții a Concursului de poezie și editarea unei noi culegeri literare în cinstea celei de a patruzecea eliberări a patriei noastre.

„1907 în Dobrogea”

 (...) pe veteranii trimiși de stat pentru a fi împroprietăriți în Dobrogea, toți căzuți pradă agenților politici, deghizați în funcționari ai diverselor partide de guvernământ. Dar chiar atunci cînd îl primeau, pămîntul le era din nou răpit prin mijloace din cele mai grosolane. Obștilor satelor le-au fost luate islazurile legiuite pentru a fi închiriate ilegal unor persoane particulare.

Aspectul specific al administrației dobrogene, abuzuri în măsură să-i ridice pe țărani la acțiuni radicale, individuale sau colective, îl constituie deposedările de pămînt. Numai în 1903 au fost deposedate 3.000 de familii. Mai mult, autoritățile au permis, contrar spiritului legilor, scoaterea la vînzare a loturilor sub 10 ha, socotite inalienabile: pierderea a dus la proletarizarea unei bune părți din masele rurale.

În aceste condiții, frămîntările țărănești sînt legitime. În 1889, ca urmare a unor grave abuzuri ale autorităților din Luncavița, județul Tulcea, țăranii se răscoală și înlocuiesc cu forța pe primar. În același an se desfășoară cea mai mare răscoală țărănească din istoria Dobrogei, aceea din Făgărașul Nou, județul Constanța. nemulțumiți de faptul că pămînturile statului din comună au fost vîndute unor moșieri, străini de loc, țăranii, în număr de peste 70, au năvălit asupra acestora, molestîndu-i și ruinîndu-le conacele.

Aria acțiunii țăranilor nemulțumiți e mai largă. Primarul comunei transmitea prefectului: „Țăranii sînt hotărâți să se răscoale contra oricărei autorități care ar veni să cerceteze... ei și-au dat seama că, față de nedreptățile săvîrșite de autorități, numai prin răscoale și rebeliuni își vor dobîndi dreptatea ce cred că o au ”. Administratorul plășii Hîrșova, în intenția de a identifica pe fruntașii răscoalei, a întîmpinat rezistența solidară a întregului sat. Sînt trimise două unități militare cu procurorul tribunalului județean. După 3 săptămîni de la declanșarea evenimentelor de la Făgărașul Nou, arestările nu dădeau semn că vor înceta.

Un alt conflict este cît pe-aci să izbucnească, în 1899, la Sarinasuf, unde autoritățile facilitează acapararea de cîțiva bogătași a a islazului comunal. În primii ani ai secolului se anunță nemulțumiri și arestări la Niculițel, județul Tulea.

O expresie concludentă a unor stări conflictuale o reprezentă și numărul petițiilor adresate organelor de stat în 1903, număr care, pentru cele două județe, depășește suma plîngerilor pe țară.

Anul marilor răscoale țărănești este anunțat în Dobrogea de revolta a peste 60 de muncitori agricoli de pe o moșie din Agigea, nemulțumiți de tratamentul inuman ai arendașilor, precum și de nerespectarea contactului de muncă.

În primăvara lui 1907, teama a pus stăpînire pe autoritățile locale. Ordinele de la centru cereau represiuni rapide, în eventualitatea (...). (...) În martie, organele centrale dădeau curs îngrijorării că, în diferite puncte ale județului Tulcea, spiritele ar fi agitate, pe alocuri oamenii dedîndu-se la „acte de vandalism”. Luca Ionescu, fostul prefect al județului, era informat că locuitorii din Caramurat (M. Kogălniceanu - Constanța) pregătesc devastarea conacului și acareturilor sale. Se consemna și numele instigatorilor: Doicescu și Gologan. Tot în martie 1907 sînt semnalate frămîntări țărănești la Rasova, Cochirleni, Seimenii Mari și Mici etc. La Cernavodă, mai mulți locuitori ai satelor din jur își exprimă în public adeziunea la acțiunile țăranilor răsculați. Au loc arestări. Cei arestați reușesc să fugă. Pe străzile orașului se trag focuri de armă, e panică. Sînt reținuți cîțiva tineri intelectuali care, într-un lăcaș de cultură, cîntau cîntece revoluționare. La jumătatea lui martie, la Valea Seacă - Valul lui Traian, numeroși locuitori îndeamnă la împărțirea pămîntului moșierului Solacolu.

Nu cu mult mai tîrziu izbucnește la Niculițel o răscoală îndreptată împotriva autorităților care i-au impus pe locuitori la taxe ilegale. Pentru pacificarea spiritelor sînt trimise forțe militare care vor rămîne în comună pînă la stabilirea liniștii. În vara lui 1907, nemulțumirile țărănimii fac subiectul multor plîngeri ale maiorului Oancea din plasa Hîrșovei, care amintesc pe țăranii din Saraiu, Stejaru, Topologu ș. a.

Un aspect interesant privește refuzul rezerviștilor de a înăbuși răscoalele. Numeroase  rapoarte vorbesc despre dezordinele la care s-au dedat rezerviștii la Caraorman, Văcăreni sau Sulina, unde, înarmați cu ciomege, au devastat locuințele negustorilor; faptul a impus trimiterea unor unități militare la fața locului. Răspunzînd unor necesități justificate de autorități, o parte din trupele din Dobrogea n-au mai fost trimise în țară, ele urmînd să vegheze la starea spirit din satele și orașele dobrogene animate de duhul revoltei. Căci țărănimea n-a fost singură în acțiunile ei.

Intelectualitate a sprijinit revendicările satului. Ziare ca Răvașul nostru sau Conștiința, scrise și tipărite cu sacrificiul unor intelectuali, demascau condițiile grele de muncă și viață ale țărănimii și protestau împotriva abuzurilor administrației.

Într-un raport din vara lui 1907 al Ministerului Învățămîntului către rege, își făcea loc își făcea loc o analiză critică a modului în care autoritățile locale se comportau cu tinerii intelectuali, învățătorii în primul rînd, acest mod contribuia la apropierea de țărănime. Trebuie să arătăm că acest documente amintesc arestarea învățătorului Ștefănescu din Dobromir Vale, bănuit a fi amestecat în răscoalele țărănești. Percheziția descoperit materiale incendiare, adică apelul către țărani al lui V. M. Kogălncieanu și o corespondență cu alți învățători care vizau organizarea politică a țărănimii. În Casimcea, județul Tulcea, era arestarea învățătorul Traian Țeligrădeanu  care, în fața țăranilor, își exprimase adeziunea la cauza răsculaților și-i îndemna la proceda în consecința.

Sînt cîteva aspecte care ne îndreptățesc să afirmăm că 1907 reprezintă și în Dobrogea un an fierbinte, concretizat în cele mai variate forme ale luptei de clase împotriva regimului burghezo-moșieresc, an care a atras în luptă pături dintre cele mai diverse ale celor exploatați, adică muncitori din porturi, țărani și intelectuali. Este o pagină luminoasă a contribuției maselor populare din Dobrogea în lupta, împlinită astăzi, pentru o lume mai bună și mai dreaptă.