Tradiții de Sfântul Dumitru („Cuget Liber” 2015)

 Ana FULAŞ IONESCU, Sărbătoare religioasă. Tradiţii şi superstiţii de Sfântul Dumitru

„Cuget Liber”, Constanța, 26 octombrie, 2015

Constanța la 1900 („Cuget Liber” 2014)

Simona ANGHEL, Constanţa anilor 1900. Curăţenia „comunei“ şi guzganii, priorităţile primarului

 „Cuget Liber”, Constanța, 19 iulie 2014

„Revista Observator” (DUNĂREANU 1998)

 Ovidiu Dunăreanu, Revista „Observator”, „Tomis”, Constanța, 1998, iulie

Figură marcantă a exilului românesc din Munchen, scriitorul, editură, jurnalistul și traducătorul Radu Bărbulescu - însoțind pe litoral o delegație de scriitori germani formată din Robert Stauffer și Ursula Haas - îmi mărturisea, în vara acestui an, pe terasa Casei Scriitorilor de la Neptun, „că îl leagă de Dobrogea fire indestructibile, unul din părinții lui fiind originar din această parte de țară”, iar de mare și câțiva scriitori din Constanța „un dor arzător”. Vizita sa a coincis cu împlinirea, în acest an, a unui deceniu de la apariția revistei „Observator - Munchen” (primul număr a văzut lumina tiparului în decembrie 1988), al cărei editor și redactor este, dar și cu acordarea de către această publicație a două premii literare scriitorilor din țară Alexandru Ecovoiu și Gheorghe Istrate.

Pornind la drum, ca publicație în exil, să înfrunte cu hotărâre și cu puținele mijloace avute la îndemână sistemul politic utopic și inuman din țară, iar după 1989 dedicându-se mai mult unor preocupări de literatură, artă, cultură, pe care le vedea reocupându-și un loc de cinste în țara nouă pe care românii păreau a voi să o construiască, în cei zece ani de existență, „Observator”, prin cele patruzeci de numere până acum, s-a impus în conștiința publică din exil și din țară ca o revistă substanțială și de mare audiență.

Inițial, înainte de 1988, Radu Bărbulescu împreună cu Ion Dumitru (în calitate de editor) au scos timp de trei ani publicația „Săptămâna muncheneză”. 

În acea vreme, la Munchen existau alte două publicații în limba română: „Stindardul românilor” și „Curentul” de orientare proantonesciană, care nu era orientarea tuturor românilor din exil. După dispariția „Săptămânii muncheneze” se impunea ca o necesitate înființarea unei reviste care să continue linia democratică, deschiderea ei, o revistă pentru toată lumea, fără o orientare extremă de dreapta sau de stânga. Iar acesta a fost „Observatorul”. De la apariție și până azi a parcurs un drum ascendent, menținându-și linia independentă, devenind o publicație de ținută, care continuă să observe cu obiectivitate fenomenele politice și culturale din țară. Ea a adunat și continuă să adune în paginile ei nume importante ale exilului, dar și colaboratorii de reală vocație din Constanța, București, Timișoara, Arad, Iași etc.

Pe lângă revistă a luat ființă și editura cu același nume, editură care își înscrie în palmares o activitate laborioasă. Prin intermediul ei, pentru o mai bună cunoaștere a scriitorilor români în spațiul german, Radu Bărbulescu a scos revista în limba germană „Archenoach” (din 1984), a tradus și a alcătuit câteva antologii de mare acuratețe și valoare: Plecați înapoi unde și-a înțărcat mutul iapa (poezie), Musafiri nepoftiți (proză scurtă),  Cititorul în inimi (bilingvă de poezie), Călătorie spațială (bilingvă de proză), a scos o serie de traduceri din scriitori români din Munchen și din țară.

Prețuim sincer și urmărim cu mare interes, de aici de la țărmul Pontului Euxin, efortul și realizările lui Radu Bărbulescu, puse în slujba culturii românești, ale scriitorilor ei, iar acum, la ceas aniversar, îi urăm multă sănătate și putere creatoare pentru ducerea la capăt a gândurilor sale generoase, a programelor și cărților sale, la care știm că trudește cu pasiune, tenacitate și talent.

Festival Haiku la Constanța („TOMIS” 1992)

 (...)

Prezidat de Koko Kato (Japonia), reprezentanta Muzeului de Literatură Haiku din Tokio, redactor șef al revistei de haiku „Ko” și consilier în Asociația Internațională de Haiku și Alain Kernvern (Franța), profesor de limba și literatură japoneză din Brest, membru în Fundația Japoneză, festivalul s-a bucurat de prezența unor invitați ca: Bart Mesotten (Belgia), redactor șef al revistei de haiku „Vuursteen”, haiginul Patrick Blanche (Franța), Ryuhei Nishiyama (Japonia), estetician, pictor, muzician, Bogdan Ștefănescu de la Universitatea din București, dr. Radu Dumitru de la Facultatea de Medicină din Bacău. De remarcat solidaritatea poeților de haiku care au ținut să participe indirect la festival prin cărți, reviste, eseuri. Au fost astfel prezenți în spirit, prin comunicări trimise festivalului: H. F. Noyes (Grecia), membru în Societatea Americană de Haiku, dr. Tadao Araki, consul general al Japoniei în Germania, Andre Duhaime (Canada), membru al Societățiii Canadiene de Haiku, Jan Reichhold (SUA), redactor șef al revistei „Mirrors”, dr. Vladimir Devide (Croația).

Organizat la standarde profesionale, festivalul a înmănunchiat un larg evantai de manifestări: comunicări, simpozioane, dezbateri, ateliere de traducere, recitaluri de haiku, expoziții de carte, grafică, haiku caligrafiat sau afișe de haiku. Tematica comunicărilor s-a axat pe probleme ca: motivul naturii și prezența anotimpurilor în poemul haiku, particularități ale  creării și receptării haiku-ului în România, Franța, Croația sau Belgia, interferențe între haiku-ul japonez și poezia populară românească, rondelurile lui Macedonski sau imagismul englez, încercări de definire a universului poetic, dar și a mecanismului de creare a micro-poemului ce a depășit demult granițele Japoniei spre a deveni nu numai o formă poetică, dar și un mod de a trăi, simți și gândi universal.

Expoziția de carte, reviste și publicații haiku organizată de librăria „Eminescu” a constituit un prilej de lansare a două reușite editoriale ale editurii Muntenia: „Desene prin haiku” de Ion Codrescu (versiunea engleză Mihaela Codrescu, traducerea în japoneză R. Nishiyama, prefața prof. dr. Takeshi Nakada, Universitatea Senshu din Tokio) și „Antologie de haiku” (...).

„Mlădițe dobrogene” („TOMIS” 1981)

 Petru V., „Mlădițe dobrogene”, „Tomis”, Constanța, decembrie 1981

Cenaclul literar „Mlădițe dobrogene” îi reunește pe cei mai tineri creatori și iubitori ai literaturii din municipiul Constanța. Funcționând sub egida Casei Pionierilor în colaborare cu Biblioteca pentru copii, cenaclul și-a reluat cu brio activitatea în toamna anului 1981, devenind în scurt timp, am putea spune o prezență culturală a orașului. El este o „pepinieră” de tinere și foarte tinere talente, iar ședințele de lucru (care nu sunt cu nimic mai prejos decât cele ale maturilor) dezbar creațiilor literare ale acestora, insuflă dragostea pentru literatură și pentru munca de creație. Pe parcursul unui singur an școlar, s-au remarcat, prin creațiile lor, în cadrul generos al acestui cenaclu, numeroși pionieri și șoimi ai patriei precum: Amalia Purcărea, Traian Rus, Dumitrașcu Lavinia, Dumitru Daniela Mirela, Amelia Doiciu, Bănică Mădălina, Diana Ioan, Diana Porumbaru, Vintilescu Daniela etc. Cei care debutează astăzi în paginile revistei „Tomis” merită acest lucru cu prisosință, înzestrarea lor literară fiind aproape o certitudine.

Adăpost
Furtuna clipelor plutește asupra mea
 cernând amintiri mărunte
ca o ploaie de toamnă;
sub recele ropot,
gândul își caută adăpost
în cuibul părăsit al rândunicii

Popas
Mi-am oprit pașii
Și-arunc un zâmbet prefăcându-mă
că l-a scăpat
din radiația buzelor fisurate
Bătrânul oraș cu ochi visători,
cască gura de somn și, fără să vrea 
gustă din zâmbet
în timp ce arcul sprâncenelor,
azvârle săgeata drumului meu.

AMALIA PURCĂREA

Toamna

Am auzit 

geamătul nucilor

sub scrâșnetul ciocanului,

am auzit 

pașii frunzelor

pe drumul aștrilor exasperați

am văzut

raze îndoliate

sfărâmându-se de stânci

numai merele

zâmbeau, eclipsând soarele

TRAIAN RUS

Despre copaci

N-am cunoscut copacul copil,

dar l-am văzut tânăr, semeț

și parcă am simțit nevoia

să mă plec în fața lu cu smerenie.

L-am văzut apoi matur, verde-negru

clătindu-și vârful în roua înălțimilor

și vântul se strangulase în crengile lui.

L-am văzut îmbătrânind, 

trosnind reumatic

rugându-se de anotimpuri

să-i cruțe frunzele.

Bătrânul copac a fost retezat!

Vântul zboară acum fără obstacole

dar un fior îl cuprinde

când trece pe deasupra locului

unde a fost cândva un copac...

LAVINIA DUMITRAȘCU

Reverie

Plouă cu tăceri

pe străzile pictate de arbori în roz

frânturile abstracte de frunze care cad

devin templele amintirilor.

În ochii tăi, 

s-au ascuns culorile toamnei

ca nilte năluciri de facle.

Strâng în pumni fire din frunzele roz

și simt cum toamna îmi inundă fața.

Alerg printre sufletele copacilor

Eu, culoarea fără umbră, 

ți-am pictat ochii în nuanța adevărului.

DIANA IOAN