Festival Haiku la Constanța („TOMIS” 1992)

 (...)

Prezidat de Koko Kato (Japonia), reprezentanta Muzeului de Literatură Haiku din Tokio, redactor șef al revistei de haiku „Ko” și consilier în Asociația Internațională de Haiku și Alain Kernvern (Franța), profesor de limba și literatură japoneză din Brest, membru în Fundația Japoneză, festivalul s-a bucurat de prezența unor invitați ca: Bart Mesotten (Belgia), redactor șef al revistei de haiku „Vuursteen”, haiginul Patrick Blanche (Franța), Ryuhei Nishiyama (Japonia), estetician, pictor, muzician, Bogdan Ștefănescu de la Universitatea din București, dr. Radu Dumitru de la Facultatea de Medicină din Bacău. De remarcat solidaritatea poeților de haiku care au ținut să participe indirect la festival prin cărți, reviste, eseuri. Au fost astfel prezenți în spirit, prin comunicări trimise festivalului: H. F. Noyes (Grecia), membru în Societatea Americană de Haiku, dr. Tadao Araki, consul general al Japoniei în Germania, Andre Duhaime (Canada), membru al Societățiii Canadiene de Haiku, Jan Reichhold (SUA), redactor șef al revistei „Mirrors”, dr. Vladimir Devide (Croația).

Organizat la standarde profesionale, festivalul a înmănunchiat un larg evantai de manifestări: comunicări, simpozioane, dezbateri, ateliere de traducere, recitaluri de haiku, expoziții de carte, grafică, haiku caligrafiat sau afișe de haiku. Tematica comunicărilor s-a axat pe probleme ca: motivul naturii și prezența anotimpurilor în poemul haiku, particularități ale  creării și receptării haiku-ului în România, Franța, Croația sau Belgia, interferențe între haiku-ul japonez și poezia populară românească, rondelurile lui Macedonski sau imagismul englez, încercări de definire a universului poetic, dar și a mecanismului de creare a micro-poemului ce a depășit demult granițele Japoniei spre a deveni nu numai o formă poetică, dar și un mod de a trăi, simți și gândi universal.

Expoziția de carte, reviste și publicații haiku organizată de librăria „Eminescu” a constituit un prilej de lansare a două reușite editoriale ale editurii Muntenia: „Desene prin haiku” de Ion Codrescu (versiunea engleză Mihaela Codrescu, traducerea în japoneză R. Nishiyama, prefața prof. dr. Takeshi Nakada, Universitatea Senshu din Tokio) și „Antologie de haiku” (...).

„Oglinzi” („TOMIS” 1991)

 ?, Oglinzi, „Tomis”, Constanța, 1991

„Mirrors - in the spirit of haiku” este o bijuterie de revistă care apare de patru ori pe an în America Statelor Unite (editor Jane Reichhold). De la faptul că aici nu publică decât poetul/artistul care subscrie modica sumă de „$20 per year”, ceea ce reprezintă contravaloarea a patru pagini care-i stau la dispoziție (câte una la trei luni sau toate într-un număr) și până la precizarea că fiecare contribuabil este „responsable for choice, taste, and quality of their poetry”, dar și de difuzarea revistei - totul este extrem de incitant, de original. Firește, poeții care vor, cu timpul, să-și alcătuiască o carte în mai mult exemplare, sunt avertizați că pentru fiecare copie după paginile lor din revistă trebuie să mai plătească suma de șase dolari. În acest fel, în 20 de ani, ei pot avea 80 pagini (20 x 4) și o carte într-un singur exemplar care ar costa 800 de dolari. La un tiraj de 1.000 de exemplare, se înțelege, cartea de haiku-uri ar costa ceva mai mult: până în 500.000 de dolari.

Lăsând gluma la o parte, ultimul număr al revistei „Oglinzi” dedicat Toamnei anului 1991, se oferă cititorului ca o surpriză extrem de plăcută, prilejuind, prin grafică și texte de un rafinament indiscutabil, o sărbătoare de neuitat. Printre zeci de artiști din toată lumea, am descoperit, cu uimire și bucurie, și numele românului Ion Codrescu (...).