Biografie cronologică a scriitorului M. Sadoveanu (1880-1961) (BĂLAN 1983)

<
1880
- La 5 noiembrie se naște,  la Pașcani, Mihail Ursaki, primul copil al avocatului Alexandru Sadoveanu, fiu de țăran din ținuturile Gorjului, cătorit cu Profira Ursaki, fiică de răzeși din satul Verșeni* din Moldova.
1880-1892
Sadoveanu își petrece copilăria la Pașcani și vara, la bunici, la Verșeni. La școala primară are învățător pe domnul Busuioc, prototipul Domnului Trandafir din schița cu același titlu**.
1891
Copilul Mihai Ursaki capătă numele Sadoveanu.
1892-1897
Sadoveanu urmează cursurile gimnaziului "Alecu Donici" din Fălticeni.
1895
Moare Profira Sadoveanu - mama scriitorului. Durerea încercată - va mărturisi în lucrarea sa de mai târziu, Anii de ucenicie***: "Cînd a murit mama aveam șaisprezece ani, elev al gimnaziului din Fălticeni. A fost o lovitură așa de brutală, încât am simțit-o îndelung după aceea. Ea iubea în mine pe primogenitura ei și avea și bucuria asemănării mele cu ea."
1897
- Cu pseudonimul Mihai din Pașcani, Sadoveanu publică versuri și schița Domnișoara M... din Fălticeni.
1897-1900
- Urmează cursurile Liceului Național din Iași, unde leagă mare prietenie cu N. N. Beldiceanu, Neculai Dunăreanu și alții.
1899-1900
- Cu pseudonimul M. Cobuz, Sadoveanu publică versuri și proză în revista "Pagini literare".
1900
- Sadoveanu pleacă la București și se înscrie la Facultatea de drept, rătăcește, însă, prin boema literară a capitalei.
1901
- Sadoveanu se stabilește la Fălticeni și se căsătorește cu Ecaterina Bâlu.
- Sadoveanu colaborează la "Revista Modernă" cu poezii, recenzii, traduceri, semnând: M. Sadoveanu - Cobuz, S. Prisăcaru, C. Săteanu, Ilie Pușcașu.
1902
- În iunie este încorporat.
-Colaborează la revista "Pagini literare".
1903
- Colaborează la revista "Sămănătorul". În toamnă va lucra chiar în redacție și va începe colaborarea cu revista "Luceafărul" din Sibiu.
1904
- Sadoveanu debutează editorial cu 4 volume: Povestiri, romanul Șoimii, Dureri înăbușite și Crîșma lui Moș Precu (nuvele), fiind remarcat de Nicolae Iorga, E. Lovinescu, Sextil Pușcariu.
1905
- Sadoveanu se întâlnește cu T. Maiorescu, care făcuse un raport elogios volumului de Povestiri pentru a fi premiate de Academie.
- Sadoveanu publică volumele: Floare ofilită (roman al tîrgului de provincie), Mormîntul unui copil și Amintirile căprarului Gheorghiță. Colaborează la "Convorbiri literare".
- În martie ia ființă la Iași revista "Vatra românească", la care Sadoveanu va deveni un colaborator statornic.
1907
- Au loc marile răscoale țărănești. După înăbușirea lor în sînge, Sadoveanu va fi numit se Spiru Haret inspector al cercurilor culturale sătești și al bibliotecilor populare.
- Împreună cu folcloristul Artur Gorovei scoate, la Fălticeni, o gazetă: "Răvașul poporului. Publică volumul La noi în Viișoara.
1908
- Apar Oameni și locuri, O istorie de demult, Duduia Margareta.
- Se constituie Societatea Scriitorilor Români și Sadoveanu e ales vicepreședinte.
1909
- Scoate revista "Cumpăna" împreună cu Șt. O. Iosif, Ilarie Chendi, D. Anghel.
- Apare Cîntecul amintirii.
1910
- Sadoveanu este numit director al Teatrului Național din Iași, unde va rămîne pînă în 1919.
- Apar Povestiri de seară, Genoveva de Brabant.
1911
Apare Apa morților și în "Viața românească" piesa De ziua mamei.
1912
- Apar Un instigator, Bordeenii.
- În "Viața românească" începe să publice în foileton romanul istoric Neamul Șoimăreștilor.
1913
- Sadoveanu, sublocotenent în rezervă, este încorporat și participă la războiul româno-bulgar****; din experiența războiului se vor ivi volumele Priveliști dobrogene (1914) și 44 de zile în Bulgaria (1916).
1917
- Sadoveanu e director al ziarului de front "România", ce apărea la Iași. Adevăratul conducător al ziarului e O. Goga. Aici publică aproape toți scriitorii activi ai țării.
1918
- Sadoveanu se stabilește la Iași, în casa care a fost a lui M. Kogălniceanu.
1919
- Împreună cu G. Topârceanu, scoate la Iași, revista "Însemnări literare", care va pregăti reapariția "Vieții românești".
1921
- Începe să colaboreze la "Adevărul literar și artistic".
- Apare Cocostîrcul albastru.
1923
- Sadoveanu e ales membru al Academiei Române. Cu acest prilej ține discursul de recepție despre Poezia populară.
1924
- M. Sadoveanu scoate revista "Lumea - bazar săptămânal".
1925
- Apare volumul Venea o moară pe Siret.
1926
- Apare Țara de dincolo de negură.
1927
- În luna iunie va face o călătorie în Olanda, țară pe care în anul următor o va evoca într-o carte.
1928
- Apar Demonul tinereții, Împărăția apelor, Olanda și capodopera Hanu-Ancuței.
1929
- Vizitează Constantinopolul împreună cu Ionel Teodoreanu și Ștefana Velisar.
- Apare Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă.
1930
- Apare romanul Baltagul; autorul va fi sărbătorit cu prilejul semicentenarului nașterii sale.
1931
- Apar Trenul fantomă și Măria sa, Puiul pădurii.
1932
- Apar Nunta domniței Ruxandra și Uvar de M. Sadoveanu
1933
- Apar Locul unde nu s-a întâmplat nimic și Creanga de aur de Mihail Sadoveanu.
1934
- Apar Nopți de Sînziene și Viața lui Ștefan cel Mare de M. Sadoveanu.
1935
- Apare întîiul volum din trilogia sadoveniană Frații Jderi, Ucenicia lui Ionuț.
1936
- Apare Izvorul alb, al doilea volum al trilogiei Frații Jderi.
1937
- Politicienii de dreapta încep atacurile împotriva lui M. Sadoveanu, încercând să-i ardă opera în piața publică.
1938
- La 6 februarie, Universitatea din Iași îi acordă lui M. Sadoveanu titlul de Doctor Honoris Causa.
1939
- Apar scrierile Valea frumoasei și Ochi de urs.
1939
- Numărul 5 al revistei "Viața românească" este dedicat în întregime lui Mihail Sadoveanu.
1940
- Apar Vechime și Divanul persian.
1942
- Apare cel de-al treilea volum al trilogiei Frații Jderi și anume Oamenii Măriei Sale.
1943
- Apare volumul Poveștile de la Bradul Strîmb.
1944
- Apare Anii de ucenicie de M. Sadoveanu.
1945-1949
- Sadoveanu desfășoară o bogată activitate publicistică, colaborînd la "Veac nou", "Jurnal de dimineață", "România liberă", "Scînteia" etc.
- Văd lumina tiparului cărțile sale Fantezii răsăritene (1946), Caleidoscop (1946), Păuna Mică (1948), Mitrea Cocor (1949).
1950
- Împlinind vîrsta de 70 de ani, Sadoveanu e sărbătorit pe scară națională.
1951
- Apare Nada florilor, o reluare a cărții Împărăția apelor.
1952
- Apare romanul istoric Nicoară Potcoavă, o reluare a primului său roman Șoimii din 1904.
1955
- Lui Sadoveanu i se conferă titlul de Erou al Muncii Socialiste.
- Începe publicarea ediției de Opere.
1956
- Se tipărește volumul Omagiu lui Mihail Sadoveanu.
1960
- Are loc o strălucită omagiere a vîrstei de 80 de ani în toate revistele țării: "Viața românească", "Gazeta literară", "Contemporanul", "Luceafărul", "Steaua", "Utunk"*****.
1961
- Sadoveanu e distins cu Premiul Lenin pentru pace******.
- 19 octombrie. Moare M. Sadoveanu.
- Înmormîntarea are loc, cu funeralii naționale, la cimitirul Bellu în ziua de 21 octombrie. Pentru veșnicie a fost așezat lîngă Eminescu. Cu acest prilej, Geo Bogza scria: "... în toamna aceasta noi l-am dus la locul de veșnică odihnă pe Ștefan cel Mare al literaturii românești".
>

Sursa
Mihail Sadoveanu, Baltagul, ed. I. D. Bălan, editura Albatros / col. Lyceum - nr. 250, București, 1983, pp. XV - XXIV. (Tablou cronologic)

Note M. T.
* În județul Iași. (ro.wikipedia.org)
** Apărută în 1905, în revista "Albina" din București. (crispedia.ro)
*** Apărut în 1944.
**** Războiul româno-bulgar a fost o componentă a celui de-Al Doilea Război Balcanic, declanșat prin atacarea de către Bulgaria a Serbiei și Greciei, foștii săi aliați din Primul Război Balcanic (1912-1913). (www.historia.ro - Al Doilea Război Balcanic și iluzia succesului diplomatic și militar al României)
***** Revistă marxistă de limbă maghiară, care a apărut la Cluj în anii 1946-1989. (phantasma.lett.ubbcluj.ro - Tito în Utunk)
****** Cea mai înaltă distincție a URSS. A fost creată în 1930. (www.adevarul.ro/locale/slatina - 2015)

Oraşele sexului din trecutul României (ADEVĂRUL 14.11.2015)

 Daniel Guță, Oraşele sexului din trecutul României. Mărturiile şocante ale străinilor despre prostituate: „Înfiorat, aş fi părăsit îndată această Sodoma“, „Adevărul”, București, 14 noiembrie 2015, actualizare 6 august 2022

https://adevarul.ro/stiri-locale/hunedoara/orasele-sexului-din-trecutul-romaniei-marturiile-1666525.html

Identificarea unor militari germani morți în România în Al Doilea Război Mondial („LIBERTATEA” 2015)

Elena Alexandru, Militari germani dezgropați în toată țara, „Libertatea”, București, 15 mai 2015,
Osemintele a 146 de militari germani, morți în Al Doilea Război Mondial, sunt deshumate în aceste zile de la Cimitirul Eroilor din Craiova și vor fi mutate în Cimitirul Eternitatea din Iași.
În capitala Moldovei vor fi mutați, în perioada următoare, peste 6.000 de militari ce vor fi deshumați din cimitirele din toată țara.  „Aceste morminte sunt așezate în prezent unul lângă altul, dar nu sunt identificate. Scopul nostru este să facem deshumările și să identificăm bineînțeles și soldații”, a declarat Mirela Leo, administratorul Cimitirului Eroilor. După ce se va fa ce identificarea, osemintele militarilor germani vor fi transportate la Iași, unde vor fi reînhumate în Cimitirul Eternitatea alături de alți peste 6.000 de militari germani din toată țara. Până acum au fost deshumate osemintele a 100 de militari germani, dar lucrările vor continua și în zilele următoare.

„Vasili Kelsiev” („CĂLĂTORI STRĂINI ÎN ȚĂRILE ROMÂNE ÎN SECOLUL XIX” 2015)

 Institutul de Istorie „N. Iorga” / Daniela Bușă (ed.), Călători străini în Țările Române în secolul XIX, serie nouă, vol. IX (1867-1871), Editura Academiei Române, București, 2015, p. 39

Nu deținem date biografice despre călătorul rus Vasili Kelsiev, care, în 1867, (probabil vara), se afla pe teritoriul românesc venind din Galiția austriacă. Potrivit celor afirmate în introducerea volumului de însemnări de călătorie, V. K. era corespondent al ziarului „Golos” (Glasul), publicație de orientare clericală, care a apărut la Moscova în ultimele patru decenii ale secolului XIX. Într-un context în care Rusia făcea prima încercare, timidă, de denunțare a clauzelor Tratatului de pace de la Paris din martie 1856, informațiile conținute în notele de drum ale lui V. K., referitoare la două zone aflate la frontierele de SV ale Imperiului Rus privind starea de spirit a populației, mentalitatea, căile de comunicație, sistemul de supraveghere a teritoriului, nu aveau cum să nu trezească interesul autorităților militare, dar și al diplomației ruse. K. sosea în România după o ședere de două luni în Galiția, unde contactele cu autoritățile locale nu au fost dintre cele mai armonioase, fiind privit cu suspiciune și chiar reținut o săptămână în arestul poliției din Lvov, sub o culpă imaginară. Textul relației sale de călătorie privește numai situația din fosta capitală a Moldovei, iar faptul că alte localități nu au fost menționate ne determină să credem că șederea lui s-a limitat la Iași. Din acest punct de vedere, interesul celor consemnate de voiajorul rus rezidă în veridicitatea imaginii pe care acesta o proiectează asupra urbei de pe Bahlui, care, la nici un deceniu de la înfăptuirea Unirii Principatelor, resimțea acut pierderea statutului politic. Pături largi ale populației erau nemulțumite nu numai de mutarea capitalei la București, dar și de o serie de neajunsuri ulterioare deciziei. Cei mai afectați păreau a fi funcționarii publici, desconsiderați, prost plătiți și aflați la cheremul autorităților executive de pe malul Dâmboviței.  Această stare de lucruri ne ajută să înțelegem contextul socio-politic în care, în același oraș, cu numai un an în urmă (3/15 aprilie 1866), avusese o mișcare separatistă , cu participare redusă, înăbușită de guvern. Un punct de maxim interes în relația călătorului rus îl constituie descrierea vizitei la Iași a principelui Carol de Hohenzollern și, în special, a spectacolului de gală organizat de autoritățile locale în onoarea tânărului suveran. Din însemnările lui K. transpar două elemente: primul este accentuarea și sublinierea permanentă a rolului mesianic al Rusiei ca  „a treia Romă”, protectoare a populațiilor creștine din SE european, aflate sub dominație otomană, explicabil dacă avem în vedere recrudescența mișcării panslaviste în Rusia și dorința de eliminare a otomanilor din Balcani. Al doilea element este critica cultului catolic și al promotorilor acestuia, V. K. punând într-o lumină avantajoasă pe slujitorii ortodoxiei răsăritene, al cărei rol spiritual trebuia să devină mai activ în rândul popoarelor din zonă.

Biblioteca Universităţii "Gh. Asachi" din Iaşi votată pe primul loc în topul celor mai frumoase 25 de biblioteci din lume (ADEVĂRUL 17.01.2015)

 Cezar Pădurariu, Biblioteca Universităţii "Gh. Asachi" din Iaşi votată pe primul loc în topul celor mai frumoase 25 de biblioteci din lume, „Adevărul”, București, 17 ianuarie 2015 - actualizare 10 august 2022

https://adevarul.ro/stiri-locale/iasi/biblioteca-universitatii-gh-asachi-din-iasi-1593397.html

Galațiul interbelic văzut de un profesor universitar ieșean îndrăgostit (TEODOREANU 1935)

<
(...)
- Vă mulțumesc tuturora. Ați cinstit prin mine orașul de unde viu. Dați-mi voie să iubesc prin dumneavoastră orașul în care mă aflu. Nu-l știam pînă acum. L-am descoperit într-o noapte de vară vrednică să fie dăruită de Shakespeare balconului Julietei, cînd se înalță înspre el tinerețea lui Romeo. Nu cunosc străzile acestui oraș, nu-i știu instituțiile, nic monumentele, și abea-i întîlnesc oamenii. N-am nici morninte în acest oraș, nu-mi știam nici prieteni, nici dușmani în casele lui: nimic nu mă lega de el. Pînă a nu-l întîlni, orașul dumneavoastră nu era pentru mine decît „ceva” de pe marginea Dunării. dar mi l-au arătat teii înfloriți dintr-un capăt pînă-n celălalt, și iată-l acum în mine alături de colinele Florențe*, de zările Eyub-ului**și de lagunele Veneției***. Tei înfloriți sînt mulți în țara lui Eminescu, poate tot atîția cîte fete blonde sînt pe malul Rhinului****. Și Iașul își are aleea lui de tei***** care și-au scuturat floarea sfîntă prin versurile lui Eminescu asupra sufletului unei țări întregi, lăsînd parfum fără de moarte peste trecătorii vieții. Dar nicăieri aiurea parfumul teilor nu-i mai aproape, mai intim, mai cald, mai viu, mai învăluitor, decît în locurile acestea. Nu e numai afară, subt cerul liber, pînă la fereastră; te însoțește pretutindeni. Îl ai în păr, îl ai pe mîni, îl ai pe față, și prin somn te acoperă încă, dîndu-ți beția nopților de vară. Îl am și acum în fața mea și în mine, și-l avem toți cei de aici în noi, și-n jurul nostru, cum e pe fața orbilor, iluminare, căldura soarelui de aur.
Într-un astfel de oraș nimeni nu poate fi bătrîn,cum nimeni nu poate fi urît cînd se roagă la Dumnezeu, chemîndu-l, și nimeni rău cînd vede în viață darul, nu povara.
„Et in Arcadia ego.”******
Așa voi spune la întoarcere: și eu am fost în Arcadia. Cunosc și eu ținutul de pe marginea unei ape vaste, unde, subt stele oglindite-n ape și subt crengi de tei, nopțile au ochii tinereții fără moarte, de subt genele Julietei.
Spui despre orașele frumoase: acolo aș vrea să trăiesc, acolo să mor.
Poeții spun: pe-acele le voi cînta, dăruindu-vi-le prin liră.
Iar eu îi spun prin dumneavoastră: oraș al teilor înfloriți și al nopților de vară, iată inima mea.
(...)
>

SURSA
Ionel Teodoreanu, Lorelei, ed. Minerva / seria Arcade, București, 1991, p.63-64.

NOTE M.T.
* Florența = Oraș medieval și modern italian, capitala regiunii istorice nord-vestice Toscana.
** Eyub = Moscheea Eyup  din Istanbul a fost construită de sultanul Mehmet II, după ce a cucerit Constantinopolul / Istanbul în 1453. (http://www.revistamagazin.ro/content/view/10575/7/)
**** Veneția = Oraș-stat medieval și moden în nord-estul Italiei, situat pe țărmul unei lagune (Porțiune din bazinul unei mări sau al unui ocean separată aproape complet de rest printr-o fâșie îngustă de pământ. – Din it. laguna. ).
***** Rhin = Fluviu de 1233 km, care izvorăște din Elveția, apoi formează granița franco-germană, curge prin Germania și Olanda și se varsă în Marea Nordului.
***** Teiul din Parcul Copou din Iași, unde Eminescu își găsea inspirația, este vechi de circa 250 de ani. (http://www.historia.ro/content/teiul-lui-eminescu)

****** Et in Arcadia ego (latină) = Exprimă regretul fericirii pierdute. (http://articole.famouswhy.ro/ce_inseamna_et_in_arcadia_ego_/)

Iașiul interbelic (TEODOREANU 1935)

<
(...)
Catul Bogdan își impusese totuși un nou regim de viață cu Luli și pentru ea. Cu toată permanența zăbrelită a ploii, începură să facă lungi plimbări pe jos, vizitînd zi cu zi cartierele mai puțin oficiale și convenționale decît Strada Lăpușneanu*, cu anexele ei arhitecturale și umane. Tîrgul-Cucului** le apăru galițian*** prin evreimea de acolo, pitorescă și necăjită în desimea ei încîlcită, cu glasuri pasionate și mereu interogative în jurul samovarului cu ceai sau cu păpușoi fierți. Ajunseră din sărăcime în sărăcime, din dugheană în dugheană și din magherniță în magherniță, pînă în Podul-Roșu. Se opriră pe pod, privind Bahluiul****, care dă impresia că se isprăvește la marginea orașului cu rît grohăitor de scroafă trîndavă. Suiră dealul Sărăriei, atît de demodat provincial, parcă locuit numai de pensionari cu papuci și hulubi, cu prezența de broască țestoasă de pe vremea războiului ruso-japonez*****. Escaladară și înălțimea verde a Tatarașului, adevărat Rădășani****** al Iașiului, cu casele lui de munte voinic și chiabur și livezile lui rurale, colindarăși prin Beilic, găsind pe o străduță numai bună pentru săniuși de lîngă Zlataust, un felinar de gaz de pe vremea fanaragiilor*******, și-n fundul zării - un deal singuratic care părea predestinat pentru sculptarea capului lui Isus. Intrară la Golia********, unde vremea a rămas în cetate, pe iarbă verde și între ziduri care amintesc cele Șapte Turnuri constantinopolitane, unde a pătimit Brîncoveanu Constantin*********. Descoperiră farmecul de veche mănăstire al bisericei Bărboi**********, unde o sărutare e atît de aproape de îngerii naivi și Scaraoschi cel cu țeapă și coadă înfurcată. Văzură aspectul de șea de elefant de procesiune indică al acoperișului bisericei Barnoschi***********.
(...) În ploile ieșene și pe ulițele desfundate ca ale Fanarului************, rîsul lui Luli aducea o lumină și o melodie de cer italian.
(...)
Apo începură cu un automobil de piață plimbări exterioare. Galata*************, Cetățuia**************, Repedea***************. Ajunseră odată, hurducați mai rău decît de galopul bîlbîit al cămilei, tocmai la Bîrnova. Acolo pădurea de aur mort se pregătea de iarnă, rărindu-se pentru apariția celor dintîi fulgi.

(...)
>

SURSA
Ionel Teodoreanu, Lorelei, ed. Minerva / seria Arcade, București, 1991, p. 193-194.

NOTE M.T.
* strada Lăpușneanu (http://ieseanul.gandul.info/saptamanal/stralucirea-pierduta-a-strazii-lapusneanu-2609708)
** Tîrgul-Cucului = Cartier al orașului Iași.
*** Galiția = Provincie obținută de Hasburgii austrieci în 1772, la prima împărțire a Polonei, alături de Rusia și Prusia. (http://www.jewishencyclopedia.com/articles/6473-galicia-austria)
**** Bahlui = Râu care izvorăște din județul Botoșani, trece prin orașul Iași și se varsă în Jijia.
***** Războiul ruso-japonez din 1904-1905.
****** Rădășeni = Sat în apropierea orașului Fălcticeni din județul Suceava. (http://ziarullumina.ro/documentar/radaseni-satul-aflat-intre-livezi-nesfarsite)
******* Fanaragiu = (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarğı. (http://dexonline.ro/lexem/fanaragiu/20256)
******** Golia = Mănăstire ctitorită în orașul Iași de logofătul Ioan Golia în secolul XVI. (http://www.monumenteiasi.ro/monument_de_arhitectura.php?id=330)
********* Edicule (turcește) / Șapte Turnuri = Închisoarea din Constantinopol / Istanbul unde a fost deținut Constantin Brâncoveanu, fostul domn al Țării Romnești, pînă la execuția sa din 15 august 1714. (http://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/edicule-inchisoarea-sfintilor-brancoveni-124669.html)
********** biserica Bărboi = Biserică construită în 1613-1615 de boierul Ursu Bărboi, marele vornic al Țării de Jos. (http://www.monumenteiasi.ro/monument_de_arhitectura.php?id=300)
*********** biserica Barnovschi = Biserică începută în 1627 de domnitorul Miron Barnovschi. (http://www.monumenteiasi.ro/monument_de_arhitectura.php?id=305)
************ Fanar = Cartier al Constantinopolului / Istanbul, unde, după cucerirea otomană din 1453, s-a retras aristocrația greacă bizantină și patriarhul ortodox ecumenic. (http://www.fenerbalat.org/content.php?ct=district%20history)
************* Galata = Mănăstirea Galata a fost construită de domnitorul Petru Șchiopul în 1577-1583. (http://www.monumenteiasi.ro/monument_de_arhitectura.php?id=330)
************** Cetățuia = Mănăstirea Cetățuia a fost construită de domnitorul Gheorghe Duca în 1669-1672. (http://www.monumenteiasi.ro/monument_de_arhitectura.php?id=317)
*************** Repedea= Dealul Repedea, astăzi arie protejată, se află lîngă comuna Bîrnova din județul Iași.(http://www.ziaruldeiasi.ro/local/dezastru-la-rezervatia-repedea~ni440v)

Educație occidentală versus status social ereditar la fii de boieri români din secolul XIX (SADOVEANU 1924)

<
(...)
Musafirii de la Iași veniră mulți, ca-n toți anii. Unii erau rude de-ale lui Filoti*, alții prieteni politici. Era numai bărbați, și masa fu destul de însuflețită.
Se aflau în scaunele cu spătare înalte chipuri simpatice și prietinoase, din zilele nebuniilor tinereții, mai ales din auria vreme de la Paris, pe care în asmenea împrejurări, toți îl evocau melancolic, ca pe a doua patrie. În anii aceia se legaseră și prin idealuri și visuri de regenerare a țărișoarei lor orientale. Acumau zîmbeau amintindu-și de-atîtea planuri mărețe și înțelegeau că aici e o lume cu totul alta. Tinerii așa de vioi, care făceau studii strălucite și băteau pe occidentali în propriile lor școli, păreau obosiți și dezamăgiți îndată ce se întorceau acasă. Unii se îngrășau la moșii, alții își cheltuiau banii în politică, alții vegetau ca-ntr-un fel de somn, visînd sezonurile periodice cînd se puteau întoarce iar în lumea civilizată. <<Totuși - se gîndea Filoti - privind la amicii lui, cu zîmbetu-i obosit, la urmă ajung să înțeleagă că-i mai bine așa, în situația de seniori feudali, pe care au moștenit-o de la părinți, decît în nivelarea obștească spre care tind burgheziile europene.>>
(...)
>

SURSA
Mihail Sadoveanu, Venea o moară pe Siret, ed. Eminescu / colecția Romanul de dragoste nr. 230, București, 1990, p. 59.

NOTĂ M.T.
* Alexandru Filoti = Mare proprietar de moșii din Moldova,  unul din personajele principale ale romanului, pe a cărui moșiei Buciumeni de pe rîul Siret începe acțiunea operei în 1888.

O copie a giulgiului din Torino, expusă vreme de două luni la Iași

Digi24 13aprilie 2014

Mărcile Epocii de Aur, la testul capitalismului. Ce au fost și ce au ajuns brandurile comuniste

Digi24 8 martie 2014

MISTERIOŞII DIN UMBRA TRECUTULUI

SĂ CUNOAŞTEM CADRELE DE SECURITATE DIN CONSTANŢA (83)

Ziua de Constanța 18 septembrie 2013

Amintirile lui V. Sadoveanu despre fratele său M. Sadoveanu (1968)

Vasile Sadoveanu (1888 - ) a fost fratele cel mai mic al lui Mihail Sadoveanu (1880 - 1961 București).
În 1968, el și-a publicat la Editura pentru literatură din București, amintirile despre celebrul scriitor, cu sugestivul titlu Bădia Mihai.
Pe coperta IV, sub fotografia celor doi la vârsta senectuții, a fost inserată o propoziție din autobiografia Ani de ucenicie (1945), în care scriitorul descrie legătura specială cu mezinul familiei: "Vasile Sadoveanu, bun prieten al meu, e inginer agronom și profesor la Iași".
De altfel, și marele critic literar Șerban Cioculescu, autorul prefeței acestor amintiri, sublinia că volumul "stă sub semnul Prieteniei" dintre doi frați asemănători nu numai din punct de vedere fizic, dar și psihologic și moral. Cioculescu regreta că V. S. nu a dezvoltat biografia celebrului său frate mai mare, în umbra căruia a preferat să rămână, deși și mezinul a dovedit că era "un povestitor înnăscut".
Cele 178 de pagini ale volumului sunt structurate în 17 capitole, grupate în patru părți, având ca titluri numele localităților în care a locuit Mihail Sadoveanu de-a lungul vieții: Pașcani, Fălticeni, Iași, București.
Partea întâi cuprinde trei capitole: "Bădia Mihai", O întâmplare cu vulpile, Ultimul haiduc.
Partea a doua include nouă capitole: Istoria unei livezi, Despre Fălticeni și "Crîșma lui Moș Precu", O percheziție la Sadoveanu în 1907, "Răvașul poporului",  Farsă cu revers, Un partener neașteptat la șah, Moara din deal, Judecata asupriților, Concentrări și manevre.
Partea a treia formată din patru capitole: Cercul vînătorilor, O partidă de șah la "Traian", Jockei-Club, Un mic episod.
Partea a patra cuprinde un singur capitol: Toamna 1936.
Titlul capitolului "Bădia Mihai" și al cărții arată respectul pe care mezinul i l-a purtat celui mai mare frate încă din fragedă copilărie. Publicarea primelor creații literare încă din timpul studiilor gimnaziale de la Fălticeni îi aduseseră semne de respect din partea personalităților din Pașcani când se întorcea aici în vacanță. Ca urmare, V. S., chiar dacă avea doar șase ani, devenise un tovarăș de nedespărțit de M. S. oriunde acesta mergea cu cei dn generația sa: pescuit, vânat, oină, înot. Astfel, în timpul lung petrecut împreună, fratele cel mare a devenit un model de viață și intelectual pentru mezin.
Acțiunea din capitolul O întâmplare cu vulpi s-a petrecut în timpul vacanței de vară a anului 1898. Autorul și-a însoțit fratele la vânătoare de becaține și găinușe în balta Boroiului din lunca Siretului. Dar când V. S. a descoperit o vulpe cu patru pui, M. S. s-a mulțumit să observe scena, explicîndu-și astfel atitudinea: "Era și ea mamă și avea pui (...)".
Capitolul Ultimul haiduc prezintă cei doi ani de haiducie ai lui Ion Florea, un țăran intrat în conflict cu. autoritățile locale și care câștigase simpatia multora, inclusiv a fraților Sadoveanu. Deși nu omorâse pe nimeni în timpul jafurilor la drumul mare împotriva celor bogați, în cele din urmă a fost ucis de jandarmii care-l urmăreau permanent. (vezi postare)
Capitolul Istoria unei livezi descrie modul neașteptat în care scriitorul a devenit în 1906 proprietarul unei luvezi neîngrijite de la marginea Fălticeniului, la capătul străzii Rădășeni. După ce s-a căsătorit în 1901 în Fălticeni, scriitorul s-a mutat la București în 1903, la cererea poetului Șt. O. Iosif de a face parte din conducerea revistei "Semănătorul". Dar înainte de mutare, în plimbările făcute cu fratele său descoperiseră cu plăcere livada sădită cu peste 40 de ani în urmă de farmacistul Vorel cu nuci, molifți, castani și plante medicinale. Acesta decedase în 1896 și fiica sa de la Iași considera o povară livada mare cu căsuță, magazie, beci și fântână. În 1906, nemulțumit de atmosfera tumultuoasă a capitalei, a decis să revină în Fălticeni împreună cu prietenul Nicușor Beldiceanu și l-a creditat pe acesta cu acontul necesar cumpărării livezii. Dar cum Beldiceanu s-a răzgândit, M. S. a hotărât să cumpere el livada în rate, pentru a face din aceasta un loc de creație literară. Lucrările de refacere a livezii de către cei doi frați au durat doi ani, iar în 1908 scriitorul a adus de la Galați și 32 de stupi.
În capitolul Despre Fălticeni și "Crîșma lui moș Precu" este prezentată situația edlitară negativă a orașului de provincie și revigorarea de către scriitor a vieții sale culturale (vezi postare), precum și impactul moral neașteptat al vechii sale povestirii sale "Crîșma lui moș Precu". Cârciuma lui moș Precu dispăruse odată cu decesul proprietarului, dar unul din clienții, popa Tărăboi, devenise o personalitate locală. Întâmplarea face ca tinerii lucrători de la tipografia-librărie din Fălticeni să expună în vitrină câteva cărți ale M. S. , în semn de respect, printre care și "Crîșma lui moș Precu". Preotul cunoștea conținutul cărții editate la București și fiind prima oară când volumul era difuzat în Fălticeni, a cumpărat în secret toate exemplarele. Surprinși, librarii au mai expus de două ori cu același rezultat. Dar, descurajat, popa a ales calea penitenței: s-a transferat într-un sat izolat de munte, unde timp de șapte ani nu a mai băut. Apoi, la întoarcere, l-a vizitat pe scriitor și i-a mulțumit pentru hinele făcut în mod indirect.
În capitolul O percheziție la Sadoveanu în 1907, autorul își amintește de o percheziție efectuată în timp ce scriitorul ers la București. După răscoala din primăvara lui 1907, M. S., funcționar la Casa Școalelor fusese convocat la București de Spiru Haret, ministrul Instrucțiunii Publice, pentru a discuta problema țărănească. În lipsa sa, procurorul Tufescu și comisarul-șef i-au percheziționat casa, locuită doar de V. S.,  în căutarea unei mașini de tipărit manifeste  La întoarcere, M. S. a aflat că autorii denunțului erau marii proprietari funciari Ștefan Bonachi și Sterea. Dacă procurorul și-a cerut transferul, denunțătorii l-au evitat mereu pe scriitor.
Capitolul "Răvașul poporului" prezintă editarea acestei "gazete" în 1907-1909 la inițiativa lui M. S. După reprimarea răscoalei țăranilor din primăvara lui 1907, scriitorul a considerat necesară publicarea unei broșuri bilunare despre viața satelor din nordul Moldovei, împreună cu prietenul folclorist Artur Gorovei și un grup de învățători voluntari din zonă. Dar numirea lui M. S. ca director al Teatrului Național din Iași a dus la încetarea apariției revistei. (vezi postare)
În capitolul O farsă cu revers, autorul povestește farsa pe care i-au jucat-o cei doi frați mătușii Tinca, o învățătoare pensionară, rudă a soției scriitorului.  La ideea lui M. S., V. S. i-a dat pensionarei vizitatoare, la curent cu toate cancanurile târgului, o știre falsă căreia chiar el a ajuns să-i cadă victimă după câteva luni.
Capitolul Un partener neașteptat la șah este dedicat pasiunii pentru șah a marelui scriitor. În timp ce studia o problemă, a fost întrerupt cu o observație pertinentă de tapițerul Rimer, venit să-i repare niște scaune. Invitația de a juca o partidă s-a prelungit și în timpul cinei până la miezul nopții, reparațiile fiind amânate.
În capitolul Moara din deal este prezentată afacerea inițiată în 1911 la propunerea prietenului Artur Gorovei, avocat și folclorist amator. Pentru asigurarea situației lor financiare, cei doi asociați au cumpărat în rate o moară cu motor germană, pe care au instalat-o în livadă. În cei trei ani de funcționare a morii, aici și-au măcinat grâul țărani din multe sate, mai apropiate și mai depărtate de Fălticeni. Dar concurența apărută prin instalarea în zonă a altor trei mori i-a determinat pe cei doi morari "diletanți" să-și lichideze afacerea.
Capitolul Judecata asupriților prezintă soarta postumă a unui "baron local" din regiune, latifundiar și parlamentar sau prefect. Comportamentul său brutal cu tăranii i-a determinat pe aceștia ca după instalarea regimului comunist să-i scoată noaptea osemintele din mormânt și să i le arunce în apa Moldovei (vezi postare).
Capitolul Concentrări și manevre descrie perioada de neutralitate a României în Primul Război Mondial (1914-1916), când ofițerii rezerviști M. S. și V. S. au fost concentrați periodic în regimentul de infanterie din Fălticeni. (vezi postare)
În capitolul Cercul vînătorilor este povestită înființarea acestei asociații în Iașiul antebelic de către inginerul englez Ifould și înscrierea lui M. S. (vezi postare)
În capitolul O partidă de șah "Traian" se descrie atmosfera de la cafeneaua hotelului "Traian" din Iași și ridicarea prestigiului acesteia prin participarea scriitorului la salonul de șah. (vezi postare)
În capitolul Jockei-Club este descrisă degradarea atmosferei în acest select club patronat de rege, situație care l-a determinat pe M. S. să nu-l mai frecventeze. (vezi postare)
Capitolul Un mic episod prezintă o întâmplare amuzantă în care un tânăr ofițer, care nu îndrăznea să-l abordeze pe scriitorul său preferat, a ordonat soldaților cu care mergea la instrucție să-i prezinte onorul în timp ce M. S. se plimba.
În capitolul Toamna 1936 sunt descrise două episoade conflictuale ale scriitorului cu legionarii în 1928 și 1929, precum și decizia sa din 1936 de a accepta mutarea provizorie la București, pentru a prelua conducerea ziarelor de stânga "Dimineața" și "Adevărul", la care colabora. (vezi postări)

Biografia cronologică a scriitorului C. Hogaș (1847-1917) (MARCEA 1982)

<
1847 aprilie 19
Nașterea, la Tecuci, a lui C. H., ca fiu al preotului Gh. Dimitriu și al Mărioarei Dimitriu. Au fost 11 frați, dintre care opt au atins senectutea.
1854
Începe școala primară la Tecuci, pe care o absolvă în 1859, cu calificativul "foarte bine".
1860
Devine bursier al Academiei Mihăilene din Iași, unde, în urma recomandării primăriei din Tecuci, primește bursă.
1867
Intră, tot ca bursier, la Facultatea de Litere din Iași.
1869
În urma unui concurs, pe care-l cîștigă, este numit profesor și apoi director la gimnaziul din Piatra Neamț, recent înființat.
1874
Se produce debutul literar: publică versuri în "Corespondenția provincială", din Piatra Neamț, unele reproduse în revista "Ghimpele", din București, condusă N. T. Orășanu.
1877
Părășește direcția gimnaziului din Piatra Neamț din cauza tensiunii și raporturilor cu mărimile locale. Gimnaziul, în urma unei anchete, este desființat.
1878
Profesor de istorie și geografie la gimnaziul real comunal din Tecuci, la cererea sa.
1880
Devine profesor la Școala Normală "Vasile Lupu" din Iași, în urma unei cereri.
În casa din Iași a lui Eduard Gruber, ginere al Veronicăi Micle, face cunoștință cu Creangă.
1881
Revine la Piatra Neamț, ca director al gimnaziului, reînființat.
Se numără printre redactorii revistei "Asachi" din Piatra Neamț.
E vizitat de I. L. Caragiale.
1882-1884
Publică, în "Asachi", prima versiune a Amintirilor dintr-o călătorie.
1886
Un nou conflict cu autoritățile din Piatra Neamț.
Devine profesor și director al gimnaziului din Alexandria, unde rămîne 5 ani.
1891
Director al gimnaziului din Roman. Rămîne aici 8 ani.
1893-1894
Revista "Arhiva" din Iași, condusă de A. D. Xenopol, cu care fusese coleg la Academia Mihăileană, îi retipărește Amintiri dintr-o călătorie.
1899
Profesor la Liceul Internat din Iași, precum și la Liceul Național.
După un an de la sosirea la Iași e numit subdirector la Liceul Internat.
După încă patru ani, devine director al Liceului Internat.
1907
Începe colaborarea la "Viața românească" prin povestirea Floricica, la solicitarea lui G. Ibrăileanu.
Pînă în 1912, apare, în "Viața românească", aproape întreaga operă a lui Hogaș, restilizată de Ibrăileanu și de ceilalți redactori.
1912
Se editează, la "Viața românească", volumul Pe drumuri de munte. Dar greșelile de tipar, numeroase și compromițătoare, determină topirea cărții.
Avînd 65 de ani, se pensionează de la Liceul Internat.
1914
Abia ieșit de sub tipar, volumul , aflat în depozitul editurii "Viața românească", dispare în incendiul declanșat. Durerea autorului e imensă.
1915
Îndurerat de boala gravă a unei fiice, se retrage la Piatra Neamț, în casa, de altădată a soției.
1917 august 28
Moare, dintr-un enfizem pulmonar, la Roman, unde se afla în drum spre Iași (în vederea unei consultații medicale) la una din fiicele sale. Va fi reînhumat, conform dorinței, la Piatr
a Neamț (8 octombrie).
1921
În fine, Pe drumuri de munte apare în volum, cu o prefață de M. Sadoveanu.
1922
Volumul obține, la propunerea lui Liviu Rebreanu, întîiul premiu al Societății Scriitorilor Români.
>

Sursa
Calistrat Hogaș, Pe drumuri de munte, ed. Ion Creangă/col. Biblioteca școlarului nr. 88, București, 1982, pp. 326-328 (P. Marcea, Tabel cronologic).

Biografia lui M. Sadoveanu în 1906-1916 (V. SADOVEANU 1968)

<
(...)
Din anul 1906, cînd a revenit de la București la Fălticeni, și pînă la dezlănțuirea primului război mondial*, în vîrtejul căruia a intrat și țara noastră în 1916**, fratele meu*** a avut o perioadă cu cele mai multe și variate preocupări. Cu o putere de muncă puțin comună, se ocupa de gosopodărie, de cercurile culturale, de biblioteca pentru popor, editată de fosta Casă a Școalelor****, de redactarea și difuzarea acelei renumite gazete pentru săteni "Răvașul poporului"*****; de conducerea Teatrului Național din Iași******, pe care a reușit să- l scoată din marasmul în care intrase, imprimîndu-i o viață nouă, să se ducă la vînat și pescuit, făcînd dese incursiuni la munte, deal și șes; să se perfecționeze în jocul de șah, pentru care prinsese pasiune, să-și vadă prietenii din Fălticeni și Iași; să se bucure în liniștea înnoite de plăcerile ce-i oferea viața de familie. Și toate astea fără a neglija scrisul.
(...) Trebuia să intervină însă cumnata mea, cucoana Catincuța*******, ca să facă ordine și copiii******** să se hotărască, cu părere de rău, să se despartă de un tată atît de blajin, pe care-l așteptau totdeauna cu nerăbdare să sosească din călătorie.
După ce se odihnea două-trei ceasuri, începea să colinde livada, să cerceteze stupii, să cerceteze cum e hrănită vaca. Apoi se abătea și pe la moara din capătul de la deal al grădinii, unde sta mai mult de vorbă cu sătenii, să le asculte păsurile, decît să controleze pe morar.
De sosirea fratelui meu aflau îndată cunoscuții mai apropiați: Artur Gorovei********, doctorul Rossignon, doctorul Lateș, profesorul Dizu Zaharescu și alții, care nu întîrziau să vină să-l vadă și să-l cerceteze ce vești aduce din țară și... ce mai are de gînd să scrie. Printre vizitatorii care veneau mai regulat era și o rudă a cumnatei mele, doamna Tinu, pensionară, fostă institutoare; o persoană care se ținea încă bine și nu-i plăcea să stea degeaba. Dădea lecții particulare la copiii cîtorva fanilii fruntașe din tîrg, unde era căutată mai ales de cucoane, care o apreciau ca bună profesoară, dar mai cu seamă ca o excelentă informatoare de tot ce se petrecea în tîrg, lucru care după cum se știe, de cînd lumea, interesează foarte mult pe urmașele Evei.
În timpul vizitelor pe care mătușa Tinca obișnuia să le facă în livada de la deal, departe de lume - ziua aleasă fiind vinerea după masă- fratele meu și mai ales cumnata mea erau puși îndată la curent cu toate cancanurile din oraș, așa că nu mai era nevoie de gazetă locală. (...)
>

Sursa
Vasile Sadoveanu, Bădia Mihai, Editura pentru literatură, București, 1968, pp. 81-83.

Petre Bădică, Teza de doctorat a Elenei Ceaușescu, mare succes ştiinţific în SUA şi pe amazon.com
ROMÂNIA LIBERĂ, București, 4 septembrie 2012

Ortodoxia în Basarabia (cronologie XIV-2009)

 

Ortodoxia din Basarabia
mijl. sec. XIV – Întemeierea Țării Moldovei, cuprinzând teritoriul dintre Carpați Orientali, Delta Dunării, Marea Neagră și Nistru.
1401 - Recunoașterea de către Patriarhia Ecumenică din Constantinopol a lui Iosif Mușat ca mitropolit canonic al Moldovei, cu reședința la Suceava, în timpul domniei lui Alexandru I cel Bun Mușat (1400-1432).
1564 – Mutarea scaunului mitropolitan la Iași, odată cu mutarea capitalei, în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanul (1552-1561; 1564-1568), la ordinul sultanului.
1598 – Se înființează Episcopia de Huși, cu jurisdicție și asupra ținuturilor din stânga Prutului: Cahul, Tighina, Lăpușna, Orhei, Soroca și asupra a trei târguri și 40 de sate românești din teritoriul dintre Nistru și Bug (Transnistria), în timpul domniei lui Ieremia Movilă (1595-1600).
1806-1812 – În timpul războiului cu Imperiul Otoman, Moldova este cotropită de armatele rusești, înființându-se un exarhat dependent de Biserica Ortodoxă Rusă.
1812 mai 16 – Prin pacea de la București, Rusia a răpit Moldovei teritoriul dintre Prut și Nistru.
1812 noiembrie – Mitropolitul Gavril Bănulescu, stabilit în Basarabia, adresează Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse un proiect de organizare a noii eparhii.
1813 – Biserica Ortodoxă Rusă hotărăște înființarea Eparhiei Chișinăului și Hotinului, cuprinzând 712 biserici în Basarabia și 100 de biserici în Transnistria. Ucazul de aprobare din 21 august al țarului Alexandru I prevedea păstrarea „obiceiurilor locale”.
1814 ianuarie – Înființarea Seminarului Teologic la Chișinău.
1814 mai - Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse aprobă cererea lui Gavril Bănulescu de deschidere a une tipografii exarhicești la Chișinău, care să editeze cărțile liturgice necesare.
1821 – După încetarea din viață a arhiepiscopului Gavril Bănulescu, la conducerea eparhiei Chișinăului a venit Dimitrie (Sulima), episcop vicar de Tighina și Cetatea Albă.
1837 – Transnistria a fost transferată noii arhidioceze a Odesei (Ucraina/Rusia).
1844 august 4 – După încetarea din viață a arhiepiscopului Dimitrie, la conducerea eparhiei Chișinăului a venit Irinarh (Popov), care organizează instituția după sistemul rusesc, cuprinzând 865 biserici de mir, 36 paraclise și 34 biserici în mănăstiri.
1856 martie 18/30 – Învinsă în Războiul Crimeii împotriva Marii Britanii, Franței și Imperiului Otoman, Rusia a retrocedat Moldovei, prin tratatul de pace de la Paris, sudul Basarabiei: județele Cahul, Bolgrad și Ismail.
1858 – Apare ziarul oficial „Vestitorul eparhiei Chișinăului și Hotinului” cu texte în rusă și română.
1858 martie – Irinarh este numit arhiepiscop de Kameneț-Podolsk, fiind înlocuit la eparhia Chișinăului de Antonie (Șocotov). El a păstrat limba română ca limbă de oficiere a cultului, în documente și cărțile liturgice.
1864 – Se înființează la Ismail Episcopia Dunării de Jos, cu jurisdicție asupra sudului Basarabiei, în cadrul Bisericii Ortodoxe Române.
1871 – După încetarea din viață a lui Antonie, vine la conducerea eparhiei Chișinăului Pavel (Lebedev), care a eliminat limba română din ziarul eparhiei, a introdus și limba rusă ca limbă de cult și a ars cărțile de cult în limba română.
1878 iulie 1/13– În urma Congresului de pace de la Berlin, care a încheiat războiul ruso-româno-otoman, cele trei județe din sudul Basarabiei au fost reîncorporate Rusiei. Din punct de vedere bisericesc, teritoriul a fost trecut din nou sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse.
1882 – Pavel a fost transferat, iar la conducerea eparhiei Chișinăului a venit Serghie (Lapidevschi), care a permis folosirea limbii române, dar a închis tipografia deoarece „nu mai are nici un rost”.
1891 – Serghie a fost transferat la mitropolia din Odesa și la conducerea eparhiei Chișinăului a venit Isachie (Polojencshi).
1892 – La conducerea eparhiei Chișinăului a venit Neofit (Nevodicicov).
1898 – Neofit s-a retras la Ismail și Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a numit la conducerea eparhiei Chișinăului pe Iacov (Piatnițki), care a obținut de la Sinod aprobarea publicarii cărților și broșurilor în limba română.
1904 – La conducerea eparhiei Chișinăului a venit Vladimir (Sincovshi), care a învățat limba română și a predicat în română în catedrala de la Chișinău, a introdus limba română la Seminar, plătind personal profesorul de română. În timpul păstoririi sale a început la Chișinău activitatea „Societății istorico-arheologico-bisericească din Basarabia”.
1905 aprilie 25 - Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse aprobă cererea lui Vladimir de redeschidere a tipografiei eparhiale la Chișinău.
1908 ianuarie – Apare „Luminătorul”, prima revistă bisericească în limba română din Basarabia.
1908 – Vladimir a fost transferat la Don și la conducerea eparhiei Chișinăului a venit Serafim (Ciciagov), care a înființat un „serviciu de misionari” pentru combatarea sectelor.
1913 iulie 13 – În urma ucazului țarului Nicolae II, în eparhia Chișinăului a fost permisă oficierea întregii Liturghii în limba română.
1914 – Serafim este înlocuit la conducerea eparhiei Chișinăului de Platon (Rojdestvenschi), transferat din America de Nord.
1915 – Platon este înlocuit la conducerea eparhiei Chișinăului de Anastasie (Gribanovschi).
1917 martie 2/15 martie – Abdicarea țarului Nicolae II Romanov. Rusia devine republică.
1917 aprilie 19/25  – Congresul extraordinar al clerului ținut la Chișinău a cerut dreptul la autonomie a Bisericii din Basarabia, în baza căruia să se înființeze o mitropolie românească basarabeană, cu mitropolit și episcopi aleși de congresele eparhiale ale acestei eparhii, din rândurile românilor basarabeni, iar graiul în biserici și în școli să fie cel românesc.
1917 august – La Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse de la Moscova participă și arhiepiscopul Anastasie al Chișinăului, care este ridicat la rangul de mitropolit al Basarabiei.
1917 noiembrie 7 / octombrie 25 – Lovitura de stat bolșevică la Petrograd. Guvernul boșevic condus de V. I. Lenin.
1917 decembrie 2/15 decembrie – Proclamarea Republicii Democratice Autonome Moldovenești.
1918 ianuarie 24 – Republica Moldovenească s-a declarat independentă.
1918 aprilie 9 / martie 27 – În urma hotărârii Sfatului Țării, Republica Moldovenească s-a unit cu România.
1918 mai – Prin scrisoarea Patriarhului Tifon al Rusiei adresată Înalt Preasinției Sale Pimen, primatul Ortodoxe Române, s-a acordat libertate Bisericii Basarabiei ca, prin Congresul său eparhial, să aleagă din ce Biserică Autocefală vrea să facă parte.
1918 iunie 14 – Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a destituit din funcție pe Anastasie, pentru că nu se prezenta la ședințele Sfântului Sinod, în care fusese inclus fără consimțământul său, și a delegat pe episcopul Nicodim (Munteanu) al Hușilor să conducă Arhiepiscopia Chișinăului și Hotinului.
1919 decembrie 30– Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în alcătuirea căruia au intrat toți ierarhii provinciilor românești, întrunit în sesiune extraordinară, a luat hotărârea ca în urma realizării unirii politice a teritoriilor românești, să se realizeze și unirea bisericească într-o Biserică Autocefală.
1920 februarie 21 – Congresul general al Bisericii Basarabiei, întrunit la Chișinău, a ales pe arhiereul Gurie Botoșeneanul, vicarul Mitropoliei Moldovei și Sucevei, ca arhiepiscop.
1920 decembrie 17 – Luând act de hotărârea Congresului general al Bisericii Basarabiei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a declarat pe Gurie Grosu ca arhiepiscop al Arhipescopiei Chișinăului și Hotinului. Prin Înaltul Decret 5481 din 25 decembrie 1920 al regelui Ferdinand I, Gurie a fost confirmat titular al funcției.
1922 iunie 22 – Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a înființat două eparhii în Basarabia: Episcopia Hotinului, cu județele Hotin, Bălți și Soroca, având reședința la Bălți, și Episcopia Cetății Albe – Ismail, cu județele Cetatea Albă, Ismail și Cahul, având reședința la Cetatea Albă.
1923 iulie 8 – Congresul extraordinar eparhial din Basarabia, întrunit la Chișinău, a repetat dorința clerului și mirenilor ca Arhiepiscopia Chișinăului să fie ridicată la treapta de mitropolie, cu denumirea de Mitropolia Basarabiei – a Moldovei dintre Prut și Nistru, iar cele două eparhii noi să rămână episcopii sufragane, legate canonic de  acest scaun.
1923 noiembrie 15 – Sfântul Sinod, luând cunoștință de dorința Congresului eparhial din Basarabia, a constatat că ea poate considerată ca și îndeplinită prin dispozițiile favorabile introduse în proiectul de lege și în noul Statut de organizare unitară a Bisericii Ortodoxe Române.
1925 – Legea de organizare a Bisericii Ortodoxe Române.
1925 mai 4 – Decretul nr. 1942 al regelui Ferdinand sancționează înființarea Mitropoliei Basarabiei.
1925 – În Basarabia existau 1090 biserici în care slujeau 1090 de preoți.
1926 noiembrie 8 – Se înființează la Chișinău Facultatea de Teologie a Universității Iași și încă două Seminarii la Ismail și Edineț. Se remarcă profesorii Nichifor Crainic și Gala Galaction.
1927 mai 23 – Adunarea Eparhială de la Chișinău adresează Sfântului Sinod cererea ca Arhiepiscopia Chișinăului  să fie ridicată și de fapt la treapta de mitropolie, nu numai în drept, având în frunte pe Gurie.
1927 iunie 25 – Sfântul Sinod, examinând cererea Adunării Eparhiale de la Chișinău, l-a autorizat pe patriarhul Miron Cristea să stabilească momentul și modalitățile ridicării arhiepiscopului Gurie la rangul de mitropolit.
1928 aprilie 21 – Potrivit hotărârii Sfântului Sinod, prin Decretul Regelui Mihai I, arhiepiscopul Gurie a fost ridicat la rangul de mitropolit al Basarabiei.
1936 noiembrie – La conducerea Mitropoliei Basarabiei avenit locțiitorul de episcop Nicodim.
1937 iunie – La conducerea Mitropoliei Basarabiei a venit locțiitorul de mitropolit Cosma (Petrovici).
1938 martie – La conducerea Mitropoliei Basarabiei a venit locțiitorul de mitropolit Efrem (Enăchescu).
1938 – În Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (Transnistria), înființată în 1924 în cadrul Ucrainei sovietice, mai funcționa o singură biserică din cele 305 existente în 1917.
1940 iunie 28 – Basarabia a fost invadată și anexată de URSS, Mitropolia Basarabiei desființată, teritoriul său intrând sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei.
1940 toamna – Episcopul Alexie a fost desemnat de patriahia Moscovei să conducă Mitropolia Basarabiei.
1941 iunie 22 -1944 – Basarabia este eliberată de armata română. Patriarhia Română are din nou jurisdicție canonică asupra acestui teritoriu și Mitropolia Basarabiei este reactivată.
1941 iunie 24 – Arestarea episcopului Alexie.
1944 ianuarie 12 – Efrem este ales mitropolit al Basarabiei.
1944 august – Armata sovietică ocupă din nou Basarabia și Mitropolia Basarabiei își încetează activitatea. Patriarhia Moscovei desemnează pe Ieronim (Zaharov) ca episcop al Chișinăului și al Moldovei.
1947 – Ieronim este înlocuit la conducerea eparhiei Chișinăului de Benedict (Poleacov).
1948 – Benedict este înlocuit la conducerea eparhiei Chișinăului de Nectarie (Gregoriev), în timpul păstorii sale regimul sovietic închizând toate mănăstirile, cu excepția celei de la Japca, și aproape 200 de biserici.
1960-1970 – Regimul sovietic lichidează protopopiatele, preoții devenind angajați cu contract ai comunităților religioase.
1963 – La conducerea eparhiei Chișinăului a venit Vartolomeu (Condratovici).
1972 – Vartolomeu a fost transferat la Tașkent (Uzbekistan) și a fost înlocuit de Ionatan (Capolovici), care a reușit să editeze un Aghiazmatar în limba română cu alfabet chirilic.
1987 – Ionatan a fost înlocuit la conducerea eparhiei Chișinăului de Serapion (Fadeev), alungat de basarabeni pentru ura lui față de ei.
1989 – Serapion a fost înlocuit la conducerea eparhiei Chișinăului de Vladimir (Cantarean), primul autohton după 1944 și care păstorește și azi Mitropolia Chișinăului și Moldovei, aflată sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Moscovei.
1990 – Mitropolia Chișinăului și Moldovei a deschis un Seminar la mănăstirea Noul Neamț.
1990 septembrie 1 – În catedrala „Nașterea Domnului” din Chișinău au fost hirotoniți ca vicari ai Arhiepiscopiei Chișinăului: Petru (Păduraru), ca Episcop de Bălți, și Vichentie (Moraru), ca Episcop de Tighina. La slujba oficiată de Patriarhul Alexei II al Moscovei și Întregii Rusii a participat și Mitropolitul Daniel al Moldovei (actualul Patriarh al României).
1991 – În cadrul Universității de Stat din Moldova s-a înființat Facultatea de Teologie.
1991 august 27 – Se proclamă independența Republicii Moldova.
1992 – Mitropolia Chișinăului și Moldovei deschide o școală de cântăreți la Chiștelnița.
1992 martie 15 – La reuniunea Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Surori desfășurată la Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, Prea Fericitul Patriarh Teoctist și Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii  Alexei II au discutat problema reactivării Mitropoliei Basarabiei.
1992 aprilie 2 – Scrisoare a PFP Teoctist către SSPMIR Alexei II.
1992 aprilie 3 – Memoriu a 52 de deputați de la Chișinău adresat SSPMIR Alexei II și PFP Teoctist.
1992 aprilie 9 – Comunicatul ședinței Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a recunoscut niciodată desființarea Mitropoliei Basarabiei, cu sediul la Chișinău şi a Mitropoliei Bucovinei, cu sediul la Cernăuţi. Patriarhia Română nu a acceptat şi nu poate accepta niciodată consecinţele nefaste ale pactului Ribbentrop-Molotov”.
1992 mai – Episcopul Petru de Bălți a fost atacat cu arme și bâte în reședința sa, de un grup de preoți și călugări, adepți ai arhiepiscopului Vladimir și episcopului Vichentie, fiind vizate și cele două mănăstiri din episcopie.
1992 august 7 – 150 de preoți din cei 900 din Republica Moldova au semnat în catedrala din Chișinău o „Declarație de fidelitate” față de Patriarhia Moscovei și a Întregii Rusii.
1992 august – Arhimandritul Marchel (Mihăescu) a fost numit secretar al Vicariatului Episcopal din Bălți și a încercat să ocupe Palatul Episcopal, dar a fost împiedicat de credincioși.
1992 august 20 – Episcopul Petru de Bălți s-a consultat la București cu Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în privința reactivării Mitropoliei Basarabiei.
1992 septembrie 1 – Scrisoarea PFP Teoctist către SSPMIR Alexei II prin care se solicită încetarea persecuției împotriva Episcopului Petru de Bălți și a unor preoți români din Basarabia.
1992 septembrie 14 – Adunarea Eparhială constituită la Chișinău a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei, având ca locțiitor de mitropolit pe Preasfinția Sa Episcopul Petru de Bălți, și trimiterea la București a unei delegații constituită din clerici și mireni și condusă de Episcopul Petru, pentru a adresa Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române rugămintea de a fi primiți sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Române.
1992 septembrie 14 – Mitropolia Basarabiei a reactivat Episcopia de Bălți, care a fost înregistrată la 17 decembrie 2004.
1992 septembrie 14 – Un grup de persoane înarmate venite de la Râbnița, ajutate de preoți adepți ai arhiepiscopului Vladimir și polițiști, l-au izgonit pe Episcopul Petru din reședința din Bălți, în pofida rezistenței credincioșilor.
1992 septembrie 24 – Scrisoare a SSPMIR Alexei II către PFP Teoctist.
1992 septembrie 26 – Declarația a 275 oameni de știință, cultură și artă din Republica Moldova.
1992 septembrie 27 – Solicitarea PS Petru de Bălți de a  primi oblăduirea canonică a Bisericii Ortodoxe Române.
1992 octombrie 6 – Scrisoare a SSPMIR Alexei II către PFP Teoctist, în care se cerea „să se ţină seama neapărat de voinţa poporului lui Dumnezeu”.
1992 decembrie 19 – Actul Patriarhal și Sinodal al Patriarhiei Române privind recunoașterea reactivării Mitropoliei Basarabiei, autonomă și de stil vechi, cu reședința la Chișinău. Sfântul Sinod ia act, cu binecuvântare, de reactivare și recunoaște această mitropolie ca parte integrantă din trupul Bisericii Ortodoxe Române. Până la alegerea titularului, PS Episcopul Petru Păduraru de Bălți este recunoscut ca locțiitor de mitropolit.
1992 decembrie 20 – Actul Sinodal a fost adus la cunoștința publică în Catedrala Patriarhală de la București, în timpul Liturghiei oficiată de ierarhi din România și Mitropolia Basarabiei.
1992 decembrie 20 – Scrisoare a PFP Teoctist către SSPMIR Alexei II.
1992 decembrie 24 – Scrisoare a SSPMIR Alexei II către PFP Teoctist.
1992 decembrie 29 – Scrisoare a PFP Teoctist adresată lui Mircea Snegur, președintele Republicii Moldova, și Andrei Șangheli, prim-ministru al guvernului RM.
1993 – Hotărârea Comisiei pentru Dreptului Omului și Relații Naționale din Parlamentul RM cu privire la demersul unui grup de parlamentari referitor la oficializarea Mitropoliei Basarabiei, prin care se cerea guvernului RM înregistrarea Mitropoliei Basarabiei.
1993 – Facultatea de Teologie din cadrul Universității de Stat Moldova este transformată în Academie Teologică.
1993 – ÎPS Petru este distins cu Medalia Patriahiei Ecumenice din Constantinopol.
1993 ianuarie 1 – Scrisoare a PFP Teoctist adresată întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Surori.
1993 martie 1 – Scrisoare a prim-ministrului A. Șangheli către PFP Teoctist.
1993 martie 11 – Hotărârea Comisiei pentru Cultură și Culte a Parlamentului RM cu privire la reactivarea Mitropoliei Basarabiei, prin care se cerea guvernului RM înregistrarea Mitropoliei Basarabiei.
1993 mai 17 – Scrisoare a PFP Teoctist către prim-ministrul A. Șangheli.
1993 mai 19 – Scrisoare a PFP Teoctist către SSPMIR Alexei II.
1993 noiembrie 17 – Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 719 aprobă Statutul Mitropoliei Chișinăului și Moldovei și o declară „parte inseparabilă a trupului bisericesc rus”.
1994 decembrie – Sinodul arhieresc de la Moscova hotărăște că Mitropolia Chișinăului și Moldovei este independentă în problemele interne.
1995 – Mitropolia Chișinăului și Moldovei editează „Curierul ortodox” și suplimentul „Pravoslavnîi vesnic”.
1995 – Mitropolia Basarabiei cere recunoașterea sa de către guvernul RM.
1995 - Mitropolia Chișinăului și Moldovei deschide la Chișinău orfelinatul ortodox „Sf. Iosif”, întreținut de mănăstirea Hârcu.
1995 septembrie 12 – Mitropolia Basarabiei intentează proces în instanțele RM pentru recunoașterea sa de către guvernul RM.
1995 octombrie 3- Mitropolia Basarabiei a reactivat Arhiepiscopia Chișinăului, care a fost înregistrată la 1 decembrie 2004.
1996 – Mitropolia Basarabiei cere recunoașterea sa de către guvernul RM.
1997 – Mitropolia Basarabiei cere recunoașterea sa de către guvernul RM.
1997 august 19 – Curtea de Apel din RM dă câștig de cauză Mitropoliei Basarabiei în procesul intentat pentru recunoașterea sa de către guvernul RM.
1997 decembrie 9 – Curtea Supremă de Justiție din RM a admis recursul președintelui RM, Petru Lucinschi, și a anulat hotărârea CA din 19 august 1997.
1998 iunie 3 – Mitropolia Basarabiei a depus plângere împotriva RM la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg.
2000 august – Se aprobă Statutul Bisericii Ortodoxe Ruse, după care se conduce și Mitropolia Chișinăului și Moldovei.
2001 februarie 8 – Mitropolia Basarabiei a reactivat Episcopia Basarabiei de sud, care a fost înregistrată la 14 noiembrie 2006.
2001 septembrie 26 – Hotărârea nr. 1008 a guvernului RM prin care aproba modificarea din Statutul Mitropoliei Chișinăului și Moldovei prin care aceasta era declarată succesoarea de drept a Mitropoliei Basarabiei din 1944.
2001 decembrie 13 – CEDO a hotărât în unanimitate că RM a încălcat, în cazul nerecunoaşterii Mitropoliei Basarabiei, art. 9 şi 13 ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului și a fost obligată să plătească Mitropoliei Basarabiei 20.000 euro despăgubire morală.
2002 februarie 19 – Mitropolia Basarabiei a înaintat guvernului RM a unsprezecea cerere de recunoaștere.
2002 martie 27 – CEDO a respins recursul guvernului RM.
2002 aprilie 24 – Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind „funcționarea instituțiilor democratice în Republica Moldova”.
2002 iulie 30 – Urmare Rezoluției APCE din 24 aprilie 2002, Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor din RM a recunoscut personalitatea juridică a Mitropoliei Basarabiei prin Certificatul nr. 1651.
2004 februarie 2 – CSJ din RM a anulat HGRM din 26 septembrie 2001.
2004 mai 7 – Mitropolia Basarabiei a depus plângere la CEDO împotriva RM pentru a fi recunoscută succesoarea de drept a Mitropoliei Basarabiei din 1944, statut ce ar permite recuperarea proprietăților și bunurilor confiscate sau naționalizate de regimul sovietic.
2004 iunie 2004 – Dosarul CEDO 23125/2004 a fost comunicat guvernului RM.
2004 noiembrie 25 –Mitropolia Basrabiei a reactivat Episcopia Dubăsarior și a toată Transnistria, care a fost înregsitrată la 15 noiembrie 2006.
2007 februarie 22 – Ordinul 33 al SSPCRM de aprobare a modificărilor și completărilor la Statutul pentru organizarea și funcționarea Mitropoliei Basarabiei.
2007 decembrie 1 – Vladimir Voronin, președintele RM, a anunțat la postul tv NIT că va contesta hotărârea CEDO din 13 decembrie 2001.
2007 decembrie 2 – Preoții Mitropoliei Basarabiei cu cetățenie română au primit interdicție de a locui sau intra în RM.
2007 decembrie 26 – ÎPS Petru a fost percheziționat două ore de vameși la revenirea în RM.
2008 ianuarie 9 – Mitropolia Basarabiei a solicitat Secretariatului General al CE, Comitetului de Miniștri al Ce și raportorilor APCE pentru RM să supravegheze modul în care RM îndeplinește Hotărârea CEDO din 13 decembrie 2001.
2008 august 20 – O nouă scrisoare a ÎPS Petru către Secretariatul General al CE, Comitetul de Miniștri al Ce și raportorii APCE pentru RM, în care se reclama blocarea procesului de înregistrare a comunităţilor Mitropoliei Basarabiei și refuzul Guvernului de a restitui Arhivele Mitropoliei Basarabiei confiscate de regimul sovietic, fapt care producea „dificultăți în procesul de revendicare în instanţele judecătoreşti a bunurilor bisericeşti confiscate de statul sovietic şi gestionate în prezent de Guvernul Republicii Moldova”.
2009 iunie 1 - Scrisoare a ÎPS Petru către Serviciul de Executare a Hotărârilor CEDO din cadrul Direcţiei Generale pentru Drepturile Omului şi Chestiuni Juridice a SG al CE, atrăgând atenţia asupra lipsei oricărui progres în vederea îndeplinirii Hotărârii CEDO din 13 decembrie 2001.
 
Bibliografie
PATRIARHIA ROMÂNĂ, Adevărul despre Mitropolia Basarabiei, Ed. Inst. Biblic și de Misiune Ortodoxă al BOR, București, 1993, p. 5-10 (Date cronologice)
NICOLAE FUȘTEI/Institutul de Istorie al Academiei de Științe din Republica Moldova, Istoria înființării Mitropoliei Chișinăului și a Moldovei (actualmente Biserica Ortodoxă din Republica Moldova), „Biserica Ortodoxă din Moldova. Mitropolia Chișinăului și Moldovei”/http://mitropolia.md/istoric-bom/
prof. GHEORGHE BADEA (Iași), Scurt istoric, „Mitropolia Basarabiei și Exarhatul Plaiurilor” / http://mitropoliabasarabiei.md/scurt-istoric-de-profesorul-gheorghe-badea-ia%C8%99i