Iașiul istoric (M. D. R. T. 2011)

Iași este al doilea oraș românesc, după București, din punctul de vedere al populației. Istoria sa începe în antichitate, când a fost un important centru comercial. Totuși, primul document care menționează așezarea a fost scris cu doar 600 de ani în urmă. În cursul secolului XVI, Iași a devenit capitala Moldovei, apoi capitala Principatelor Române Unite (în secolul XIX, împreună cu București) și capitala României pentru doi ani în timpul Primului Război Mondial*. Prima școală în limba română a fost întemeiată aici și prima carte tipărită în Moldova a fost tipărită la Iași. De-a lungul timpului, orașul a fost ars de tătari, otomani și ruși și o mare parte a centrului istoric a fost distrus în 1944, în timpul luptelor de stradă din Al doilea Război Mondial. (...)

Construit pe ruinele Curții Domnești medievale a Moldovei, Palatul Culturii din Iași este considerat ca una din ultimele expresii romantice ale arhitecturii tradiționale. Edificiul monumental a fost construit în stil neo-gotic, inaugurat în 1925 de regele Ferdinand și folosit ca Palat de Justiție. A fost admirat mult de-a lungul timpului pentru stilul arhitectural și utilitățile moderne. În Camera Gotică se află un mozaic reprezentând bestiarul medieval, în timp ce în Camera Voievozilor sunt expuse portrete ale domnitorilor Moldovei și regilor României. Turnul central este cunoscut pentru ceasul cu opt clopote care cântă imnul aniversar al Unirii Principatelor. Timp de mai mult de 50 de ani, clădirea a găzduit câteva din cele mai importante instituții culturale ale Iașiului, care formează în prezent Complexul Național "Moldova". Complexul include Muzeul de Istorie, Muzeul de Etnografie, Muzeul de Artă și Muzeul de Știință și Tehnică.

Biserica Sf. Nicolae, construită de Ștefan cel Mare la sfârșitul secolului XVI, este cea mai veche biserică funcțională din Iași. Situată lângă Curtea Domnească, a avut calitatea de catedrală mitropolitană.
O nouă catedrală cu patru turle a fost ridicată în secolul XIX, într-un stil inspirat de Renaștere italiană. Aceasta a fost sfințită în prezența regelui Carol I și în interior se află sicriul cu moaștele Sf. Parascheva, protectoarea Moldovei.
Magnifica Biserică Trei Ierarhi a fost construită în secolul XVII, în stil bizantin. Arhitectura sa combină elemente tradiționale cu decorațiuni strălucitoare, creând o adevărată broderie în piatră. Moaștele Sf. Parascheva au fost aduse aici din Constantinopol și mai târziu mutate în catedrala mitropolitană.
Marea Sinagogă, construită cu peste 300 de ani, este situată în centrul orașului, fiind cel mai vechi edificiu religios mozaic din România.

Parcul Copou. Iașiul este situat pe șapte coline. În cursul primei părți a secolului XIX, primul parc din oraș a fost amenajat pe una din aceste coline. Cel mai vechi monument românesc, Obeliscul Leilor, care este așezat în mijlocul parcului, a fost ridicat ca un omagiu adus puterilor europene care au recunoscut independența României. Mihai Eminescu, cel mai faimos poet român, își găsea inspirația plimbându-se prin acest parc sau așezându-se sub un bătrân lămâi, care există și azi, lângă muzeul dedicat lui.

La începutul secolului XIX, Iașiul era martorul prima reprezentație teatrală în limba română. Clădirea Teatrului Național din Iași a fost proiectată de arhitecți vienezi și construită cu peste 100 de ani în urmă. Sala mare de spectacole are 750 de locuri și ornamente în stil baroc și rococo. Teatrul este iluminat cu peste 1400 de lămpi electrice și de un candelabru cu 109 becuri din cristal venețian. Centrala electrică a teatrului a furnizat energia pentru începutul iluminării publice a orașului.

Sursa
Ministry of Regional Development and Tourism, A City Journey, Bucharest, 2011, pp. 22-23 (Iași - The city on Seven Hills).

Notă M. T.
* noiembrie 1916 - noiembrie 1918 = Familia Regală, Guvernul, Parlamentul, BNR etc s-au refugiat la Iași, după înfrângerile suferite de armata română în fața armatelor germane, austro-ungare și bulgare.

„Vasili Kelsiev” („CĂLĂTORI STRĂINI ÎN ȚĂRILE ROMÂNE ÎN SECOLUL XIX” 2015)

 Institutul de Istorie „N. Iorga” / Daniela Bușă (ed.), Călători străini în Țările Române în secolul XIX, serie nouă, vol. IX (1867-1871), Editura Academiei Române, București, 2015, p. 39

Nu deținem date biografice despre călătorul rus Vasili Kelsiev, care, în 1867, (probabil vara), se afla pe teritoriul românesc venind din Galiția austriacă. Potrivit celor afirmate în introducerea volumului de însemnări de călătorie, V. K. era corespondent al ziarului „Golos” (Glasul), publicație de orientare clericală, care a apărut la Moscova în ultimele patru decenii ale secolului XIX. Într-un context în care Rusia făcea prima încercare, timidă, de denunțare a clauzelor Tratatului de pace de la Paris din martie 1856, informațiile conținute în notele de drum ale lui V. K., referitoare la două zone aflate la frontierele de SV ale Imperiului Rus privind starea de spirit a populației, mentalitatea, căile de comunicație, sistemul de supraveghere a teritoriului, nu aveau cum să nu trezească interesul autorităților militare, dar și al diplomației ruse. K. sosea în România după o ședere de două luni în Galiția, unde contactele cu autoritățile locale nu au fost dintre cele mai armonioase, fiind privit cu suspiciune și chiar reținut o săptămână în arestul poliției din Lvov, sub o culpă imaginară. Textul relației sale de călătorie privește numai situația din fosta capitală a Moldovei, iar faptul că alte localități nu au fost menționate ne determină să credem că șederea lui s-a limitat la Iași. Din acest punct de vedere, interesul celor consemnate de voiajorul rus rezidă în veridicitatea imaginii pe care acesta o proiectează asupra urbei de pe Bahlui, care, la nici un deceniu de la înfăptuirea Unirii Principatelor, resimțea acut pierderea statutului politic. Pături largi ale populației erau nemulțumite nu numai de mutarea capitalei la București, dar și de o serie de neajunsuri ulterioare deciziei. Cei mai afectați păreau a fi funcționarii publici, desconsiderați, prost plătiți și aflați la cheremul autorităților executive de pe malul Dâmboviței.  Această stare de lucruri ne ajută să înțelegem contextul socio-politic în care, în același oraș, cu numai un an în urmă (3/15 aprilie 1866), avusese o mișcare separatistă , cu participare redusă, înăbușită de guvern. Un punct de maxim interes în relația călătorului rus îl constituie descrierea vizitei la Iași a principelui Carol de Hohenzollern și, în special, a spectacolului de gală organizat de autoritățile locale în onoarea tânărului suveran. Din însemnările lui K. transpar două elemente: primul este accentuarea și sublinierea permanentă a rolului mesianic al Rusiei ca  „a treia Romă”, protectoare a populațiilor creștine din SE european, aflate sub dominație otomană, explicabil dacă avem în vedere recrudescența mișcării panslaviste în Rusia și dorința de eliminare a otomanilor din Balcani. Al doilea element este critica cultului catolic și al promotorilor acestuia, V. K. punând într-o lumină avantajoasă pe slujitorii ortodoxiei răsăritene, al cărei rol spiritual trebuia să devină mai activ în rândul popoarelor din zonă.

1 Decembrie. Istoria Tricolorului, un simbol mai vechi decât România Mare, începe în 1848

Digi 24 1 decembrie 2013

Colegiul „Mihai Eminescu“ celebrează Unirea

Cuget Liber 28 noiembrie 2013

„Iubim Basarabia” (ȚEPORDEI 1998)

 Vasile Țepordei, Iubim Basarabia, Fundația Culturală Română, București, 1998

5 Arhimandrit Teofil Pandeli, Prefață

7 Iubim Basarabia („Raza”, 3 mai 1942)

10 Basarabie („Raza”, 14 feb 1943)

13 Credem în destin („Raza”, 28 noi. 1943)

17 Mistica naționalismului basarabean („Basarabia”, 17 oct. 1941)

20 Alexie Mateevici („Raza”, 27 aug 1937)

23 Suflet românesc în Basarabia („Basarabia”, 20 feb. 1943)

26 Cu fața spre Basarabia („Basarabia”, 2 apr.. 1943)

29 Basarabia plânge („Raza”, 15-22 feb 1942)

32 Prin Basarabia ruinelor („Raza”, 2 noi. 1941)

35 Basarabenii („Raza”, 3 iun. 1941)

38 Au căzut lanțurile robiei („Basarabia”, 23 iul. 1941)

41 ...Jelui-m-aș și nu am cui („Raza”, 8 apr. 1941)

44 Mistica basarabeană („Raza”, 1 apr. 1941)

47 Moș Ion Codreanu („Raza”, 25 mar. 1941)

50 Jertfe pentru Basarabia („Raza”, 18 mar. 1941)

53 Să revăd Basarabia și apoi pot să mor („Raza”, 7 dec. 1941)

55 Plecând din Basarabia („Raza”, 18 aug 1940)

58 „Nu te putem uita...” („Raza”, 13 iul. 1943)

61 Ce vrem? („Raza”, 8 mai 1943)

65 Generații basarabene („Raza”, 26 iul. 1942)

68 Ospitalitate frățească („Raza”, 24 ian. 1943)

71 Ardealul și Basarabia („Raza”, 27 sep. 1942)

74 Basarabeanca („Raza”, 22 aug. 1942)

77 Biserica basarabeană („Basarabia”, 27 aug. 1941)

80 Dor de Basarabia („Raza”, 11 mar. 1941)

83 Satul basarabean („Raza”, 8 feb. 1941)

86 Țăranca basarabeană („Raza”, 15 feb. 1941)

89 Basarabenii refugiați („Raza”, 1 feb. 1941)

91 Generații basarabene („Raza”, mar. 1941)

94 Basarabenii („Raza”, 8 oct. 1940)

96 Golgota Basarabiei („Raza”, oct. 1940)

99 Cu gândul la Basarabia („Raza”, 24 sep. 1940)

101 Scrisoare din Basarabia („Raza”, 15 sep. 1940)

104 Soarta refugiaților („Raza”, 30 aug. 1940)

107 Unirea Basarabiei („Raza”, 3 apr. 1938)

110 Basarabia și basarabenii („Raza”, 14 oct. 1937)

113 România ignorată! („Raza”, 3 oct. 1937)

115 Mateevici, Murafa și Hodorogea („Raza”, 2 sep. 1937)

coperta 4: V. Ț. (născut în 1908, com. Cârpești, jud. Cahul, R. Moldova) este absolvent al Seminarului Teologic și al Facultății de Teologie din Chișinău. A funcționat ca profesor secundar la liceele Industrial nr. 1, „Al. Donici”, „Regele Ferdinand” și ”Regina Elisabeta”, toate din Chișinău. A editat și condus, timp de opt ani, ziarele „Raza” și „Basarabia”, adevărate manifeste de luptă în car erau acuzate ororile bolșevismului și rusismului, intrând imediat în atenția autorităților. A colaborat ca redactor pentru Basarabia la cotidianul „Calendarul” din București. A publicat cărțile: Învățătură la nașterea Domnului nostru Iisus Hristos (1931), Politicianismul și Basarabia în cei 13 ani de la Unire (1937), Preotul Alexe Mateevici - autorul limbii noastre, Amintiri din Gulag (1992), Drumul Golgotei (1995), Au murit cu gândul și dorul de Basarabia (1997). Din 1940 s-a refugiat în România pentru a scăpa de prigoana bolșevismului din Basarabia, fiind profesor secundar la liceele „Regina Maria” și „Bălașa Brâncoveanu” din București. De la început s-a remarcat și în țară ca adversar al comunismului și rusismului, continuând lupta și organizând „Asociația Refugiaților Basarabeni - pro Basarabia și Bucovina”.

„Cea mai mare faptă din toată viața neamului nostru” (AGRIGOROAIEI 1998)

 Ion Agrigoroaiei, Cea mai mare faptă don toată viața neamului nostru, ?, 1998

(...)

Gravitând spre forța morală irezistibilă a Regatului, frații basarabeni și bucovineni, într-o admirabilă unitate de simțire, au cerut ocrotirea puternică și caldă a României libere și au înfăptuit actul măreț al reîntregirii Moldovei. (O primă Adunare reprezentativă a populației Bucovinei votase, la 14/27 octombrie, o rezoluție prin care se hotăra „unirea cu celelalte țări românești, într-un stat național independent”. Congresul General al Bucovinei va vota, la 15/28 noiembrie, Declarația de Unire, de „unire necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru cu Regatul României” - n. n. I. A.). Astăzi, Transilvania cheamă brațul nostru vânjos pentru sprijin și unire. La momente mari, nici țara, nici poporul nu au rămas mai prejos. Provinciile românești se ridică cu fruntea către cer pentru întinderea patriei în granițele ei firești, etnice și pentru mântuirea neamului. Sublim este rolul de azi al vitezei armate române și uriaș înțeles are ultimul sacrificiu al poporului. Harta României Mari, pe care o scriem astăzi cu baionetele împăciuitoare, va fi icoana de totdeauna a neamului pe care o vor săruta pururi cu lacrimi de bucurie bătrânii și copiii”.

„Adunarea Națională din Alba Iulia” („Evenimentul”, 21 noiembrie 1918)

Pentru duminică, 18 noiembrie, orele 10 dimineața, a fost sortită Adunarea Națională a națiunii române din Ungaria și Transilvania la Alba Iulia, cetatea istorică a neamului nostru. (...) A fost de față poporul românesc în număr uimitor de mare, arătând prin aceasta că toate păturile sociale ale națiunii noastre au participat la această zi mare, istorică adunare, unde s-a hotărât precum trebuia soarta neamului nostru pe vecie. S-au făcut rugăciuni în cele două biserici din Alba Iulia, una ortodox răsăriteană și cea greco-catolică. Alba-Iulia rămâne de-a pururi cetatea celei mai mari înfăptuiri istorice românești până în zilele noastre, Alba Iulia care mai e și leagănul de cultură națională, cu mulți cărturari și cu martiri ai cauzei românești, la Alba Iulia se va încorona și primul Împărat Român și poate viitoarea capitală a țării noastre mari”. (La 15-17 octombrie 1922, vor avea loc, la Alba Iulia, festivitățile încoronării regelui Ferdinand și reginei Maria ca suveran ai României întregite. Imediat după Marea Unire, s-a discutat posibilitatea  mutării capitalei la Brașov sau în apropiere de acest oraș, într-o capitală de construit sau la Alba Iulia; problema a rămas însă, din păcate, la acest stadiu.)

„Un act de mare însemnătate” („Opinia”, 28 noiembrie 1918)

Actul istoric de la Alba Iulia depășește, în importanță, tot ce voința românească a cunoscut în cursul răstimpurilor. Unirea mult visată, odinioară abia sperată, constituie astăzi un fapt împlinit. (...) Ferice de generația căreia i-a fost dat să trăiască acest ceas, fericiți cei care au fost contemporani mărețului eveniment.

Unirea era apreciată de către N. Iorga în ziarul său „Neamul Românesc” (25 noiembrie 1918) drept „cea mai mare faptă din toată viața neamului nostru. Pentru unii e un vis nebun care se îndeplinește. Pentru noi e o necesitate istorică ajunsă la recunoaștere și o suferință mângâiată, o muncă ce-și găsește răsplata. Și astfel, avem dreptul de a crede acest fapt definitiv și etern”.

Statul național unitar întregit s-a menținut 22 de ani; el a fost refăcut în parte după cel de-al doilea război mondial, anulându-se numai Dictatul de la Viena, nu și protocolul secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, concretizat, pentru noi, în notele ultimative sovietice, răpirea Basarabiei și nordului Bucovinei. La împlinirea a 80 de ani de la marele eveniment, considerăm că avem în continuare „dreptul de a crede acest fapt definitiv și etern”.

„Din istoria Bucovinei” (CIACHIR 1993)

 Nicolae Ciachir, Din istoria Bucovinei (1775-1944), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1993

5 I.Considerații istoriografice privind Bucovina

13 II.Considerații istorice în context european, până la acapararea nordului Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775)
-Moldova lui Ștefan cel Mare - factor de stabilitate în zonă
-Ștefan cel Mare ține la respect Polonia, Ungaria, Imperiul Otoman și Hanatul Crimeii
-Ecoul european al statului unitar român realizat de Mihai Viteazul
-Imperiul Habsburgic acaparează teritorii românești: Transilvania (1699), Banatul (1718) și, temporar, Oltenia (1718-1739) 
-Războaie ruso-otomane în secolul XVIII cu teatrul de operațiuni pe teritoriul Principatelor Unite
-Prima împărțire a Poloniei (1772), Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774) și acapararea Bucovinei (1775)

39 III.De la pătrunderea trupelor austriece (1775) până la constituirea Ducatului Bucovinei (1849)
-Jurământul de credință față de noua stăpânire. Măsuri administrative ale comandantului militar
-Înființarea Episcopiei Bucovinei cu dependență ierarhică față de Mitropolia Ortodoxă de la Karlowitz. Secularizarea averilor mănăstirești și crearea Fondului bisericesc
-Includerea Bucovinei în administrația Ducatului Bucovinei (1786). Reforme sociale. Creșterea demografică. Viața bisericească și culturală
-Revoluția de la 1848 în Bucovina. Fruntași ai mișcării revoluționare din Moldova, Basarabia, Țara Românească și Transilvania la Cernăuți. Rolul ziarului „Bucovina”

52 IV.De la constituirea Ducatului Bucovinei (1849) până la declanșarea primului război mondial (1914)
-Noul cadru administrativ - cu implicații de ordin politic. Viața culturală
-Dualismul Austro-Ungar (1867). Bucovina sun regimul noii Constituții austriece din decembrie 1867
-Înființarea Mitropoliei Ortodoxe a Bucovinei și Dalmației (1873)
-Inaugurarea Universității germane din Cernăuți (1875)
-Poziția românilor bucovineni față de Unirea Principatelor (1859), a serbării Centenarului Anexării (1875) și a Războiului de Independență (1877)
-Demografia Ducatului. Progrese și dificultăți economice. Realizări în domeniile învățământului și culturii. Regenerarea vieții Bisericii sub mitropolitul Silvestru Morariu (1880-1895)
-Viața politică. Înființarea Partidului Național Popular (1900) și a Partidului Național Român (1905). Reapariția „Gazetei Bucovinei” (1906)
- Activitatea deputaților români în Parlamentul de la Viena
-Contacte și divergențe cu rutenii și germanii din Bucovina

78 V.Bucovina în primul război mondial (1914-1918). Proclamarea Unirii cu România (28 noiembrie 1918)
-Cadrul general. Cele două tabere beligerante. Antanta și Puterile Centrale. Izbucnirea războiului
- Bucovina angrenată în război cu doi ani înaintea României. Sub steag habsburgic au fost mobilizați inițial 30.000 de bucovineni
-Încetarea activității Parlamentului de la Viena și a Dietei Bucovinei în urma declanșării războiului - Bucovina teatru de operațiuni militare. Cele trei ocupații rusești
-Acțiunea refugiaților bucovineni în timpul războiului. Memoriul lui Iancu Flondor din 1915
-Intrarea României în război (august 1916) și elanul provocat în Bucovina. Înființarea Misiunii Române în Bucovina (iulie 1917)
-Adunarea Constituantă de la Cernăuți (27 octombrie 1918). Proclamarea Unirii Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918. Importanța istorică a evenimentului

94 VI.De la reintegrarea Bucovinei în Regatul României (decembrie 1918) până la Nota ultimativă a guvernului URSS (iunie 1940)
-Sancționarea Unirii. Austria renunță la fostul Ducat al Bucovinei prin Tratatul de pace de la Saint Germain (1919). Unificarea administrativă. Modificări în Codul penal și de procedură civilă. Legea agrară. Inaugurarea Universității românești din Cernăuți (1920). Activitatea culturală
-Evoluția demografică pe baza recensământului din 1930. Realizări în domeniul economic, social, politic și cultural între 1930-1938. Învățământ, știință, cultură, biserică. Mitropoliții Vladimir Repta, Nectarie Cotlarciuc, Visarion Puiu, Tit Smedrea. 
-Instaurarea dictaturii regale (februarie 1938); desființarea partidelor politice. Noua reîmpărțire administrativă: înființarea ținuturilor. Rezidenți regali (George Alexianu, Șerban Flondor)
-Atacarea Poloniei (1 septembrie 1939) și declanșarea unui focar de război la granița Bucovinei; refugiați polonezi. Primejdia planează asupra Bucovinei 

123 VII. Bucovina în vara fierbinte a anului 1940. Umilință și durere. Bucovina de Nord și ținutul Herței sub ocupație bolșevică (1940-1941). Din nou împreună (1941-1944)
-Evacuarea Bucovinei de Nord. Umilință și durere
-Armata română intră în acțiune (22 iunie 1941)
-Din nou acasă; organizarea guvernământului Bucovinei. Împliniri și lipsuri
-Dinamica defavorabilă a operațiunilor militare duce la reîncorporarea Bucovinei de Nord la sovietic (august 1944)

151 Bibliografie selectivă

A.Arhivă
I.Arhiva Istorică Centrală. Arhivele Statului București
1.Fond MAI, Direcția Administrației de Stat
2.Fond Casa Regală
3.Fond Iancu Flondor
4.Fond Ministerul Propagandei Naționale
5.Fond Ministerul Justiției., Direcția Judiciară
6.Fond MAN, Direcția Justiției Militare
7.Fond Subsecretariatul de Stat al Colonizărilor și Populației Evacuate
8.Fond Președinția Consiliului de Miniștri, Administrative
9.Fond Președinția Consiliului de Miniștri, Cabinetul Militar al mareșalului Ion Antonescu (1941-1944)
10. Fond Buletine Informative și Contrainformative
II.Arhiva Ministerului de Externe: Fondurile 21 și 32
III.Arhiva Bibliotecii Academiei Române. Arhiva Istorică: Fondurile XII, XIII, XX

B.Lucrări
3.Bartha Istvan, Histoire de la Hongrie des origines a nos jours, Roanne-Budapest, 1974
9.Bogdan Duică George, Autonomia Bisericii Ortodoxe Orientale in Bucovina, „Gazeta Bucovinei”, IV, 1984, 3
13.Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, București, 1975
14.Castellan Georges, Histoire de la Roumanie, Paris, 1984
16.Ciachir Nicolae, Istorie modernă universală (1642-1918), Toronto, 1990 (curs xerox, 991 p.)
17.Ciachir Nicolae & Bercan Gh., Diplomație europeană în epoca modernă (1566-1919), București, 1984
22.Ciobanu Veniamin, La granița a trei imperii, Iași, 1985
28.Diaconescu Emil, România și marile puteri după Congresul de la Berlin și până la 1914, Iași, 1937
31.Droz Jacques, L-Europe Centrale, Paris, 1960
33.Eminescu Mihai, Răpirea Bucovinei, București, 1905
38. Georgescu Vlad, Istoria românilor de la origini până în zilele noastre, ed. II, Los Angeles, 1989
40.Hearder H., Histoire de l-Europe. L-Europe au XIX e siecle (1830-1880), Paris, 1973
43.Iorga Nicolae, Locul românilor în istoria universală, București, 1983
46.Kohn Hans, The Habsburg Empire. 1804-1918, Princeton, 1961
47.May A., The Habsburg Monarchy. 1867-1914, Cambridge, 1960
50.Mamstey Victor, Rise of the Habsburg Empire. 1526-1815, 1971
57.Pollack Walter, Tausend Jahre Osterreich, Munchen, 1975
64.Seaman L., From Viena to Versailles, New York, 1963
67.Suhtelny Orest, Ucraina. A History, Toronto, 1986
79.Zollner E., Histoire de l-Autriche des origines a nos jours, Paris,1966

C.Periodice
1.„Apărarea Națională”, Cernăuți, 1906-1908
2.„Calendarul Bucovinei”, Cernăuți, 1811-1914, Societatea pentru Cultură și Academia Ortodoxă
3.„Candela”, Cernăuți, 1882-1914
4.„Democratul” , 1921, director C. Cehan-Racoviță
5.„Deșteptarea”, Cernăuți, 1893-1904
6.„Dreptatea”, Cernăuți, 1921, Partidului Poporului
7.„Foaea legilor provinciale pentru Bucovina”, Cernăuți, 1850-
8.„Foaea Ordinăciunilor - a Consistoriului episcopal”, Cernăuți, 1868-
9.„Foaea Societății pentru Literatură și Cultură Română în Bucovina”, Cernăuți, 1865-1869
10.„Foaia Poporului”, Cernăuți, 1911-1914
11.„Gazeta Bucovinei”, Cernăuți, 1891-1897
12.„Glasul Bucovinei”, 1921, Partidul Democrat al Unirii / Sextil Pușcariu
13.„Monitorul Oficial”, 1918-1923
14.„Patria”, Cernăuți, 1897-1900
15.„Revista politică”, Suceava, 1886-1891
16.„Timpul”, director C. Cehan-Racoviță din 1929
17.„Tribuna”, Cernăuți, 1921
18.„Viața nouă”, Cernăuți, 1912-1914
19.„Viitorul”, Cernăuți, 1904-1914, foaie clericală ortodoxă
20.„Voința poporului”, Cernăuți, 1902-1903
21.„Voice of Romania”, Hamilton/Canada, 1991-1992

157 Rezumate engleză, franceză, germană

163 Cuprins

„Cazul Barbu Catargiu” (NEAGOE 1992)

 Stelian Neagoe (editor), Cazul Barbu Catargiu. O crimă politică perfectă, Scripta/Istorie & Politică, București, 1992

5 Prolog la cartea primului asasinat politic din România

Stelian Neagoe - Cazul Barbu Catargiu
11 Barbu Catargiu - Un om politic incoruptibil
16 Anghel Demetriescu (editorul operei Catargiului) - Ostracizat moral... din greșeală
23 Denigratori și intriganți - D. A. Sturdza, Al. Lapedatu
33 Eminescu și Kogălniceanu - Apărarea are cuvântul

Anghel Demetriescu - O crimă politică perfectă
39 Vechimea familiei Catargiu
Barbu Catargiu
46 I.O biografie sinuoasă
52 II.Demnitar de stat incomod
62 III.Asasinarea primului ministru al României
75 IV.Partidul Conservator se simțea decapitat
77 V.Credințe social-politice ireductibile
84 VI.Legalitatea și ordinea erau idolii săi
89 VII.Oratorul nepereche

Barbu Catargiu - Cele mai frumoase discursuri parlamentare
101 „Profesiunea mea de credință personală și morală”
102 „Cine zicea boier - zicea ostaș, zicea viteaz”
109 „Feudalitatea în România n-a existat niciodată”
112 „Europa veghează asupra faptelor noastre”
117 „Oameni buni și oameni răi”
119 „Toți dorim Unirea și lucrăm pentru aceasta”
121 „Această idee a Unirii”
123 „În trecut au fost bune și rele”
130 „La noblețea se da după slujbe”
132 „Așezarea temeliei proprietății”
135 „Dl Brătianu știe prea bine că nu i-am contestat niciodată lealitatea”
142 „Plecați capul  sub osânda națiunii”
145 „Cioara se îmbracă cu penele păunului”
152 „Sunt silit să pun degetul pe răni sângerânde”
157 „Orice nu este scris în lege - este permis?”
162 „Profesiunea de credință a Guvernului României”
164 „Nu cunosc pentru oamenii onești alte legi decât cele făcute pentru a-i apăra”
169 „Cuvintele elocinte ale d-lui Kogălniceanu”
172 „Ca om politic curajul meu se mărginește în interesele țării mele”
178 „Prefer a fi zdrobit Guvernul ce conduc decât să întrebuințez mijloace dictatoriale în locul celor constituționale”
180 „Discursul d-lui Kogălniceanu - o himeră ciudată paradoxală”
199 „Voi prefera moartea mai întâi de a lăsa să se încalce vreuna din instituțiile țării”

205 Epilog tragic „Națiunea noastră a pierdut apărătorul cel mai eminent al temeliilor existenței sale”

231 Lista tuturor discursurilor, interpelărilor și intervențiilor lui Barbu Catargiu în Adunarea Deputaților (21 februarie 1859 - 8 iunie 1862)

235 Indice de persoane

„Ion I. C. Brătianu” (SCURTU 1992)

 Ioan Scurtu, Ion I. C. Brătianu. Activitatea politică, Museion, București, 1992, 143

3 Cuvânt înainte

5 Activitatea politică până în decembrie 1908

19 Președinte al PNL. Inițiator al reformei agrare și al celei electorale

30 Ion I. C. Brătianu și războiul pentru întregirea neamului

49 Lupta pentru confirmarea internațională a Marii Uniri din 1918

61 Activitatea pentru consolidarea statului național român

85 Sfârșitul activității politice

99 Personalitatea lui Ion I. C. Brătianu

103 Anexe

Coperta 4: „Dominând cu autoritate viața politică a României timp de două decenii, I. I. C. B. a fost una dintre cele mai complexe și controversate personalități ale istoriei naționale. Toți sau aproape toți cei care au comentat acest subiect sunt de acord că avea o vocație nativă de conducător.
Adorat de colaboratori, atacat vehement de adversari, I. I. C. B. era convins că are de jucat un rol în istoria României, urmărindu-și cu perseverență și încredere destinul politic.
A condus guvernul României timp de 12 ani, contribuind direct la făurirea Marii Uniri din 1918, la legiferarea și înfăptuirea reformei agrare și a celei electorale, la consolidarea statului național român.”

„Cabinetul de stampe” (PREUTU 1988)

 Mariana Preutu, Cabinetul de stampe, „Almanah Scânteia 1988”

(...) 

Ele „au precizat noțiunea de artist, au înnobilat-o oarecum, i-au fixat locul în ierarhia ocupațiilor utile”. Aman va găsi astfel un spațiu în care să poată evolua în voie, încurajat, apreciat, înconjurat de atenția tuturor.

Theodor Aman a trăit în mijlocul unei epoci frământate, al unei epoci în care idealurile patriotice ale revoluției de la 1848 coincideau cu freamătul înnoitor al unei dezvoltări economice, al unei epoci în care, referitor la domeniul artistic, apariția picturii realiste laice marchează ruptura față de tradiția picturii murale, ducând la apariția așa numiților „zugravi de subțire”. Martor al progresului înregistrat în toate domeniile, odată cu unirea principatelor, T. A, a știut să se impună nu numai în conștiința generațiilor contemporane, ci și în aceea a urmașilor, tocmai prin ardenta participare la evenimentele epocii, prin caracterul patriotic al creației lui. Circumscrisă tendințelor generale ale academismului practicat în epocă, arta lui s-a detașat însă prin puterea talentului și a entuziasmului de vechile formule, a afirmat, cu personalitate, ideile cele mai înaintate ale vremii lui, a sensibilizat conștiința contemporanilor față de creația plastică, contribuind substanțial la pregătirea înțelegerii și receptării saltului cu adevărat înnoitor pe planul limbajului pe care-l va aduce plein-airism-ul lui Nicolae Grigorescu.

Artist care nu și-a pierdut niciodată interesul pentru oameni, îndrăgind mai presus de orice istoria românească și dorind, asemenea lui Bălcescu, să-și mobilizeze compatrioții în vederea obținerii libertății și unității naționale, T. A. se apropie foarte mult, nu numai în pictură, dar și în grafica sa de evocarea istorică, de elementele artei romantice. Și nu este lipsit de interes faptul că, asemenea popoarelor mici din centrul și răsăritul Europei care luptau pentru independență națională, A. vedea în această afirmare patetică a idealurilor de libertate cu mijloacele artei o forță capabilă, după expresia lui, „să pună istoria în acțiune”. Bazându-se pe deosebitele resurse tehnice pe care gravura i le oferea, dar și pe un remarcabil talent de desenator, el a lucrat intens în acest domeniu în anii 1872-1881, interesat  de continuarea luptei cu caracter social pe această cale. Posibilitatea multiplicării rapide asigura o largă răspândire a acestor gravuri în cele mai variate medii. Este și motivul care l-a făcut să lucreze intens, astfel încât prin calitatea și bogăția producției din acest domeniu (circa 100 de gravuri), are o substanțială contribuție la dezvoltarea și răspândirea acestui gen în țara noastră. Tematic, aceste lucrări sunt predilect orientate, pe de o parte, spre figurile de seamă ale istoriei și culturii noastre, iar pe de altă parte, spre tipuri și aspecte din mediul rural. Realismul observației și precizia execuției se îmbină la multe din aceste lucrări remarcabile prin sensibila gradare a tonurilor, prin deplina stăpânire a meșteșugului pe care le dovedesc.

„Artistul, ca și literatul, scria A. în carnetele sale de însemnări, trebuie să aparțină timpului său: numai cu această condiție operele lui se vor transmite posterității. El trebuie să aparțină țării sale, numai astfel va fi umanitar. El trebuie să-i exprime opiniile, dacă ține să fie cu adevărat și admirat de gânditori. El trebuie să se arate concret în cugetările lui, numai astfel va avea un ideal”. Crezând cu pasiune în aceste afirmații, A., întemeietorul învățământului artistic românesc, a contribuit prin întreaga activitate la dezvoltarea desenului și gravurii, astfel încât acestea să ajungă ramuri importante ale artelor plastice, pe același plan cu pictura și sculptura, prezente în saloane oficiale și expoziții, în importante colecții particulare.

(...)

„Bătălia de la Mărășești” (MUNTEANU 1921)

 Cassian R. Munteanu, Bătălia de la Mărășești, Facla, Timișoara, 1977, 158 p.

5 Prefață - Nicolae Roșu & Nicolae Țirioi

15 Notă asupra ediției - Nicolae Roșu & Nicolae Țirioi

16 Tabel cronologic

21 Martiriul cătanelor
Câmpul de luptă
Atacul
Dum-dum și măcel
Excitantele
Înmormântarea
Tragedia unui cioban
O conversație peste Dunăre
Camaradul meu, țigan
Celui dispărut...
Moartea gornistului
Ave Caesar!...
Steagul nostru
În spital
Scrisori din Galiția
Spre soare răsare
Evadarea 
Pribegia
Salvat

77 Bătălia de la Mărășești
Dușmanii despre Mărășești
Anexe
Extrase din cele mai frumoase comunicate oficiale românești

100 Pribeag (versuri)
Rugăciune
Părăsiți
Semenicul
În pribegie
Povestea pribeagului
Dorința din urmă
Pe malul Mării
De sărbători
Cleopatra
Trei corbi
Mărășeștii
Pro nobis
În cimitir
Sonet
Bolnav
Boul
Baba Mărie
Târdziu
Viciejii noștri

126 Articole politice
Către cetitori
Mucenicii Unirii
Voluntarii României Mari

131 Referințe critice

145 Anișoara Odeanu, Lui Cassian R. Munteanu, 1928

147 Fotografii

157 Cuprins

coperta IV: Ceea ce reiese din aceste opere e un suflu larg de bunătate, o dragoste nesfârșită pentru pământul și poporul românesc. Din marea mulțime de aspecte în care se prezintă viața, el alege numai pe acelea care convin credinței lui. Și credința lui e numai una: neamul românesc. Sunt pagini sugestive, înduioșătoare în toate aceste volume. Și unde valoarea lor crește este că, deși alese, cum am mai spus, el nu iese totuși din datele nu  numai ale verosimilității, dar chiar ale celei mai obiective realități. Sunt copii de pe natură, cele mai multe. Imagini cărora sufletul nu numai prin origine, dar și prin colorit și prin stil - limpede, ușor și simplu - C. R. M. e un scriitor, înainte de toate, bănățean. - Camil Petrescu