„I. G. Bibicescu sau viața ca operă” (ROMAN 1998)

Ileana Roman, I. G. Bibicescu sau viața ca operă, Prier/Efigii, Fundația culturală Alice Voinescu, Turnu Severin, 1998

5 Cum l-am întâlnit pe Bibicescu

8 Notă asupra textului

9 Cronologie

11 La un tablou de familie. Anii de școală
1.La un tablou de familie
2.Școala de la Cerneți
3.Școala craioveană
4.La București, în câteva cuvinte înainte

27 Credința politică a lui i. G. Bibicescu

55 Publicistul I. G. Bibicescu
1.Generosul gen ziaristic
2.Bibicescu editor și director de publicații
3.Alte publicații scoase de Bibicescu
4.Din nou la presa partidistă
5.Simbol la o prefață

Studii apărute în volum
1.Mișcarea poporațiunii
2.În chestiunea agrară
3.Cucerirea Plevnei economice
4.De la o aniversară
Lista cărților lui I. G. Bibicescu

119 Probleme de edilitate în Bucureștiul tuturor libertăților
1.Dâmboviță, apă dulce
2.Bibicescu - edil al Capitalei

131 I. G. Bibicescu guvernator al BNR
1.BNR - citadela Partidului Național Liberal
2.Drumul fără întoarcere al tezaurului BNR

I. G. Bibicescu - folclorist
Prolog la o carte
Înfărtățitul și însurățitul în Mehedinți

Opera de mecenat
Act de danie
O definiție a bibliofiliei
Societatea culturală Biblioteca I. G. Bibicescu
Valoarea Bibliotecii I. G. Bibicescu

196 Astăzi între bibliofilie și bibliofobie
1.Spoiala de cultură
2.Pentru salvarea moștenirii culturale I. G. Bibicescu

201 Referințe critice

210 Strada I. G. Bibicescu

„Ion I. C. Brătianu” (SCURTU 1992)

 Ioan Scurtu, Ion I. C. Brătianu. Activitatea politică, Museion, București, 1992, 143

3 Cuvânt înainte

5 Activitatea politică până în decembrie 1908

19 Președinte al PNL. Inițiator al reformei agrare și al celei electorale

30 Ion I. C. Brătianu și războiul pentru întregirea neamului

49 Lupta pentru confirmarea internațională a Marii Uniri din 1918

61 Activitatea pentru consolidarea statului național român

85 Sfârșitul activității politice

99 Personalitatea lui Ion I. C. Brătianu

103 Anexe

Coperta 4: „Dominând cu autoritate viața politică a României timp de două decenii, I. I. C. B. a fost una dintre cele mai complexe și controversate personalități ale istoriei naționale. Toți sau aproape toți cei care au comentat acest subiect sunt de acord că avea o vocație nativă de conducător.
Adorat de colaboratori, atacat vehement de adversari, I. I. C. B. era convins că are de jucat un rol în istoria României, urmărindu-și cu perseverență și încredere destinul politic.
A condus guvernul României timp de 12 ani, contribuind direct la făurirea Marii Uniri din 1918, la legiferarea și înfăptuirea reformei agrare și a celei electorale, la consolidarea statului național român.”

Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918

I. Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.

II. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.
III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:

1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.
5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.
6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

IV. Adunarea Naţională dă expresie dorinţei sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea naţiunilor libere în aşa chip, ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaţionale.
V. Românii adunaţi în această Adunare Naţională salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul Monarhiei austro-ungare şi uniţi cu ţara mamă România.
VI. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume naţiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană şi hotărăşte ca acest salut al său să se aducă la cunoştiinţa tuturor acelor naţiuni.
VII. Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea şi unitatea naţiunii române.
VIII. Adunarea Naţională dă expresiune mulţumirei şi admiraţiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizaţiunea de ghiarele barbariei.
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunei române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română oricând şi pretutindeni faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii.