<
(...)
Nu știu lucru mai trist decît ocupația asta și alergătura și tainele acestea ale unui om ruinat; scrisorile de la cine știe ce bogătaș care-i prezintă condoleanțe, pe care ți le pune cu grijă sub ochi și pe care își clădește toate speranțele lui de refacere, cît și viitoarea lui bogăție. Fără îndoială că, în decursul vieții sale, iubitul meu cititor a fost oprit în drum de mulți asemenea nefericiți. Omul te ia binișor deoparte; își scoate teancul de hîrtii din buzunarul căscat al hainei, dezleagă șnurul, pune panglica în gură, își alege scrisorile lui favorite și ți le pune dinainte; și cine nu cunoaște privirea deznădăjduită, încordată, pe jumătate înnebunită, pe care o ațintește asupra ta cu ochii lui văduviți de orice speranță?
(...)
>
SURSA
William Thackeray, Bîlciul deșertăciunilor*, trad. I. Frunzetti & C. Tudor, vol. I, ed. Capitolul, București, 1992, p. 203.
NOTĂ M. T.
* Mariana Răileanu, „Bîlciul deșertăciunilor” de William Makepeace Thackeray, 5 iunie 2013 (https://raileanumariana.wordpress.com/2013/06/05/balciul-desertaciunilor-william-makepeace-thackeray/)
Se afișează postările cu eticheta ocupație. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ocupație. Afișați toate postările
miercuri, 20 ianuarie 2016
luni, 23 noiembrie 2015
Alegerile în Anglia în timpul marii crize economice din 1929-1933 (GALSWORTHY 1933)
<
(...)
- (...) Între timp vor avea loc alegerile.
- Cine-i candidatul nostru?
- Se numește Dornford, un om nou, foarte de treabă.
- N-o să aibă nevoie de agenți electorali?
- Cum să nu!
- Perfect! Asta ava fi o ocupație pentru început. Guvernul ăsta Național* face vreo treabă?
- Vorbesc cu toții despre „îndeplinirea sarcinilor”, dar deocamdată nu ni se spune în ce fel.
- Presupun că în momentul în care vor avea de înfăptuit un plan constructiv, or să înceapă se mănînce între ei. Dar asta mă depășește. Eu pot foarte bine să cutreier ținutul strigînd: „Votați cu Dornford!”
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell**, trad. A. Ralian, vol. II (Dincolo de rîu), ed.Miron, 1992, p. 111.
NOTE M. T.
* Al doilea Guvern Național din perioada 1931-1935 a rezultat în urma alegerilor din octombrie 1931. A fost un guvern de coaliție, format din partidele conservator, laburist, liberal și național și condus de laburistul Ramsay Macdonald, premier din 1929. (http://www.theguardian.com/theguardian/2012/aug/25/archive-1931-macdonald-forms-coalition)
** Editura Miron - Clasici vechi și noi - Iubirile lui Dinny Cherrrell 2 vol. - http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol
(...)
- (...) Între timp vor avea loc alegerile.
- Cine-i candidatul nostru?
- Se numește Dornford, un om nou, foarte de treabă.
- N-o să aibă nevoie de agenți electorali?
- Cum să nu!
- Perfect! Asta ava fi o ocupație pentru început. Guvernul ăsta Național* face vreo treabă?
- Vorbesc cu toții despre „îndeplinirea sarcinilor”, dar deocamdată nu ni se spune în ce fel.
- Presupun că în momentul în care vor avea de înfăptuit un plan constructiv, or să înceapă se mănînce între ei. Dar asta mă depășește. Eu pot foarte bine să cutreier ținutul strigînd: „Votați cu Dornford!”
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell**, trad. A. Ralian, vol. II (Dincolo de rîu), ed.Miron, 1992, p. 111.
NOTE M. T.
* Al doilea Guvern Național din perioada 1931-1935 a rezultat în urma alegerilor din octombrie 1931. A fost un guvern de coaliție, format din partidele conservator, laburist, liberal și național și condus de laburistul Ramsay Macdonald, premier din 1929. (http://www.theguardian.com/theguardian/2012/aug/25/archive-1931-macdonald-forms-coalition)
** Editura Miron - Clasici vechi și noi - Iubirile lui Dinny Cherrrell 2 vol. - http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol
vineri, 12 septembrie 2014
Burghezi versus aristocrați în stațiunile balneare (IBRĂILEANU 1933)
<
(...)
Sînt interesante aerele aristocratice pe care și le ia în micile stațiuni „balneare” și „climaterice” toată lumea asta, și mai cu seamă femeile. Neavînd nici o ocupație și lipsind aici clasa de sus care să-i comprime și să-i pună la locul lor - ca păpușile cu resort cînd închizi capacul - acești mic burghezi se simt într-adevăr boieri. Senzația de clasă nu-i o stare de suflet absolută. Rezultă dintr-un raport. (Admirabilă tautologie!) Un militar de un grad inferior trece în fiecare zi printr-un sistem ecosez* de senzații: aci sclav, aci rege asirian**.
(...)
>
SURSA
Garabet Ibrăileanu, Adela, ed. Minerva / seria Arcade, București, 1976, p. 9-10.
NOTĂ M.T.
* Ecosez = (Despre țesături) Care este țesut cu un model în carouri mari, de obicei în culori vii și variate. [< fr. écossais – scoțian]. (http://dexonline.ro/definitie/ecosez)
** Asiria = Imperiu antic, al cărui nucleu era situat în Mesopotamia, regiunea dintre fluviile Tigru și Eufrat, în Irakul de azi. (http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/asiria.html)
(...)
Sînt interesante aerele aristocratice pe care și le ia în micile stațiuni „balneare” și „climaterice” toată lumea asta, și mai cu seamă femeile. Neavînd nici o ocupație și lipsind aici clasa de sus care să-i comprime și să-i pună la locul lor - ca păpușile cu resort cînd închizi capacul - acești mic burghezi se simt într-adevăr boieri. Senzația de clasă nu-i o stare de suflet absolută. Rezultă dintr-un raport. (Admirabilă tautologie!) Un militar de un grad inferior trece în fiecare zi printr-un sistem ecosez* de senzații: aci sclav, aci rege asirian**.
(...)
>
SURSA
Garabet Ibrăileanu, Adela, ed. Minerva / seria Arcade, București, 1976, p. 9-10.
NOTĂ M.T.
* Ecosez = (Despre țesături) Care este țesut cu un model în carouri mari, de obicei în culori vii și variate. [< fr. écossais – scoțian]. (http://dexonline.ro/definitie/ecosez)
** Asiria = Imperiu antic, al cărui nucleu era situat în Mesopotamia, regiunea dintre fluviile Tigru și Eufrat, în Irakul de azi. (http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/asiria.html)
luni, 29 aprilie 2013
Gândire feministă în Anglia provincială a secolului XIX (C. BRONTE)
În 1849, tânăra scriitoare englezoaică Charlotte Bronte a publicat romanul social Shirley, a cărui acțiune se petrece în 1811-1812, în regiunea nordică industrializată Yorkshire. Tânăra Caroline Helstone, nepoata pastorului anglican local, reflectează asupra situației femeii din societatea provincială engleză, prezentându-se ca o antemergătoare a curentului feminist de la sfârșitul secolului XIX..
<(...)
Nimeni, își zicea mai departe Caroline, nimeni, după cîte văd, nu poate fi învinovățit în mod special pentru starea aceasta; și n-aș fi capabilă să spun, oricît de mult mi-aș chinui mintea, cum ar putea fi ea schimbată înspre mai bine; dar simt că pe undeva lucrurile nu merg așa cum ar trebui. Cred că femeile singure ar trebui să aibă mai multe de făcut - să li se ofere mai multe prilejuri de a găsi ocupații interesante și folositoare, mult mai multe decît li se oferă astăzi. Și atunci cînd rostesc asemenea cuvinte n-am defel impresia că l-aș supăra pe Dumnezeu cu vorbele mele, că aș fi lipsită de pietate ori smerenie, lipsită de credință sau că săvîrșesc o blasfemie. Aflu însă consolare în gîndul că Dumnezeu aude într-adevăr mulțime mare de gemete și arată îndurare față de multe dureri dinaintea căror oamenii își astupă urechile ori se încruntă cu dispreț neputincios. Spun neputincios fiindcă bag de seamă că acelor dureri pe care societatea nu e în stare să le curme cu ușurință le interzice în schimb exprimarea, sub pedeapsa disprețului, iar acest dispreț nu-i altceva decît un fel de pelerină înzorzonată, menită să-i ascundă schiloada slăbiciune. Oamenii nu pot îndura să li se amintească de relele pe care nu sînt în stare sau nu vor să le îndrepte, silindu-i să trăiască simțămîntul propriei lor incapacități, ori pe acela încă și mai dureros al obligației de a face un efort neplăcut, asemenea aduceri aminte le tulbură liniștea și le zdruncină mulțumirea de sine. Fetele bătrîne din sînul sărăcimii, fără adăpost și fără slujbă, nu se cuvine să ceară și ele un loc și o ocupație pe lumea asta: o asemenea cerere îi tulbură pe cei fericiți și bogați, îi tulbură pe părinți. Iată, de pildă, numeroasele familii cu fete, de-aici, de prin împrejurimi, familiile Armitage, Birtwhistle și \Sykes. Băieții din familiile astea își au fiecare profesia sau ocupația lui, au ceva de făcut. Surorile lor n-au nimic de făcut sub soarele nostru în afară de treburile casnice și de cusut; nici o plăcere pămîntească, în afara vizitelor care nu slujesc la nimic; și pentru tot restul vieții lor, nici o speranță de mai bine. Starea asta de lîncezeală le macină sănătatea; niciodată nu se simt bine. mințile și vederile li se închircesc pînă la o incredibilă îngustime. \Marea lor dorință - singura țintă a fiecăreia dintre ele - e să se mărite, dar cele mai multe n-au să se mărite niciodată - vor muri așa cum trăiesc în clipa de față. Plănuiesc, uneltesc și se îmbracă pentru a prinde în capcană un bărbat. Iar bărbații le iau în rîs; n-au nevoie de ele; le socotesc o marfă grozav de ieftină. Spun - nu o singură dată i-am auzit rîzînd disprețuitor pe tema asta - că piața matrimonială e sufocată de supraproducție. Același lucru îl spun și tații și se supără pe fetele lor cînd ajung să le descopere manevrele: le poruncesc să stea acasă. Ce s-or fi așteptînd să facă ele acasă? Dacă îi întrebi, îți răspund că să gătească și să coasă. Și se așteaptă ca fetele să facă treburile astea, și numai pe astea, cu mulțumire, în chip statornic, fără să plîngă vreodată în viața lor, ca și cum n-ar avea nici umbra vreunei posibilități de a realiza altceva; teoria asta poate fi susținută cu tot atîta dreptate ca și aceea care ar spune că tații nu sînt în stare să mănînce decît ce e gătit de fiicele lor și să îmbrace altceva decît ce e cusut de ele. Oare bărbații ar putea să trăiască la fel? N-ar fi și ei foarte nemulțumiți? Iar cînd nemulțumirea lor nu și-ar găsi leac, n-ar afla alt răspuns în afară de reproșuri ori de cîte ori și-ar exprima-o chiar și cu cea mai mare modestie, nemulțumirea asta n-ar dospi și nu s-ar transforma în turbare? Lucreția (1) stînd în mijlocul slujnicelor sale aplecată asupra războiului și țesînd în miez de noapte și virtuoasa nevastă a lui Solomon sînt deseori folosite ca pilde pentru ce ar trebui să fie „tagma femeilor” (cum zic ei). Nu știu; Lucreția, aș spune eu, era o femeie demnă de cea mai înaltă prețuire, foarte deopotrivă cu vara mea Hortense Moore; dar își ținea slujnicele treze pînă tîrziu în noapte; N-aș fi defel să mă număr printre ele. Dacă i-ar sta în putință, la fel ne-ar munci și Hortense pe mine și pe Sarah, și nici una dintre noi n-am îndura una ca asta. Pe de altă parte, „nevasta virtuoasă” își ținea slujnicele de veghe pînă după miezul nopții; „isprăvea cu gustarea de dimineață”, cum spune doamna Sykes, înainte de ceasurile unu din noapte; dar ea mai avea și altceva de făcut decît să țeasă și să împartă porțiile. Era un fel de fabricantă - țesea pînză fină și o vindea; era agricultoare - cumpăra pămînturi și planta vie. Femeia aceea era o întreprinzătoare; se dovedea a fi ceea ce matroanele de la noi „o femeie cu cap”. Luată ca un tot, îmi place mult mai mult decît Lucreția; și nu cred că încheind cu ea vreun tîrg domnul Armitage ori domnul Sykes ar fi izbutit să obțină vreun avantaj; ceea ce îmi place. „Cu virtute și strălucire este ea îmbrăcată... într-însa se încrede soțul ei din toată inima... ea își deschide gura cu înțelepciune... feciorii ei ajung sus, de aceea lumea o fericește, iar soțul ei o laudă.” Rege al Iudeii - vrednica ta femeie model, e un model demn de toată prețuirea! Dar oare sîntem noi, în zilele de astăzi, crescute astfel încît să-i fim pe potrivă? Bărbați din Yorkshire! Se ridică fiicele voastre pînă la asemenea regească stare? Se pot ridica? Le puteți ajuta să se ridice? Le puteți oferi un domeniu în care însușirile pot să fie folosite și să se poată dezvolta? Bărbați din Anglia? Uitați-vă la sărmanele voastre fete, dintre care multe se ofilesc în preajma voastră, decăzînd pînă la distrugere sau prostie; ori, ceea ce e și mai rău, pînă la a ajunge niște înăcrite fete bătrîne - invidioase, bîrfitoare, răutăcioase, fiindcă viața nu e pentru ele decît un pustiu; ori, ceea ce e cel mai rău dintre toate, silite să se zbată, recurgînd la biete cochetării ieftine și la artificii înjositoare, pentru a obține prin măritiș acea poziție și stimă care sînt refuzate celibatului. Părinți! Nu puteți schimba lucrurile acestea? Poate că nu dintr-o dată; dar acordați acestor probleme atenția cuvenită, atunci cînd vă înfruntați cu ele, socotiți-le vrednice de a cugeta asupra lor; nu le respingeți cu o glumă neroadă sau cu o insultă lașă. Ar trebui să doriți să fiți mîndri de fetele voastre, nu să roșiți din pricina lor - iar pentru asta găsiți-le ceva care să le intereseze, o ocupație care să le dea putința de a se ridica deasupra flirtului, a manevrelor dubioase și a dăunătoarei clevetiri. Dacă veți păstra mai departe mințile fetelor voastre în îngustime și încătușare - vor rămîne veșnic o năpastă și un izvor de griji, uneori chiar o rușine pentru voi; instruiți aceste minți, oferiți-le o țintă în viață și o treabă de îndeplinit - vă vor fi cei mai încîntători tovarăși în vremuri de sănătate; cele mai duioase îngrijitoare la vreme de boală; cel mai de nădejde sprijin la vremea bătrîneții.
>
SURSA
Charlotte Bronte, Shirley, vol. II, trad. D. Mazilu, edit. Clip Impex, București, 1993, p. 67-70.
<(...)
Nimeni, își zicea mai departe Caroline, nimeni, după cîte văd, nu poate fi învinovățit în mod special pentru starea aceasta; și n-aș fi capabilă să spun, oricît de mult mi-aș chinui mintea, cum ar putea fi ea schimbată înspre mai bine; dar simt că pe undeva lucrurile nu merg așa cum ar trebui. Cred că femeile singure ar trebui să aibă mai multe de făcut - să li se ofere mai multe prilejuri de a găsi ocupații interesante și folositoare, mult mai multe decît li se oferă astăzi. Și atunci cînd rostesc asemenea cuvinte n-am defel impresia că l-aș supăra pe Dumnezeu cu vorbele mele, că aș fi lipsită de pietate ori smerenie, lipsită de credință sau că săvîrșesc o blasfemie. Aflu însă consolare în gîndul că Dumnezeu aude într-adevăr mulțime mare de gemete și arată îndurare față de multe dureri dinaintea căror oamenii își astupă urechile ori se încruntă cu dispreț neputincios. Spun neputincios fiindcă bag de seamă că acelor dureri pe care societatea nu e în stare să le curme cu ușurință le interzice în schimb exprimarea, sub pedeapsa disprețului, iar acest dispreț nu-i altceva decît un fel de pelerină înzorzonată, menită să-i ascundă schiloada slăbiciune. Oamenii nu pot îndura să li se amintească de relele pe care nu sînt în stare sau nu vor să le îndrepte, silindu-i să trăiască simțămîntul propriei lor incapacități, ori pe acela încă și mai dureros al obligației de a face un efort neplăcut, asemenea aduceri aminte le tulbură liniștea și le zdruncină mulțumirea de sine. Fetele bătrîne din sînul sărăcimii, fără adăpost și fără slujbă, nu se cuvine să ceară și ele un loc și o ocupație pe lumea asta: o asemenea cerere îi tulbură pe cei fericiți și bogați, îi tulbură pe părinți. Iată, de pildă, numeroasele familii cu fete, de-aici, de prin împrejurimi, familiile Armitage, Birtwhistle și \Sykes. Băieții din familiile astea își au fiecare profesia sau ocupația lui, au ceva de făcut. Surorile lor n-au nimic de făcut sub soarele nostru în afară de treburile casnice și de cusut; nici o plăcere pămîntească, în afara vizitelor care nu slujesc la nimic; și pentru tot restul vieții lor, nici o speranță de mai bine. Starea asta de lîncezeală le macină sănătatea; niciodată nu se simt bine. mințile și vederile li se închircesc pînă la o incredibilă îngustime. \Marea lor dorință - singura țintă a fiecăreia dintre ele - e să se mărite, dar cele mai multe n-au să se mărite niciodată - vor muri așa cum trăiesc în clipa de față. Plănuiesc, uneltesc și se îmbracă pentru a prinde în capcană un bărbat. Iar bărbații le iau în rîs; n-au nevoie de ele; le socotesc o marfă grozav de ieftină. Spun - nu o singură dată i-am auzit rîzînd disprețuitor pe tema asta - că piața matrimonială e sufocată de supraproducție. Același lucru îl spun și tații și se supără pe fetele lor cînd ajung să le descopere manevrele: le poruncesc să stea acasă. Ce s-or fi așteptînd să facă ele acasă? Dacă îi întrebi, îți răspund că să gătească și să coasă. Și se așteaptă ca fetele să facă treburile astea, și numai pe astea, cu mulțumire, în chip statornic, fără să plîngă vreodată în viața lor, ca și cum n-ar avea nici umbra vreunei posibilități de a realiza altceva; teoria asta poate fi susținută cu tot atîta dreptate ca și aceea care ar spune că tații nu sînt în stare să mănînce decît ce e gătit de fiicele lor și să îmbrace altceva decît ce e cusut de ele. Oare bărbații ar putea să trăiască la fel? N-ar fi și ei foarte nemulțumiți? Iar cînd nemulțumirea lor nu și-ar găsi leac, n-ar afla alt răspuns în afară de reproșuri ori de cîte ori și-ar exprima-o chiar și cu cea mai mare modestie, nemulțumirea asta n-ar dospi și nu s-ar transforma în turbare? Lucreția (1) stînd în mijlocul slujnicelor sale aplecată asupra războiului și țesînd în miez de noapte și virtuoasa nevastă a lui Solomon sînt deseori folosite ca pilde pentru ce ar trebui să fie „tagma femeilor” (cum zic ei). Nu știu; Lucreția, aș spune eu, era o femeie demnă de cea mai înaltă prețuire, foarte deopotrivă cu vara mea Hortense Moore; dar își ținea slujnicele treze pînă tîrziu în noapte; N-aș fi defel să mă număr printre ele. Dacă i-ar sta în putință, la fel ne-ar munci și Hortense pe mine și pe Sarah, și nici una dintre noi n-am îndura una ca asta. Pe de altă parte, „nevasta virtuoasă” își ținea slujnicele de veghe pînă după miezul nopții; „isprăvea cu gustarea de dimineață”, cum spune doamna Sykes, înainte de ceasurile unu din noapte; dar ea mai avea și altceva de făcut decît să țeasă și să împartă porțiile. Era un fel de fabricantă - țesea pînză fină și o vindea; era agricultoare - cumpăra pămînturi și planta vie. Femeia aceea era o întreprinzătoare; se dovedea a fi ceea ce matroanele de la noi „o femeie cu cap”. Luată ca un tot, îmi place mult mai mult decît Lucreția; și nu cred că încheind cu ea vreun tîrg domnul Armitage ori domnul Sykes ar fi izbutit să obțină vreun avantaj; ceea ce îmi place. „Cu virtute și strălucire este ea îmbrăcată... într-însa se încrede soțul ei din toată inima... ea își deschide gura cu înțelepciune... feciorii ei ajung sus, de aceea lumea o fericește, iar soțul ei o laudă.” Rege al Iudeii - vrednica ta femeie model, e un model demn de toată prețuirea! Dar oare sîntem noi, în zilele de astăzi, crescute astfel încît să-i fim pe potrivă? Bărbați din Yorkshire! Se ridică fiicele voastre pînă la asemenea regească stare? Se pot ridica? Le puteți ajuta să se ridice? Le puteți oferi un domeniu în care însușirile pot să fie folosite și să se poată dezvolta? Bărbați din Anglia? Uitați-vă la sărmanele voastre fete, dintre care multe se ofilesc în preajma voastră, decăzînd pînă la distrugere sau prostie; ori, ceea ce e și mai rău, pînă la a ajunge niște înăcrite fete bătrîne - invidioase, bîrfitoare, răutăcioase, fiindcă viața nu e pentru ele decît un pustiu; ori, ceea ce e cel mai rău dintre toate, silite să se zbată, recurgînd la biete cochetării ieftine și la artificii înjositoare, pentru a obține prin măritiș acea poziție și stimă care sînt refuzate celibatului. Părinți! Nu puteți schimba lucrurile acestea? Poate că nu dintr-o dată; dar acordați acestor probleme atenția cuvenită, atunci cînd vă înfruntați cu ele, socotiți-le vrednice de a cugeta asupra lor; nu le respingeți cu o glumă neroadă sau cu o insultă lașă. Ar trebui să doriți să fiți mîndri de fetele voastre, nu să roșiți din pricina lor - iar pentru asta găsiți-le ceva care să le intereseze, o ocupație care să le dea putința de a se ridica deasupra flirtului, a manevrelor dubioase și a dăunătoarei clevetiri. Dacă veți păstra mai departe mințile fetelor voastre în îngustime și încătușare - vor rămîne veșnic o năpastă și un izvor de griji, uneori chiar o rușine pentru voi; instruiți aceste minți, oferiți-le o țintă în viață și o treabă de îndeplinit - vă vor fi cei mai încîntători tovarăși în vremuri de sănătate; cele mai duioase îngrijitoare la vreme de boală; cel mai de nădejde sprijin la vremea bătrîneții.
>
SURSA
Charlotte Bronte, Shirley, vol. II, trad. D. Mazilu, edit. Clip Impex, București, 1993, p. 67-70.
vineri, 29 ianuarie 1993
„Din istoria Bucovinei” (CIACHIR 1993)
Nicolae Ciachir, Din istoria Bucovinei (1775-1944), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1993
5 I.Considerații istoriografice privind Bucovina
13 II.Considerații istorice în context european, până la acapararea nordului Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775)
-Moldova lui Ștefan cel Mare - factor de stabilitate în zonă
-Ștefan cel Mare ține la respect Polonia, Ungaria, Imperiul Otoman și Hanatul Crimeii
-Ecoul european al statului unitar român realizat de Mihai Viteazul
-Imperiul Habsburgic acaparează teritorii românești: Transilvania (1699), Banatul (1718) și, temporar, Oltenia (1718-1739)
-Războaie ruso-otomane în secolul XVIII cu teatrul de operațiuni pe teritoriul Principatelor Unite
-Prima împărțire a Poloniei (1772), Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774) și acapararea Bucovinei (1775)
-Moldova lui Ștefan cel Mare - factor de stabilitate în zonă
-Ștefan cel Mare ține la respect Polonia, Ungaria, Imperiul Otoman și Hanatul Crimeii
-Ecoul european al statului unitar român realizat de Mihai Viteazul
-Imperiul Habsburgic acaparează teritorii românești: Transilvania (1699), Banatul (1718) și, temporar, Oltenia (1718-1739)
-Războaie ruso-otomane în secolul XVIII cu teatrul de operațiuni pe teritoriul Principatelor Unite
-Prima împărțire a Poloniei (1772), Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774) și acapararea Bucovinei (1775)
39 III.De la pătrunderea trupelor austriece (1775) până la constituirea Ducatului Bucovinei (1849)
-Jurământul de credință față de noua stăpânire. Măsuri administrative ale comandantului militar
-Înființarea Episcopiei Bucovinei cu dependență ierarhică față de Mitropolia Ortodoxă de la Karlowitz. Secularizarea averilor mănăstirești și crearea Fondului bisericesc
-Includerea Bucovinei în administrația Ducatului Bucovinei (1786). Reforme sociale. Creșterea demografică. Viața bisericească și culturală
-Revoluția de la 1848 în Bucovina. Fruntași ai mișcării revoluționare din Moldova, Basarabia, Țara Românească și Transilvania la Cernăuți. Rolul ziarului „Bucovina”
-Jurământul de credință față de noua stăpânire. Măsuri administrative ale comandantului militar
-Înființarea Episcopiei Bucovinei cu dependență ierarhică față de Mitropolia Ortodoxă de la Karlowitz. Secularizarea averilor mănăstirești și crearea Fondului bisericesc
-Includerea Bucovinei în administrația Ducatului Bucovinei (1786). Reforme sociale. Creșterea demografică. Viața bisericească și culturală
-Revoluția de la 1848 în Bucovina. Fruntași ai mișcării revoluționare din Moldova, Basarabia, Țara Românească și Transilvania la Cernăuți. Rolul ziarului „Bucovina”
52 IV.De la constituirea Ducatului Bucovinei (1849) până la declanșarea primului război mondial (1914)
-Noul cadru administrativ - cu implicații de ordin politic. Viața culturală
-Dualismul Austro-Ungar (1867). Bucovina sun regimul noii Constituții austriece din decembrie 1867
-Înființarea Mitropoliei Ortodoxe a Bucovinei și Dalmației (1873)
-Inaugurarea Universității germane din Cernăuți (1875)
-Poziția românilor bucovineni față de Unirea Principatelor (1859), a serbării Centenarului Anexării (1875) și a Războiului de Independență (1877)
-Demografia Ducatului. Progrese și dificultăți economice. Realizări în domeniile învățământului și culturii. Regenerarea vieții Bisericii sub mitropolitul Silvestru Morariu (1880-1895)
-Viața politică. Înființarea Partidului Național Popular (1900) și a Partidului Național Român (1905). Reapariția „Gazetei Bucovinei” (1906)
- Activitatea deputaților români în Parlamentul de la Viena
-Contacte și divergențe cu rutenii și germanii din Bucovina
-Noul cadru administrativ - cu implicații de ordin politic. Viața culturală
-Dualismul Austro-Ungar (1867). Bucovina sun regimul noii Constituții austriece din decembrie 1867
-Înființarea Mitropoliei Ortodoxe a Bucovinei și Dalmației (1873)
-Inaugurarea Universității germane din Cernăuți (1875)
-Poziția românilor bucovineni față de Unirea Principatelor (1859), a serbării Centenarului Anexării (1875) și a Războiului de Independență (1877)
-Demografia Ducatului. Progrese și dificultăți economice. Realizări în domeniile învățământului și culturii. Regenerarea vieții Bisericii sub mitropolitul Silvestru Morariu (1880-1895)
-Viața politică. Înființarea Partidului Național Popular (1900) și a Partidului Național Român (1905). Reapariția „Gazetei Bucovinei” (1906)
- Activitatea deputaților români în Parlamentul de la Viena
-Contacte și divergențe cu rutenii și germanii din Bucovina
78 V.Bucovina în primul război mondial (1914-1918). Proclamarea Unirii cu România (28 noiembrie 1918)
-Cadrul general. Cele două tabere beligerante. Antanta și Puterile Centrale. Izbucnirea războiului
- Bucovina angrenată în război cu doi ani înaintea României. Sub steag habsburgic au fost mobilizați inițial 30.000 de bucovineni
-Încetarea activității Parlamentului de la Viena și a Dietei Bucovinei în urma declanșării războiului - Bucovina teatru de operațiuni militare. Cele trei ocupații rusești
-Acțiunea refugiaților bucovineni în timpul războiului. Memoriul lui Iancu Flondor din 1915
-Intrarea României în război (august 1916) și elanul provocat în Bucovina. Înființarea Misiunii Române în Bucovina (iulie 1917)
-Adunarea Constituantă de la Cernăuți (27 octombrie 1918). Proclamarea Unirii Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918. Importanța istorică a evenimentului
-Cadrul general. Cele două tabere beligerante. Antanta și Puterile Centrale. Izbucnirea războiului
- Bucovina angrenată în război cu doi ani înaintea României. Sub steag habsburgic au fost mobilizați inițial 30.000 de bucovineni
-Încetarea activității Parlamentului de la Viena și a Dietei Bucovinei în urma declanșării războiului - Bucovina teatru de operațiuni militare. Cele trei ocupații rusești
-Acțiunea refugiaților bucovineni în timpul războiului. Memoriul lui Iancu Flondor din 1915
-Intrarea României în război (august 1916) și elanul provocat în Bucovina. Înființarea Misiunii Române în Bucovina (iulie 1917)
-Adunarea Constituantă de la Cernăuți (27 octombrie 1918). Proclamarea Unirii Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918. Importanța istorică a evenimentului
94 VI.De la reintegrarea Bucovinei în Regatul României (decembrie 1918) până la Nota ultimativă a guvernului URSS (iunie 1940)
-Sancționarea Unirii. Austria renunță la fostul Ducat al Bucovinei prin Tratatul de pace de la Saint Germain (1919). Unificarea administrativă. Modificări în Codul penal și de procedură civilă. Legea agrară. Inaugurarea Universității românești din Cernăuți (1920). Activitatea culturală
-Evoluția demografică pe baza recensământului din 1930. Realizări în domeniul economic, social, politic și cultural între 1930-1938. Învățământ, știință, cultură, biserică. Mitropoliții Vladimir Repta, Nectarie Cotlarciuc, Visarion Puiu, Tit Smedrea.
-Instaurarea dictaturii regale (februarie 1938); desființarea partidelor politice. Noua reîmpărțire administrativă: înființarea ținuturilor. Rezidenți regali (George Alexianu, Șerban Flondor)
-Atacarea Poloniei (1 septembrie 1939) și declanșarea unui focar de război la granița Bucovinei; refugiați polonezi. Primejdia planează asupra Bucovinei
-Sancționarea Unirii. Austria renunță la fostul Ducat al Bucovinei prin Tratatul de pace de la Saint Germain (1919). Unificarea administrativă. Modificări în Codul penal și de procedură civilă. Legea agrară. Inaugurarea Universității românești din Cernăuți (1920). Activitatea culturală
-Evoluția demografică pe baza recensământului din 1930. Realizări în domeniul economic, social, politic și cultural între 1930-1938. Învățământ, știință, cultură, biserică. Mitropoliții Vladimir Repta, Nectarie Cotlarciuc, Visarion Puiu, Tit Smedrea.
-Instaurarea dictaturii regale (februarie 1938); desființarea partidelor politice. Noua reîmpărțire administrativă: înființarea ținuturilor. Rezidenți regali (George Alexianu, Șerban Flondor)
-Atacarea Poloniei (1 septembrie 1939) și declanșarea unui focar de război la granița Bucovinei; refugiați polonezi. Primejdia planează asupra Bucovinei
123 VII. Bucovina în vara fierbinte a anului 1940. Umilință și durere. Bucovina de Nord și ținutul Herței sub ocupație bolșevică (1940-1941). Din nou împreună (1941-1944)
-Evacuarea Bucovinei de Nord. Umilință și durere
-Armata română intră în acțiune (22 iunie 1941)
-Din nou acasă; organizarea guvernământului Bucovinei. Împliniri și lipsuri
-Dinamica defavorabilă a operațiunilor militare duce la reîncorporarea Bucovinei de Nord la sovietic (august 1944)
-Evacuarea Bucovinei de Nord. Umilință și durere
-Armata română intră în acțiune (22 iunie 1941)
-Din nou acasă; organizarea guvernământului Bucovinei. Împliniri și lipsuri
-Dinamica defavorabilă a operațiunilor militare duce la reîncorporarea Bucovinei de Nord la sovietic (august 1944)
151 Bibliografie selectivă
A.Arhivă
I.Arhiva Istorică Centrală. Arhivele Statului București
1.Fond MAI, Direcția Administrației de Stat
2.Fond Casa Regală
3.Fond Iancu Flondor
4.Fond Ministerul Propagandei Naționale
5.Fond Ministerul Justiției., Direcția Judiciară
6.Fond MAN, Direcția Justiției Militare
7.Fond Subsecretariatul de Stat al Colonizărilor și Populației Evacuate
8.Fond Președinția Consiliului de Miniștri, Administrative
9.Fond Președinția Consiliului de Miniștri, Cabinetul Militar al mareșalului Ion Antonescu (1941-1944)
10. Fond Buletine Informative și Contrainformative
II.Arhiva Ministerului de Externe: Fondurile 21 și 32
III.Arhiva Bibliotecii Academiei Române. Arhiva Istorică: Fondurile XII, XIII, XX
I.Arhiva Istorică Centrală. Arhivele Statului București
1.Fond MAI, Direcția Administrației de Stat
2.Fond Casa Regală
3.Fond Iancu Flondor
4.Fond Ministerul Propagandei Naționale
5.Fond Ministerul Justiției., Direcția Judiciară
6.Fond MAN, Direcția Justiției Militare
7.Fond Subsecretariatul de Stat al Colonizărilor și Populației Evacuate
8.Fond Președinția Consiliului de Miniștri, Administrative
9.Fond Președinția Consiliului de Miniștri, Cabinetul Militar al mareșalului Ion Antonescu (1941-1944)
10. Fond Buletine Informative și Contrainformative
II.Arhiva Ministerului de Externe: Fondurile 21 și 32
III.Arhiva Bibliotecii Academiei Române. Arhiva Istorică: Fondurile XII, XIII, XX
B.Lucrări
3.Bartha Istvan, Histoire de la Hongrie des origines a nos jours, Roanne-Budapest, 1974
9.Bogdan Duică George, Autonomia Bisericii Ortodoxe Orientale in Bucovina, „Gazeta Bucovinei”, IV, 1984, 3
13.Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, București, 1975
14.Castellan Georges, Histoire de la Roumanie, Paris, 1984
16.Ciachir Nicolae, Istorie modernă universală (1642-1918), Toronto, 1990 (curs xerox, 991 p.)
17.Ciachir Nicolae & Bercan Gh., Diplomație europeană în epoca modernă (1566-1919), București, 1984
22.Ciobanu Veniamin, La granița a trei imperii, Iași, 1985
28.Diaconescu Emil, România și marile puteri după Congresul de la Berlin și până la 1914, Iași, 1937
31.Droz Jacques, L-Europe Centrale, Paris, 1960
33.Eminescu Mihai, Răpirea Bucovinei, București, 1905
38. Georgescu Vlad, Istoria românilor de la origini până în zilele noastre, ed. II, Los Angeles, 1989
40.Hearder H., Histoire de l-Europe. L-Europe au XIX e siecle (1830-1880), Paris, 1973
43.Iorga Nicolae, Locul românilor în istoria universală, București, 1983
46.Kohn Hans, The Habsburg Empire. 1804-1918, Princeton, 1961
47.May A., The Habsburg Monarchy. 1867-1914, Cambridge, 1960
50.Mamstey Victor, Rise of the Habsburg Empire. 1526-1815, 1971
57.Pollack Walter, Tausend Jahre Osterreich, Munchen, 1975
64.Seaman L., From Viena to Versailles, New York, 1963
67.Suhtelny Orest, Ucraina. A History, Toronto, 1986
79.Zollner E., Histoire de l-Autriche des origines a nos jours, Paris,1966
3.Bartha Istvan, Histoire de la Hongrie des origines a nos jours, Roanne-Budapest, 1974
9.Bogdan Duică George, Autonomia Bisericii Ortodoxe Orientale in Bucovina, „Gazeta Bucovinei”, IV, 1984, 3
13.Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, București, 1975
14.Castellan Georges, Histoire de la Roumanie, Paris, 1984
16.Ciachir Nicolae, Istorie modernă universală (1642-1918), Toronto, 1990 (curs xerox, 991 p.)
17.Ciachir Nicolae & Bercan Gh., Diplomație europeană în epoca modernă (1566-1919), București, 1984
22.Ciobanu Veniamin, La granița a trei imperii, Iași, 1985
28.Diaconescu Emil, România și marile puteri după Congresul de la Berlin și până la 1914, Iași, 1937
31.Droz Jacques, L-Europe Centrale, Paris, 1960
33.Eminescu Mihai, Răpirea Bucovinei, București, 1905
38. Georgescu Vlad, Istoria românilor de la origini până în zilele noastre, ed. II, Los Angeles, 1989
40.Hearder H., Histoire de l-Europe. L-Europe au XIX e siecle (1830-1880), Paris, 1973
43.Iorga Nicolae, Locul românilor în istoria universală, București, 1983
46.Kohn Hans, The Habsburg Empire. 1804-1918, Princeton, 1961
47.May A., The Habsburg Monarchy. 1867-1914, Cambridge, 1960
50.Mamstey Victor, Rise of the Habsburg Empire. 1526-1815, 1971
57.Pollack Walter, Tausend Jahre Osterreich, Munchen, 1975
64.Seaman L., From Viena to Versailles, New York, 1963
67.Suhtelny Orest, Ucraina. A History, Toronto, 1986
79.Zollner E., Histoire de l-Autriche des origines a nos jours, Paris,1966
C.Periodice
1.„Apărarea Națională”, Cernăuți, 1906-1908
2.„Calendarul Bucovinei”, Cernăuți, 1811-1914, Societatea pentru Cultură și Academia Ortodoxă
3.„Candela”, Cernăuți, 1882-1914
4.„Democratul” , 1921, director C. Cehan-Racoviță
5.„Deșteptarea”, Cernăuți, 1893-1904
6.„Dreptatea”, Cernăuți, 1921, Partidului Poporului
7.„Foaea legilor provinciale pentru Bucovina”, Cernăuți, 1850-
8.„Foaea Ordinăciunilor - a Consistoriului episcopal”, Cernăuți, 1868-
9.„Foaea Societății pentru Literatură și Cultură Română în Bucovina”, Cernăuți, 1865-1869
10.„Foaia Poporului”, Cernăuți, 1911-1914
11.„Gazeta Bucovinei”, Cernăuți, 1891-1897
12.„Glasul Bucovinei”, 1921, Partidul Democrat al Unirii / Sextil Pușcariu
13.„Monitorul Oficial”, 1918-1923
14.„Patria”, Cernăuți, 1897-1900
15.„Revista politică”, Suceava, 1886-1891
16.„Timpul”, director C. Cehan-Racoviță din 1929
17.„Tribuna”, Cernăuți, 1921
18.„Viața nouă”, Cernăuți, 1912-1914
19.„Viitorul”, Cernăuți, 1904-1914, foaie clericală ortodoxă
20.„Voința poporului”, Cernăuți, 1902-1903
21.„Voice of Romania”, Hamilton/Canada, 1991-1992
1.„Apărarea Națională”, Cernăuți, 1906-1908
2.„Calendarul Bucovinei”, Cernăuți, 1811-1914, Societatea pentru Cultură și Academia Ortodoxă
3.„Candela”, Cernăuți, 1882-1914
4.„Democratul” , 1921, director C. Cehan-Racoviță
5.„Deșteptarea”, Cernăuți, 1893-1904
6.„Dreptatea”, Cernăuți, 1921, Partidului Poporului
7.„Foaea legilor provinciale pentru Bucovina”, Cernăuți, 1850-
8.„Foaea Ordinăciunilor - a Consistoriului episcopal”, Cernăuți, 1868-
9.„Foaea Societății pentru Literatură și Cultură Română în Bucovina”, Cernăuți, 1865-1869
10.„Foaia Poporului”, Cernăuți, 1911-1914
11.„Gazeta Bucovinei”, Cernăuți, 1891-1897
12.„Glasul Bucovinei”, 1921, Partidul Democrat al Unirii / Sextil Pușcariu
13.„Monitorul Oficial”, 1918-1923
14.„Patria”, Cernăuți, 1897-1900
15.„Revista politică”, Suceava, 1886-1891
16.„Timpul”, director C. Cehan-Racoviță din 1929
17.„Tribuna”, Cernăuți, 1921
18.„Viața nouă”, Cernăuți, 1912-1914
19.„Viitorul”, Cernăuți, 1904-1914, foaie clericală ortodoxă
20.„Voința poporului”, Cernăuți, 1902-1903
21.„Voice of Romania”, Hamilton/Canada, 1991-1992
157 Rezumate engleză, franceză, germană
163 Cuprins
joi, 2 noiembrie 1989
„O valoroasă frescă a reîntregirii naționale” (DUMITRAȘCU 1989)
Gheorghe Dumitrașcu, O valoroasă frescă a reîntregirii naționale*, „Tomis”, Constanța, nov. 1989, p. 14
*Istoria militară a poporului român, vol. V, București, 1989
După ce, pe parcursul a trei volume, Istoria militară a poporului român, implantând fenomenul militar în structura economică, socială, politică, de mentalități pe care, în lipsa unor lucrări de sinteză a descifrat-o ea însăși, a făcut eforturi remarcabile de a suplini lipsa unui tratat de istorie generală a României, începând cu volumul al patrulea, valorosul său colectiv de autori operează o evidentă desprindere de schema inițială.
O orientare firească și necesară, dacă avem în vedere faptul că în evoluția sa de la Burebista până la Revoluția lui Horea, chiar dacă puterea sa armată a avut propriile structuri distincte rolul decisiv în apărarea gliei și poporului nostru l-au avut țăranul, meșteșugarul și negustorul, uneltele de muncă transformate în arme, în timp ce în epoca modernă, pe măsura dezvoltării societății, armata a devenit o componentă distinctă a acesteia, cu un rol tot mai important în desfășurarea acțiunilor de apărare. Și dacă pe parcursul primelor trei volume de „istorie militară a poporului român” ne-am aflat în fața unei istorii a poporului român și a fenomenului militar care i se integrează, iar în al a patrulea volum cu o istorie națională în al cărei cuprins capitolele consacrate forțelor și acțiunile militare ajung la paritate cu capitolele „civile”, acest al cincilea volum este consacrat, așa cum rezultă din subtitlul lucrării, Evoluției organismului militar românesc de la cucerirea Independenței de stat până la înfăptuirea Marii Uniri din 1918 și participării României la primul război mondial. Ne aflăm în fața unui volum de istorie în primul rând militară, pe parcursul căruia capitolele de istorie „civilă”, mult restrânse ca număr și întindere, au doar un strict necesar rol explicativ întregitor.
Trecând la descifrarea conținutului de idei și de fapte al acestei valoroase fresce a istoriei noastre naționale ne vom opri asupra primului capitol, pe parcursul căruia este explicată și argumentată necesitatea imperativă, vitală pentru poporul român, a trecerii la desăvârșirea unității sale de stat în condițiile în care după Unirea din 1859 și după reunirea Dobrogei cu România în 1878, milioane de români continuau să trăiască în afara hotarelor statului lor național. Subliniind importanța cuceririi Independenței de stat a României și a ieșirii sale la mare în urma realipirii provinciei sale transdunărene, autorii noului volum accentuează cu îndreptățire că la capătul acestor evenimente se creaseră un nucleu, o forță, o conștiință, un vis și un plan de desăvârșire a operei de întregire națională, așa cum la rându-i, lupta românilor rămași vremelnic în afara statului lor național, în Banat, Crișana, Transilvania, Bucovina și în partea de est a Moldovei, avea un trecut și un prezent activ, propriile sale de forme de manifestare și organizare, definitivarea statului unitar român în 1918, fiind, așa cum se accentuează în cuprinsul unui alt capitol al cărții, cel de al 17 lea, în primul rând opera luptei tuturor românilor pentru dobândirea dreptului lor la autodeterminare. Acest efort de reîntregire națională a românilor se desfășoară în condițiile unei Europe zguduite de pretențiile și acțiunile imperialiste în fața cărora soluțiile diplomatice se deteriorau tot mai vizibil, lăsând un tot mai larg câmp de acțiune soluțiilor militare, războaielor. În acest context, accentuarea de către România a încrederii în forța sa militară ca factor esențial de apărare și, totodată, de susținere a luptei pentru eliberarea românilor din teritoriile aflate sub stăpânirea marilor imperii vecine apare întru-totul firească. Tocmai principiilor acestei politici militare a României și transpunerii lor în practică îi consacră autorii acestui nou volum de istorie militară un întreg excelent documentat și solid argumentat capitol, după a cărui parcurgere devine limpede că țara noastră privea o posibil angajare într-un conflict armat numai de pe poziții defensive și numai ca pe un război al întregului popor, principii care au guvernat întreaga politică românească pe plan economic și întreg ansamblul măsurilor de pregătire a teritoriului pentru apărare.
Evidențiind încă o dată, cu argumentele faptelor, ale evenimentelor, profundele rădăcini pe care le are în tradițiile militare de secole ale poporului român, doctrina secretarului general al partidului, comandantul suprem al forțelor armate, potrivit căreia apărarea patriei, a integrității și al libertății sale este cauza și opera întregului popor, autorii volumului stăruie asupra dimensiunilor, structurilor și caracteristicilor fundamentale atât ale armatei permanente, cât și ale elementelor teritoriale ale sistemului de apărare națională: armata teritorială, milițiile, garda orășenească (civică).
Concomitent cu evidențierea măsurilor de pregătire a țării pentru acest război de apărare (concentrarea și înzestrarea tehnică a armatei permanente, mobilizarea structurilor militare de rezervă și a celor economice), volumul stăruie asupra acțiunilor consacrate pregătirii patriotice și militare a maselor largi, care urmează să constituie marea oaste a țării. Un întreg capitol întitulat „Armata în viața social-politică a țării” demonstrează că ofițerii, școlile și laboratoarele militare au adus o contribuție importantă la dezvoltarea științei și culturii românești, că armata e un braț înarmat al poporului, că, înainte de a-l apăra cu armele, l-a întărit în încredințarea sa în izbândirea dreptății de veacuri.
Deschisă prin capitolul intitulat semnificativ „Declanșarea războiului de eliberare națională și întregire statală. Caracterul drept al participării României la primul război mondial”, evoluția patriei noastre în acest război, la care, așa cum subliniază cu strălucită îndreptățire tovarășul Nicolae Ceaușescu, ea nu a participat din imbolduri imperialiste, ci pentru a-și realiza dezideratele naționale ce nu aparțineau perioadei imperialiste, ci ne marcaseră istoria timp de o mie de ani, este analizată pe cuprinsul a jumătate din volum.
Analiza pertinentă a acțiunilor militare din 1916 și din vara anului următor, desfășurată pe 200 de pagini, evidențiază pregnantă strădania încununată de succes a autorilor de a circumscrie acțiunile noastre militare și rezultatele lor fenomenului militar internațional care, așezându-se în adevărata lor lumină, la cotele adevăratei lor semnificații, oferă cititorului avizat de literatură istorică imaginea precisă, exprimată în unități de măsură ferme, a ceea ce am fost noi, românii, armata noastră, în comparație cu celelalte popoare beligerante, care a fost și rămâne adevărata valoare a victoriilor și înfrângerilor noastre.
Deși are în vedere, înainte de toate, fenomenul militar ca atare, volumul nu scapă din vedere nici chestiunile diplomatice ale raporturilor dintre România și aliații săi din marea conflagrație, relații în cadrul cărora aspectele militare nu sunt, de fapt, altceva decât expresia fidelă a raporturilor politice dintre noi și marii noștri aliați.
Un capitol important este consacrat luptei de rezistență a poporului român împotriva ocupanților străini, capitol care, valorificând inspirat și pertinent o bibliografie valoroasă, în majoritatea sa operă a ultimelor decenii, ajunge la concluzia că rezistența din spatele fronturilor e o componentă mai mult decât vrednică de luat în seamă a caracterului popular al războiului purtat de noi.
După parcurgerea celor 750 de pagini ale volumului, devine evident faptul că făurirea statutului național unitar român, întregirea noastră națională sunt rezultatul firesc al luptei multiseculare a poporului nostru, realizate în condițiile concrete ale participării sale la primul război mondial. Că această participare n-a fost cauza esențială, ci cadrul istoric în care s-a împlinit un ideal național multisecular căruia acțiunile plebiscitare de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia i-au conferit, o dată în plus, o indiscutabilă legitimitate. Iar în condițiile victoriei decisive a principiului naționalităților, care a dominat, peste presiunile marilor puteri, Conferința de pace din 1919-1920, aceasta nu ne-a oferit desăvârșirea unității noastre statale, ci doar a luat act de legitimitatea și de realizarea ei și a confirmat-o
Oferindu-ne acest al cincilea volum de istorie militară a poporului român, membrii prestigiosului colectiv de autori, cei ai Comisiei de coordonare înfrunte cu acad. Ștefan Pascu și general-locotenent dr. Ilie Ceaușescu, coordonatorul principal al lucrării, fac o operă de mare valoare științifică și de profundă educație patriotică, prin care reamintirea vitejiei și jertfei înaintașilor devine pilduitoare flacără vie a iubirii veșnice a patriei nepieritoare în veșnicie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)