<
(...)
- Totuși - spuse președintele Mendoza* cu vocea sa subțire și melodioasă - mi s-a spus că popoare astăzi dispărute fără să lase nici o urmă ajunseseră la o civilizație egală sau analogă cu a noastră.
- Care anume? întrebară toți, în același timp.
- Babilonienii**, de pildă.
Fu o explozie de ilaritate. Să-i compari pe babilonieni cu oamenii moderni!
- Egiptenii***, continuă liniștit don Mendoza.
Se rîse cu și mai multă poftă.
- Mai sînt și atlanții****, pe care numai ignoranța noastră îi socotește legendari, urmă președintele. Și să nu uităm că o infinitate de alte omeniri, anterioare chiar atlanților, au putut să se nască, să prospere și să se stingă fără să știm nimic de ele!
(...)
- Scumpul meu președinte, spuse Moreno*****, pe tonul folosit pentru a convinge un copil, îmi închipui că nu vrei să pretinzi că vreunul din aceste popoare vechi ar putea fi comparat cu noi!... Pe plan moral, admit că s-au ridicat la același grad de cultură, dar pe plan material...
- De ce nu? ripostă don Mendoza.
- Pentru că, se grăbi Bathurst****** să explice, invențiile noastre se caracterizează printr-o răspîndire instantanee pe toată suprafața Pămîntului. Dispariția unui popor, sau chiar a unui număr de popoare, ar lăsa neatinsă suma progreselor înfăptuite. Pentru ca roadele efortului uman să se piardă în întregime, ar trebui ca întreaga omenire să dispară dintr-odată. este aceasta o ipoteză admisibilă?...
(...)
- Mai întîi, răspunse președintele fără să se emoționeze, e de crezut că Pămîntul avea odinioară mai puțini locuitor decît astăzi, așa încît un popor putea foarte bine să posede în exclusivitate știința universală.
(...)
>
SURSA
Jules Verne, Eternul Adam******* - Ion Hobana (editor), Odiseea marțiană. Maeștrii anticipației clasice********, ed. Minerva / colecția Biblioteca pentru toți nr. 863, București, 1975, pp. 137-138.
NOTE M. T.
* Mendoza = Președintele unui tribunal orășenesc mexican.
** Babilon = Oraș apărut în mileniul III î. H. pe malul fluviului Eufrat, pe teritoriul actualului Irak. (https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/05/21/imperiul-babilonian/)
*** Egiptul antic = Regatul egiptean antic unitar a apărut în mileniul IV î. H. și a fost cucerit de regatul Persiei în sec. VI î. H.(https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ce-am-mostenit-de-la-egipteni)
**** Atlantida = Distrugerea Atlantidei de către zei cu 9000 de ani înainte a fost menționată de marele filozof grec antic Platon (427 -347 î. H.) în dialogurile Timaeus și Critias. (http://www.revistamagazin.ro/content/view/9678/20/)
***** Moreno = Doctor în științe mexican.
****** Bathurst = Doctor în științe anglo-saxon.
******* (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eternul_Adam)
******** (https://ro.wikipedia.org/wiki/Odiseea_mar%C8%9Bian%C4%83)
Se afișează postările cu eticheta grad. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta grad. Afișați toate postările
marți, 25 aprilie 2017
marți, 7 martie 2017
Insulele americane Aleutine în 1863 (VERNE 1901)
<
(...)
Aceste insule, care aparțin astăzi Americii de Nord*, făceau parte în acea epocă din Imperiul rus, care poseda toată imensa provincie Alaska**, din care Aleutinele nu sînt în realitate decât o prelungire naturală. Acest lung șirag, care se întinde pe aproape 10 grade***, numără nu mai puțin de cincizeci și una de mărgele. E divizat în trei grupuri: Aleutinele propriu-zise, Andreanov**** și Lisi. Acolo trăiesc câteva mii de locuitori, strânși pe cele mai importante insule din arhipeleag, care se ocupă cu vânătoarea, cu pescuitul și comerțul cu blănuri.
(...)
>
SURSA
Jules Verne*****, Șarpele de mare, trad. I. Hobana, ed. Tineretului, București, 1969, p. 95.
NOTE M. T.
* Aici SUA.
** Alaska = Peninsulă în NV Americii. Teritoriu rus din 1741 până în 1867, când a fost cumpărată de SUA pentru 7,2 milioane de dolari. Din 1959 a devenit al 49 lea stat al SUA. (http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/alaska-din-partea-rusiei-pentru-statele-unite-cu-drag-2949620/)
*** 10 grade latitudine.
**** Insule descoperite în 1761 de navigatorul rus Andreian Tolstih. (https://rd.springer.com/referenceworkentry/10.1007/978-3-319-24237-8_436)(https://www.britannica.com/place/Andreanof-Islands)
***** Șarpele de mare - Jules Verne, „Devoratorul de SF”, 5 martie 2013 (http://fansfro.blogspot.ro/2013/03/sarpele-de-mare-jules-verne.html)
(...)
Aceste insule, care aparțin astăzi Americii de Nord*, făceau parte în acea epocă din Imperiul rus, care poseda toată imensa provincie Alaska**, din care Aleutinele nu sînt în realitate decât o prelungire naturală. Acest lung șirag, care se întinde pe aproape 10 grade***, numără nu mai puțin de cincizeci și una de mărgele. E divizat în trei grupuri: Aleutinele propriu-zise, Andreanov**** și Lisi. Acolo trăiesc câteva mii de locuitori, strânși pe cele mai importante insule din arhipeleag, care se ocupă cu vânătoarea, cu pescuitul și comerțul cu blănuri.
(...)
>
SURSA
Jules Verne*****, Șarpele de mare, trad. I. Hobana, ed. Tineretului, București, 1969, p. 95.
NOTE M. T.
* Aici SUA.
** Alaska = Peninsulă în NV Americii. Teritoriu rus din 1741 până în 1867, când a fost cumpărată de SUA pentru 7,2 milioane de dolari. Din 1959 a devenit al 49 lea stat al SUA. (http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/alaska-din-partea-rusiei-pentru-statele-unite-cu-drag-2949620/)
*** 10 grade latitudine.
**** Insule descoperite în 1761 de navigatorul rus Andreian Tolstih. (https://rd.springer.com/referenceworkentry/10.1007/978-3-319-24237-8_436)(https://www.britannica.com/place/Andreanof-Islands)
***** Șarpele de mare - Jules Verne, „Devoratorul de SF”, 5 martie 2013 (http://fansfro.blogspot.ro/2013/03/sarpele-de-mare-jules-verne.html)
vineri, 12 septembrie 2014
Burghezi versus aristocrați în stațiunile balneare (IBRĂILEANU 1933)
<
(...)
Sînt interesante aerele aristocratice pe care și le ia în micile stațiuni „balneare” și „climaterice” toată lumea asta, și mai cu seamă femeile. Neavînd nici o ocupație și lipsind aici clasa de sus care să-i comprime și să-i pună la locul lor - ca păpușile cu resort cînd închizi capacul - acești mic burghezi se simt într-adevăr boieri. Senzația de clasă nu-i o stare de suflet absolută. Rezultă dintr-un raport. (Admirabilă tautologie!) Un militar de un grad inferior trece în fiecare zi printr-un sistem ecosez* de senzații: aci sclav, aci rege asirian**.
(...)
>
SURSA
Garabet Ibrăileanu, Adela, ed. Minerva / seria Arcade, București, 1976, p. 9-10.
NOTĂ M.T.
* Ecosez = (Despre țesături) Care este țesut cu un model în carouri mari, de obicei în culori vii și variate. [< fr. écossais – scoțian]. (http://dexonline.ro/definitie/ecosez)
** Asiria = Imperiu antic, al cărui nucleu era situat în Mesopotamia, regiunea dintre fluviile Tigru și Eufrat, în Irakul de azi. (http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/asiria.html)
(...)
Sînt interesante aerele aristocratice pe care și le ia în micile stațiuni „balneare” și „climaterice” toată lumea asta, și mai cu seamă femeile. Neavînd nici o ocupație și lipsind aici clasa de sus care să-i comprime și să-i pună la locul lor - ca păpușile cu resort cînd închizi capacul - acești mic burghezi se simt într-adevăr boieri. Senzația de clasă nu-i o stare de suflet absolută. Rezultă dintr-un raport. (Admirabilă tautologie!) Un militar de un grad inferior trece în fiecare zi printr-un sistem ecosez* de senzații: aci sclav, aci rege asirian**.
(...)
>
SURSA
Garabet Ibrăileanu, Adela, ed. Minerva / seria Arcade, București, 1976, p. 9-10.
NOTĂ M.T.
* Ecosez = (Despre țesături) Care este țesut cu un model în carouri mari, de obicei în culori vii și variate. [< fr. écossais – scoțian]. (http://dexonline.ro/definitie/ecosez)
** Asiria = Imperiu antic, al cărui nucleu era situat în Mesopotamia, regiunea dintre fluviile Tigru și Eufrat, în Irakul de azi. (http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/asiria.html)
luni, 28 iulie 2014
Un funcţionar ministerial român în Primul Război Mondial (SADOVEANU (1936)
<
(...)
- (...) Eram, la vremea aceea, un funcţionar superior bine notat în Ministerul de Finanţe. Aveam prieteni şi protecţii. Ultimele grade îmi erau asigurate în cariera mea; trebuia să ajung neapărat secretar general. Ce nebunie!
- Cum nebunie! Nu înţeleg!
- Ce nebunie, d-nă! Viaţa mea trebuia să fie a unui birocrat. A venit catastrofa războiului. Asta e adevărată catastrofă! M-am dus la unitatea mea; eram căpitan rezervist la artilerie. Am fost în primejide de moarte de nenumărate ori; am fost rănit; în sfîrşit, i-au adus aminte de mine cei care mă cunoşteau şi m-au trimis într-o misiune. Eram însărcinat să aduc efecte militare americane* de la Arhanghelsk**, unde sosise un vapor pentru ţara noastră. Am călătorit în Rusia în vremea guvernului Kerenski***. Cînd am încărcat primul transport şi trenul a plecat, guvernul Kerenski a căzut şi au urmat în Rusia evenimente groaznice. Nu ştiu din care pricină oamenii regimului comunist, adică poliţia de siguranţă**** de acolo, au cunoscut în mine pe un oarecare agent provocator burghez cu numele Neculai Andreici Doroşcenko. Mi-au pus sub nas fotografiile acelui Neculai Andreici Doroşcenko; am scos şi le-am pus şi eu sub nas actele mele, cu fotografia mea, în straie milităreşti. Ei au rîs şi m-au vîrît în puşcărie. De la mizănoapte, m-au transportat la Moscova, pe urmă la Odesa. Am răbdat de foame şi de căldură. Mai cu samă de căldură şi de sete e greu să rabzi. Am răbdat şi de toate celelalte mizerii ale închisorii în vremea revoluţiei. M-au mîncat insecte necruţătoare, stimată doamnă. Pot afirma, fără să greşesc aprecierea, că mi-au supt jumătate din sîngele fiinţei mele. Într-o anumită epocă, umblam încălţat cu un şoşon şi c-o opincă din coajă de tei, şi eram îmbrăcat c-un anteriu al unui preot asasinat subt ochii mei. Subt acel anteriu desigur nu aveam cămaşă. În schimb, în cap purtam joben, pe care-l străpunseră paznicii mei, ca să-mi fie răcoare. Căutam completarea hranei mele în gunoaie.
- Ce grozăvie! se cutremură d-na Costea.
- Ce bine! ce fericire! suspină d-l Micu Columbaru. Cîte n-am învățat în acest răstimp, stimată doamnă! Cît mai ales am apreciat libertatea și viața! Eram așa de slab cînd, în sfîrșit, s-a recunoscut că nu sînt Neculai Andreici Doroşcenko, eram așa de transparent, încît puteam pluti pe-o apă, ori m-aș fi putut înălța la cer pe vînt, ca o zdreanță. Între actele pe care mi le-au înapoiat agenții comuniști se aflau și documentele de cale ferată ale trenului meu. Nici trenul meu nu era departe de Odesa. Am fost informat că din zece vagoane, cinci au fost rechiziționate pentru copiii rămași fără mamă în sudul Rusiei. Erau cinci vagoane de pesmeți și lapte condensat. Din celelalte vagoane a trebuit să sacrific unul, ca vamă. Am sosit în țara mea, stimată doamnă, cu patru vagoane. Documentele mele, însă, vorbeau de zece. De asemeni, documentele mele vorbeau de alimente, și eu izbutisem să aduc, nu știu cum, patru vagoane de pielării de prima calitate. Nu mai intru în amănunte. N-a fost posibil să conving pe nimeni că avusesem o misiune și că suferisem atît, nici că încărcasem la Arhanghelsk zece vagoane. Dacă au fost vagoane cu alimente, atunci e greșală, deoarece de la noi nu s-a cerut niciodată alimente americanilor, țara noastră fiind și agricolă și îmbelșugată. Dacă ar fi fost muniții, le-ar fi confiscat guvernul revoluționar rusesc, deci nu era cu putință să mai rămîie un singur vagon în ființă pe traiectul Arhanghelsk-Odesa. „Deci ai umblat ți te-ai plimbat; foarte bine ai făcut; dacă ai suferit, te felicităm că ai scăpat și-ți urăm să te îngrași cît de degrabă. N-ai avut de adus alimente, n-a fost posibil să aduci munițiuni. Locul d-tale la minister, în lipsa d-tale, a fost ocupat, căci nimene n-a anunțat că ți s-ar fi dat concediu, și de atunci a trecut războiul și sîntem pe cale de a încheia o pace separată******. Dacă vrai să faci negoț cu vagoanele d-tale de piele, sîntem gata să-ți procurăm o furnitură.” Asemenea discurs, stimată doamnă, mi l-au ținut doi pretini ai mei, foști funcționari superiori la ministerul meu. Iată cum am devenit neguțător fără voie, aducînd, pe numele și riscul meu, un transport de piele de la Arhanghelsk, despre care nimene pe lumea asta n-a știut nimic, nici nu va ști vreodată.
(...)
>
SURSA
Mihail Sadoveanu, Cazul Eugeniţei Costea, ed. Eminescu / colecţia Romanul de dragoste - nr. 230, Bucureşti, 1990, p. 339-340.
NOTE M.T.
* SUA au declarat război Germaniei la 6 aprilie 1917, intrând în Primul Război Mondial (1914-1918) ca Putere Asociată Antantei. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/intrarea-statelor-unite-razboi-1917)
** Arhanghelsk = Port in Rusia de NV, la Oceanul Arctic.
*** Alekansdr Kerenski (1881 Rusia - 1970 SUA) = Politician Socialist Revoluționar. Participant la revoluția antițaristă din februarie 1917 și ministru în primul guvern provizoriu (februarie-iulie 1917). Prim-ministru al celui doilea guvern provizoriu (iulie- octombrie/noiembrie). Înlăturat de la putere de lovitura de stat bolșevică condusă de V. I. Lenin la 25 octombrie / 7 noiembrie 1917.
**** CEKA = Comisia extraordinară pe înteaga Rusie pentru combatarea contrarevoluției și sabotajului a fost înființată la 7/20 decembrie 1917 prin decret al lui V. I. Lenin, conducătorul partidului bolșevic. (http://jurnalul.ro/scinteia/istoria-comunismului/ceka-paznicul-neadormit-al-revolutiei-55777.html)
***** Pacea separată de la Buftea a fost semnată la 24 aprilie / 7 mai de România și Puterile Centrale (http://vladimirrosulescu-istorie.blogspot.ro/2012/05/romania-primul-razboi-mondial_6302.html)
(...)
- (...) Eram, la vremea aceea, un funcţionar superior bine notat în Ministerul de Finanţe. Aveam prieteni şi protecţii. Ultimele grade îmi erau asigurate în cariera mea; trebuia să ajung neapărat secretar general. Ce nebunie!
- Cum nebunie! Nu înţeleg!
- Ce nebunie, d-nă! Viaţa mea trebuia să fie a unui birocrat. A venit catastrofa războiului. Asta e adevărată catastrofă! M-am dus la unitatea mea; eram căpitan rezervist la artilerie. Am fost în primejide de moarte de nenumărate ori; am fost rănit; în sfîrşit, i-au adus aminte de mine cei care mă cunoşteau şi m-au trimis într-o misiune. Eram însărcinat să aduc efecte militare americane* de la Arhanghelsk**, unde sosise un vapor pentru ţara noastră. Am călătorit în Rusia în vremea guvernului Kerenski***. Cînd am încărcat primul transport şi trenul a plecat, guvernul Kerenski a căzut şi au urmat în Rusia evenimente groaznice. Nu ştiu din care pricină oamenii regimului comunist, adică poliţia de siguranţă**** de acolo, au cunoscut în mine pe un oarecare agent provocator burghez cu numele Neculai Andreici Doroşcenko. Mi-au pus sub nas fotografiile acelui Neculai Andreici Doroşcenko; am scos şi le-am pus şi eu sub nas actele mele, cu fotografia mea, în straie milităreşti. Ei au rîs şi m-au vîrît în puşcărie. De la mizănoapte, m-au transportat la Moscova, pe urmă la Odesa. Am răbdat de foame şi de căldură. Mai cu samă de căldură şi de sete e greu să rabzi. Am răbdat şi de toate celelalte mizerii ale închisorii în vremea revoluţiei. M-au mîncat insecte necruţătoare, stimată doamnă. Pot afirma, fără să greşesc aprecierea, că mi-au supt jumătate din sîngele fiinţei mele. Într-o anumită epocă, umblam încălţat cu un şoşon şi c-o opincă din coajă de tei, şi eram îmbrăcat c-un anteriu al unui preot asasinat subt ochii mei. Subt acel anteriu desigur nu aveam cămaşă. În schimb, în cap purtam joben, pe care-l străpunseră paznicii mei, ca să-mi fie răcoare. Căutam completarea hranei mele în gunoaie.
- Ce grozăvie! se cutremură d-na Costea.
- Ce bine! ce fericire! suspină d-l Micu Columbaru. Cîte n-am învățat în acest răstimp, stimată doamnă! Cît mai ales am apreciat libertatea și viața! Eram așa de slab cînd, în sfîrșit, s-a recunoscut că nu sînt Neculai Andreici Doroşcenko, eram așa de transparent, încît puteam pluti pe-o apă, ori m-aș fi putut înălța la cer pe vînt, ca o zdreanță. Între actele pe care mi le-au înapoiat agenții comuniști se aflau și documentele de cale ferată ale trenului meu. Nici trenul meu nu era departe de Odesa. Am fost informat că din zece vagoane, cinci au fost rechiziționate pentru copiii rămași fără mamă în sudul Rusiei. Erau cinci vagoane de pesmeți și lapte condensat. Din celelalte vagoane a trebuit să sacrific unul, ca vamă. Am sosit în țara mea, stimată doamnă, cu patru vagoane. Documentele mele, însă, vorbeau de zece. De asemeni, documentele mele vorbeau de alimente, și eu izbutisem să aduc, nu știu cum, patru vagoane de pielării de prima calitate. Nu mai intru în amănunte. N-a fost posibil să conving pe nimeni că avusesem o misiune și că suferisem atît, nici că încărcasem la Arhanghelsk zece vagoane. Dacă au fost vagoane cu alimente, atunci e greșală, deoarece de la noi nu s-a cerut niciodată alimente americanilor, țara noastră fiind și agricolă și îmbelșugată. Dacă ar fi fost muniții, le-ar fi confiscat guvernul revoluționar rusesc, deci nu era cu putință să mai rămîie un singur vagon în ființă pe traiectul Arhanghelsk-Odesa. „Deci ai umblat ți te-ai plimbat; foarte bine ai făcut; dacă ai suferit, te felicităm că ai scăpat și-ți urăm să te îngrași cît de degrabă. N-ai avut de adus alimente, n-a fost posibil să aduci munițiuni. Locul d-tale la minister, în lipsa d-tale, a fost ocupat, căci nimene n-a anunțat că ți s-ar fi dat concediu, și de atunci a trecut războiul și sîntem pe cale de a încheia o pace separată******. Dacă vrai să faci negoț cu vagoanele d-tale de piele, sîntem gata să-ți procurăm o furnitură.” Asemenea discurs, stimată doamnă, mi l-au ținut doi pretini ai mei, foști funcționari superiori la ministerul meu. Iată cum am devenit neguțător fără voie, aducînd, pe numele și riscul meu, un transport de piele de la Arhanghelsk, despre care nimene pe lumea asta n-a știut nimic, nici nu va ști vreodată.
(...)
>
SURSA
Mihail Sadoveanu, Cazul Eugeniţei Costea, ed. Eminescu / colecţia Romanul de dragoste - nr. 230, Bucureşti, 1990, p. 339-340.
NOTE M.T.
* SUA au declarat război Germaniei la 6 aprilie 1917, intrând în Primul Război Mondial (1914-1918) ca Putere Asociată Antantei. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/intrarea-statelor-unite-razboi-1917)
** Arhanghelsk = Port in Rusia de NV, la Oceanul Arctic.
*** Alekansdr Kerenski (1881 Rusia - 1970 SUA) = Politician Socialist Revoluționar. Participant la revoluția antițaristă din februarie 1917 și ministru în primul guvern provizoriu (februarie-iulie 1917). Prim-ministru al celui doilea guvern provizoriu (iulie- octombrie/noiembrie). Înlăturat de la putere de lovitura de stat bolșevică condusă de V. I. Lenin la 25 octombrie / 7 noiembrie 1917.
**** CEKA = Comisia extraordinară pe înteaga Rusie pentru combatarea contrarevoluției și sabotajului a fost înființată la 7/20 decembrie 1917 prin decret al lui V. I. Lenin, conducătorul partidului bolșevic. (http://jurnalul.ro/scinteia/istoria-comunismului/ceka-paznicul-neadormit-al-revolutiei-55777.html)
***** Pacea separată de la Buftea a fost semnată la 24 aprilie / 7 mai de România și Puterile Centrale (http://vladimirrosulescu-istorie.blogspot.ro/2012/05/romania-primul-razboi-mondial_6302.html)
joi, 29 mai 2014
Țara negrilor și Țara arabilor în Africa centrală în secolul XIX (VERNE 1863)
„-Oare suntem tot în țara negrilor, domnule Fergusson?
-Da, Joe, și așteptăm să ajungem în țara arabilor.
- Arabi, domnule, arabi adevărați, cu cămile?
-Nu, fără cămile.
Asemenea animale sunt rare, ca să nu spun necunoscute, în aceste ținuturi. Ar
trebui să mergem câteva grade mai spre nord, pentru a le întâlni.”
(XXIX)
J. VERNE, Cinci
săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3,
București, 1978, 215 p.
vineri, 28 martie 2014
Polii frigului din emisfera nordică calculați în secolul XIX (VERNE 1864)
(XIII/65) „Astfel, calculele lui Brewster,
ale lui Bergham și ale cîtorva fizicieni demonstrează că pe emisfera noastră există 2 poli ai frigului:
unul în Asia, la 79 gr. și 30 min.
lat. N și 120 gr. long. E; celălalt în America,
la 78 gr. lat. N și 97 gr. long. V.”
J. VERNE, Căpitanul Hatteras, trad. (fr. 1864-5) I. Katz, ed. II, ed. I.Creangă/5,
București, 1990, 297 p.
joi, 20 martie 2014
Rezistența omului la temperaturi înalte (VERNE 1864)
(199-200/IX) „-(…) Niște fete de
la cuptorul seniorial al orașului La
Rochefoucauld, puteau rămîne 10 minute în acest cuptor, la o temperatură de 300 grade (1), în timp ce merele și carnea se rumeneau perfect.
-(…) În 1774, 9 compatrioți, Fordyce,
Banks, Solander, Blagdin, Home, Nootrh, lord Seaforth și cpt. Philips, au suportat o temperatură de 295 grade (2), în timp ce
niște ouă și friptură erau preparate lîngă ei.
-(…) Ducele de Raguzo și dr. Jung, un francez și un austriac, au văzut un turc care s-a băgat într-o baie care
avea 170 grade. (3).
-(…) Limita extremă a temperaturii stabilite
pentru băi este 107 grade. (4).
-(…); temperatura englezilor este de 101 grade. (2)
n. 1 = 132 gr. C.
n. 2 = 128 gr. C.
n. 3 = 78 gr. C.
n. 4 = 42 gr. C.
n. 2 = 37 gr. C”
J. VERNE, Căpitanul Hatteras, trad. (fr. 1864-5) I. Katz, ed. II, ed. I.Creangă/5,
București, 1990, 297 p.
marți, 11 aprilie 2000
„Aghiotant la trei miniștri ai Apărării: Milea, Militaru, Stănculescu” (BARBU 2000)
Alexandru Barbu, Aghiotant la trei miniștri ai Apărării: Milea, Militaru, Stănculescu, Ion Cristoiu, București, 2000, 173 p.
Cuprins
7 I.„Tu ești la ușă, nu înăuntru”
24 II.Umorul lui Milea
38 III.G-ralul Stănculescu: un portret de „lord”
52 IV.„Aventuri” africane
61 V.În preajma Revoluției
68 VI.Desfășurarea evenimentelor
82 VII.Ultima convorbire telefonică înainte de sinucidere
99 VIII. Ion Iliescu îmi datorează... o pereche de izmene
122 IX.„Nu te pune cu prostul că are mintea odihnită...”!
138 X.După 89, s-au luat grade... cu brațul!
151 XI.„Piața Universității” m-a prins la Berlin
7 I.„Tu ești la ușă, nu înăuntru”
24 II.Umorul lui Milea
38 III.G-ralul Stănculescu: un portret de „lord”
52 IV.„Aventuri” africane
61 V.În preajma Revoluției
68 VI.Desfășurarea evenimentelor
82 VII.Ultima convorbire telefonică înainte de sinucidere
99 VIII. Ion Iliescu îmi datorează... o pereche de izmene
122 IX.„Nu te pune cu prostul că are mintea odihnită...”!
138 X.După 89, s-au luat grade... cu brațul!
151 XI.„Piața Universității” m-a prins la Berlin
167 Ilustrații
coperta 4: În această carte-mărturie, autorul (artilerist-topograf, ofițer activ în armata română pînă în 1995, fost, în perioada martie 1986 - martie 1990, aghiotant al ministrului Apărării Naționale) dezvăluie, cu sinceritate și onestitate, aspecte mai puțin sau deloc știute din viața celor care s-au aflat la conducerea MApN, în ultimii ani ai regimului ceaușist și primii ani care au urmat după prăbușirea acestuia. Parcurgînd pasionantele pagini ale cărții, cititorul are ocazia unică de a afla ce se ascundea în spatele „ușilor închise” la cel mai înalt nivel al ierarhiei militare românești.
vineri, 7 ianuarie 2000
Târgșorul Nou. Închisoarea minorilor. 1948-1950 (ANDREICA 2000)
Gheorghe Andreica, Târgșorul Nou. Închisoare minorilor. 1948-1950, Printeuro, Ploiești, 2000, 223 p.
3 Mulțumesc camaradului meu CORNEL CONSTANTINESCU din Elveția pentru ajutorul dat în publicarea acestei cărți.
Gh. Andreica
Gh. Andreica
Sufletul Târgșorului
Atitudinea regimului comunist față de elevii minori
Popularea închisorii Târgșorul Nou cu elevi
Încredere reciprocă
Cum am ajuns la Târgșor
Primele clipe în închisoarea mult visată
Deschiderea și numărătoarea
În curtea închisorii
Contraofensiva împotriva reeducării
Ziua a doua
Ultimul asalt al reeducaților
Atitudinea regimului comunist față de elevii minori
Popularea închisorii Târgșorul Nou cu elevi
Încredere reciprocă
Cum am ajuns la Târgșor
Primele clipe în închisoarea mult visată
Deschiderea și numărătoarea
În curtea închisorii
Contraofensiva împotriva reeducării
Ziua a doua
Ultimul asalt al reeducaților
PERSONALUL ADMINISTRATIV AL ÎNCHISORII
Directorul
Directorul Adjunct
Politrucul BURADA
Educatorul politic Ion Antonescu
Prima zi de „reeducare” cu „moș Cozonac”
Lecții despre istorie, agricultură și industrie
Sinceritatea naivă a lui „moș Cozonac”
Maistrul țesător
Maistru pune la cale o întrevedere între mamă și fiu
Magazioner
Frumoasa noastră Liliana
Gardienii
Directorul
Directorul Adjunct
Politrucul BURADA
Educatorul politic Ion Antonescu
Prima zi de „reeducare” cu „moș Cozonac”
Lecții despre istorie, agricultură și industrie
Sinceritatea naivă a lui „moș Cozonac”
Maistrul țesător
Maistru pune la cale o întrevedere între mamă și fiu
Magazioner
Frumoasa noastră Liliana
Gardienii
MOȘ DUMITRACHE
Echipa „Fulger”
În lacăt a intrat dracu
Moș Dumitrache se odihnește
Moș Dumitrache ajută la muncă
O ispravă a codoșilor de la reeducare
La carceră cu instigatorii cei periculoși
Moș Dumitrache de gardă noaptea în curtea închisorii
La moară cu moș Dumitrache
Aprecierile politice făcute de Moș Dumitrache
Moș Dumitrache rămâne uimit
Supărările lui Moș Dumitrache
Moș Dumitrache difuzor de presă
Necazurile lui Moș Dumitrache
Mămâia
O serbare la închisoare
Un mic pachet de 10 tone
Echipa „Fulger”
În lacăt a intrat dracu
Moș Dumitrache se odihnește
Moș Dumitrache ajută la muncă
O ispravă a codoșilor de la reeducare
La carceră cu instigatorii cei periculoși
Moș Dumitrache de gardă noaptea în curtea închisorii
La moară cu moș Dumitrache
Aprecierile politice făcute de Moș Dumitrache
Moș Dumitrache rămâne uimit
Supărările lui Moș Dumitrache
Moș Dumitrache difuzor de presă
Necazurile lui Moș Dumitrache
Mămâia
O serbare la închisoare
Un mic pachet de 10 tone
NOI ELEVII
Al doilea grup de maramureșeni
Cum a căzut cel de-al doilea lot de elevi maramureșeni
Al 3 lea lot de maramureșeni
Elevi mai în vâstă
Nobilii
Adevărații nobili
Organizația „Pajura Neagră”
Primul lot de suceveni
Organizația ilegală a „Cămășilor Galbene”
Ciprian Stoica zis „Cipi”
Rostas - Țiganul
Un prostovan de pomină
Hoțul
Organizația Subversivă de Tip American (OSTA)
Organizația România Independentă (ORI)
Un golan din București
Oltenii
Un legionar evreu
Gigel și Costel
Turcu și ortacul său
Cei trei studenți
Macedonenii sau „țânțarii”
Lotul oradanilor
Sibienii
Brașovenii
Lotul Beiuș
Bănățenii
Lotul Baia-Mare
Lotul Gheorghieni
Lotul „Polizu” de la București
Mârza Mircea
Grupul de la Urziceni
Un străin mai în vârstă
Doi muzicieni
Lotul Cluj
AL doilea grup al „Sucevenilro”
Inimoșii de la Suceava
Doi campioni
Elevi rătăciți în mintea mea trecută de vreme
Al doilea grup de maramureșeni
Cum a căzut cel de-al doilea lot de elevi maramureșeni
Al 3 lea lot de maramureșeni
Elevi mai în vâstă
Nobilii
Adevărații nobili
Organizația „Pajura Neagră”
Primul lot de suceveni
Organizația ilegală a „Cămășilor Galbene”
Ciprian Stoica zis „Cipi”
Rostas - Țiganul
Un prostovan de pomină
Hoțul
Organizația Subversivă de Tip American (OSTA)
Organizația România Independentă (ORI)
Un golan din București
Oltenii
Un legionar evreu
Gigel și Costel
Turcu și ortacul său
Cei trei studenți
Macedonenii sau „țânțarii”
Lotul oradanilor
Sibienii
Brașovenii
Lotul Beiuș
Bănățenii
Lotul Baia-Mare
Lotul Gheorghieni
Lotul „Polizu” de la București
Mârza Mircea
Grupul de la Urziceni
Un străin mai în vârstă
Doi muzicieni
Lotul Cluj
AL doilea grup al „Sucevenilro”
Inimoșii de la Suceava
Doi campioni
Elevi rătăciți în mintea mea trecută de vreme
REEDUCARE sau Mișeii de la Târgșor
„Morcoviții” sau Mișeii din Târgșor
IZOLAREA
VIAȚA ELEVILOR DIN ÎNCHISOAREA TÂRGȘORUL NOU
Regimul alimentar
Pariurile
Tragerea la sorți
Nobilii în chef
Politețea la Târgșor
Cărțile poștale și pachete
Bucătarii
Corvoada obligatorie
Setea de muncă a elevilor
La sucală
Cum erau organizați deținuții în grupuri
Compoziția pe culori politice
Sportul
Asistența medicală
Măseaua lui Răzvan
Încă o tăietură fără anestezie
Nelu Dunca a vindecat un tuberculos în trei secunde
Șerban Nebunul
Aviația inamică
Vizita generalului Nikolski
Scopul vizitei lui NIkolski (Grunberg)
Manipulare ocultă la închisoarea Târgșor
O mascare perfectă
Aurel Obreja - sculptorul
Mici pachete misterioase
O cacialma
Greva foamei
Plimbări prin ploaie
7 noiembrie 1949
Trezirea din visele copilăriei
Te reeduci sau nu te reeduci?
Cântăreții și serenada
Doamne Iisuse Hristoase!!
Se apropie Crăciunul
Regimul alimentar
Pariurile
Tragerea la sorți
Nobilii în chef
Politețea la Târgșor
Cărțile poștale și pachete
Bucătarii
Corvoada obligatorie
Setea de muncă a elevilor
La sucală
Cum erau organizați deținuții în grupuri
Compoziția pe culori politice
Sportul
Asistența medicală
Măseaua lui Răzvan
Încă o tăietură fără anestezie
Nelu Dunca a vindecat un tuberculos în trei secunde
Șerban Nebunul
Aviația inamică
Vizita generalului Nikolski
Scopul vizitei lui NIkolski (Grunberg)
Manipulare ocultă la închisoarea Târgșor
O mascare perfectă
Aurel Obreja - sculptorul
Mici pachete misterioase
O cacialma
Greva foamei
Plimbări prin ploaie
7 noiembrie 1949
Trezirea din visele copilăriei
Te reeduci sau nu te reeduci?
Cântăreții și serenada
Doamne Iisuse Hristoase!!
Se apropie Crăciunul
PARADISUL
Târgșor 24/25 decembrie 1949
Dimineața
Îl colindăm și pe director
De la Crăciun la Anul nou 1949
Atenție, îngheață Spătaru!
Vine, vine primăvara
Steaua s-a făcut țăndări
Sărbătoarea Sfântului Gheorghe
Frumoasele zilele tinereții
Visele
Reeducații se autodemască
Mitică Grad e pus în libertate
Apostații
La izolare
S-a schimbat boierul
Noul director se recomandă elevilor din curte
„Înviorarea”
A doua „înviorare”
Ultima ispită
Trăznetul
Începutul sfârșitului
Ne împuținăm
Romică Teodoru și polițaiul său
Evadarea (7 noiembrie 1950)
Represiunea
O clipă de restriște
O singură lovitură
Cum s-a desfășurat evadarea lui Ioan Lupeș
„Înviorări” în fiecare zi
Mă înec ca țiganul la mal
Adio Târgșor
La închisoarea Ploiești
Târgșor 24/25 decembrie 1949
Dimineața
Îl colindăm și pe director
De la Crăciun la Anul nou 1949
Atenție, îngheață Spătaru!
Vine, vine primăvara
Steaua s-a făcut țăndări
Sărbătoarea Sfântului Gheorghe
Frumoasele zilele tinereții
Visele
Reeducații se autodemască
Mitică Grad e pus în libertate
Apostații
La izolare
S-a schimbat boierul
Noul director se recomandă elevilor din curte
„Înviorarea”
A doua „înviorare”
Ultima ispită
Trăznetul
Începutul sfârșitului
Ne împuținăm
Romică Teodoru și polițaiul său
Evadarea (7 noiembrie 1950)
Represiunea
O clipă de restriște
O singură lovitură
Cum s-a desfășurat evadarea lui Ioan Lupeș
„Înviorări” în fiecare zi
Mă înec ca țiganul la mal
Adio Târgșor
La închisoarea Ploiești
coperta IV
(...) În tinerețe zilele sunt lungi. Timpul pare fără sfârșit. Fiecare minut, fiecare clipă sunt pline de evenimente.
La Târgșor s-au petrecut atâtea lucruri, încât, descriindu-le pe toate, nu ar ajunge cerneala ca să le scrii, iar apoi timpul ca să le citești. (...)
Gh. Andreica
luni, 1 ianuarie 1996
Discursul literar (MUREȘANU-IONESCU 1996)
Marina Mureșanu-Ionescu, Literatura - un discurs inedit, Editura Universității „A. I. Cuza”, Iași, 1996
Repere pentru un itinerar
(7-8) Ideea care stă la baza întreprinderii de față este că medierea reprezintă condiția fundamentală de funcționare a discursului. Altfel spus, comunicarea literară se realizează prin intermediul unei suite de „praguri” sau „filtre” care despart și unesc în același timp emițătorul și receptorul. O estimare cît mai exactă a naturii și gradelor acestei medieri trebuie să intervină pentru a nuanța lucrurile.
Sistemul literar funcționează ca un sistem al diferenței în dublu sens. În primul rînd, diferența ca reînnoire, alteritate, în al doilea rînd, ca un derivat posibil al verbului francez differer, cu sensul de a amîna, a decala (differance), ceea ce acumulează intermediarii (deci mediatorii) între o realitate primă și una secundară.
Fixînd ca reper unul din elementele constitutive ale procesului de comunicare - existența necesară a unui emițător și a unui receptor - putem distinge mai multe niveluri extratextuale (autor-public, auditori, cititori, două spații culturale etc) sau intra-textuale (narator-naratar, parteneri intradiegetici ai unui dialog, eu poetic-cosmos, logos etc) și, implicit, parametri distincți. Ierarhizări asemănătoare pot fi făcute în funcție de codul folosit, de natura mesajului, de elementele contextuale, În fapt, toate aspectele comunicării reale (neartistice) sînt reconstituite, într-o modalitate transpusă, decalată, în interiorul spațiului literar. Problema conținutului informațional vehiculat de literatura implică aspecte delicate precum dimensiunea cognitivă a literaturii sau problema referinței. Există întotdeauna o tensiune între rezerva semantică a emițătorului, constrîngerile impuse de cod și orizontul de așteptare al receptorului. Un întreg sistem de filtraj marchează mesajul, formînd tot atîtea grade de mediere.
După o seamă de propuneri / tentative de teoretizare a problematicii medierii, subsumate unei logici a discursului literar, discuția se angajează pe 2 axe care numai din cauza constrîngerilor discursive sînt tratate în succesiune.
Întîi de toate, lectura este primul și cel mai important mijloc al medierii.
Autoreferențialitatea închide discursul în el însuși , într-o perpetuă autoreflectare. Analizele cuprinse în această secțiune au ca principal obiect codul, semnificantul, ceeace derivă din posedarea unei tehnici și acționează preponderent la nivelul materialității discursului.
Referențialitatea, dimpotrivă, orientează discursul spre exterior, spre altceva, spre extra-text. Nivelurile de lectură se multiplică, perspectiva se lărgește.
Exemplele alese sînt considerate „cazuri” - în dublu sens, de ocurențe, dar și de lucru ieșit din comun, deviere de la normă. Ieșirea din „imperialismul teoretic” de care suferă modernitatea se face - cel puțin așa am intenționat - prin pluralele din titlurile celor trei secțiuni. O ambiguizare necesară.
Repere pentru un itinerar
(7-8) Ideea care stă la baza întreprinderii de față este că medierea reprezintă condiția fundamentală de funcționare a discursului. Altfel spus, comunicarea literară se realizează prin intermediul unei suite de „praguri” sau „filtre” care despart și unesc în același timp emițătorul și receptorul. O estimare cît mai exactă a naturii și gradelor acestei medieri trebuie să intervină pentru a nuanța lucrurile.
Sistemul literar funcționează ca un sistem al diferenței în dublu sens. În primul rînd, diferența ca reînnoire, alteritate, în al doilea rînd, ca un derivat posibil al verbului francez differer, cu sensul de a amîna, a decala (differance), ceea ce acumulează intermediarii (deci mediatorii) între o realitate primă și una secundară.
Fixînd ca reper unul din elementele constitutive ale procesului de comunicare - existența necesară a unui emițător și a unui receptor - putem distinge mai multe niveluri extratextuale (autor-public, auditori, cititori, două spații culturale etc) sau intra-textuale (narator-naratar, parteneri intradiegetici ai unui dialog, eu poetic-cosmos, logos etc) și, implicit, parametri distincți. Ierarhizări asemănătoare pot fi făcute în funcție de codul folosit, de natura mesajului, de elementele contextuale, În fapt, toate aspectele comunicării reale (neartistice) sînt reconstituite, într-o modalitate transpusă, decalată, în interiorul spațiului literar. Problema conținutului informațional vehiculat de literatura implică aspecte delicate precum dimensiunea cognitivă a literaturii sau problema referinței. Există întotdeauna o tensiune între rezerva semantică a emițătorului, constrîngerile impuse de cod și orizontul de așteptare al receptorului. Un întreg sistem de filtraj marchează mesajul, formînd tot atîtea grade de mediere.
După o seamă de propuneri / tentative de teoretizare a problematicii medierii, subsumate unei logici a discursului literar, discuția se angajează pe 2 axe care numai din cauza constrîngerilor discursive sînt tratate în succesiune.
Întîi de toate, lectura este primul și cel mai important mijloc al medierii.
Autoreferențialitatea închide discursul în el însuși , într-o perpetuă autoreflectare. Analizele cuprinse în această secțiune au ca principal obiect codul, semnificantul, ceeace derivă din posedarea unei tehnici și acționează preponderent la nivelul materialității discursului.
Referențialitatea, dimpotrivă, orientează discursul spre exterior, spre altceva, spre extra-text. Nivelurile de lectură se multiplică, perspectiva se lărgește.
Exemplele alese sînt considerate „cazuri” - în dublu sens, de ocurențe, dar și de lucru ieșit din comun, deviere de la normă. Ieșirea din „imperialismul teoretic” de care suferă modernitatea se face - cel puțin așa am intenționat - prin pluralele din titlurile celor trei secțiuni. O ambiguizare necesară.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)