Târgșorul Nou. Închisoarea minorilor. 1948-1950 (ANDREICA 2000)

 Gheorghe Andreica, Târgșorul Nou. Închisoare minorilor. 1948-1950, Printeuro, Ploiești, 2000, 223 p.

3 Mulțumesc camaradului meu CORNEL CONSTANTINESCU din Elveția pentru ajutorul dat în publicarea acestei cărți.
Gh. Andreica

Sufletul Târgșorului
Atitudinea regimului comunist față de elevii minori
Popularea închisorii Târgșorul Nou cu elevi
Încredere reciprocă
Cum am ajuns la Târgșor
Primele clipe în închisoarea mult visată
Deschiderea și numărătoarea
În curtea închisorii
Contraofensiva împotriva reeducării
Ziua a doua
Ultimul asalt al reeducaților

PERSONALUL ADMINISTRATIV AL ÎNCHISORII
Directorul
Directorul Adjunct
Politrucul BURADA
Educatorul politic Ion Antonescu
Prima zi de „reeducare” cu „moș Cozonac”
Lecții despre istorie, agricultură și industrie
Sinceritatea naivă a lui „moș Cozonac”
Maistrul țesător
Maistru pune la cale o întrevedere între mamă și fiu
Magazioner
Frumoasa noastră Liliana
Gardienii

MOȘ DUMITRACHE
Echipa „Fulger”
În lacăt a intrat dracu
Moș Dumitrache se odihnește
Moș Dumitrache ajută la muncă
O ispravă a codoșilor de la reeducare
La carceră cu instigatorii cei periculoși
Moș Dumitrache de gardă noaptea în curtea închisorii
La moară cu moș Dumitrache
Aprecierile politice făcute de Moș Dumitrache
Moș Dumitrache rămâne uimit
Supărările lui Moș Dumitrache
Moș Dumitrache difuzor de presă
Necazurile lui Moș Dumitrache
Mămâia
O serbare la închisoare
Un mic pachet de 10 tone

NOI ELEVII
Al doilea grup de maramureșeni
Cum a căzut cel de-al doilea lot de elevi maramureșeni
Al 3 lea lot de maramureșeni
Elevi mai în vâstă
Nobilii
Adevărații nobili
Organizația „Pajura Neagră”
Primul lot de suceveni
Organizația ilegală a „Cămășilor Galbene”
Ciprian Stoica zis „Cipi”
Rostas - Țiganul
Un prostovan de pomină
Hoțul
Organizația Subversivă de Tip American (OSTA)
Organizația România Independentă (ORI)
Un golan din București
Oltenii
Un legionar evreu
Gigel și Costel
Turcu și ortacul său
Cei trei studenți
Macedonenii sau „țânțarii”
Lotul oradanilor
Sibienii
Brașovenii
Lotul Beiuș
Bănățenii
Lotul Baia-Mare
Lotul Gheorghieni
Lotul „Polizu” de la București
Mârza Mircea
Grupul de la Urziceni
Un străin mai în vârstă
Doi muzicieni
Lotul Cluj
AL doilea grup al „Sucevenilro”
Inimoșii de la Suceava
Doi campioni
Elevi rătăciți în mintea mea trecută de vreme

REEDUCARE sau Mișeii de la Târgșor

„Morcoviții” sau Mișeii din Târgșor

IZOLAREA

VIAȚA ELEVILOR DIN ÎNCHISOAREA TÂRGȘORUL NOU
Regimul alimentar
Pariurile
Tragerea la sorți
Nobilii în chef
Politețea la Târgșor
Cărțile poștale și pachete
Bucătarii
Corvoada obligatorie
Setea de muncă a elevilor
La sucală
Cum erau organizați deținuții în grupuri
Compoziția pe culori politice
Sportul 
Asistența medicală
Măseaua lui Răzvan
Încă o tăietură fără anestezie
Nelu Dunca a vindecat un tuberculos în trei secunde
Șerban Nebunul
Aviația inamică
Vizita generalului Nikolski
Scopul vizitei lui NIkolski (Grunberg)
Manipulare ocultă la închisoarea Târgșor
O mascare perfectă
Aurel Obreja - sculptorul 
Mici pachete misterioase
O cacialma
Greva foamei
Plimbări prin ploaie
7 noiembrie 1949
Trezirea din visele copilăriei
Te reeduci sau nu te reeduci?
Cântăreții și serenada
Doamne Iisuse Hristoase!!
Se apropie Crăciunul

PARADISUL
Târgșor 24/25 decembrie 1949
Dimineața
Îl colindăm și pe director
De la Crăciun la Anul nou 1949
Atenție, îngheață Spătaru!
Vine, vine primăvara
Steaua s-a făcut țăndări
Sărbătoarea Sfântului Gheorghe
Frumoasele zilele tinereții
Visele
Reeducații se autodemască
Mitică Grad e pus în libertate
Apostații
La izolare
S-a schimbat boierul
Noul director se recomandă elevilor din curte
„Înviorarea”
A doua „înviorare”
Ultima ispită
Trăznetul
Începutul sfârșitului
Ne împuținăm
Romică Teodoru și polițaiul său
Evadarea (7 noiembrie 1950)
Represiunea
O clipă de restriște
O singură lovitură
Cum s-a desfășurat evadarea lui Ioan Lupeș
„Înviorări” în fiecare zi
Mă înec ca țiganul la mal
Adio Târgșor
La închisoarea Ploiești

coperta IV

(...) În tinerețe zilele sunt lungi. Timpul pare fără sfârșit. Fiecare minut, fiecare clipă sunt pline de evenimente.

La Târgșor s-au petrecut atâtea lucruri, încât, descriindu-le pe toate, nu ar ajunge cerneala ca să le scrii, iar apoi timpul ca să le citești. (...)

Gh. Andreica

„Mozart, prietenul meu” (TUFIȘ 1993)

Anca Tufiș, Mozart, prietenul meu, „Tomis”, martie 1993

Premiera inaugurală a anului 1993, prima montare Mozart din istoria Teatrului Liric Constanța, spectacolul supraintitulat „Mozart, prietenul meu”, alcătuit din două opere comice într-un act, „Directorul de teatru” și „Bastien și Bastienne”, ne-a oferit imaginea vie a celui pe care D. Șostakovici îl caracteriza astfel: Tinerețea muzicii, mugurele veșnic tânăr care aduce omenirii bucuria înnoirii primăvăratice”. Echipa de regizori, actori și scenografi a reușit, cu ajutorul formulelor magice ale frumosului artistic, să-l aducă pentru o clipă printre noi pe Mozart - demiurgul, care a fost lăsat să ne dezvăluie tainele creării unui univers făurit parcă în joacă, pentru a-l duce în cele din urmă cu sine, odată cu lăsarea cortinei.

Inspirata scenografie a lui Șerban Jianu ne-a lăsat să credem că uriașa efigie a lui Mozart se află a pentru a-i supraveghea și proteja pe cei care se aflau acolo pentru a-i da viață. Prima parte, „Directorul de teatru”, ne insinuează încă din momentul coregrafic  de debut, simbolul erotic sub care va evolua toată reprezentația: mișcări feline, lascive, costumație de budoar, mătăsuri în tonuri calde și pecetea încărcată de senzualitate a luminilor roșii  ca și tapiseria decorului sau costumația protagonistelor ce se vor duela pentru titlul de primadonă. Absolut încântătoare sunt elementele de regie compuse de Cristian Mihăilescu și Gabriela Tofănel, care dau spectacolului savoare operei bufe și vioiciunea commediei dell`arte, începând cu intrările în scenă și continuând cu momentul de „teatru în teatru”, susținut de Marga Andriescu, parodiind o mare tragediană, și de Iulian Dumitrache, tânărul actor „importat” de la Teatrul Fantasio, care, folosind o tehnică „a la Charlot”, creează o scenă antologică. Multă naturalețe, vervă și ținută de actor britanic aduce Constantin Acsinte în rolul lui Buff. Bancherului Eiler, Radu Popescu îi împrumută căldură, bonomie și expresivitate. Luminița Popa, alias doamna Pfeil, se remarcă nu numai prin experiența inedită pe care o declara în anterioara conferință de presă, ca „generatoare a unui sentiment de contrariere”, ci și prin exercițiul compunerii portretului vedetei înfumurate, întrucâtva în maniera anilor 30, cu tușeuri uneori poate pronunțate.

O revedem, în domnișoara Silberklang („Clopoței de argint”), pe Niculina Cîrstea susținându-și identitatea scenică printr-o prestație de excepție dăruindu-ne, cu generozitate, alături de Emilia Oprea, plină de grație și strălucire, un regal de reprize vocale, adevărate cascade de sunete revărsându-se dinspre scenă spre public. Tânărul prim solist George Martin, în rolul directorului de teatru, contribuie cu mult rafinament și delicatețe la realizarea unei picturi naive pe medalionul cu două fețe ale aceluiași portret. De fapt, încercarea de a crea o galerie de figurine de porțelan de Sevres se materializează încă din acele ultime momente ale primei părți, în care actorii sunt aduși pe rând la rampă într-o succesiune de „poze” care evocă bibelourile modelate de artiștii secolului XVIII. De aceea pare atât de firească și atmosfera idilic-bucolică din cea de a doua parte a spectacolului, „Bastien și Bastienne”, care se desfășoară într-un cadru inundat de o lumină blândă, discretă, un decor elaborat cu minuțiozitate și gingășie, evocând peisajele naive de pe vasele de porțelan ale mai sus amintitului secol. Momentele apariției protectorului acestui tărâm, vrăjitorul cel bun, bătrânul cioban Colas, interpretată cu căldură de Gheorghe Țirea, ne oferă prilejul de a pătrunde în atmosfera basmelor fantastice germane, cu ajutorul desfășurării arsenalului magiei albe a invocării dragostei, care invadează atotputernică și atotcuprinzătoare toată scena, imagine „materializată” printr-o ploaie de șampanie și inimi de catifea, ca o apoteoză a întregii reprezentații. O reprezențație ai cărei susținători au reușit să demonstreze cu succes că o pot sluji pe Thalia, în aceeași măsură ca și pe Eurterpe.