„Dunărea de Jos” (CENTRUL CULTURAL „DUNĂREA DE JOS” 2015)

Consiliul Județului Galați & Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, „Dunărea de Jos”, Galați, nr. 166, decembrie 2015

2 Agenda Centrului Cultural - Târgul de Sfântul Andrei

2 Agenda Centrului Cultural - Galați ,orașul scrie, orașul citește

3 Agenda Centrului Cultural - Ipostaze etnografice

3 Agenda Centrului Cultural - Valori autentice ale culturii tradiționale din zona Galațiului

4 Agenda Centrului Cultural - Salonul național de fotografie

5 Vali Alexandru, interviu cu Bogdan Stanoevici

8 Nicolae Bacalbașa, Lumina ei abia cum luci vederii noastre

10 Florin Constantin Pavlovici, Câinii și caii

14 Doru Novacovici, Lagăru „Grădina”

15 Alexandru Mihalcea, Opinii despre literatura închisorii politice

16 Octavian Dănilă, Ion Caraion, poetul damnat

18 Stelian Neagoe, Profet în propria-i țară

21 Vasile V. Popa, Vasile Voiculescu și Vasile Gh. Popa

23 Octavia Mihalcea, Spectacolul condiției umane

24 Ion N. Oprea, Amintiri de ieri, de azi, dintotdeauna

26 Șt. I. Mureșanu, Antropologie a singurătății

28 Dumitru Anghel, Poeții în cetate - antologie lirică

30 Stela Iorga, Proză: Generăleasa

31 Violeta Ionescu, Inimă de câine

32 Gabriel Badea Păun, Arhitecți de neuitat - Edmond Van Saanen-Algi

35 Radu Negrescu Suțu, In memoriam Leon Ghica

38 Constantin Tănase, Proză: Îngerul gri

39 Lavinia Coman, Concerte de excepție la Ateneul Român

40 Ioan Gh. Tofan, Medic de bord

42 Radu Moțoc, In memoriam Alexei Rău

44 C. Stoica, Dicționar Artiști Plastici Gălățeni 104

46 C. Stoica, Morphocroma: Gheorghe Suciu

48 E. Mihalcea, Proiecte POP - interviuri

50 Acad. C. Gh. Marinescu, Dialoguri 50+1

51 I. Necula, Orașul suspendat

„Caietele Mircea Eliade” (GRĂMADĂ 2005)

 <
Din inițiativa conferențiarului universitar dr. Corneliu Crăciun, Despărțământul din Oradea al Astrei a întreprins, la începutul acestui an, o binevenită acțiune culturală: editarea trimestrială a unei publicații de excepție Caietele Mircea Eliade.
Comentariile, eseurile și interviurile din primul număr au prezentat diferite aspecte al evieții și operei marelui scriitor și istoric al religiilor.

Au fost discutate cu competență unele exegeze privitoare la Mircea Eliade, apărute în România, Franța, America, Germania și Italia. Recent a apărut cel de-al doilea număr al Caietelor, sub aceeași coordonare a lui Corneliu Crăciun. Domnia sa semnează și două incitatnte eseuri: Recurs la memorie și Posibile paralele: Mircea Eliade - Mihail Sadoveanu.
Tematica celor 250 de pagini ale volumului e variată: Începuturile literare și științifice (Mihaela Gligor, Ion Țepelea), Perioade din viață (Alina Stoica, Mircea Handoca), Comentarea cărților (Rodica Bogdan), Editorul (Mihaela Gligor), Istoricul religiilor (Alexandru Buzalic, Eugenia Irimuș), Memorialistul (Eduard Tesler), Corespondența (Gheorghe Glodeanu, Mircea Popa), Mituri, simboluri (Cristina Scarlat, Zirkuli Peter), Legionarism, fascism (Francis Dvorschek), Actualitatea lui Elaide (Ionuț Mihai Popescu), Comentarea cărților despre ... (Florin Cioban) etc.
Reputați eliadiști alături de timizi debutanți, cercetând arhivele locale și naționale, recitind operele lui Eliade și monografiile ce i-au fost consacrate, și-au unit forțele oferindu-ne o imagine de ansamblu asupra acestei personalități. Într-o firească diversiune stilistică, prezntându-ne date și fapte inedite sau mai puțin cunoscute, aceste articole epuizează problemele sau numai le schițează.
Cele câteva sugestive și originale ilustrații ale volumului cu subiecte eliadești se datorează prof. Gheorghe Iuliu Tileagă: Teroarea istoriei, Domnișoara Christina, Maitreyi, Nopți la Serampore.
>

SURSA
Ion Grămadă,  Caietele Mircea Eliade, „Origini”, Norcross/USA, vol. IX, no. 4-5 (94-95), May-June 2005, p. 81.

„Geopolitica” (ASOCIAȚIA DE GEOPOLITICĂ „I. CONEA” 2013)

„Geopolitica. Revistă de Geografie Politică, GeoPolitică și GeoStrategie”, Asociația de geopolitică „Ion Conea”, București, an XI, 4/2013 (CiberSecurity. Informația este o armă!)

EDITORIAL ..........................................................................................

Ionuţ CONSTANTIN, Lumea după Snowden - scurtă privire .............................. ............. 05

GEOPOLITICĂ ..........

Marius VĂCĂRELU, Homo Ciberneticus şi geopolitica secolului XXI...................................09

Vasile SIMILEANU, Geointelligence....................................................................................... ............. 17

Octavian SERGENTU, Cyberspaţiul geopolitic şi impactul asupra securităţii informaţionale ............. 36

Iulian F. POPA, Buna guvernanţă cibernetică, fundament al securităţii cibernetice............................... 58

Raluca LUŢAI, Comunităţile de informaţii, internetul şi terorismul în secolul XXI.............................. 65

GEOSTRATEGIE ..........

Maricel ANTIPA, Confruntarea cibernetică: o nouă ameninţare globală ...............................................73

Vasile NAZARE, Strategia europeană de securitate ...............................................................................88

Nicolae RADU, Sisteme globale de comunicare si comportament. Cyber Security 2014.................... 101

Tiberiu TĂNASE, Intelligence-ul naţional şi promovarea culturii de securitate noua viziune strategică a SRI........................................................................................ ........... 111

Pompiliu MISTODIE, Nicolae ZAVERGIU, Riscuri, pericole şi ameninţări la adresa  securităţii......119

Sebastian SÂRBU, Dezvoltarea tehnologică şi tipologia războaielor la început de  mileniu................127

Romulus HÂLDAN, Puterile navale majore ale lumii în faţa cyberterorismului ................................ 131

STUDII DE CAZ ..........

György TODORAN, Stuxnet. Prima "bombă" cibernetică?................................................... ........... 141

Kamal MAKILI-ALIYEV, Significance of Cyber-Security in Modern Age: Outlook from Azerbaijan 145

Monica-Cătălina MUŢU, Diaspora chineză în epoca social-media.......................................................154

Mariana PAPAVA, Cyber Diplomacy: Silver Lining for New Type of International Influence.........159

EVENIMENT ..........

Monica-Cătălina MUŢU, Dunărea - axă geopolitică europeană. Rolul României. Ce este de făcut? 

(Geopolitica Club Café - dec. 2013)................................................................................. ........... 167

Andreea Cristina BRÂNZĂ, Miracolul chinez (Geopolitica Club Café - dec. 2013) .........................169

SEMNAL EDITORIAL

Sărbătoare în shipping-ul românesc

CERONAV a ajuns în elita învăţământului marinăresc european

Cuget Liber 25 mai 2013

Bibliotecari la Biblioteca Județeană Constanța (BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ CONSTANȚA 2006)

Biblioteca Județeană Constanța, Cartea și lectura la Pontul Euxin, Constanța, 2006

(136) (...) Un suflu nou în abordarea demersului bibliotecar a adus Corina Apostoleanu (studii filologice - limba engleză, stagii de studii  în Anglia, studii postuniversitare de bibliologie și știința informării), care a venit din mediul didactic, unde a profesat câțiva ani; angajată în urma unui concurs pentru postul de bibliotecar specializat în literatura și limba engleză, a fost repartizată în Serviciul de informare bibliografică, a cărui conducere o va prelua în 1996. A făcut eforturi considerabile pentru continuarea și perfecționarea bibliografiei locale, cu contribuții personale de teoretizare a domeniului. A impulsionat, în colaborare cu Serviciul de informatizare, conversia cataloagelor bibliografiei locale, urmărind, ca finalitate, realizarea informatizată a anuarului „Bibliografia Dobrogei”. A întocmit lucrări bibliografice de referință și a publicat articole și studii de specialitate; a participat la simpozioane științifice de bibliologie, informatizare și management. Are preocupări culturale extraprofesionale; scrie cronici literare în revistele „Tomis”,Luceafărul”, „Ateneu”, precum și în cotidienele locale. Este secretar de redacție al publicației de cultură „Agora”. A tradus texte din română în engleză (albumele Constanța, Litoralul românesc, Costinești, Dobrogea, realizate de Mihai Șerbănescu, volumul de publicistică Litoralul românesc la 1900, de C. Cioroiu și M. Moise). Laureată a unor premii culturale și literare.

Ștefan Iordache (studii matematică-fizică) s-a remarcat în două direcții: activitatea metodologică  în rețeaua bibliotecilor publice din județ (pe care a susținut-o 15 ani) - în această calitate a asigurat programarea la stagiile de pregătire profesională  sau de perfecționare a bibliotecarilor de la BJC și din județ, a realizat material metodologice, a condus comisiile de susținere a concursurilor pentru angajarea noilor cadre în bibliotecile din județ, a organizat personal biblioteci comunale și orășenești; a condus Compartimentul de completare și evidență a publicațiilor din BJC.

(...)

(137) Petre Popa (studii filologice), după ce a funcționat în anii 60 ca șef al Secției pentru copii și tineret și al Secției de împrumut pentru adulți, calitate în care a dovedit o imaginație profesională și inventivitate în domeniul raționalizării tehnice de comunicare a colecțiilor, a preluat postul de bibliotecar - îndrumător la cataloage. Mereu atent, binevoitor, cordial, respectuos - după caz - i-a tratat pe utilizatori, unii aflați pentru prima oară în fața unui catalog de bibliotecă, cu maximă solicitudine, călăuzitor discret în tainele muncii intelectuale, în știința folosirii instrumentelor bibliografice și, totodată, prieten și sfătuitor al tineretului studios în anii 70 - 80.

Un traseu profesional ascendent a urmat Liliana Lazia (doctor în filologie, studii postuniversitare de bibliologie și știința informării), care a lucrat multă vreme ca bibliograf îndrumător la Sala cataloagelor și a lucrărilor de referință paralel cu activitatea de rezolvare a cererilor de lectură și de inițiere a utilizatorilor în folosirea instrumentelor de informare, a verificat, completat și întreținut sistemul de cataloage și a prestat activitate de informare bibliografică generală, în colaborare cu compartimentul de profil, axat pe cercetare bibliografică locală. A elaborat articole și studii de specialitate, publicate în reviste și în culegeri de comunicări științifice, a participat la sesiuni de referate desfășurate în localitate sau în alte centre culturale, a identificat, prin cercetări asidue, personalități literare dobrogene a căror activitate era cvasinecunoscută și despre care a scris în cotidienele locale, în revista „Tomis”, în publicațiile B. J. C. („Biblion”, „Cartea”). Ca poetă, a participat la manifestările literare organizate de B. J. C., de ”Tomis” sau de cenaclurile din oraș. A publicat volumele de versuri Strada mării și Mătăsuri, ploi, nisipuri; are preocupări lingvistice finalizate în lucrarea de referință Antroponimie dobrogeană (teza de doctorat). În 1995, a promovat în funcția de șefă a Serviciului de organizarea și comunicarea colecțiilor, iar în 1998, în urma unui concurs, a devenit director general al BJC. Președintă a Comisiei Naționale de Referințe Științifice din cadrul ANBBPR (din 2000). Meritul Cultural în grad de Cavaler. (2004).

Cadre didactice de la Școala Gimnazială Spectrum Constanța

 Alina Ciucă - educator

Gabriela Ioniță - educator

Selda Molomer - educator

Nicoleta Oancea - educator

Felicia Popescu - educator

Cristina Albu - învățător

Rodica Crivilaru - învățător

Adriana Elabed - învățător

Camelia Măgureanu - învățător

Mihaela Nicolescu - învățător

Mirabela Sandu - învățător

Octavian Barbu - biologie

Tunay Tuncer - biologie

Sanda Albu - chimie

Mariana Doicescu - chimie

Margareta Anghel - educație tehnologică

Nicoleta Copoiu - educație fizică

George Popa - educație fizică

Ion Petrache - educație muzicală

Răzvan Lipan - educație plastică

Figan Suliman - educație plastică

Ion Băraru - fizică

Sinan Kosak - fizică

Hristache Tomescu - fizică

Marius Lungu - geografie

Senol Abdi - informatică

Ali Cabas - informatică

„Zilele revistei Convorbiri literare, ediția VI, Iași, 9-10 mai 2002” („TOMIS” 2002)

Ministerul Culturii și Cultelor din România, Uniunea Scriitorilor, Primăria Municipiului Iași, Consiliul Județean și Asociațiilor Publicațiilor Literare și Editurilor din România (APLER) au organizat ediția a VI a Zilelor revistei „Convorbiri literare”, prilejuită de aniversarea a 135 de ani de la fondarea prestigioasei publicații ieșene.

Suita de manifestări culturale dedicate atât momentului aniversar, cât și Anului Caragiale, a fost onorată de participarea numeroasă a unor personalități marcante ale vieții literare și culturale din țară și străinătate: acad.  Constantin Ciopraga, acad. Mihai Cimpoi, președinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Nicolae Breban, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România, Thomas Kramer, președinte al Uniunii Scriitorilor din Rhenania-Palatinat (Germania), scriitorii Ana Blandiana, Cezar Ivănescu, Cristian Simionescu, Dante Cerilli (Italia), Ștefan Oprea, Lucian Alecsa, Francisca Ricinski-Marienfeld și Horst Saul (Germania), Al. Condeescu, Dumitru M. Ion, George Muntean, Carolina Ilica, Gellu Dorian și Leo Butnaru (Republica Moldova), Aura Christi, Nicolae Sava, Ion Beldeanu, Marian Popa, Mircea Muthu, Daniel Corbu, Maria Șleahtițchi (Republica Moldova), Ioan Holban, Valeriu Stancu, Constantin Parascan, Minerva Chira, Adela Greceanu, Nicolae Panaite, Mircea Diaconu, Ștefan Baboi, Ion Dumbravă, Sterian Vicol.

Pentru excelenta organizare a ediției din acest an revine echipei redacționale a revistei „Convorbiri literare”: Cassian Maria Spiridon, redactor-șef, Dan Mănucă, redactor-șef adjunct, Dragoș Cojocaru, secretar general de redacție, Lucian Vasiliu, Liviu Papuc și Cătălin Mihuleac, redactori.

Din partea revistei „Tomis” au fost prezenți scriitorii Ovidiu Dunăreanu, redactor șef adjunct, și Sorin Roșca.

Scriitorii premiați în cadrul Zilelor revistei „Convorbiri literare”:

Dante Cerilli - Premiul special pentru afirmarea latinității în contemporaneitate

Nicolae Leahu - Premiul pentru reușita culturală a revistei „Semn” din Bălți

Ion Beldeanu - Premiul pentru deschiderea literară și culturală a revistei „Bucovina literară”, care a împlinit 60 de ani

Francisca Ricinski-Marenfiled - Premiul pentru cultivarea dialogului cultural româno-german promovat prin revista „Dichtungsring”

Christian W. Schenk - Premiul pentru excelența programului editorial al editurii „Dionysos”

Dumitru M. Ion - Premiul pentru performanța culturală a Festivalului Internațional de Poezie „Nopțile de poezie de la Curtea de Argeș”

Ioan Holban - Premiul pentru coerența și expresivitatea profilelor critice contemporane

Marian Popa - Premiul pentru cuprinderea întregului spectru al literaturii române din perioada postbelică până la Revoluție

Ștefan Oprea - Premiul pentru opera dramaturgică

Lucian Alecsa - Premiul pentru construcțiile romanești

Leo Butnaru - Premiul pentru înălțimea expresiei lirice și atitudinea civică

Mircea Muthu - Premiul pentru subtilitatea eseisticii, susținută de o comparatistică de anvergură

Mihai Cimpoi - Premiul Opera Omnia

„Un monument de dezinformare” („TOMIS” 2001)

 ***, Un monument de dezinformare, „Tomis”, Constanța, 2001, septembrie

Istoria literaturii române de azi pe mâine de Marian Popa continuă să fie în atenția revistelor de cultură din țara noastră, deși, dacă m-aș ghida după ceea ce pare a fi principala ei calitate - volumul uriaș de informații eronate - poate că ar trebui mai degrabă să intereseze revistele din Madagascar sau din Siberia. Pe bună dreptate, cronicarul care semnează rubrica revista revistelor din „România literară” o numea „un monument de dezinformare și biografică și bibliografică și analitică.

Titlul acestei istorii, „de azi pe mâine”, care s-ar fi dorit sugestiv pentru provizoratul orizontului literar în mișcare spre care își îndreaptă reflectoarele criticul, este în mod inexplicabil semnificativ în primul rând pentru precaritatea informațiilor puse cap la cap fără nici o noimă, în afara oricărui criteriu spiritual care să o ordoneze. Dar partea cu adevărat inexplicabilă este lipsa de rigoare în utilizarea informațiilor la un literat cu o bogată experiență câștigată din colaborarea lui cu Securitatea, cel puțin așa cum reiese dintr-o amplă intervenție a lui Dan C. Mihăilescu în „Litere. Arte. Idei”. Aici se demonstrează, pe două coloane, cum se zice, că pagini întregi din Istoria lui Marian Popa se găsesc în Cartea albă a Securității sub forma unor note informative (în fapt denunțuri) semnate Micu.

Opinii clar defavorabile despre lipsa de relief a comentariilor lui M. Popa asupra unor cărți, chiar când sunt favorabile se pot reține din revista „Litere” (nr. 2 a. c.) din Târgoviște sub semnătura lui Tudor Cristea. Sensul unei istorii literare trebuie să fie constructiv - îi amintește domnia sa lui M. Popa. „U istoric literar care se respectă află singurul poem bun într-un morman de maculatură și-l scoate la lumină. Autorul acestei lucrări ce-și zice istorie literară, dar care e în multe părți ale ei un pamflet otrăvit (aparținând unui frustrat literar gelos pe valoarea și gloria altora), procedează exact invers. Principiul ei este negația...”. Și mai departe sună ca o sentință opinia târgovișteanului. „Este evidentă, în această istorie, lipsa prizei la poezie a lui Marian Popa, singurele caracterizări izbutite se referă la poeții militanți, de felul lu A. Păunescu (la care este trecută sub tăcere poezia lui așa-zicând metafizică) sau C. V. Tudor. În schimb, când comentează rafinați ca Adrian Popescu (e de mirare că-l apreciază) gâfâielile și icnetele se aud asurzitor și neputința de a articula plastic și coerent este evidentă”.

„Premii și premiați” (PINDU 1999)

 ***, Premii și premiați, „Tomis”, Constanța, 1999

*

Academia de Științe, Literatură și Arte împreună cu Universitatea din Oradea, cu sprijinul câtorva prestigioase asociații și fundații, au organizat la Cercul Militar, în perioada 2-5 septembrie 1999, a II a ediție a Festivalului Internațional de Poezie și ediția a VII a Salonului Internațional de Carte, manifestări culturale onorate de prezența a peste 110 invitați din 15 țări, între care acad. prof. Georges Thines, vicepreședinte al Academiei Belgiene, Adam Puslojic (Serbia), Miron Kiropol (Franța), Ion Miloș (Suedia), Kazem Shahryari (Iran), acad. Gabriel Țepelea, Dan Cristea, Nicolae Prelipceanu, Marius Tupan, Aurel Rău, Cassian Maria Spiridon, Lucian Vasiliu (România) etc.

Colocviul Poezie și libertate - o religie pentru mileniul trei, prin comunicările scriitorilor Constantin Abăluță, Valeriu Stancu, Mircea Popa, I. Miloș, A. Puslojic a captivat atenția unui auditoriu select și receptiv. Programul a inclus un amplu miting poetic (...) numeroase lansări de carte, între care și monumentalul Dicționar al poeziei române în limba franceză.

*

Premiile Festivalului au onorat personalități precum Jean Jacques Celly, Alexandru Lungu sau Angela Marinescu. Salonul de carte a obținut distincții pentru poezie (Denisa Comănescu, Urma de foc, Editura Axa, Botoșani, 1999; Jacques Izoard, Le Bleu et les Poussieres, La Diffence, Paris; Adrian Alui Gheorghe, Complicitate, Libra, București, 1999; Miron Blaga, Cântece de revoltă și moarte, Anotimp, Oradea, 1999), proză (Marius Tupan, Rătăcirea Domnului, Fundația Luceafărul, București, 1999), critică (M. Popa, Reîntoarcerea la Ithaca, Globus, București, 1999), eseu (Aurel Chiriac, Pictura bisericilor de lemn românești în secolul al XVIII le a și al XIX lea, Muzeul Țării Crișurilor, Oradea, 1999) și traducere (Jose Luis Reina Palazon pentru traducerea în spaniolă a cărții lui J. W. Goethe, La vida es Buena, Visor, Madrid, 1999; V. Stancu pentru traducerea în franceză a poeziilor din volumul colecției „Poesis” al Festivalului Internațional de Poezie ediția a II a; Radu Țuculescu pentru traducerea din germană a volumului America nu există, Cogito, 1989 și Der Dichter Lacht, autor Tadeus Pfeifer, Biblioteca Revistei „Familia”, 1999), ca și câteva premii speciale. Printre cei distinși cu elegante  „pentru multe editoriale deosebite” s-a aflat și revista „Tomis”, recompensată pentru „consecvența și coerența programului său cultural”.

Din partea revistei „Tomis” au participat scriitorii Sorin Roșca și Marian Moise.

„Ex Ponto” (DUNĂREANU 1996)

 Ovidiu Dunăreanu, Ex Ponto, „Tomis”, Constanța, 1996, noiembrie

Apariția unei edituri într-un spațiu cosmopolit, cum e cel al Constanței, care a fost vitregit decenii în șir de serviciile unor asemenea instituții, este astăzi, în perioada de tranziție, nu numai un gest de mare risc, dar și unul cu rezonanță aparte; o editură înseamnă, nu câștig, ci promovarea actului de cultură autentic prin ceea ce are mai nobil și mai rezistent spiritul uman - CARTEA.

Noua editură Ex Ponto, avându-i la conducere pe profesorul Ion Popișteanu, ing. Paul Prodan și ec, Doina Crișan, și-a lansat în forță ambițiosul program editorial, oferind cititorilor primele volume apărute în intervalul foarte scurt de timp de la înființare.

Sâmbătă, 16 noiembrie 1996, la Muzeul de Artă Constanța, au fost lansate volumele (în ordinea apariției): Calendarul meu de Radu Gyr (prezentare - poetul Adrian Popescu, bibliologul Constantin Em. Bucescu și fiica poetului, Monica Popa Gyr); Pe urmele adevărului de Sabin Ivan (prezentare prof. univ. dr. Puiu Enache); Anatomia descriptivă a membrului inferior și Anatomia descriptivă a membrului superior de Petru Bordei și Dan Ulmeanu;  Hepatologie practică de Florea Voinea (prezentate de prof. univ. dr. Vasile Sârbu, decanul Facultății de Medicină din Constanța, și dr. N. Rugină); Punctul mort, roman de Constantin Novac (prezentare Nicolae Motoc și Nicolae Rotund); Tudor Arghezi prozatorul de Nicolae Rotund (prezentare de Ion Popișteanu).

Impresionați de acest debut, adresăm noii edituri constănțene tradiționala urare marinărească Vânt bun din pupa! 

Premiile Colegiului Național „Mircea cel Bătrân” Constanța la olimpiadele naționale din 1996

 Redacția, Rezultate calitativ superioare

În 1996, numărul elevilor din liceul nostru distinși la olimpiadele școlare naționale pe discipline de studiu e ceva mai mic decât la precedentele două ediții. Însă privind mai atent rezultatele,constatăm că numai trei au obținut mențiuni, iar toți ceilalți, premii, îndreptățindu-ne să vorbim despre o evidentă creștere calitativă, cu speranța că vom avea din nou mai mulți reprezentanți în echipele naționale și, ca de atâtea ori, premii la olimpiadele internaționale.

Matematică
Berbec Ioan, XI A, premiul I (prof. Gheorghe Andrei); Mihalache Ciurdea Nicolae, XI B, premiul I (prof. Constantin Caragea); Anton Ramona, XI A, premiul II (prof. Gheorghe Andrei); Secăreanu Monica, XI A, premiul III (prof. Gheorghe Andrei)

Fizică
Popa Lucian, X D, premiul I (prof. Lucian Oprea); Rotaru Cristian, IX A, premiul II (prof. Ion Băraru); Petrică Tiberiu, X D, premiul II (prof. Lucian Oprea); Petre Cristina, X B, premiul III (prof. Lucian Oprea); Cândea Marius, XI B, premiul III (prof. Marian Sârbu)

Chimie
Dumitrescu Cristina, XI B, mențiune (prof. Violeta Vasilescu); Lungu Florin, XI F, mențiune (prof. Mariana Doicescu)

Istorie
Trancă Ana Maria, XI B, premiul II (prof. Maria Wild); Iorgescu Cristian, XI F, premiul III (prof. Rodica Neacșu)

Filosofie
Moraru Radu, clasa XII C, premiul special (prof. Mircea Marica)

Germană
Belcea Mircea, IX G, mențiune (prof. Daniela Ignat)

„Efigii Măcinene” (ROȘCA 1994)

S. R., Efigii Măcinene, „Tomis”, Constanța, noiembrie-decembrie 1994

În excepționala organizare a Inspectoratului pentru Cultură al Județului Tulcea, a Consiliului Local și a Casei de Cultură, au avut loc la Măcin manifestările celei de a doua ediții a Zilelor Culturii, sub genericul „Efigii Măcinene”. Ca o dovadă a faptului că ediția din 1993 s-a bucurat de succes, oaspeți de marcă au onorat cu prezența lor această reuniune cultural-științifică, participând cu lucrări de înaltă ținută la simpozioanele organizate cu acest prilej. Astfel, eminentul profesor dr. Gheorghe Buzatu, prof. univ. Emil Eamandi, prof. Sorin Mureșanu și prof. Vasile Popa au prezentat tema „23 August-12 septembrie-25 octombrie 1944 în perspectivă istorică”, iar dr. Eugen Dijmărescu, vicepreședinte al Senatului României, a susținut tema „Reformă și tranziție - condiționări, limite, alternative”. Cele câteva lansări de carte, spectacolul oferit de Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, cu apreciatul actor George Motoi la „timonă”, întâlnirea cu scriitorul Ioan Lăcustă și concursurile de creație literară și plastică sunt tot atâtea repere ale acestei ediții, la care au participat scriitorii Sorin Roșca și Ovidiu Dunăreanu, preot lector univ. Nichita Runcan, prof. Ernesto Mihăilescu, sculptorul Stelian Bâscă, ing. Lucian Matei, primarul orașului Măcin și, nu în ultimul rând, Chiazim Baear, directorul Casei de Cultură Măcin. Felicitări și succes ediției 19965

„În Cupa Presei se-nfierbântă spiritele” (VAL 1994)

 Claudiu Val, În Cupa Presei se-nfierbântă spiritele, „Telegraf”, Constanța, an III

Ieri, alte două meciuri din grupa II: Telegraf II Conpress - Radio Sky 2-2 (2-2) și Radio Costinești - Cuget Liber 4-1 (3-0).

În prima întâlnire, echipa noastră n-a mai repetat buna evoluție din partida cu MTC. Mai corect spus, am jucat slab, fără nerv și ambiție, cu excepțiile numite Făgădău și N. Constantinescu. Băieții lui Val Egor s-au apărat corect (portarul G. Ruse, norocos și inspirat!), bine evoluând cei doi Robert (Popa și Preda), L. Purcea, Vasile Drăghici („Procurorul”), S. Stancu și Gh. Gerald. Au înscris: Boboc și Cornel Avram (Telegraf), respectiv R. Popa (2). Asta e, am rămas datori, data viitoare va fi altfel!

Cel de-al doilea meci a fost disproporționat valoric, Cuget Liber prezentând o formație cu o medie de vârstă (și de... greutate!) ridicată, fără pretenții la victorie, dorind doar, conform declarațiilor unor jucători, să participe și să... să se distreze. Milcescu, Despina și portarul Dan Spiridon au făcut tot ce-au putut, dar.. Radio Costinești a efectuat, se pare, vreo patru „transferuri” nu prea... ortodoxe, astfel că au dominat net, marcând prin Ivașcu (2), V. Alexandru și Fl. Tudose. Pentru C. L. a înscris Milcescu.

Dacă pe teren disputa a fost sportivă (bine condusă, ca și în prima întâlnire, de arbitrul L. Cârjă), la nivel de conducere tehnică, au existat, în final, eufemistic vorbind, neînțelegeri. Cum competiția este în toi, nu turnăm gaz peste foc; dimpotrivă, apelăm la sportivitate și toleranță. Vorba lui nenea Iancu: „Ne vede lumea!”.

Azi, de la ora 17, un meci de atracție în grupa I: Radio Constanța - Rebus Sphinx!

Clasamentul grupei II
1.Radio Costinești 2 2 0 0 9-2 4
2.Telegraf Conpress 2 1 1 0 7-2 3
3.Incomod 1 1 0 0 3-1 2
4.Radio Sky 2 0 1 1 3-7 1
5.Cuget Liber 2 0 0 2 2-7 0
6.MTC TV 1 0 0 1 0-5 0

„Partidele politice” (CDCIP 1992)

 Centrul de Drept Constituțional și Instituții Politice, Partidele politice, Comunicări prezentate la seminarul științific din 21 decembrie 1992 organizat cu sprijinul Curții Constituționale, Monitorul Oficial, București, 1993

3 Cuvânt înainte - Ioan Muraru

5 prof. univ. dr. Vasile Gionea (președintele Curții Constituționale) - Rolul partidelor politice în statul de drept

13 prof. univ. dr. Ioan Muraru (judecător la Curtea Constituțională) - Aspecte teoretice privind conceptul de partid politic
I. Prezentarea unor rațiuni teoretice și practice care motivează un atare demers științific
II.Aspecte definitorii ale partidului politic
III.Sublinierea unor elemente definitorii poate contribui nu numai la formarea conceptului de partid politic, ci și la identificarea exigențelor constituționale și legale în materie

21 prof. univ. dr. Nicolae Popa - Câteva aspecte privind organizării social-politice

27 Gabriela Bîrsan (judecător la Tribunalul București) & prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu (judecător la Curtea Constituțională) - Aspecte procedurale privind înregistrarea partidelor politice

37 dr. Florin Vasilescu (judecător la Curtea Constituțională) - Sisteme de partide în dreptul constituțional comparat

45 conf. univ. dr. Antonie Iorgovan (judecător la Curtea Constituțională) -- Partidele politice ca subiecte de drept public
1.Considerații generale ale dreptului public
2.Reflectarea în doctrină a tezei după care partidele politice sunt subiecte de drept public
3.Obiectul dreptului constituțional și sfera raporturilor de putere în care intră partidele politice
4.Reglementările constituționale actuale și capacitatea de drept public a partidelor politice
5.Partidele politice ca subiecte de drept public, potrivit Constituției României
6.Partidele politice și formațiunile politice ca subiecte de drept electoral în România
7.Concluzii generale. Propuneri de lege ferenda

67 dr. Mihai Constantinescu (judecător la Curtea Constituțională) - Partidele în sistemul pluralismului politic

75 as. univ. Corneliu Liviu Popescu - Partidele politice ca subiecte ale raporturilor juridice electorale
I.Generalități despre partidele politice
II.Partidele politice în cadrul raporturilor juridice electorale
III.Capacitatea juridică electorală a partidelor politice
IV.Partidele politice - condiții pentru a fi subiecte ale raporturilor juridice electorale
V.Subiectele de drept participante la raporturile juridice electorale în care una din părți este un partid politic
VI.Conținutul și obiectul raporturilor juridice electorale în care una din părți este un partid politic
VII.Alte subiecte ale raporturilor juridice electorale, asemănătoare cu partidele politice
VIII.Concluzii

91 dr. Fazekas Miklos (judecător la Curtea Constituțională) - Fundamentul moral al partidului politic

99 Gheorghe Iancu (consilier parlamentar) - Orientări și tendințe actuale în activitatea partidelor politice actuale
1.Precizări prealabile
2.Orientări și tendințe actuale
I.Structura partidelor politice
II.Tipologia membrilor de partid
III.Conducerea partidului
IV.Sistemele de partide
V.Partidele politice și ideologia

111 dr. Ioan Vida - Partidele politice în reglementări juridice contemporane

„Periscop” (ROȘCA 1993)

 Sorin Roșca, Periscop, „Tomis”, Constanța, 1993

*

În sala de concerte a Cercului Militar Constanța a avut loc lansarea volumului „Pe marea lui Atlas”, purtând semnătura autorului constănțean Șerban Gheorghiu. Această nouă carte ieșită de sub teascurile editurii „Europolis” este încă o dovadă că promisiunile inițiale făcute scriitorilor din Constanța de către patronii editurii nu au fost simple vorbe aruncate în vânt!

*

Infirmând previziunile pesimiste ale unora în legătură cu „longevitatea” sa, iată că a apărut și numărul 4/1993 al suplimentului literar-artistic „Albatrosul” editat de cotidianul „Cuget liber”. Și de această dată colectivul redacțional demonstrează că a rămas fidel ideii de a deschide cu dragoste și înțelegere paginile acelor autori care se află cu adevărat în zona talentului și originalității.

*

Turneul din Italia al Teatrului Liric din Constanța s-a bucurat de un succes extraordinar. Cu acest prilej  a fost consemnat un fapt inedit: pentru prima dată un teatru muzical din România prezintă o premieră a sa mai întâi în străinătate! Este vorba de opera „La serva padrona” pe muzica lui Giovanni Pergolesi.

*

O premieră și la Teatrul de păpuși: actuala stagiune a fost inaugurată  cu spectacolul „Lecție de zbor și cor pentru puiul de cocor” de Cristian Pepino, pe muzica lui Eugen Baboi, în viziunea regizorală a Anetei Forna Christu.

*

Peste 30 de tineri clarinetiști din Anglia, Belgia, Bulgaria, Grecia, Ungaria, Portugalia, Republica Moldova și România au participat la prima ediție a concursului internațional de clarinet „Aurelian Octav Popa”. Cu aceste prilej, celebrul Guy Dangain, prim solist al Orchestrei Naționale Franceze, a susținut un recital extraordinar la Constanța.

*

Deși poezia pare că a devenit o adevărată „cenușăreasă” pentru majoritatea editurilor din România, iată că la Constanța editura „Muntenia” „recidivează” în a tipări volume de versuri în condiții grafice de excepție. Ultima apariție, volumul „Atins de hărăzirea morții”, aparține tânărului Julian Macoveanu, stabilit din 1990 la Stockholm, în Suedia, și constituie debutul promițător al acestuia în literatură.

*

După ce a condus o vreme „campionatul național” al șomerilor, județul Constanța rupe gura lumii și se instalează în fruntea competiției naționale „Caritasiada”! În doar două săptămâni, au fost înființate jocurile de întrajutorare „Procent”, „MDM” și „Carla-Caritas”, dar când aceste rânduri vor vedea lumina tiparului este posibil ca numărul lor să fie deja mult mai mare. Oficialitățile își pun fireasca întrebare: „Ce ne vom face cu atâția milionari?” Propunem Prefecturii Constanța organizarea unor vizite de documentare în SUA, Japonia, Germania, Anglia, Franța și Africa de Sud, țări cu îndelungate tradiții în domeniu!

*

Vizita președintelui Ion Iliescu la Constanța a dus la aplanarea conflictului cu redacția cotidianului „Telegraf”. Deși nici una din părți nu a prezentat scuze celeilalte, după scurta întrevedere cu ziaristul Paul Pârvu cu primul bărbat al țării noastre, apelativul „Măi animalule!” a fost înlocuit cu „Măi dragă!. Ceea ce este cu totul altceva!

„Mozart, prietenul meu” (TUFIȘ 1993)

Anca Tufiș, Mozart, prietenul meu, „Tomis”, martie 1993

Premiera inaugurală a anului 1993, prima montare Mozart din istoria Teatrului Liric Constanța, spectacolul supraintitulat „Mozart, prietenul meu”, alcătuit din două opere comice într-un act, „Directorul de teatru” și „Bastien și Bastienne”, ne-a oferit imaginea vie a celui pe care D. Șostakovici îl caracteriza astfel: Tinerețea muzicii, mugurele veșnic tânăr care aduce omenirii bucuria înnoirii primăvăratice”. Echipa de regizori, actori și scenografi a reușit, cu ajutorul formulelor magice ale frumosului artistic, să-l aducă pentru o clipă printre noi pe Mozart - demiurgul, care a fost lăsat să ne dezvăluie tainele creării unui univers făurit parcă în joacă, pentru a-l duce în cele din urmă cu sine, odată cu lăsarea cortinei.

Inspirata scenografie a lui Șerban Jianu ne-a lăsat să credem că uriașa efigie a lui Mozart se află a pentru a-i supraveghea și proteja pe cei care se aflau acolo pentru a-i da viață. Prima parte, „Directorul de teatru”, ne insinuează încă din momentul coregrafic  de debut, simbolul erotic sub care va evolua toată reprezentația: mișcări feline, lascive, costumație de budoar, mătăsuri în tonuri calde și pecetea încărcată de senzualitate a luminilor roșii  ca și tapiseria decorului sau costumația protagonistelor ce se vor duela pentru titlul de primadonă. Absolut încântătoare sunt elementele de regie compuse de Cristian Mihăilescu și Gabriela Tofănel, care dau spectacolului savoare operei bufe și vioiciunea commediei dell`arte, începând cu intrările în scenă și continuând cu momentul de „teatru în teatru”, susținut de Marga Andriescu, parodiind o mare tragediană, și de Iulian Dumitrache, tânărul actor „importat” de la Teatrul Fantasio, care, folosind o tehnică „a la Charlot”, creează o scenă antologică. Multă naturalețe, vervă și ținută de actor britanic aduce Constantin Acsinte în rolul lui Buff. Bancherului Eiler, Radu Popescu îi împrumută căldură, bonomie și expresivitate. Luminița Popa, alias doamna Pfeil, se remarcă nu numai prin experiența inedită pe care o declara în anterioara conferință de presă, ca „generatoare a unui sentiment de contrariere”, ci și prin exercițiul compunerii portretului vedetei înfumurate, întrucâtva în maniera anilor 30, cu tușeuri uneori poate pronunțate.

O revedem, în domnișoara Silberklang („Clopoței de argint”), pe Niculina Cîrstea susținându-și identitatea scenică printr-o prestație de excepție dăruindu-ne, cu generozitate, alături de Emilia Oprea, plină de grație și strălucire, un regal de reprize vocale, adevărate cascade de sunete revărsându-se dinspre scenă spre public. Tânărul prim solist George Martin, în rolul directorului de teatru, contribuie cu mult rafinament și delicatețe la realizarea unei picturi naive pe medalionul cu două fețe ale aceluiași portret. De fapt, încercarea de a crea o galerie de figurine de porțelan de Sevres se materializează încă din acele ultime momente ale primei părți, în care actorii sunt aduși pe rând la rampă într-o succesiune de „poze” care evocă bibelourile modelate de artiștii secolului XVIII. De aceea pare atât de firească și atmosfera idilic-bucolică din cea de a doua parte a spectacolului, „Bastien și Bastienne”, care se desfășoară într-un cadru inundat de o lumină blândă, discretă, un decor elaborat cu minuțiozitate și gingășie, evocând peisajele naive de pe vasele de porțelan ale mai sus amintitului secol. Momentele apariției protectorului acestui tărâm, vrăjitorul cel bun, bătrânul cioban Colas, interpretată cu căldură de Gheorghe Țirea, ne oferă prilejul de a pătrunde în atmosfera basmelor fantastice germane, cu ajutorul desfășurării arsenalului magiei albe a invocării dragostei, care invadează atotputernică și atotcuprinzătoare toată scena, imagine „materializată” printr-o ploaie de șampanie și inimi de catifea, ca o apoteoză a întregii reprezentații. O reprezențație ai cărei susținători au reușit să demonstreze cu succes că o pot sluji pe Thalia, în aceeași măsură ca și pe Eurterpe.

„Petre Comărnescu” (CHIHAIA 1993)

 Pavel Chihaia, Petre Comărnescu, „Tomis”, Constanța, martie 1993

(...)

Umbla de obicei într-un costum bleumarin sever, cu o cravată de culoare închisă, într-o ținută de profesor, constrastând cu mobilitatea deosebită a ochilor și mâinilor, care vădea energia unui jucător de base-ball parând mingea, nelăsându-se surprins, luptând până la ultima suflare pentru a învinge.

Mai târziu, către sfârșitul vieții, greaua noapte a comunismului îi mai împrăștiase acest optimism, această luminoasă și generoasă încredere în destinele lumii, în împăcarea acesteia cu Creatorul ei. Dar când l-am cunoscut, Comărnescu își reprezenta un temei nezdruncinat al valorilor, încurajând  pe cei din jur și îndemnând la înfăptuiri în spirit și frumusețe.

Atunci, în ziua în care am poposit în clădirea Fundațiilor Regale, m-a prezentat lui Alexandru Rosetti, directorul Fundațiilor, lui Corin Grossu, secretar de redacție, și lui Ovidiu Constantinescu, apoi m-a întrebat cu delicatețe despre situația mea materială. Absolvisem Facultatea de Litere, dar nu aveam nici un mijloc de trai în București și intenționam să mă întorc în Constanța. Grație lui P. C. am reușit să fiu numit împiegat la Direcția Generală a Teatrelor - unde el ocupa postul de inspector general - o slujbă modestă, dar care îmi permitea să lucrez nestingherit la înfăptuirea proiectelor mele literare.

Aveam colegi deosebit de distinși, pe Alexandru Ciorănescu, viitorul profesor de literatură comparată, pe poetul Aurel Chirescu, pe Gr. Popa, un excelent cunoscător și traducător din literatura anglo-saxonă, în sfârșit, pe colegul de generație, poetul Geo Dumitrescu. La intrarea mea, director se afla Nicolae Kirițescu, autorul piesei Gaițele.

A fost o epocă plină de activitate a lui Comărnescu, când cultura americană nu era încă pusă la index, ci dimpotrivă, publicul manifesta o curiozitate deosebită pentru noile valori de peste ocean pe care nu le putuse cunoaște în timpul războiului. Se știe că Petru Comărnescu a tradus și a prezentat în studii de înalt nivel piesele lui Eugene O Neill - recent Traian Filip a publicat în revista „Manuscriptum” interesanta corespondență dintre marele dramaturg american și traducătorul său în românește - Sherword Anderson, cărțile lui Faulkner, Dos Passos și Hemingway, o serie de chipuri și personalități din lumea politică, a presei, a sindicatelor americane, mai cu seamă în cartea sa Chipurile și priveliștile Americii, apărută în mai multe ediții, de fiecare dată cu vrednicie amplificate. Dar aceasta era numai o latură a activității lui Comărnescu, care avea o temeinică pregătire filosofică. Teza sa de doctorat de la o universitate americană, intitulată Kalokagaton (Despre frumos și bine), de inspirație neoplatoniciană, lucrată sub direcția profesorului Carr, a fost tradusă în românește de Ruxandra Oteteleșeanu. Comărnescu era legat de strălucita generație a lui M. Eliade, E. Cioran, C. Noica, M. Vulcănescu, D. D. Roșca. Se interesa îndeaproape de literatură, teatru, artele plastice. El avea o activitate complexă și generoasă, marcând orice înfăptuire cu înțelegerea sa superioară, cu cultura-i deosebită, cu o generozitate și o dăruire de sine nemaiîntâlnite. Comărnescu lupta pentru realizarea culturii românești a vremii sale, scriind eseuri, prefețe, cronici plastice, se ocupa de expoziții, spectacole, editări cu un entuziasm și o vitalitate neobișnuite, încât anii 1945-1948 sunt marcați de personalitatea și activitatea sa. De fapt, el nu făcea decât să continuie acest efort de a promova valorile românești care se înscriau firesc în circuitul valorilor universale și, totodată, de a împământeni valorile din occident și extremul orient care meritau a fi preluate de ethosul românesc. El a luptat pentru Brâncuși, de pildă, nu numai ca valoare românească, dar și ca valoare universală și un neoplatonician nu putea gândi altfel. La fel pentru Luchian, Arghezi sau Blaga, punct de vedere care, desigur, nu a fost împărtășit de funcționarii staliniști de mai târziu.

Îl găseam în cerdacul închis cu geamlâc al casei sale vechi din strada Icoanei numărul 10, pe care o împărțea cu două mătuși bătrâne, înconjurat de o bibliotecă vastă și de tablouri de Margareta Sterian, Magdalena Răsulescu, Vlasiu, sculpturi de Anghel și Vlad. Îl vedeam îngropat în cărți și broșuri, în  norul nelipsitei țigări din colțul gurii, bătând neobosit la mașină. Își bătea textele direct, făcând corecturile la mașina de scris.

Cu timpul, în jurul lui P. C. s-a format un cerc, din care făceau parte M. Sterian, Theodor Cazaban, în prezent la Paris, R. Oteteleșeanu, Florian Nicolau - mai târziu secretar al Teatrului Național - Teohar Mihadaș, Alexandru Husar și subsemnatul. Discutam filosofie și literatură, comentam articolele revistelor literare, puneam la cale unele înfăptuiri. Într-o după-amiază blândă de toamnă a apărut în cerdacul luminat de frunzișul grădinii bogate, un tânăr înalt, cu chipul sculptat în lemn, cu hainele tăiate după ultima modă, care s-a prezentat: Petru Dumitriu și ne-a făcut o confesiune filosofică legată de diploma pe care o primise la Munchen. În perioada în care a frecventat cercul Comărnescu, P. D. avea să dea lucrările sale de valoare în românește Preludiu la Electra, o piesă publicată în două numere consecutive din Revista Fundațiilor Regale, și cartea de proze, apărută tot la Fundații, Euridice.

La un moment dat, în urma unei întâlniri întâmplătoare cu un fost coleg din armată, Jan Ve Niculescu, proprietar al unei industrii textile și amator de a investi capital într-o întreprindere teatrală - soția sa franțuzoaică se pare că era actriță - P. C. spera să-și vadă visul cu ochii și să poată recomanda un repertoriu modern românesc unui teatru experimentat. Am avut mai multe conciliabule entuziasmante la care s-a hotărât să se joace în noul teatru piese de Th. C. și P. D. Tratativele erau avansate cu proprietarii teatrului din Calea Victoriei colț cu bulevardul Elisabeta - unde s-a aflat mai târziu Teatrul Armatei - dar din cauza evenimentelor, a accentuării influenței rusești, proiectul a căzut.

Tot P. C. a organizat o serie de șezători cu scriitori tineri în universități și cercuri de cultură. Eu însumi am citit cu Sorana Gurian la Facultatea de Medicină, altădată cu G. D. sau Ion Caraion. După ce am fost angajat la D. G. T. și o piesă de-a mea câștigat Premiul scriitorilor tineri al Fundațiilor, P. C. m-a încurajat să redactez primul volum dintr-o trilogie a Dobrogei, al cărui subiect îl interesa. Când i-am adus romanul, scris de mână, l-a parcurs pe nerăsuflate, mi-a făcut o prefață frumoasă - care din motive redacționale nu a apărut - și mia- dat întâlnire la editura Cultura Națională. În trei sau patru luni, cartea mea Blocada era apărută.

Răsturnările din cursul anului 1948, impunerea politicii și culturii rusești a oprit elanul culturii românești de după război. S-a încercat chiar nimicirea ei totală, ca în Basarabia sovietică. P. C. cu studii în America și propagator al valorilor occidentale a fost printre cei mai vizați și a primit din plin lovituri de la cei de la care s-a așteptat și de la cei de la care nu s-a așteptat. El a trebuit să intre în anonimat , ca atâția alții, lăsând să vorbească funcționarii de partid.

Eu am pierdut la începutul lui 1948 postul de la D. G. T. și a trebuit să părăsesc Bucureștiul. În anii care au urmat, l-am văzut destul de rar pe P. C., întotdeauna evocând valorile care ne erau scumpe și pe care nu le credeam pentru totdeauna pierdute.

Îmi amintesc de o întâlnire de pe terasa Cazinoului din Constanța mult mai târziu, prin 1967, după ce P. C. fusese comisar al unei expoziții de pictură la Veneția (cred a lui Ion Țuculescu) și putuse vizita și Parisul. Atunci mi-a relatat mie și soției mele despre cercurile de români din vest, despre cenaclul lui Leonid Mămăligă din Paris, despre E. Ionescu și M. Eliade. Întâmplarea a făcut să parcurg nu demult în Fragments d un journal a lui Eliade, care mi-a căzut în mână la Munchen, pasajul unde vorbește de întâlnirea cu Comărnescu, același la care se referea criticul când am întârziat în seara de toamnă pe terasa Cazinoului din Constanța. „Puțin înainte de amiază”, scrie Eliade, „a sosit P. C., însoțit de Ionel .și Marga Jianu. După 27 de ani a rămas neschimbat; poate puțin mai slab, cu părul spre gri - și totuși fumează 50 de țigarete pe zi. P. C. a rămas la fel de volubil ca în timpul tinereții noastre. Afirmă că ceva s-a schimbat în România în ultimii ani, dar nu trebuie să ne facem mari iluzii. Pentru că nu are catedră  la universitate și nu este nici academician, trebuie să lucreze pentru a trăi 12 ore pe zi”.

Inevitabil, l-am întrebat, atunci când am dialogat, pe terasa din marginea mării, de ce nu a rămas în Occident. Nu îmi amintesc răspunsul, dar cred că se referea la cele două mătuși bătrâne, pe care le avea în grijă. P. C. a fost omul cel ma generos pe care l-am cunoscut și creștin în adevăratul sens al cuvântului.

Când l-am întâlnit ultima oară pe bd. Magheru, cancerul își pusese pecetea pe chipul său. Am discutat despre ultima sa carte, care tocmai îi apăruse, Îndreptar artistic din Moldova de nord, în care analiza miracolul artistic moldovenesc în contextul culturii europene renascentiste. Vorbea cu dificultate, deplângând ca de obicei prăbușirea tradițiilor românești, promovarea imposturii. A amintit de I. J., de care îl lega o profundă prietenie, și de E. Ionescu.

Îmi pare semnificativ faptul că P. C., care și-a căutat înțelepciunea în izvoarele gândirii universale, și-a hotărât locul de veci în preajma acestei cronici din veșnicie care este scena Judecății de Apoi din Voroneț. Zugravul a reprezentat marea flacără care înghite pe cei păcătoși într-o răsucire încremenită și dincolo de ea grupurile celor drepți, cu siluete transfigurate și un nesfârșit alai de aureole stelare care dau mai multă intensitate acelui albastru închis, albastru de Voroneț, învăluind ființele cu un pătrunzător contur.

Mă gândesc la mormântul lui P. C., acolo în ograda bisericuței de la Voroneț, la serile blânde vară sau la zăpada care pogoară și se așterne tăcută pe locul veșniciei sale pământești și la moartea care i-a urmat vieții, în fața uriașei fresce a Judecății ordonată după legi divine. Și poate nu Judecata în sine l-a atras încă din timpul vieții la Voroneț, ci speranța acestui univers admirabil, a unei lumi perfecte, unde binele triumfă neîncetat în perspectiva fără umbră a frumuseții.

Biografie a actorului Alexandru Ciprian (1925 București -)

 Alexandru Ciprian s-a născut la 24 mai 1925 la București. A urmat Conservatorul de Artă Dramatică, clasa de actorie și regie condusă de Victor Ion Popa. Activitatea sa artistică s-a desfășurat în București între 1945-1981 la Teatrul Național, Teatrul Tineretului și Teatrul Nottara, după care s-a refugiat în Germania de Vest (1981). În 1986, s-a stabilit definitiv la New York. Între 1983-1984 a fost colaborator extern la radio Vocea Americii din Washington D. C. pentru reportaje și interviuri. Sub îndrumarea marilor regizori Ion Sava, Ion Șahighian, I. A. Maican sau a italianului Fernando Criciatti, a jucat roluri principale în piesele: „Arleziana” de A. Daudet, „Frenezie” de Chapuis, împreună cu Aura Buzescu, apoi în „Bădăranii” de Goldoni, cu George Calboreanu, Alexandru Giugaru și Eugenia Popovici ori în „Vinovați fără vină” de Ostrovski, în regia Luciei Sturdza Bulandra, ca și în alte piese din repertoriul clasic și modern. La Teatrul Tineretului, A. C. s-a dedicat regiei. A fost asistent la institutul de teatru, clasa Ion Șahighian. În paralel cu activitatea regizorală, a interpretat roluri principale în „Viforul” de Delavrancea, în rotație cu marele actor A. Critico și a pus în scenă, societar al Teatrului Național, în „Hoții” de Schiller, în „Britannicus” de Racine și în alte drame. Transferat la Teatrul Nottara, a jucat roluri principale și a pus în scenă cel mai valoros spectacol al său, „Don Quijote” după Cervantes. A. C. a activat 36 de ani în teatru ca actor și regizor până în 1981, numai în București. După prezența activă la Teatrul Nottara, au început restricțiile, rezumându-se la spectacole de poezie și muzică. I s-a ridicat dreptul de a colabora la radio și televiziune și în final a fost obligat să lucreze numai cu amatori. Prezentând la cinematografie un scenariu după piesa tatălui său „Omul cu mârțoaga”, care i s-a aprobat inițial, semnând chiar un contract pentru realizarea filmului. A. C. își vede propunerea trecută în rezervă fără termen. Măsura aceasta l-a determinat să-și găsească. Măsura aceasta l-a determinat să-și găsească rost în viață în altă parte a lumii.

Bibliografie folclorică românească

Un obicei străvechi: strigarea peste sat, „Folclor literar”, I, Timișoara, 1967.

Amzulescu Al. I., Balada familială, Ed. Academiei RSR, 1983.

Bîrlea Ovidiu, Poetică folclorică, Univers, București, 1979.

Bîrlea Ovidiu, Folclorul românesc, I, Minerva, București, 1981.

Brăiloiu C., Sur une ballade roumaine (Mioritza), Kundig, Geneve, 1946 (trad, rom. „Elogiu folclorului românesc, EPL, București, 1969).

Brăiloiu C., „Ale mortului” din Gorj, Despre bocetul de la Drăguș, Bocete din Oaș, „Opere - Oeuvres”, V, Ed. Muzical, București, 1981.

Bremond Claude, Logica povestirii, Univers, București, 1981.

Caracostea Dimitrie, Un examen de conștiință literară, „Drum drept”, X, 1915, nr. 46.

Caracostea Dimitrie, Lenore. O problemă de literatură comparată și folclor (1929); „Poezia tradițională română”, Vol. I, EPL, București, 1969, p. 311-415.

Constantinescu Nicolae, Fișe pentru un dicționar de folclor (III), „Analele Universității București. Limba și Literatura Română”, XXXII, 1983.

Densusianu Ovid, Flori alese din cîntecele poporului, 1920.

Eretescu C., Fața albă și-a spălat, „REF”, tom 19, nr. 1, 1974.

Fochi Adrian, Datini și eresuri populare de la sfîrșitul secolului XIX. Răspunsurile la chestionarele lui N. Densusinau, Minerva, Bucurști, 1976.

Fochi Adrian, Estetica oralității, Minerva, București, 1980.

Fochi Adraian, Una din universalele necunoscute ale folclorului românesc, „REF”, tom 29, nr. 2, 1984.

Marian Fl., Înmormântarea la români, 1892.

Mușlea Ion & Ovidiu Bîrlea, Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B. P. Hasdeu, Minerva, București, 1970.

Mușlea Ion, Le mort-mariage, une particularite du folklore balkanique (1925), „Cercetări etnografice și de folclor, II, Minerva, București, 1972, 

Neagu Fănuș, În văpaia lunii, pref. N. Balotă, notă biobliografică C. Popescu, Minerva/BPT, București, 1971.

Oprișan I., Folclor din Moldova de Jos, „Folcor din Moldova”, II, EPL, 1969.

Papahagi Tache, Paralele folclorice, ed. II, Minerva, București, 1970.

Pop Mihai , Obiceiuri tradiționale românești, ICED, București, 1976.

Popa Marian, Viscolul și carnavalul, Eminescu, București, 1980.

Popa Marian, Competență și performanță, Cartea Românească, București, 1983.

Popescu Dumitru R., Leul albastru, pref. și tabel cron. de C. Ungureanu, Minerva/BPT, 1981.

Popescu Dumitru R., Galaxia Grama, Cartea Românească, București, 1984.

Propp V. I.,  Morfologia basmului, Univers, București, 1970.

Roznovanu Mirela, Dumitru Radu Popescu, Albatros, București, 1981.

Sandu-Timoc Cristea, Ursitoarea, „Cîntece bătrînești și doine”, EPL, București, 1967

Sorescu M., Teoria sferelor de influență, Eminescu, București, 1969.

Stănescu C., Pref. la Ion Gheorghe, Proba logosului, Minerva/BPT, București, 1979.

Taloș Ion, Meșterul Manole, Minerva, București, 1973.

Vrabie Gheorghe, Voica sau călătoria fratelui mort, „Balada populară română”, Ed. Academiei RSR, București, 1966, p. 108-143.

Zumthor Paul, Text și textură. Interpretarea poeziei medievale, „Poetică și stilistică. orientări moderne”, Univers, București, 1972.

„Opera Pinocchio - o premieră românească” (STOENESCU 1983)

 Mirela Stoenescu, Opera Pinocchio - o premieră românească, „Tomis”, Constanța, 1983

Printre partiturile care fac ca repertoriul predilect pentru copii să fie îndrăgit de aceștia, s-a înscris în cursul acestei veri și opera „Pinocchio”, de Corneliu Cezar, care, în spectacolul prezentat de Teatrul Liric din Constanța, cu prilejul fazei finale a Festivalului Național „Cântarea României”, a îmbrăcat semnificațiile unei premiere absolute.

Cu subiectul deschis, așadar, din mirifica lume a jucăriilor însuflețite, menite să incite mereu fantezia celor mici, opera lui C. Cezar, chiar dacă nu inovează spectaculos, se dezvăluie drept un demers antrenant, străbătut de umor, capabil să-și poarte destinatarii într-un univers emoționant învăluit în farmec și sugestii.

Autorul regiei artistice, Cristian Mihăilescu, a urmărit riguros firul celebrei povestiri a lui Collodi - surprinsă cu căldură și cursivitate în libretul alcătuit de compozitor - punând în lumină atât latura feerică a basmului, cât și pe cea moralizatoare, și insistând asupra dinamismului, asupra spontaneității evoluțiilor scenice. Rezultatul s-a arătat mulțumitor, căci interpreții - fetița Cristina Groza (în rolul titular), Luminița Teleabă-Popa (Greierul), Florența Marinescu (Zâna), Radu Popescu (Cotoiul) și ceilalți - trecând peste unele stângăcii, au vădit autenticitate și prospețime în redarea personajelor, în reliefarea detaliată a fizionomiei și caracterului fiecăruia. 

Scenografia semnată de Cătălin Ionescu-Arbore a investit, și ea, cu forță și sugestie, atmosfera spectacolului, prin desen și culoare, prin joc de lumini, prin apelul la unele elemente de mișcare plastică, cu scopul de a însufleți expresivele imagini ale basmului.

Desfășurarea scenică a apărut cursivă, firească, adecvată și prin coregrafia realizată de Fănică Lupu, care a urmărit permanent unitatea și coerența mișcării, echilibrul dintre static și dinamic, în timp ce discursul muzical a fost impulsionat favorabil de Claudiu Negulescu, aflat la pupitrul dirijoral.

Demnă de subliniat este colaborarea orchestrei și soliștilor teatrului liric constănțean cu corul de copii „Voces Primavera” al Comitetului Municipal al UTC București, cor care, chiar dacă nu a avut totdeauna o emisie corectă și deplină stabilitate intonațională, a evoluat în consens cu cerințele stilistice, prin comunicativitate și maleabilitate în arcuirea fluxului vocal, prin simț armonic și puritate în glas, prin acea prospețime și vitalitate pe care numai niște copii pot să le confere unei interpretări.