Publicarea volumului „Lumina singurătății” al poetului T. Serea („Tomis” 1996)

<
EDITURA „EUROPOLIS”, indiscutabil cea mai productivă dintre editurile constănțene, continuă să rămână fidelă generosului său program de încurajare și susținere a tinerelor talente literare. Un argument în acest sens este volumul de versuri „Lumina singurătății”, purtând semnătura autorului constănțean TĂNASE SEREA.
>

SURSA
Sorin Roșca, PERISCOP, „Tomis”, Constanța, ?.01(?).1996, p.?.

Călătoriile marinărești ale lui Gh. Ghețău („Tomis” 1995)

<
Sub acest titlu* își adună Gheorghe Ghețău notele de călătorie prilejuite de deplasările în interes de serviciu marinăresc spre diferite șantiere navale din Asia și din Europa. Iar dacă scriitura îl trădează mai la fiecare pagină pe amator (fraze scurte, școlărești, strereotipe, cu epitete și metafore „de serviciu”, cel mai adesea prefabricate), bogăția de informații de ordin culinar, botanic, zoologic, religios, mitologic, etnografic, cultural, îi creează cititorului satisfacția de a se fi lăsat cîteva ore sau minute purtat de imaginație prin locuri pe care cei mai mulți dintre noi n-o să le vedem niciodată „sur le vif”. Paginile au prospețimea primului contact pe care ochiul flămând al turistului îl ia cu o realitate total inedită pentru el, realitate pe care o comunică succint, evitând, însă nu întrutotul, datele din ghiduri de al căror stil publicitar se contaminează ici-colo, însă fără dorința expresă de a epata cu orice chip și de a poza în chip de erudit format la „școala vieții”. Cartea vorbește de solidaritatea care se naște între oameni pe mare. Amenințarea neprevăzutului joacă acest rol de liant camaraderesc. Întâlnirea unor elemente și ecouri românești în cele mai neașteptate puncte ale globului devine și ea un prilej de mândrie și un reper național.
Cartea lui Gheorghe Ghețău, apărută la Editura „Europolis” din Constanța în 1995 instruiește și totodată transmite intactă bucuria descoperirii lumii de către un „homo viator” care nu s-a lăsat intimdat de trudnica aventură a scrisului.
>

SURSA
Ion Roșioru, Vademecum, „Tomis”, Constanța, ?.?.1995.

NOTĂ M. T.
* VADEMÉCUM, vademecuri, s. n. Carte (manual, îndreptar, repertoriu etc.) care servește drept ghid într-o călătorie, într-o disciplină științifică etc. – Din lat. vade mecum, fr. vade-mecum. 
Sursa: DEX '09 (2009)

Lansarea romanului de debut al lui I. Roșioru la Hârșova („Tomis” 1996)

<
„ÎNGERI INDECIȘI” se intitulează romanul de debut al scriitorului ION ROȘIORU, volum recent apărut la editura constănțeană „Europolis”. Lansarea sa a avut loc la Grupul Școlar Agroindustrial Hârșova, evenimentul fiind subliniat de comentariile profesorului Dorel Popescu și d-nei bibliotecar Mona Olan.
>

SURSA
Sorin Roșca, PERISCOP, „Tomis”, Constanța, ?.01(?).1996, p.?.

„Viața filialei” („TOMIS” 1998)

***, Viața Filialei, „Tomis”, Constanța, decembroie 1998

 *

La Muzeul de Artă din Constanța, în cadrul deschiderii „Colocviilor tomitane” (asupra cărora vom reveni pe larg în numărul din ianuarie), vineri, 11 decembrie, s-a organizat o expoziție de noutăți editoriale cu vânzare, de către editurile Ex Ponto, Europolis, Leda și Metafora și a avut loc vernisajul unei expoziții de caricatură, semnată de Leonte Năstase, reprezentând chipurile membrilor Filialei „Dobrogea” a Uniunii Scriitorilor din România.

*

În programul aceleiași manifestări, sâmbătă, 12 decembrie, la librăria Uniunii Scriitorilor din Constanța au fost lansate, în prezența autorilor, noile apariții editoriale: „Fratele negru - fratele roșu” de Ion Țugui (Leda), „Patrulaterul cenușiu” de Arthur Porumboiu (Ex Ponto) și „Țara dorobanților de fier” de Marian Moise (Menora, Constanța). Cărțile și autorii au fost prezentați de Ovidiu Dunăreanu, Dan Antonoaie, Valentin Sgarcea și Corina Apostoleanu.

*

În cadrul „Zilelor Bacăului”, ediția a II a, prilejuită de împlinirea a 590 de ani de atestare documentară a orașului de pe Bistrița, s-a desfășurat „Festivalul Național George Bacovia”, ediția a XIX a. Manifestarea a fost onorată de o participare prestigioasă: Alexandru Paleologu, Gabriel Dimisianu, Eugen Uricaru, Daniel Dimitriu, Sergiu Adam și mulți scriitori tineri, reprezentanți ai publicațiilor cultural literare din țară. Juriul, având ca președinte pe criticul G. Dimisianu, a acordat numeroase premii. Premiul pentru poezie: Arcadie Opaiț (Chișinău), Lucian Vasiliu, Calistrat Costin. Premiul pentru critică literară: Valeriu Cristea. Premiul „Opera omnia”: Alexandru Paleologu. Colegul nostru Dan Perșa a fost distins cu Premiul George Bacovia pentru proză pe anul 1998.

*

Pe 4-6.12.1998 au avut loc la Călărași festivitățile prilejuite de decernarea premiilor Concursului Național de Literatură „Al. Odobescu”, ediția a XVII a, organizate de Comitetul Județean pentru Cultură local. Un prestigios juriu, avându-l ca președinte pe Nicolae Breban, a a cordat premii unor cărți apărute în 1998. Printre premiați s-au numărat Ioana Crăciunescu, Horia Gârbea, Ștefan Caraman, Daniel Bănulescu, Pavel Șușară, Prozatorului Florin Șlapac i-a fost premiat volumul de proză scurtă „Salonul refuzaților” (Ex Ponto, 1998).

*

Ovidiu Dunăreanu este cuprins, alături de scriitori din America de Sud, Irlanda, Spania, Franța, Germania, Israel, România în antologia bilingvă (română și germană) „Călătorie spațială”, editată de Radu Bărbulescu la Munchen, la editura Observator.

*

Florin Șlapac este prezent în recent apăruta antologie „Generația 80 în proză scurtă” (Paralela 45), alcătuită de Viorel Marineasa și Gheorghe Crăciun .

*

Sunt prezenți în librării cu noutăți editoriale scriitorii: Nicolae Rotund, „Starea literaturii” (interviuri cu critici și prozatori; Ex Ponto); Sanda Ghinea, „Timpul dintre cuvinte” (Europolis) și „Anul Nou într-o poveste” (Ex Ponto); Emilia Dabu, „Ne-a mai rămas iubirea” (Cara 93). 

„Viața Filialei” („TOMIS” 1998)

 R. S., Viața Filialei, „Tomis”, Constanța, septembrie 1998

*

Scriitorii Constantin Novac, Florin Șlapac, Gabriela Inea, Ovidiu Dunăreanu și Dan Perșa au participat la seminarul „Traduceri din literatura română în străinătate - căi, mijloace, metode”, organizat la Neptun de Uniunea Scriitorilor din România.

*

În cadrul recentului Salon Național de Carte, Publicații și Bunuri Culturale  Tomis 98, organizat la Constanța de Fundația „Orizonturi Culturale”, scriitoarea Sanda Ghinea și-a lansat noul volum de versuri intitulat „Timpul dintre cuvinte”, apărut la Editura Europolis. Despre activitatea de până acum a autoarei și despre noua sa carte au vorbit Olga Duțu, director al Editurii Europolis și scriitorul Ovidiu Dunăreanu.

*

În organizarea Inspectoratului Județean pentru Cultură Constanța, a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța și a Centrului Județean de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Populare, a avut loc la Constanța simpozionul „Modelul interetnic dobrogean în contextul integrării europene”, manifestare onorată de prezența a numeroase personalități ale vieții culturale și științifice din România. Scriitorul Sorin Roșca, redactor al revistei „Tomis”, a prezentat comunicarea „Mărturii ale etnicilor germani deportați în Donbass” (1945), fiind desemnat de organizatori să conducă, ca moderator, ultima parte a lucrărilor simpozionului.

„Aurel Dumitrescu 90” („TOMIS” 1998)

 T., Aurel Dumitrescu 90, „Tomis”, Constanța, 1998, august

Poetul și prozatorul Aurel Dumitrescu, decanul de vârstă al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România, a împlinit la începutul lunii august frumoasa vârstă de 90 de ani.

Autor al volumelor Monografia satului Ezibei (în colaborare cu Constantinescu-Mircești, București, Ed. Bucovina) Sunt țărmul (versuri, Ed. Litera, 1972), Poem pentru Veronica (versuri, Constanța, Ed. Europolis, 1995), Frontul și Ea (proză, Constanța, Ed. Europolis, 1996), A. D. s-a impus ca un scriitor autentic, discret și sensibil, fascinat în permanență de strălucirea peisajului marin, de farmecul și misterul ancestral al ținuturilor dintre Dunăre și mare. Bogăția și expresivitatea limbajului poetic, exotismul oriental cultivat fără ostentație și cu măsură, invenția verbală și calitatea remarcabilă a sonetelor sale (în buna tradiție a lui V. Voiculescu) și a dobrogeanului Al. Gherghel, sunt tot atâtea calități prin care A. D. s-a făcut cunoscut și apreciat în lumea literară.

Aniversarea celor nouă decenii de viață ne prilejuiește ocazia de a-i adresa un colegial „La mulți ani”!, multă sănătate și putere de muncă.

„Viața Filialei” (ROȘCA 1998)

 Sorin Roșca, Viața Filialei, „Tomis”, Constanța, 1998, august

*

În prezența unei numeroase și elevate asistențe a fost lansat la Muzeul de Artă din Constanța volumul de versuri Vedere din Mirador, Ed. Europolis, Constanța, 1998, purtând semnătura poetului Vasile Gh. Cojocaru, membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Dobrogea. Această nouă apariție editorială a fost prezentată de scriitorul Nicolae Motoc, redactor șef adjunct al revistei „Tomis”, membru în Consiliul de conducere al USR.

*

„Cafeneaua literară” din incinta Librăriei Uniunii Scriitorilor a găzduit ședința festivă de bilanț a „Cenaclului de marți”, în fond un adevărat parastas de șase ani, după cum apreciau cu ironie și amărăciune câțiva dintre cenacliști, nemulțumiți de inconsistența și caracterul sporadic al rezultatelor obținute de membrii acestei grupări literare studențești. Din partea Filialei Dobrogea a USR au au participat scriitorii Nicolae Motoc, Ovidiu Dunăreanu, Sorin Roșca și Dan Perșa.

*

În cadrul emisiunii „O carte în discuție” a postului de televiziune MTC Constanța scriitorii Nicolae Rotund, O. Dunăreanu și S. Roșca, membri ai USR, au susținut un amplu dialog, având ca subiect recent apărutul volum de interviuri „Convorbiri pontice”, Ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, autor O. Dunăreanu. Realizator al emisiunii a fost publicistul și criticul de teatru Ana Maria Munteanu.

*

Prozatorul Constantin Novac, secretar executiv al Filialei Dobrogea, redactor șef al revistei „Tomis”, a făcut parte din juriul celei de a XXIII a ediții a Concursului literar „Panait Cerna” din Tulcea, alături de scriitorii Nicolae Prelipceanu (președinte), Denisa Comănescu, Mariana Criș, Dumitru Mureșan, Olimpiu Vladimirov. Premiul revistei „Tomis” a fost decernat tânărului Ioan Dragoș din satul Lucăcești din Maramureș.

*

Inaugurarea la Slobozia a librăriei USR a prilejuit organizarea unei noi întâlniri între scriitori și oameni de cultură din județele Constanța și Ialomița, fiind puse bazele unei manifestări culturale care se va derula până la sfârșitul anului 1998. Cu acesta prilej, a fost lansat romanul Dignidad, Ed. Ex Ponto, Constanța, autor Nicolae Motoc, în prezentarea conf. univ. Nicolae Rotund, Ioan Popișteanu, directorul 
Editurii Ex Ponto, C. Novac. În încheiere, N. Motoc a făcut o confesiune despre roman și spiritul ialomițean. Din partea gazdelor au fost prezenți scriitorii Șerban Codrin și Ioan Neșu, precum și George Stoian, inspector șef al Inspectoratului pentru Cultură Ialomița.

„Periscop” (ROȘCA 1995)

 Sorin Roșca, Periscop, „Tomis”, Constanța, aprilie 1995

*

Aniversarea a cinci ani de la înființarea Universității „Ovidius” din Constanța a fost marcată printr-o emoționantă adunare festivă, la care au participat, alături de studenți și cadre didactice din localitate, delegații ale centrelor universitare din București, Craiova, Iași, Cluj, precum și prof. dr. Marie Squillante, prof. dr. Mireille Bellet și prof. dr. J. Cozic de la Facultatea de Medicină din Brest, Franța. Din partea autorităților locale a fost prezent domnul Gheorghe Mihăieși, președintele Consiliului Județean. Demn de menționat gestul domnului Petre Roman, semnatarul Hotărîrii guvernamentale de înființare a universității, care a trimis un mesaj de felicitare, dar de neînțeles atitudinea Ministerului Învățământului, care nu a catadicsit să trimită nici măcar un șofer sau o femeie de serviciu! Remarcabile intervențiile celor doi decani, Vasile Sârbu și Adrian Bavaru. Ca o confirmare a faptului, semnalat de domniile lor, că centrul universitar Constanța este pândit de pericole, iată că (...) Nazarcea a chemat din nou în judecată Universitatea „Ovidius”, revendicând încă și încă o dată terenul pe care a și început construcția campusului. Iartă-i Doamne, că nu știu pe ce lume trăiesc!

*

„Ars Medica Tomitana” este numele primei reviste universitare medicale dobrogene, al cărui prim număr a văzut lumina tiparului la Constanța, ci prilejul a cinci ani de la înființarea Universității „Ovidius”. Impresionează deopotrivă conținutul dens, de înalt nivel științific, precum și excepționalele condiții grafice, asigurate de editura Europolis și tipografia Europrint 94, grație sponsorizărilor efectuate de Fundația „Inimă și speranță”, SC Europolis 90 și Camera Medicilor din Constanța. Sincere felicitări domnului conf. dr. Vasile Sârbu, redactor șef, întregului colectiv de redacție, tuturor colaboratorilor din țară și străinătate!

*

A fost constituită Fundația „Mircea cel Bătrân”, asociație cu caracter non-politic și nelucrativ, având statut de asociație autonomă și independentă. În cadrul unei conferințe de presă organizate la Cercul Militar Constanța, dl. Petrică Gheorghiu, președintele noii Fundații, a precizat că scopul acestei asociații este de a promova și populariza marile valori ale neamului românesc, clasice și contemporane, din domeniile artei, culturii, științei și istoriei naționale, de a sprijini școala și biserica, precum și alte instituții cu caracter național. Între principalele obiective, menționăm încurajarea și sprijinirea tinerelor talente de excepție din domeniul creației literar-artistice și științifice, sprijinirea vieții culturale la sate, având ca scop revitalizarea caselor de cultură, înființarea unei edituri pentru tipărirea publicațiilor proprii și a altor reviste și tipărituri.

* 

„Salonul de Paști” se intitulează expoziția de sculptură și icoane organizată la Galeriile „Amfora” de către Inspectoratul Județean de Cultură și Școala de Arte, marcând debutul postum al sculptorului Ioan Paul Dorin Pop. Vom reveni cu o amplă cronică în numărul viitor.

*

Librăria „Eminescu” din Constanța a găzduit lansarea volumului „Doi poeți damnați. Constantin Oprișan și Ștefan Vlădoiu”, apărut prin grija Fundației „Profesor George Manu”, la editura bucureșteană Majadahonda.

*

La Cercul Militar Constanța a fost organizat simpozionul „84 de ani de la nașterea legendarului pilot Horia Agarici”. Au participat veterani de război care l-au cunoscut pe faimosul erou dobrogean, cadre militare, oameni de cultură și artă, ziariști. Singurul care a reușit să-și amintească în întregime cântecul „Agarici, Agarici, bagă spaima-n bolșevici” a fost prietenul nostru Geo Vlad! Cu memoria și vocea sa, parcă-l și văd mâine, poimâine, răcan prin Transnistria...

„Viața Filialei” (DUNĂREANU 1995)

 Ovidiu Dunăreanu, Viața Filialei, „Tomis”, Constanța, 1995, martie

*

Faptul că Dobrogea este bogată în proză îl dovedesc și recentele lansări de carte. Aceste întâlniri cu cititorii s-au constituit în tot atâtea prilejuri de manifestare a unei solidarități literare, prin numărul scriitorilor participanți la ele, mai pregnant simțită în ultima vreme în Ținutul Mării, ca semn al rezistenței în fața veleitarismului, dificultăților și indiferenței generale.

*

Inspectoratul pentru Cultură al Județului Tulcea și Filiala Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din Dobrogea au organizat la Casa de Cultură a orașului Babadag lansarea romanului „Procesul unui intelectual” de Al. Prundea și a antologiei de proză contemporană „Vânzătorul de enigme”, editată de revista „Tomis”. Evenimentul a fost onorat de prezența scriitorilor Constantin Novac, Nicolae Motoc, Ernesto Mihăilescu, Florin Șlapac, O. Dunăreanu.

*

Muzeul de Artă Constanța găzduit lansarea volumului de proză scurtă „Spovedania unei femei” de Aurelia Lăpușan, apărut la editura constănțeană „Europolis”. Întâlnirea s-a bucurat de prezența unui public distins, format din scriitori, oameni de presă, radio și televiziune. Au vorbit despre autoare și cartea ei de debut scriitorul Corneliu Leu, editorul Olga Duțu și redactorul revistei noastre, Dan Perșa.

„Periscop” (ROȘCA 1994)

 Sorin Roșca, Periscop, „Tomis”, Constanța, 1994, iunie-iulie

*

Parcă îndârjită de zvârcolirile tot mai haotice ale balaurului cu șapte capete, cunoscut și sub denumirea de PREȚUL HÂRTIEI, editura constănțeană „Europolis” face ce face și ne invită, cel puțin o dată pe lună, la o lansare de carte. Ultima este intitulată „Fotograful cu maimuța Roxy” și are ca autor pe distinsa doamnă prof. univ. dr. docent Tatiana Slama-Cazacu.

*

După ce a susținut cu 30.000 de bani adevărați concertul din portul „Tomis” al inegalabilei noastre formații „Phoenix”, cunoscutul om de afaceri constănțean Simion Ștefan, patronul firmei „Elf Production”, ne-a făcut o altă surpriză: a organizat și sponsorizat concertul la Constanța al celebrei formații italiene „Ricchi e Poveri”. Mulțumim, dle Ștefan. și-i așteptăm pe „Quinn”!

*

De la an la an mai singur și mai trist, Mihai Eminescu privește din colțul falezei depărtările albastre ale mării, cutreierate doar de crucișătorul „USS Belknap”, nava amiral a Flotei VI americane, care tocmai și-a încheiat a treia vizită la Constanța. Dacă la bordul crucișătorului au urcat câteva sute de curioși, minunându-se de temutele rachete „Harpoon”, de tunurile automate și de salariile militarilor de peste ocean, la comemorarea poetului nostru național n-au participat decât elevii Școlii 24, câteva cadre didactice, trei curioși, patru sezoniști și doi ziariști. Ce să-i faci, bătrâne, vremurile e de tranziție!

*

Galeriile „Amfora” au găzduit o reușită expoziție de fotografie artistică, prilej pentru noi de a consemna debutul expozițional al tânărului Constantin Ciocan, fotoreporter al săptămânalului „Varianta”. Cele 40 de lucrări alb-negru sunt o probă a incontestabilului talent al autorului, tentat să surprindă și să imortalizeze pe peliculă cruda realitate a acestei nefericite perioade pe care o traversăm care cum putem. 

*

Doi oaspeți de seamă ai Orchestrei Simfonice constănțene într-un concert extraordinar de mare ținută: dirijorul Markand Thakar, conducătorul orchestrei Conservatorului Harid (SUA) și violonista Victoria Chiang din Florida, fostă asistentă a Universității Notre Dame de Paris.

*

Deși i s-a făcut cinstea de a găzdui Festivalul internațional de poezie a lumii latine, Constanța nu a fost reprezentată de nici un poet. Se pare că inițiatorii Festivalului, Fundația Culturală Română și Uniunea Latină, n-au auzit decât de Publius Ovidius Naso ca poet reprezentativ pentru aceste meleaguri, așa că n-aveau cum să-l invite să citească din creațiile sale, fiindcă era musai să rămână cineva pe soclul din Piața Ovidiu!

*

Casa de Cultură din Cernavodă a găzduit un eveniment mai puțin obișnuit pentru acest oraș: lansarea volumului „Libertatea are chipul lui Dumnezeu”, al cărui autor este deputatul Victor Ioan Pica, fost deținut politic, participant la luptele împotriva comunismului din munții Făgăraș. Semnalăm sprijinul acordat pentru reușita acestui act de cultură de către Aurel Gropoșilă, patronul prosperei firme „Gropper” din localitate.

*

Chiar în ziua memorabilei mascarade care a întors pe dos Constanța, dar pe care „nostalgicii” au taxat-o drept „vizita de o excepțională însemnătate a marelui C. V. Tudor, apărătorul națiunii”, zglobiul domn senator afirma, într-un amplu interviu oferit cotidianului „Cuget liber”, că este un individ foarte lucid, pentru simplul motiv că știe foarte bine istoria acestei țări. Cât de bine o știe, abia după bătălia cu revoluționarii lui Cercel aveam să constat, când acesta a uimit asistența cu următoarea afirmație: „Constanța este o extraordinară citadelă a României, chiar dacă la origine numele ei este turcesc”. Păi dacă e turcesc, atunci e clară treaba și cu luciditatea!

*

Cu prilejul inaugurării Centrului din Constanța al „Alianței Franceze”, în prezența d.lui Bernard Boyer, ambasadorul Franței la București, a fost deschis primul Târg de carte franceză, în cadrul căruia au fost prezentate peste 600 de titluri, remarcându-se excelente dicționare, enciclopedii, istorii literare, cataloage și albume de artă. Cu acest prilej, a fost deschisă într-un nou sediu Biblioteca Franceză, care numără peste 8000 de volume și numeroase publicații.

*

Laura Grigorescu din Mangalia este marea câștigătoare a ediției a IV a Festivalului național de interpretare a muzicii ușoare pentru elevi „Steluțele mării”. Felicitări și... la mai mare!

„Trei prozatori dobrogeni” (ROȘIORU 1994)

 Ion Roșioru, Trei prozatori dobrogeni, „Tomis”, Constanța, 1994, februarie

În ciuda obstacolelor culturale pe care le implică tranziția către economia de piață, geografia literară a ținutului dintre Dunăre și mare se îmbogățește cu noi repere scriitoricești, realitate ce te îmbie să-l parafrazezi fără nici un fel de emfază pe cronicar cum că „nasc și în Dobrogea oameni”, editurile de la Pontul Euxin făcându-și și ele o datorie de onoare de a moși aceste veniri pe lume postdecembriste.

Spațiul dobrogean e prea încărcat de istorie și de mirajul stepei ca descifrarea lui să poată fi vreodată epuizată. Un plonjon cu un veac îl face Florica Stanciu cu romanul Umbre la fereastra cetății (Europolis, 1993). Acțiunea trepidantă, rocambolesc-picarescă, fie a celor trei militari veniți în misiune secretă, fie a lui Marcu Z., tânăr farmacist care își caută sora refugiată aici deoarece logodnicul ei omorâse un rival într-un duel, alternează cumpătat cu evocările socio-politice și îndeosebi etnografice, cartea delectând și instruind în egală măsură.

Farmacistul, devenit etnograf al Dobrogei, ca altădată Ion Ionescu de la Brad, își va afla sora și cumnatul stabiliți în Cogealac, sat nemțesc pe atunci, și se stabilește și el aici. Însă nu peste mult timp vor fi atacați de o bandă feroce de tâlhari, cum erau destule în acea Dobroge turcită, încurajați de stăpânirea care închidea foarte ușor ochii la fărădelegile răufăcătorilor aducători de peșcheșuri copioase. Farmacistului i se taie limba, stăpânii casei sunt masacrați, iar copiii lor luați în robie. De aici încolo, firul epic al acestei povești de groază se va înnoda de a celor trei militari, care, dându-se drept negustori pașnici, studiau Dobrogea pentru ca atunci când războiul, inevitabil, de neatârnare se va declanșa, armatele române să nu lupte pe un teren total necunoscut. Adevărați muschetari, Costea, Gore și Ion vor aneantiza banda fraților Itoff și, prin mai multe peripeții, îi vor repune în drepturi pe cei doi orfani și pe unchiul lor. O poveste de dragoste se întrevede între tânărul Gore și Maria, love-story cu happy-end, situată la antipodul celei dintre Așchime, fiul comandantului turc din Babadag. și nu mai puțin frumoasa cercheză Ghiulfem, sfârșită tragic, pe fondul unui îndelungat conflict etnic, în timpul unei serbări a cărei descriere constituie una dintre cele mai frumoase pagini ale cărții Floricăi Stanciu.

Situată la confluența organică dintre o temeinică documentație etnografică, folclorică, geografică și istorică și ficțiunea romanescă, cartea Floricăi Stanciu devine o mărturie de referință despre dârzenia românilor în fața vitregiilor istoriei de pe cât de întinsele pe atât de zbuciumatele meleaguri dobrogene.

*

Romanul Raport de gardă (Muntenia, 1993) al lui Nicolae Necula te face să te gândești la un proces de reabilitare a lui Charles Bovary, încarnat aici de chirurgul Mihai Strîmbeanu care, ca medic, se îndrăgostește și se căsătorește rapid cu o pacientă, Ileana, studentă în anul II la medicină. Narațiunea începe cu o operație în timpul căreia medicul descoperă sub bisturiu pe aceea de care se despărțise cu 10 ani în urmă și care, demnă urmașă a celebrei eroine flaubertiene, își făcuse de cap mai mult decât lamentabil. Nu și-a revenit bine din convalescență și Emma bucureșteană vrea să adauge la palmaresul cuceririlor ei erotice chiar pe fostul ei soț, medic exemplar din punct de vedere profesional și exercitându-și profesia într-un spital de provincie din zona Prahovei. Între timp, Mihai Strîmbeanu o cunoscuse și „compătimea” cu ea, în afara oricăror obligații, „doar ca mijloc de igienă fizică și afectivă”, pe asistenta șefă din secția sa, Silvia Veștea, văduva unui aviator mort nu de mult într-un stupid accident de zbor. Asistenta tocmai rămăsese însărcinată și, sfătuită de ai săi, se hotărăște să-și păstreze copilul, însă medicul nu va afla decât în finalul cărții acest detaliu care va atârna greu în hotărârea de a pune capăt provizoratului său erotic și tribulațiilor de o aceeași natură. Dincolo însă de această tramă romanescă individualizatoare, cartea de exact 300 de pagini e o amplă radiografie a ultimilor ani ai totalitarismului românesc, a ravagiilor de care acesta în stare în rețeaua sanitară românească și ea se poate constitui ca o piesă de rezistență la dosarul procesului pe care literatura nu va obosi niciodată să-l intenteze comunismului adus astfel cu forța într-o instanță morală. Citite acum, la patru ani de la Revoluție, faptele incriminate, cu umor mucalit ori cu mânie scrâșnită, par, totuși, pale și desuete, pentru că lumea a cunoscut o saturație „dezvăluiristică” datorită presei care și-a trăit și-și mai trăiește beția propriei libertăți de a scotoci și de a se exprima.

Așa cum ne avertizează autorul, medicii sunt și ei oameni, cu calități și defecte. Scriitorul nu „partizanează”, deși ar avea motive s-o facă în cazul protagonistului sau a lui Doru Scutelnicu. Se vorbește mult, se povestește mult despre ravagiile comunismului, ca într-un ritual de exorcizare, de eliberare de o obsesie prin confesare perpetuă. Cartea se termină într-o notă optimistă, cea a solidarității umane care se rostogolește coagulant dinspre Timișoara. Citind-o afli în ea un antidot împotriva nostalgiei roșii, cu atât mai mult cu cât frumoasele intenții ale Revoluției par să atârne suspendate undeva, la mijloc de drum.

*

Tangențe tematice cu romanul lui Nicolae Necula are și Amurguri (Ed. Muntenia, Constanța) al Cristinei Tamaș. Fundalul istoric și politic e același, eroii centrali adunându-se sub o aceeași zodie flaubertiană a „Educației sentimentale” și ilustrând adevărul repetat până la saturație că orice roman nu poate fi decât istoria unui eșec. Scriere cvasi-lineară, Amurguri pune pe tapet condiția femeii singure într-o lume în care aspirația spre libertatea interioară îi e strivită sub noianul a tot felul de conveniențe. Dramatismul unui destin feminin de excepție îl dă faptul că eroina, profesoară de franceză și ghid într-un hotel în timpul vacanțelor de vară, acceptă înotul împotriva curentului suspiciunilor celor mai diverse: familiale, colegiale, religioase, morale, politice. Reperele epice ale sorții Elvirei ar fi următoarele: s-a despărțit de soț, „un carierist pe care dosarul meu de fiică de preot îl încurca și (...) s-a recăsătorit cu o fată dintr-o familie de muncitori”, a cunoscut un pictor francez care venea în fiecare vară să petreacă 15 zile pe litoral, deci iubirea, cu toate că și el era căsătorit și aparținea altei religii (Bahai) se reduce la 150 de zile într-un deceniu, din ea rezultând un copil, ceea va atrage mânia preotului bunic, care va ierta totul căci micuțul va veni pe lume în noaptea de Paște. Cam în aceeași perioadă va fi răpus de o boală incurabilă Gerard, pictorul francez, și Elvira va merge la înmormântare  fiind susținută moral și oarecum material de Jean, un ziarist, prieten al celui dispărut, devenit peu a peu, candidat la mâna Elvirei și disputându-și această dorință cu un medic român, tipul dur al bărbatului, care o cunoscuse când aceasta îl cunoscuse pe micul Vlad. Opțiunea Elvire pentru o lume sau alta e grea și anevoioasă, însă luciditatea de femeie încercată de viață o ajută să străbată întreg slalomul jalonat de iluzii și tentații care pot implica tot atâtea umilințe, și să opteze pentru a rămâne aici cu fruntea sus în fața minunatelor amurguri marine.

Cartea trăiește și prin inserțiile intertextuale de ordin cultural, prin notele de voiaj (călătoria lui Jean și a Elvirei la Saint Malo și Mont Saint Michel), ca și prin aceea că face, cronologic vorbind, și câțiva pași postdecembriști și reușește să ia, chiar dacă în registru parodic, pulsul jalnic al învățământului românesc. Secvența de „paradă a dascălilor” școlii în care lucrează Elvira dovedește că prozatoarea își poate condimenta scrisul și cu alte ingrediente, ceea ce este salutar și reconfortant și ne face să-i așteptăm sincer celelalte două romane aflate în curs de apariție la Porto Franco și la Cartea Românească.

„Periscop” (ROȘCA 1993)

 Sorin Roșca, Periscop, „Tomis”, Constanța, 1993, decembrie

*

La New Delhi, India, a avut loc recent un prestigios congres internațional la care au participat nume de rezonanță din domeniul biochimiei farmaceutice, științelor farmaceutice și medicinei. Alături de cercetători din SUA, Canada, Japonia, China, India etc, a participat și conf. univ. dr. Natalia Roșoiu, creatoarea medicamentului „Alflutop”, care a prezentat lucrarea „Medicamentul Alflutop - compoziție chimică și efect terapeutic - explicarea mecanismului in vivo”. Intervenția cercetătoarei din Constanța sa- bucurat de un succes deosebit, lucrarea sa fiind solicitată pentru a vedea lumina tiparului, autoarea fiind invitată de pe acum la congresul următor, care va avea loc la Toronto, Canada.

*

Sala „Project” din Constanța a găzduit expoziția de tehnică de calcul a grupului de firme UNI DATA. Au fost prezentate publicului constănțean ultimele noutăți în materie, între care platforma hardware și software, rețele, soluții de interconectare, comunicații de date, multimedia, UNIX, CAD etc.

*

Inițiativa Biroului Permanent al PNL Constanța de a acorda bursa „I. C. Brătianu” unui student constănțean în 1994 este demnă de a fi semnalată, deși modesta sumă de 15.000 lei nu va putea acoperi  nici măcar contravaloarea ciorbei zilnice pe timp de o lună.

*

Legendarul „revoluționar” constănțean Lazăr Cercel continuă să-și dea în petic: încălcând cu voioșie statutul asociației și toate legile în vigoare. Ultima sa năzbâtie a fost deosebit de spectaculoasă: însoțit de numeroși „simpatizanți” din Mangalia și comuna 23 August, a reușit să schimbe comitetul director și să se autoinstaleze președinte al Asociației Revoluționarilor din Constanța. În episodul următor vom asista probabil la o nouă „detronare” a sa din funcție. Circul continuă...

*

Un eveniment important în viața etniei turco-tătare musulmane: Conferința Națională a Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România a analizat nu demult activitatea desfășurată în ultimii doi ani, fiind reținute numeroase propuneri care vizează atât perspectiva imediată, cât și viitorul Uniunii. În funcția de președinte al UDTTMR a fost ales ing. Mambet Unal, iar în cele de vicepreședinți Memedemin Iașar, Ecrem Gafar și Șucuri Baubec.

*

O delegația a filialei Constanța a UDTTMR a efectuat o vizită în Republica Karaceai Cercheză la invitația domnilor Kazakov Ilias, Sanglibai Abutalip și Kereit Ramazan, membri de frunte ai Uniunii Tătare din republică. În cadrul schimburilor de vedere și contactelor avute în raionul Adighe Habi au fost consolidate relațiile de prietenie între reprezentanții celor două Uniuni, deschizându-se largi perspective de colaborare.

*

Postul local de televiziune „SOTI” a împlinit doi ani de activitate. Din păcate, primul post de televiziune din Constanța emite la ore târzii din noapte, după încheierea programului II al TVR și sâmbăta dimineața. Tuturor colegilor de la „SOTI” un „La mulți ani!”.

*

Florica Stanciu debutează editorial cu romanul istoric „Umbre la fereastra cetății”, o interesantă radiografie a ținutului dintre Dunăre și Mare în preajma războiului din 1877. Volumul a văzut lumina tiparului la Editura Europolis din Constanța, lansarea sa fiind găzduită de librăria „Mihai Eminescu”.

*

Au apărut numerele 5, 6 și 7 ale suplimentului literar artistic „Albatrosul” al cotidianului „Cuget liber”. Sumarul acestuia este o mărturie a faptului că minusculul nucleu redacțional își ține promisiunea făcută cititorilor în numărul de debut: promovarea valorilor autentice ale acestui spațiu, popularizarea valorilor universale ale literaturii și artei.

*

În condiții grafice excepționale a văzut lumina tiparului în Belgia un cuprinzător volum de haiku, în care, alături de maeștri ai genului din întreaga lume, figurează și câțiva membri ai Societății de Haiku din Constanța. Felicitări profesorului Ion Codrescu și tinerilor autori! 

„Periscop” (ROȘCA 1993)

 Sorin Roșca, Periscop, „Tomis”, Constanța, 1993

*

În sala de concerte a Cercului Militar Constanța a avut loc lansarea volumului „Pe marea lui Atlas”, purtând semnătura autorului constănțean Șerban Gheorghiu. Această nouă carte ieșită de sub teascurile editurii „Europolis” este încă o dovadă că promisiunile inițiale făcute scriitorilor din Constanța de către patronii editurii nu au fost simple vorbe aruncate în vânt!

*

Infirmând previziunile pesimiste ale unora în legătură cu „longevitatea” sa, iată că a apărut și numărul 4/1993 al suplimentului literar-artistic „Albatrosul” editat de cotidianul „Cuget liber”. Și de această dată colectivul redacțional demonstrează că a rămas fidel ideii de a deschide cu dragoste și înțelegere paginile acelor autori care se află cu adevărat în zona talentului și originalității.

*

Turneul din Italia al Teatrului Liric din Constanța s-a bucurat de un succes extraordinar. Cu acest prilej  a fost consemnat un fapt inedit: pentru prima dată un teatru muzical din România prezintă o premieră a sa mai întâi în străinătate! Este vorba de opera „La serva padrona” pe muzica lui Giovanni Pergolesi.

*

O premieră și la Teatrul de păpuși: actuala stagiune a fost inaugurată  cu spectacolul „Lecție de zbor și cor pentru puiul de cocor” de Cristian Pepino, pe muzica lui Eugen Baboi, în viziunea regizorală a Anetei Forna Christu.

*

Peste 30 de tineri clarinetiști din Anglia, Belgia, Bulgaria, Grecia, Ungaria, Portugalia, Republica Moldova și România au participat la prima ediție a concursului internațional de clarinet „Aurelian Octav Popa”. Cu aceste prilej, celebrul Guy Dangain, prim solist al Orchestrei Naționale Franceze, a susținut un recital extraordinar la Constanța.

*

Deși poezia pare că a devenit o adevărată „cenușăreasă” pentru majoritatea editurilor din România, iată că la Constanța editura „Muntenia” „recidivează” în a tipări volume de versuri în condiții grafice de excepție. Ultima apariție, volumul „Atins de hărăzirea morții”, aparține tânărului Julian Macoveanu, stabilit din 1990 la Stockholm, în Suedia, și constituie debutul promițător al acestuia în literatură.

*

După ce a condus o vreme „campionatul național” al șomerilor, județul Constanța rupe gura lumii și se instalează în fruntea competiției naționale „Caritasiada”! În doar două săptămâni, au fost înființate jocurile de întrajutorare „Procent”, „MDM” și „Carla-Caritas”, dar când aceste rânduri vor vedea lumina tiparului este posibil ca numărul lor să fie deja mult mai mare. Oficialitățile își pun fireasca întrebare: „Ce ne vom face cu atâția milionari?” Propunem Prefecturii Constanța organizarea unor vizite de documentare în SUA, Japonia, Germania, Anglia, Franța și Africa de Sud, țări cu îndelungate tradiții în domeniu!

*

Vizita președintelui Ion Iliescu la Constanța a dus la aplanarea conflictului cu redacția cotidianului „Telegraf”. Deși nici una din părți nu a prezentat scuze celeilalte, după scurta întrevedere cu ziaristul Paul Pârvu cu primul bărbat al țării noastre, apelativul „Măi animalule!” a fost înlocuit cu „Măi dragă!. Ceea ce este cu totul altceva!

Editurile în România postcomunistă („Tomis” 1992)

Vera Cordonescu, Editurile și economia de piață, „Tomis”, Constanța, XXVII, 272, noiembrie 1992, 3-4

Editurile din sectorul public și privat deopotrivă se confruntă, ca orice unitate economică la ora actuală, cu rigorile sau capriciile  unei economii de piață, încă haotică, pe cale de a se constitui poticnit. Nu e ușor, se pare, să fii editor în perioada de tranziție, cu atît mai mult cu cît drumul parcurs de carte spre cititor e lung și anevoios, alcătuit din multe etape - editare, tipărire, difuzare - fapt ce necesită o multiplă adaptare, o angrenare diversificată, nu întotdeauna la îndemîna oamenilor de cultură aflați la cîrma editurilor. Pe de altă parte, cartea fiind în primul rînd un produs cultural și abia în al doilea rînd o marfă, editorul are sarcina deloc ușoară de a reuși să scoată cărți vandabile, cu succes la public, dar care să fie în același timp valoroase din punct de vedere cultural sau științific, să împace în același demers obiectivul mercantil cu cel cultural. Obligativitatea adaptării în sistemul economiei de piață, el însuși în etapa de față imperfect și lacunar, aflat în plin proces de prefacere, este dublată de necesitatea adaptării la noul orizont de așteptare a publicului, la dinamica gustului cititorului momentului pe care-l traversăm.
„A fi editor într-o perioadă de tranziție, mărturisește Olga Duțu, directorul editurii Europolis, un risc și o chestiune de datorie culturală compensată, cele mai mari greutăți fiind generate de lipsa de înțelegere din partea celor care ar trebui să realizeze faptul că editurile nu trebuie plasate pe aceeași poziție cu comerțul obișnuit. Greutățile decurg din costurile foarte mari ale hîrtiei, ale manoperei tipografice și difuzării, care fac prohibitive prețurile pentru carte.”
Poziție susținută și de Rodica Pandele, redactor la Editura Fundației Culturale Române, care avansează și unele soluții: „Greutățile sînt cele pe care le întîmpină la ora actuală să zic aproape toate ramurile economiei naționale și în primul rînd lipsa de bani. Pe lîngă lipsa de bani, probabil că nu avem o îndemînare, ca să nu spun altfel, a găsirii piețele propice, în special pentru difuzarea cărții, dar lucrurile sperăm să se îmbunătățească și, prin prospectarea pieții, prin înființarea unui serviciu special de difuzare, printr-un devotament pe care redactorii și ceilalți angajați ai editurii îl au și îl profesează cu onestitate, sperăm totuși să depășim unele greutăți.”
Pe lîngă lipsa de fonduri, conjugată cu prețurile ridicate ale hîrtiei și prestațiilor legate de tipărirea și difuzarea de carte, editorul se izbește de incompletitudinea sau imperfecțiunea cadrului legal în domeniul culturii de absența unor legi și reglementări vitale pentru bunul mers al unei edituri. Susținând necesitatea unui patronat al editurilor, organism care să apere interesele profesionale ale editorilor în raporturile cu Patronatul tipografilor și Patronatul difuzorilor de carte, Paul Marinescu, directorul editurii Cartea Românească, apreciază că un asemenea patronat, în colaborare cu cel al tipografilor și cel al difuzorilor, reprezentînd grupuri profesionale cu interese comune, ar putea propune și susține legi care să îmbunătățească activitatea producției de carte. „La ora actuală nu există un sistem de legi în această activitate, apreciază P. M. Lipsesc legea sponsorizării și a subvențiilor pe titluri, legea dreptului de autor, legea contractelor, nu există reglementări foarte clare cu privire la copy-right, la acordarea unor credite cu dobînzi diferențiate, care să încurajeze producția de carte. Privatizarea e un fel de poveste fără un sistem de legi.” Se poate vorbi așadar vorbi în prezent de un cadrul legal favorabil culturii? Nicidecum. „Cadrul legal actual nu diferă foarte mult de cel vechi și deci nu poate fi apreciat ca foarte favorabil culturii, opinează directorul editurii Europolis, editură cu capital priva care, spre deosebire de cele publice, nu beneficiază de nici un fel de subvenție, trebuind să stea pe propriile picioare, în condiții de egalitate cu societăți comerciale neproductive, avînd drept profil activități cu rentabilitate imediată.
Editorul nu poate exista fără tipograf, după cum o parte deloc neglijabilă a activității tipografice se datorează editurilor. Realizînd poziția dependentă a editorului vizavi de tipografie, ne-am pu sfiresc o întrebare: este relația editor-imprimerie o relație dificilă?
Să dăm cuvîntul reprezentantului unei imprimerii, dl. Mihail Zamfirescu, șef serviciu comercial Arta Grafică S.A., care, pe lîngă imprimerie, și-a înființat nu de mult o editură proprie. „Arta Grafică poate să execute orice lucrări poligrafice, prin aceasta înțelegînd de la material publicitar, pliante, cataloage de prezentare pentru diverse firme din țară sau străinătate, carte, afișe, ba în ultimul timp am executat și foarte multe cărți de vizită pentru că, în sfîrșit, și la noi oamenii au început să înțeleagă că mai întîi pun pe masă cartea de vizită, înainte de a intra în discuții de afaceri.”
Dacă activitatea unei tipografii este extrem de diversă, tipărirea de carte reprezintă, orice s-ar spune, un domeniu important al acestei activități. „Nu facem deosebire între editurile de stat și editurile particulare, relatează M. Z., ne interesează un singur lucru, ca partenerul nostru de afaceri să fie solvabil. De asemenea, un alt aspect care ne interesează este calitatea lucrărilor. La A. G. am avut clienți care au cerut lucrări pe care le-am considerat în afara normelor estetice normale, am considerat că sînt de prost gust, așa că, din acest punct de vedere, am practicat o... <cenzură>”. Și iată punctul de vedere al editorului în persoana d-nei O. D., asupra problemelor pe care le ridică tipărirea unei cărți: „Dificultatea rezultă din costurile mari și dinamice acestora între antecalculul de preț și cel final. Dotarea învechită învechită a tipografiei Poligraf S. A. determină mari deficiențe în realizarea tehnică, cu consecințe în desfacerea cărții. O treime din tirajul „Patrulaterului cenușiu” conține greșeli de tipar, de legătorie, tăiere. Deosebit de dificilă este condiția achitării anticipate integrale a comenzii către tipografie. Deși imprimeria  se poate considera prejudiciată, dacă plata se face cu întîrziere, prejudiciul mai mare îl înregistrează editura prin întîrzierea cu care se execută comanda (depășind frecvent un an), cu consecințe în modificarea prețului și apoi în calitatea necorespunzătoare a tipăririi, care nu asigură desfacerea integrală a tirajului.”
Legat de costuri, un amănunt legat de condițiile în care pot apărea lucrări în regia autorului la editura Litera: tirajul acestor lucrări este de 1.000 de exemplare, costul ridicându-se la 150.000-200.000 de lei pentru 48 de file, recuperabil prin vînzare, difuzarea revenind autorilor. Datele ne-au fost furnizate de Nicoleta Ardeleanu, economist la Litera, editură care-și tipărește cărțile la Tipografia de Vest din Oradea, apreciată de multe edituri (Vest, Sophia, Litera) pentru promptitudinea și corectitudinea dovedite. Cît privește tirajul, acesta poate varia, ne informează N. A., „între 40.000 de exemplare, în care s-a tipărit spre exemplu Forsyte Saga, care s-a vîndut cel mai bine, și în jur de 2.000 de exemplare pentru poezie. De exemplu, volumul Ioanei Ieronim s-a tipărit în 2.000 de exemplare, iar cel al Ioanei Mălăncioiu în 1.500 de exemplare.” Dacă tipărirea ridică nu puține probleme, difuzarea cărții reprezintă problema cea mai spinoasă în lanțul blocajului financiar de care se vorbește atît de mult la ora actuală.
„Atît editurile particulare, cît și cele publice, cum sîntem noi, apreciază Dana Diminescu, redactor la Editura de Vest, sînt blocate în această verigă care înseamnă distribuție și desfacere a cărților și retrunare a banilor în conturile editurilor. Acest drum este blocat pentru că în primul rînd nu ni se comandă tiraje, nu avem o verificare exactă a cărților care se vînd, o diagramă a ceea ce merge, a ceea nu merge, pe unde ar merge, ce ar putea să meargă și în același timp, firește, nu sînt depuși banii în conturile noastre. Or tipografii atunci sînt nemulțumiți, ne blochează, nu ne primesc manuscrisele și planează spaima falimentului, pentru că editura noastră are un bilanț pozitiv, deci un profit, prin urmare nu am avea de ce să nu ne continuăm activitatea editorială.”
Din perspectiva editurilor, difuzarea cea mai optimă se realizează direct cu centrele de librării sau librăriile din întreaga țară, atît prin rețeaua de stat, cît și prin cea particulară, evitîndu-se în general Regia Autonomă Arcadia, ideal fiind o regie proprie de difuzare, ceea ce de altfel unele edituri sînt pe cale de a întreprinde prin înființarea de librării proprii. Iată cîteva opinii privind modul în care se  realizează în prezent difuzarea și dificultățile care decurg de aici și felul în care s-ar putea organiza ea în viitor.
N. Ardeleanu:
„Difuzarea se face direct cu centrele de librării din țară, cît și prin rețeaua de difuzori particulari, nu prin Arcadia, fosta IDC. Prin conlucrarea directă sînt interesați și difuzorii, care încasează un rabat de 23% față de 20% cît le revine prin Arcadia, care ia 28%. Întîmpinăm însă unele probleme cu încasarea facturilor, fapt ilustrat de bilanțul trimestrului III, cînd ar fi trebuit să fi încasat 10 milioane, dar am încasat numai 3 milioane, ceea ce ne grevează situația de trecere la statutu de societate pe acțiuni. În trimestrul II am fost pe minus  cu 5 milioane tocmai ca urmare a neîncasărilor. Dacă am fi încasat cele 10 milioane am fi avut un plus de 5 milioane lei.”
P. Marinescu:
„Te poți apuca să faci pe cont propriu difuzare, dar, într-o rețea cu 41 de noduri singur e sinucidere, pentru că e vorba de mijloace de transport. Șapte-opt oameni asociați, avînd același obiectiv, pot să creeze și baza tehnică necesară, faxul pentru prospectarea de piață, micro-calculatorul pentru gestionarea valorilor materiale, urmărirea retururilor, tehnoredactarea etc. trebuie să existe depozite de carte en gros, trei-patru depozite mari. Nu-i vorba de întoarcerea la un mecanism anchilozat, ci de asociere cu oameni care au aceleași interese, dar reale. Această asociere nu exclude rolul centrelor de librării sau a rețelei particulare. Toți, tipografi, editori, difuzori, ne aflăm în aceeași barcă, prin urmare trebuie să învățăm să înțelegem.”
Pentru a depăși carențele legislative, dificultățile legate de tipărire sau difuzare a cărții, mutațiile suferite în preferențele cititorului, editurile trebuie să-și dovedească capacitatea de adaptare la condițiile economiei de piață. E momentul apariției managerului cultural, „zonă de interes în jurul căreia gravitează totul”, după opinia lui P. M. „Un manager, apreciază directorul editurii Cartea Românească, trebuie să fie dotat nativ, să anticipeze evenimentele, să coreleze, să transforme aparentele dezavantaje în avantaje, să aibă puterea să selecteze informația utilă pentru domeniul în care lucrează, să selecționeze oameni și să simtă unde este locul fiecăruia. Un manager trebuie să fie deopotrivă un bun cunoscător al tehnologiilor de vîrf și să știe cînd să le aplice. Managerul primește semnale din diverse sectoare ale sistemului pe care-l conduce, le corelează și semnalează la rîndul lui ceea ce e optim pentru fiecare zonă de interes. O problem importantă este cea a raportului dintre dorință și putință, fiindcă una e să dorești și alta să pui umărul. Managerul are nevoie de curaj, dar nu de inconștiență. Acești oameni trebuie să aibă și puțin idealism în ei.”
Un mod de adaptare la economia de piață este și strategia planului editorial, care să conțină titluri vandabile, nerenunțînd la a impune nume noi, fapt subliniat de directorul Europolis: „Adaptarea la economia de piață se realizează prin plan editorial echilibrat, care să garanteze supraviețuirea editurii. Un număr oarecare de best-selleruri cu desfacere garantată poate asigura fondurile necesare publicării tinerilor debutanți.”

„Periscop” (ROȘCA 1991)

 Sorin Roșca, Periscop, „Tomis”, Constanța, 1991, iulie?

*

Membrii coralei constănțene „Pontica”, sub bagheta maestrului Sabin Nicolaină, au oferit o adevărată lecție de demnitate imperturbabililor birocrați ai Primăriei și Prefecturii Constanța, tuturor celor implicați cu putere de decizie în actul cultural, care nu fac altceva decât să confirme reîntoarcerea cu pași fermi la o politică de tristă amintire. Tratați cu o indiferență absolut condamnabilă, lipsiți până și cei 75 de dolari la care aveau dreptul în mod legal, siliți să străbată 3.000 de km dormind în autocar, solii artei interpretative constănțene au onorat totuși invitația Primăriei orașului Boulogne sur Mer, oferind publicului francez din Hinges, Hesdin, Fruges, Bethune, Montreuil concerte și recitaluri de aleasă ținută artistică, elogios comentate de presa franceză, „Pontica” fiind considerată cea mai bună formație corală care a concertat pe acele meleaguri.

*

Peste 400 de exerciții ortografice și 13 texte, foarte utile nu numai elevilor, conține volumul „Exerciții ortografice pentru admiterea în liceu” al reputatei specialiste în materie, profesor Olga Duțu, editate de Editura Europolis la sfârșitul lunii iunie 1991.

*

Cu ajutorul colegilor noștri de la „Cuget liber”, am reușit să înțelegem ce hram poartă oribila dugheană din plăci prefabricate, care „înfrumusețează” și conferă un pitoresc aparte bulevardului Republicii. Sinistra caricatură, botezată cât se poate de nimerit „Feeria”, este de fapt o capodoperă a miniaturizării! Cel puțin ala rezultă din antologica scrisoare deschisă a dlui. economist M. Teodorescu, pe care, dacă ar fi citit-o I. L. Caragiale s-ar fi lăsat de scris și s-ar fi apucat de albinărit sau de ski nautic. Astfel, cetățenii orașului sunt informați că masiva ctitorie de 4x4 mp urmează să adăpostească „o mică întreprindere pentru comercializarea bunurilor de larg consum - alimentare, cosmetice și C. A. M.”, „prestări de servicii operative la domiciliul clienților”, „servicii ca: îngrijirea bătrânilor și bolnavilor, a copiilor, zugrăveli și zidărie interioară, croitorie de cameră, coșerit, ajutoare la curățenie, transporturi, foto, asigurarea pazei”, „comisioane la ore fixe cu flori, produse de cofetărie, bibelouri, literatură”, iar la cele două ghișee se vor servi, în program non-stop, „ceai, cafea, răcoritoare, mic dejun, produse alimentare preambalate, tutun-țigări și o gamă de strictă necesitate de produse cosmetice preambalate”. Chiar dacă acestei impresionante liste i sa-r fi adăugat un salon de coafură și frizerie, hipodrom și heliport, nu ne-ar fi cuprins mirarea. Când actele acestei „corporații” sunt aprobate de Primărie, Prefectură, IPJ, Comisia Națională de Industrie Mică și Servicii, orice comentariu este de prisos!

*

Muzeul Marinei din Constanța a găzduit o inedită și valoroasă româno-japoneză de grafică în stil tradițional nipon, autori fiind Ryzhei Nishyama și constănțeanul Ion Codrescu, ambii excelenți desenatori și autori consacrați de poeme haiku.

*

Soții Nicolae și Angelica Oprea au fondat la Constanța „Apelul pentru ajutorarea copiilor orfani din România”. Societatea „Orion TV”, organizatoarea unui turneu internațional de tenis la arenele „Ashton Park” din Wirral, a inclus în costul fiecărui bilet o liră sterlină pentru orfanii României, invitând la această acțiune caritabilă, alături de soții Oprea, pe celebrul Ilie Năstase și pe ambasadorul nostru la Londra, Sergiu Celac.

*

Deși, după unele versiuni, „Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia, ediția 1991, a r fi trebui să se desfășoare la București, Brașov, Băile Felix sau Tecuci, organizatorii anunță drept sigură desfășurarea sa la... Mamaia! Pare greu de crezut, într-adevăr...

*

În noul context social-cultural pe care îl resimte întreaga Europă odată cu prăbușirea sistemului comunist, a fost posibilă înființarea la Constanța a unei Asociații cultural-științifice de prietenie româno-germană, având drept scop adâncirea pe multiple planuri a relațiilor dintre cele două popoare. Avându-l ca președinte pe Vasile Titire, noua asociație își are, deocamdată, sediul la Clubul Hipodrom, hotel Ambasador din Mamaia.

*

Dacă nu se vor lua măsuri urgente, lacul Tăbăcărie din Constanța va deveni o uriașă sursă de infecție pentru zonele limitrofe! Cândva foarte bogat în pește, cu o apă bine oxigenată chiar și în zilele caniculare ale verii, acesta a ajuns o cloacă stătută, năpădită de ierburi și alge, care degajă un miros înfiorător și are un aspect deplorabil. Cât despre pește, ce să mai vorbim? Se pare că exemplarele cel mai rezistente au murit încă din vara trecută, așteptând zadarnic intervenția Mișcării Ecologiste, preocupată mai curând cu negostoria decât cu sănătatea și protecția mediului ambiant...