Legătura navală Brest-New York realizată în timpul domniei împăratului Napoleon III (QUEFFELEC 1956)

<
(...)
În '58, locuitorii din Brest* îl „curtaseră” cu înfocare pe împărat. Pe împărat**, pe împărăteasă***; le făcuseră o primire înnebunitoare - banchete, baluri, plimbări, treceri în revistă navale, focuri de artificii și urale fără sfîrșit, dar în culise aveau grijă să le prezinte jalbe potrivit legii. Pentru ce să sortești Brestul, așezat lîngă rada sa la o distanță de două ore de larg,doar destinului de port de război? Pentru ce să-l legi fedeleș între două fortificații a la Vauban**** și o temniță dominatoare? Menirea Brestului era să se avînte spre larg, să întindaă mîna tuturor Americilor. De la Paris la Brest pînă la bancul de nisip de la Petite -Sole, de unde drumurile se contopeau, un călător ar avea nevoie de numai treizeci și patru de ore, în timp ce de la Paris la Le Havre***** i-a trebui patruzeci și șase, ca să ajungă în același punct și cincizeci și șase de la Paris prin Southampton******. Și să nu se spună că Brest era greu accesibil. (...)
Împăratul nu se mulțumise să furnizeze ambițiilor brestiene banale formule a la Prudhomme*******, din cele în care excelau mărimile pămîntului. „Ce spectacol magnific! Regret că nu mi-a fost dat să-l văd mai demult”; strigătul acesta pornit din inimă a fost lansat, se pare, de la Portzic pe deasupra radei și cules de un mareșal al Curții. Astfel, ducele de d'Angouleme******** (Joly, politehnician, îl auzise repetat) l-ar fi întrebat pe Gay-Lussac*********, omul care se înălța cu balonul pînă la șase mii de metri: „Cred că v-a fost tare cald așa de aproape de soare!”... Napoleon al III lea, fără convenție de stil, „luase notă bună”, el care credea atît de mult în virtuțile schimburilor internaționale! Un port comercial țîșnise la piciorul meterezelor brestiene, iar lucrările ultimului tronson a liniei ferate Paris-Brest li se dăduse un impuls viguros. Totul fusese într-un chip triumfal chip triumfal în zilele de 25 și 26 aprilie 1865. Veniseră la Brest miniștrii plenipotențiari ai mai multor țări europene; îi aștepta aici la cheu, în portul Napoleon, un minunat pachebot al Companiei Generale Transatlantice**********. Pe timpul refluxului mareei înalte au vizitat rada, folosindu-se de nava Louis XIV***********. „Astăzi Europa știe că te poți urca într-un vagon de tren la Petersburg, al Viena, al Berlin și Frankfurt, pentru a ajunge direct la Brest, urmînd o linie dreaptă”, scrisese un breton. Da. Și mai știa Europa că de la Brest ea putea ajunge direct la New York. Transatlanticele franceze făceau acolo escală. (...)
Asemenea cărărilor din imensele păduri primitive, oamenii croiseră drumuri în hula oceanelor, astfel că între Europa și America, America și Europa se desenează astăzi linii nevăzute de corăbii, purtătoare de oameni și fructe, de metale și stofe, de grîne și mașini, de vești și speranțe. Totul fusese rînduit cu mare înțelepciune. Căpitanul american Arthur Maury, marele desenator de drumuri oceanice, nu neglijase nimic în calculele sale - nici vînturile, nici curenții, nici reperele de pe țărmuri, nici locurile bune de aterizare.
O linie transatlantică franceză lega Brest de New York. Pacheboturile sale, uriașul Napoleon III cu zbaturi și toți tinerii mastodonți cu una sau două elice - Ville de Paris, Pereire, Saint-Laurent, Washington, Lafayette************- avînd un deplasament de aproape șase mii de tone și mașini de o mie două sute pînă la o mie trei sute cai-putere, nu puteau aștepta în larg asemenea unor nave de război, căci respectau un orar și aplicau tarife. Aveau deci nevoie să recunoască Iroise ziua ca și noaptea. Un pachebot este lung cît de-aici pînă la biserică, o sută metri și mai mult, duce trei sute de pasageri și alergă cu aproape treisprezece noduri*************, dar se frînge ca o barcă de trei tone cînd se lovește de o stîncă și atunci s-a dus pentru totdeauna.
(...)
>

SURSA
Henri Quefflec**************, O lumină se aprinde pe mare, trad. E. Grozea, ed. Eminescu / colecția Romanul de dragoste nr. 218, București, 1987, pp. 45-47, 115-116.

NOTE M.T.
* Brest = Port francez la Atlantic, în peninsula nord-vestică Bretania. (http://www.archive.org/stream/northernfrance00karl#page/n327/mode/2up)
** Louis Napoleon Bonaparte (1808-1873) = Nepot de frate al împăratului Napoleon I (1769-1821). Împărat al Franței (1852-1873). (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/403129/Napoleon-III)
*** Eugenie de Montijo (1826 Granada/Spania -1920 Madrid) = Contesă de Teba. Împărăteasă a Franței (1853-1870). (http://ce-am-mai-citit.blogspot.ro/2012/08/octave-aubry-imparateasa-eugenia.html)
**** Sebastien Le Prestre, marchiz de Vauban (1633-1707) = Mareșal. Cel mai important inginer militar al epocii, prin inovațiile sale în construcția forticațiilor. (http://www.vaubanecomusee.org/anglais_vaubaningenieurmilitaire.htm)
***** Le Havre = Port francez la Atlantic, în penisnula nord-vestică Normandia. (http://www.archive.org/stream/northernfrance00karl#page/60/mode/2up)
****** Southampton = Port englez la Canalul Mânecii. (http://www.discoversouthampton.co.uk/visit/history)
******* Sully Prudhomme (1839-1907) = Scriitor francez. Primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1901. (http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1901/prudhomme-bio.html)
******** Louise Antoine de Bourbon (1775-1844) = Fiul și moștenitorul regelui francez Carol X (1824-1830). Duce d Angouleme. (https://archive.org/details/leducdangoulme00guicgoog)
********* Joseph Gay-Lussac (1778-1850) = Chimist și fizician francez, cunoscut pentru cercetările asupra proprităților gazelor. (http://www.chemheritage.org/discover/online-resources/chemistry-in-history/themes/early-chemistry-and-gases/gay-lussac.aspx)
********** Compania Generală Transatlantică = Companie navală franceză înființată în 1855. A luat acest nume în 1861. Prima cursă a fost făcută în 1864. (http://www.frenchlines.com/histoire/histoire_cgt_dates_en.php)
*********** Louis XIV = Ludovic XIV de Bourbon, rege al Franței (1643-1715). Supranumit Regele Soare. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/ludovic-al-xiv-lea-i-epoca-aur-fran-ei#)
************ Gilbert du Motier, marchiz de la Lafayette (1757-1834) = Cetățean onorific al SUA pentru participarea la Războiul de Independență împotriva Marii Britanii (1775-1781). Participant la prima revoluție franceză (1789-1794). Exilat în timpul lui Napoleon I. Deputat liberal în timpul Restaurației dinastiei de Bourbon. Participant la revoluția din 1830. (http://www.revistamagazin.ro/content/view/5609/33/)
************* nod = Unitate de măsură pentru viteza navelor, egală cu viteza unei nave care se deplasează cu o milă marină (1852 m) pe oră. – Lat.nodus. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/nod)
************** Henri Quefflec (1910 Brest - 1992 Franța) = Scriitor francez ale cărui cele peste 80 de romane au ca temă marea. Premiul Academiei franceze pentru roman în 1958. (http://henriqueffelec-aahq.overblog.com/biographie)

„Festivalul orașelor înfrățite cu municipiul Constanța” („TOMIS” 2002)

 S. R., Festivalul orașelor înfrățite cu municipiul Constanța, „Tomis”, Constanța

Consiliul Local al Municipiului Constanța, Primăria Constanța, Administrația Porturilor Maritime, Bursa de Mărfuri și Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța sunt organizatorii primei ediții a Festivalului orașelor înfrățite cu municipiul Constanța, amplă manifestare culturală inițiată de Radu Mazăre. primar al Municipiului Constanța.

Având drept scop deschiderea pe multiple planuri a Constanței către lume, precum și o mai bună cunoaștere reciprocă a valorilor culturale și spirituale. Festivalul va prilejui delegațiilor din orașele Sulmona, Turku, Yokohama, Brest, Havana, Istanbul, Odessa, Boulogne sur Mer, Rotterdam, Dobrici, Thessalonik, Mobile (SUA), Trapani, Saida, Lattakia, Heraklyon, Izmir, Novorossiisk, Alexandria și Shanghai participarea la numeroase spectacole de muzică modernă, teatru, operă și balet, la excursii pe litoralul românesc și la monumentele arheologice și de cult din Dobrogea.

„Periscop” (ROȘCA 1995)

 Sorin Roșca, Periscop, „Tomis”, Constanța, aprilie 1995

*

Aniversarea a cinci ani de la înființarea Universității „Ovidius” din Constanța a fost marcată printr-o emoționantă adunare festivă, la care au participat, alături de studenți și cadre didactice din localitate, delegații ale centrelor universitare din București, Craiova, Iași, Cluj, precum și prof. dr. Marie Squillante, prof. dr. Mireille Bellet și prof. dr. J. Cozic de la Facultatea de Medicină din Brest, Franța. Din partea autorităților locale a fost prezent domnul Gheorghe Mihăieși, președintele Consiliului Județean. Demn de menționat gestul domnului Petre Roman, semnatarul Hotărîrii guvernamentale de înființare a universității, care a trimis un mesaj de felicitare, dar de neînțeles atitudinea Ministerului Învățământului, care nu a catadicsit să trimită nici măcar un șofer sau o femeie de serviciu! Remarcabile intervențiile celor doi decani, Vasile Sârbu și Adrian Bavaru. Ca o confirmare a faptului, semnalat de domniile lor, că centrul universitar Constanța este pândit de pericole, iată că (...) Nazarcea a chemat din nou în judecată Universitatea „Ovidius”, revendicând încă și încă o dată terenul pe care a și început construcția campusului. Iartă-i Doamne, că nu știu pe ce lume trăiesc!

*

„Ars Medica Tomitana” este numele primei reviste universitare medicale dobrogene, al cărui prim număr a văzut lumina tiparului la Constanța, ci prilejul a cinci ani de la înființarea Universității „Ovidius”. Impresionează deopotrivă conținutul dens, de înalt nivel științific, precum și excepționalele condiții grafice, asigurate de editura Europolis și tipografia Europrint 94, grație sponsorizărilor efectuate de Fundația „Inimă și speranță”, SC Europolis 90 și Camera Medicilor din Constanța. Sincere felicitări domnului conf. dr. Vasile Sârbu, redactor șef, întregului colectiv de redacție, tuturor colaboratorilor din țară și străinătate!

*

A fost constituită Fundația „Mircea cel Bătrân”, asociație cu caracter non-politic și nelucrativ, având statut de asociație autonomă și independentă. În cadrul unei conferințe de presă organizate la Cercul Militar Constanța, dl. Petrică Gheorghiu, președintele noii Fundații, a precizat că scopul acestei asociații este de a promova și populariza marile valori ale neamului românesc, clasice și contemporane, din domeniile artei, culturii, științei și istoriei naționale, de a sprijini școala și biserica, precum și alte instituții cu caracter național. Între principalele obiective, menționăm încurajarea și sprijinirea tinerelor talente de excepție din domeniul creației literar-artistice și științifice, sprijinirea vieții culturale la sate, având ca scop revitalizarea caselor de cultură, înființarea unei edituri pentru tipărirea publicațiilor proprii și a altor reviste și tipărituri.

* 

„Salonul de Paști” se intitulează expoziția de sculptură și icoane organizată la Galeriile „Amfora” de către Inspectoratul Județean de Cultură și Școala de Arte, marcând debutul postum al sculptorului Ioan Paul Dorin Pop. Vom reveni cu o amplă cronică în numărul viitor.

*

Librăria „Eminescu” din Constanța a găzduit lansarea volumului „Doi poeți damnați. Constantin Oprișan și Ștefan Vlădoiu”, apărut prin grija Fundației „Profesor George Manu”, la editura bucureșteană Majadahonda.

*

La Cercul Militar Constanța a fost organizat simpozionul „84 de ani de la nașterea legendarului pilot Horia Agarici”. Au participat veterani de război care l-au cunoscut pe faimosul erou dobrogean, cadre militare, oameni de cultură și artă, ziariști. Singurul care a reușit să-și amintească în întregime cântecul „Agarici, Agarici, bagă spaima-n bolșevici” a fost prietenul nostru Geo Vlad! Cu memoria și vocea sa, parcă-l și văd mâine, poimâine, răcan prin Transnistria...