Obiceiul iertatului înaintea morții la români în secolul XX (SADOVEANU 1908)

MIHAIL SADOVEANU, Codrul („O istorie de demult”, 1908) - „Cîntecul amintirii”, Minerva/BPT 1357, București, 1990, p. 60-61

<Ș-au venit vecinele cu baba Gahița: să-i deie Ilenei baba apă din pumni, să beie, căci altfel se duce fără ierte pe lumea cealaltă... Și s-a apropiat baba și îndemnau vecinele, ș-a venit și Ion - da Ileana făcea semn de împotrivire spre ușă: Nu! nu! - și șoptea: - Să mă lese, să mă lese să mor în pace!... Și n-a vrut să beie apă din pumni -  și așa nici pe baba Gahița n-a iertat-o, nici pe bărbatu-său nu l-a iertat, ș-a murit. Și când au scăldat-o știi cît de slabă era? numai pielea și ciolanele. Și trupul negru de vînătăi... negru de atîtea bătăi crunte... >

Magazinul „Avicola” din Piața Griviței din Constanța în 1972 („Litoral” 1972)

<
Unitatea nr. 3 „Avicola” din Piața Griviței - Constanța și-a cîștigat un bun renume în rîndurile cumpărătorilor.
- Ce stă la baza aprecierilor pozitive la adresa unității dumneavoastră?
- În primul rînd, ne spunea șeful unității, Ancuța Ion, abundența de produse în tot cursul unei zile. În al doilea rînd calitatea ireproșabilă acestora.
-Am aflat apoi de la intendentul pieții, Vase Elena, că de la această unitate nu s-a primit nici o reclamație în legătură cu buna servire sau calitatea produselor.
În încheierea discuției, șeful unității ne-a precizat: fiecare lot de marfă adus la unitate este însoțit de certificatul veterinar-sanitar care garantează consumul păsărilor și ouălor desfăcute în unitate noastră.
Nu uitați, „Avicola” pune la dispoziția cumpărătorilor, la prețuri convenabile, păsări și ouă proaspete și de cea mai bună calitate.
>

SURSA
***, „Avicola” vă invită!, „Litoral”, Constanța, ?.?.1972, p.?.

Clubul sportiv studențesc „Știința” din Constanța

 Anii 1971-1981 au constituit, sub raport sportiv, etapa consacrării și afirmării, prin remarcabile performanțe, a studenților constănțeni. Aceștia au fost anii în care au apărut campionii, recordmenii și selecționații în loturile naționale și olimpice și în care au fost amenajate bazele sportive, ce au dat impuls desfășurării unei pregătiri corespunzătoare, anii în care s-au ales cadrele didactice și antrenorii în conducerea tehnică a ramurilor de sport. Ramurile sportive în care clubul Știința deține poziții fruntașe în sportul studențesc din țara noastră: atletism, gimnastica artistică și yachtingul.

În evoluția cronologică a realizărilor clubului sportiv sunt de consemnat:

- În 1972 s-a obținut primul titlu de campion al României la yachting, clasa FD (Olandezul Zburător), prin sportivii Alexandru Ion și Dumitru Micu, și locul IV la Balcaniada de la Atena, cu aceiași sportivi, componenți ai lotului României. În același an, echipa de fotbal studențesc promovează în divizia C, handbalul ocupând locul II în campionatul județean, iar reprezentativele institutului la atletism, volei și handbal participă la faza de zonă a campionatelor universitare de la Cluj, Galați, Suceava și Constanța. Tot atunci s-a înființat secția de gimnastică artistică modernă, la inițiativă  unor studente provenite de la Școala Sportivă, sub conducerea asistentei Elena Scheul;

- În 1973, la yachting. se cucerește din nou și prin aceiași sportivi, titlul de campioni ai României, la clasa FD seniori; (...)

„Zilele revistei Convorbiri literare, ediția VI, Iași, 9-10 mai 2002” („TOMIS” 2002)

Ministerul Culturii și Cultelor din România, Uniunea Scriitorilor, Primăria Municipiului Iași, Consiliul Județean și Asociațiilor Publicațiilor Literare și Editurilor din România (APLER) au organizat ediția a VI a Zilelor revistei „Convorbiri literare”, prilejuită de aniversarea a 135 de ani de la fondarea prestigioasei publicații ieșene.

Suita de manifestări culturale dedicate atât momentului aniversar, cât și Anului Caragiale, a fost onorată de participarea numeroasă a unor personalități marcante ale vieții literare și culturale din țară și străinătate: acad.  Constantin Ciopraga, acad. Mihai Cimpoi, președinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Nicolae Breban, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România, Thomas Kramer, președinte al Uniunii Scriitorilor din Rhenania-Palatinat (Germania), scriitorii Ana Blandiana, Cezar Ivănescu, Cristian Simionescu, Dante Cerilli (Italia), Ștefan Oprea, Lucian Alecsa, Francisca Ricinski-Marienfeld și Horst Saul (Germania), Al. Condeescu, Dumitru M. Ion, George Muntean, Carolina Ilica, Gellu Dorian și Leo Butnaru (Republica Moldova), Aura Christi, Nicolae Sava, Ion Beldeanu, Marian Popa, Mircea Muthu, Daniel Corbu, Maria Șleahtițchi (Republica Moldova), Ioan Holban, Valeriu Stancu, Constantin Parascan, Minerva Chira, Adela Greceanu, Nicolae Panaite, Mircea Diaconu, Ștefan Baboi, Ion Dumbravă, Sterian Vicol.

Pentru excelenta organizare a ediției din acest an revine echipei redacționale a revistei „Convorbiri literare”: Cassian Maria Spiridon, redactor-șef, Dan Mănucă, redactor-șef adjunct, Dragoș Cojocaru, secretar general de redacție, Lucian Vasiliu, Liviu Papuc și Cătălin Mihuleac, redactori.

Din partea revistei „Tomis” au fost prezenți scriitorii Ovidiu Dunăreanu, redactor șef adjunct, și Sorin Roșca.

Scriitorii premiați în cadrul Zilelor revistei „Convorbiri literare”:

Dante Cerilli - Premiul special pentru afirmarea latinității în contemporaneitate

Nicolae Leahu - Premiul pentru reușita culturală a revistei „Semn” din Bălți

Ion Beldeanu - Premiul pentru deschiderea literară și culturală a revistei „Bucovina literară”, care a împlinit 60 de ani

Francisca Ricinski-Marenfiled - Premiul pentru cultivarea dialogului cultural româno-german promovat prin revista „Dichtungsring”

Christian W. Schenk - Premiul pentru excelența programului editorial al editurii „Dionysos”

Dumitru M. Ion - Premiul pentru performanța culturală a Festivalului Internațional de Poezie „Nopțile de poezie de la Curtea de Argeș”

Ioan Holban - Premiul pentru coerența și expresivitatea profilelor critice contemporane

Marian Popa - Premiul pentru cuprinderea întregului spectru al literaturii române din perioada postbelică până la Revoluție

Ștefan Oprea - Premiul pentru opera dramaturgică

Lucian Alecsa - Premiul pentru construcțiile romanești

Leo Butnaru - Premiul pentru înălțimea expresiei lirice și atitudinea civică

Mircea Muthu - Premiul pentru subtilitatea eseisticii, susținută de o comparatistică de anvergură

Mihai Cimpoi - Premiul Opera Omnia

„Pagini din istoria fotbalului constănțean (V)”

 Nicolae ?, Pagini din istoria fotbalului constănțean (V), ?

Discut cu Ion Marinescu (născut la 23 august 1913, la Constanța), unul din marii îndrăgostiți ai fotbalului constănțean. În 1927, activa ca fotbalist la „Săgeata”, echipa a II a, iar în 1931, desființându-se echipa „Săgeata”, trece la „Victoria”, echipă susținută de Primărie, Curtea de Apel, Prefectură și câteva întreprinderi. Încă elev de liceu (pe care avea să-l absolve în 1934), I.M. încheiase contract cu „Victoria” pe 500 lei lunar (ca și Nicu Bogdan, Gil Marinescu, Ion Ion, frații Cioroiu - Nicu, Răducan și Ion), dar cum ne mărturisește - n-a „văzut” niciodată vreun leu. În 1933, emisari ai Rapidului București au parlamentat mult cu tatăl viitorului absolvent de liceu comercial pentru legitimarea lui la clubul bucureștean, dar după cum își amintește fostul înaintaș, centru half, inter dreapta și stânga - posturi ocupate pe rând de I. M. la „Victoria” și în formația reprezentativă a Constanței - „bătrânul n-a cedat nici în ruptul capului. Am jucat însă, sub nume false, în diferite echipe, printre care CFR (la Turnu Severin). Notam numele cu creionul chimic în palmă și când ne întreba arbitrul, trăgeam cu coada ochiului și de-abia după aceea răspundeam la numele strigat”. Și I. M., cel legat de fotbal din 1927 până în 1970 (în 1945 a urmat un curs de arbitri și din 1947 a fost arbitru divizionar, președinte al colegiului județean de arbitri până în 1970), deci timp de 43 de ani, ne dă și o formație reprezentativă a Constanței prin 1930-1932: Petru Vasile, Alecu Cristea, Gili Vartolemeu, Căliță Roșculeț, Actis Renaldo, Vintilă Cosini, Țacu, Marinescu, Ianopol... și pe „doi nu mi-i amintesc”.

Vă mai amintiți culorile formațiilor? - îl întreb pe omul din fața mea. „Reprezentativa Constanței purta culorile albastru-roșu, noi, cei de la „Victoria”, purtam chiloți negri și tricouri verzi, „Săgeata” - negru-roșu, „Elpis” - negru-alb, „Chiazim” - bluză în carouri (șah) alb-negru cu chiloți roșii.

(...)