Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta Rapid. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Rapid. Afișați toate postările

miercuri, 31 martie 1993

„Fotbal bănos, fotbal păgubos” (BRUCKNER)

 Liviu Bruckner, Fotbal bănos, fotbal păgubos, „Tomis”, Constanța, 

(...) dintr-un interviu mai vechi luat lui Fănuș Neagu, în ziarul „Litoral”, o declarație a ilustrului brăilean: „Fotbalul este carnavalul meu de fiecare duminică. Mi se pare cel mai frumos joc pe care l-au născut oamenii pentru a se povesti pe ei înșiși”.  Dar, de ce fac apel la aceste nume de referință ale literaturii mondiale, asociindu-se fotbalului?  

Există o explicație. Una care ține de fenomen în întregul lui. Atâta timp cât acest sport adună milioane de spectatori (plătitori) la fiecare etapă de campionat, înseamnă că în jurul lui gravitează forțe capabile să-i asigure o viață fără griji și mai ales câștiguri pe măsura investițiilor.

Și cu aceasta să-mi îndrept privirile și spre ce a mai rămas din fotbalul constănțean. În fapt, un schelet, un fel de trup descărnat, gata să se dezmembreze la cel mai mic brânci. 

În fond, ce mai supraviețuiește din gloria „alb-albastră” a anilor când Steaua, Dinamo, Rapid erau bătute măr pe stadionul ce poartă numele celui mai mare fotbalist al României și unul dintre cei mari ai Planetei? Nimic palpabil, nimic de valoare. La fiecare meci, din tur, fie el disputat la lumina reflectoarelor (păcat de banii dați pe energia electrică), fie în plină zi, am văzut echipe cu jucători care își dau cu stângul în dreptul, de la Apemin Borsec, Juventus Colentina din Plopeni ori alte obscure localități cu echipe la fel de cenușii, la fel de necompetitive.

Întrebarea este, în aceste condiții, una de logică: de ce se cheltuiesc o groază de bani cu menținerea unei așa-zise platforme competiționale care, până la urmă, tot nonvaloare se cheamă?

Răspunsul este unul singur: dorința absurdă de a se cheltui fără rost ceea ce se primește de la niște sponsori, altfel oameni bine intenționați, dar care investesc fără rost într-o căruță ale cărei roți sunt gata să iasă din osii, pompând tot dolari, dar mai puțin, într-un rezervor spart ciur. Nu, nu sunt pesimist. Din contră. Mai cred (încă) în revitalizarea fotbalului constănțean, în readucerea lui pe linia pe linia de plutire, dar pentru aceasta este nevoie de o altă gândire,  În fond, de o altă... pălărie și cu cât se va căuta un cap nou, cu atât mai bine pentru el și viitorul lui. Altfel, căutăm arpacaș pentru colivă.

sâmbătă, 17 iunie 1972

Clasament final al Diviziei A la fotbal ediția 1971-1972

1.FC Argeș 30 j 19 v 3 e 8 î 51-35 g 41 p

2.UTA 30 15 7 8 51-29 37 

3.„U” Cluj 30 16 5 9 39-27 37

4.ASA Tg. Mureș 30 14 7 9 35-30 35

5.Steagul Roșu Brașov 30 13 8 9 37-21 34

6.Sport Club Bacău 30 14 4 12 41-41 32

7.Dinamo 30 12 7 11 46-36 31

8.„U” Craiova 30 13 5 17 42-35 31

9.Steaua 30 11 8 11 36-27 30

10.Rapid 30 13 4 13 40-39 30

11.Farul 30 9 9 12 28-38 27

12.Jiul Petroșani 30 10 7 13 26-28 27

13.CFR Cluj 30 9 7 14 27-37 25

14.Petrolul Ploiești 30 9 7 14 23-40 25

15.Politehnica 30 6 12 12 30-42 24

16.Crișul Oradea 30 3 8 19 17-54 14

duminică, 20 iunie 1971

„Pagini din istoria fotbalului constănțean (V)”

 Nicolae ?, Pagini din istoria fotbalului constănțean (V), ?

Discut cu Ion Marinescu (născut la 23 august 1913, la Constanța), unul din marii îndrăgostiți ai fotbalului constănțean. În 1927, activa ca fotbalist la „Săgeata”, echipa a II a, iar în 1931, desființându-se echipa „Săgeata”, trece la „Victoria”, echipă susținută de Primărie, Curtea de Apel, Prefectură și câteva întreprinderi. Încă elev de liceu (pe care avea să-l absolve în 1934), I.M. încheiase contract cu „Victoria” pe 500 lei lunar (ca și Nicu Bogdan, Gil Marinescu, Ion Ion, frații Cioroiu - Nicu, Răducan și Ion), dar cum ne mărturisește - n-a „văzut” niciodată vreun leu. În 1933, emisari ai Rapidului București au parlamentat mult cu tatăl viitorului absolvent de liceu comercial pentru legitimarea lui la clubul bucureștean, dar după cum își amintește fostul înaintaș, centru half, inter dreapta și stânga - posturi ocupate pe rând de I. M. la „Victoria” și în formația reprezentativă a Constanței - „bătrânul n-a cedat nici în ruptul capului. Am jucat însă, sub nume false, în diferite echipe, printre care CFR (la Turnu Severin). Notam numele cu creionul chimic în palmă și când ne întreba arbitrul, trăgeam cu coada ochiului și de-abia după aceea răspundeam la numele strigat”. Și I. M., cel legat de fotbal din 1927 până în 1970 (în 1945 a urmat un curs de arbitri și din 1947 a fost arbitru divizionar, președinte al colegiului județean de arbitri până în 1970), deci timp de 43 de ani, ne dă și o formație reprezentativă a Constanței prin 1930-1932: Petru Vasile, Alecu Cristea, Gili Vartolemeu, Căliță Roșculeț, Actis Renaldo, Vintilă Cosini, Țacu, Marinescu, Ianopol... și pe „doi nu mi-i amintesc”.

Vă mai amintiți culorile formațiilor? - îl întreb pe omul din fața mea. „Reprezentativa Constanței purta culorile albastru-roșu, noi, cei de la „Victoria”, purtam chiloți negri și tricouri verzi, „Săgeata” - negru-roșu, „Elpis” - negru-alb, „Chiazim” - bluză în carouri (șah) alb-negru cu chiloți roșii.

(...)