Jacques Rogge a înmânat cheile CIO succesorului său, Thomas Bach

Cuget Liber 12 decembrie 2013

Clubul sportiv studențesc „Știința” din Constanța

 Anii 1971-1981 au constituit, sub raport sportiv, etapa consacrării și afirmării, prin remarcabile performanțe, a studenților constănțeni. Aceștia au fost anii în care au apărut campionii, recordmenii și selecționații în loturile naționale și olimpice și în care au fost amenajate bazele sportive, ce au dat impuls desfășurării unei pregătiri corespunzătoare, anii în care s-au ales cadrele didactice și antrenorii în conducerea tehnică a ramurilor de sport. Ramurile sportive în care clubul Știința deține poziții fruntașe în sportul studențesc din țara noastră: atletism, gimnastica artistică și yachtingul.

În evoluția cronologică a realizărilor clubului sportiv sunt de consemnat:

- În 1972 s-a obținut primul titlu de campion al României la yachting, clasa FD (Olandezul Zburător), prin sportivii Alexandru Ion și Dumitru Micu, și locul IV la Balcaniada de la Atena, cu aceiași sportivi, componenți ai lotului României. În același an, echipa de fotbal studențesc promovează în divizia C, handbalul ocupând locul II în campionatul județean, iar reprezentativele institutului la atletism, volei și handbal participă la faza de zonă a campionatelor universitare de la Cluj, Galați, Suceava și Constanța. Tot atunci s-a înființat secția de gimnastică artistică modernă, la inițiativă  unor studente provenite de la Școala Sportivă, sub conducerea asistentei Elena Scheul;

- În 1973, la yachting. se cucerește din nou și prin aceiași sportivi, titlul de campioni ai României, la clasa FD seniori; (...)

Lucrări de educație fizică și sport la Universitate Ovidius Constanța (LĂPUȘAN & CIUPINĂ 2011)

(...)

a.Volume apărute în edituri (în ordinea alfabetică a autorilor)

Victor Albu 

Istoria Educației Fizice și Sportului, Constanța, Ex Ponto, 1996

Teoria Educației Fizice și Sportului, Constanța, Ex Ponto, 1999

Iulian Ciulianu & Otilia Ciulianu, Yachtingul - sportul velelor, Constanța, Ovidius University Press, 2005

Mirela Damian

Gimnastica acrobatică: tehnică - metodică, Constanța, Ovidius University Press, 2000

Lateralitatea în gimnastica ritmică, Constanța, Ovidius University Press, 2002

Gimnastica de bază, Constanța, Ovidius University Press, 2002

Gimnastica ritmică, Constanța, Ovidius University Press, 2005

Gimnastică și recuperarea la copiii cu probleme speciale, Constanța, Ovidius University Press, 2005

Tehnica și metodica elementelor artistice la sol și bârnă, Constanța, Ovidius University Press, 2005

Carmen Ene Voiculescu

Schi alpin, Constanța, Ovidius University Press, 1998

Pregătirea psihologică în antrenamentul copiilor înotători de vârsta 11-12 ani, Constanța, Ovidius University Press, 2002

Istoria Educației Fizice și Sportului, Constanța, Ovidius University Press, ed. a 2 a, 2002

(...)

„Din păcate, închidem ochii prea des la toanele fotbaliștilor” („TOMIS” 1981)

 P. E., Nicolae Oglindă, președintele FC Constanța: „Din păcate, închidem ochii prea des la toanele fotbaliștilor”, „Tomis”, decembrie 1981

-Deci să localizăm. Data la care purtăm această discuție consemnează jumătatea lunii noiembrie, pentru fotbal însemnând și consumarea etapei a 15 a, etapă după care FC Constanța ocupă, din păcate, tovarășe președinte Nicolae Oglindă, același loc neonorant 18. Cauzele care au condus la această antiperformanță sunt sigur că vom avea timp să le descoperim, să le prezentăm, să încercăm să găsim, la urma urmei, și posibilități de înlăturare. Mai întâi, v-am ruga să ne spuneți, cum un economist, mare iubitor al sportului cu vele, al călătoriilor pe mare, a ajuns pe „corabia” fotbalului constănțean, serios, foarte serios avariată. Deci, cine a produs ruptura dintre yachting și cel care a înființat Clubul nautic Electrica?

+ Am așteptat această întrebare fiindcă, de ce să n-o spun, suntem constănțeni, ne cunoaștem de ani buni și nu de puține ori m-am întrebat și eu ce am căutat la conducerea clubului FC Constanța. Aceasta nu înseamnă că vreau să „pasez” altora, acum, ceva din răspunderile ce-mi aparțin, dacă sunt cu adevărat. Am fost numit ca președinte al clubului FC Constanța atunci când nu prea erau candidați, cei ce au fost propuși înaintea mea refuzând această onoare, lăsându-mi mie răspunderea de a conduce acest club. Cu alte cuvinte, deși muncesc în sport de peste două decenii, deși am jucat fotbal cu rezultate satisfăcătoare, sincer să fiu nu m-am gândit niciodată că pot să ajung președinte de club fotbalistic și mai ales într-o perioadă în care echipa constănțeană manifestă multe lipsuri, existau multe semne de întrebare privind existența ei în prima divizie a țării. Nu m-am descurajat, deși puțini au fost cei care au înțeles să sprijine în continuare fotbalul, mă refer la acel sprijin adevărat, dezinteresat, de care duce lipsă fotbalul și încet-încet am pus bazele viitorului lot, am limpezit câteva din problemele financiare și administrative mari, foarte mari pe care le avea de rezolvat clubul. Dar campionatul se apropia cu pași vertiginoși și prima echipă a județului nu angajase un joc de verificare, ba, mai mult, perioada de pregătire la munte a fost făcută cu jumătate de lot și în condiții pe care nu aș vrea să le arăt. Și antrenorii munceau fără pasiune, tot așa cum o făceau unii dintre jucători. Dar acesta este climatul în care se muncește uneori în fotbal și, din păcate, în cel de performanță, fiindcă la celelalte nivele nu se muncește deloc.

-Incitant acest debut în discuția noastră: ați formulat câteva idei foarte interesante. Dar să sintetizăm. De ce FC Constanța se află pe locul 18? 

+ Aș vrea să vă răspund amintindu-vă că niciodată adevăratul marinar nu repară mai întâi coșul vaporului atunci când chila este spartă. Mai precis, FC Constanța se află pe ultimul loc fiindcă toți am privit numai în sus, la prima echipă, uitând că baza adevăratului fotbal se învață de la nouă ani, adică în echipele de copii și juniori. În Constanța, însă, nu avem un campionat de copii, iar cel de juniori este așa cum este. În afară de Clubul FC Constanța, care are trei antrenori la echipele de copii și juniori, în rest, la celelalte formații - și nu se știe cu adevărat câte sunt, fiindcă pe hârtie figurează multe - nu activează nici un cadru tehnic de specialitate. Atunci, de ce să ne mai mirăm că nu avem fotbaliști, că suportăm toanele unora dintre ei, că acoperim compromisuri, că slăbim exigența, că suntem acolo unde suntem și că nu de puține ori închidem ochii.

- Ce este de făcut, există șanse reale pentru redresarea fotbalului nostru?

+Eu zic că da. Avem, chiar în această situație, foarte grea - posibilități sunt - de a ne salva de la retrogradare. Când spun aceasta mă gândesc, în primul rând, că echipe ca FC Constanța mai sunt în divizia A. Dacă vom scăpa anul acesta de retrogradare, rămâne să luptăm în continuare, cu disperare, pentru a scăpa și în campionatul următor. Dar nu acesta este scopul. Nu aceasta înseamnă o reușită, o performanță. Până când nu vom avea jucători de clasă internațională crescuți propria noastră casă, în propriul nostru club, nu vom putea privi liniștiți spre dreptunghiul stadionului, nici noi, nici zecile de mii de iubitori ai acestui sport. Pentru realizarea acestui deziderat, sunt însă foarte multe lucruri de făcut.

- Cine trebuie să le facă?

+Desigur noi, cei plătiți pentru a dezvolta fotbalul avem principala obligație. Dar fiecare poate să contribuie mai mult sau mai puțin la sprijinirea acestui sport. Iată de ce, personal sunt dispus să ascult și mai ales să sprijin orice propunere constructivă.